Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2496/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheiere nr.375/
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.375.260/30.2009, aflată la fila 7.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că, la acest moment procesual, nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că a avut o atitudine sinceră și de regret, a colaborat cu organul de urmărire penală și a descris, detaliat, faptele penale, sancționate cu pedepse destul de blânde, iar în libertate nu poate influența administrarea probatoriului, considerente pentru care, în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că instanța de fond a făcut o corectă evaluare dispozițiilor art.155 și urm. Cod procedură penală, apreciind că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.1și f Cod procedură penală, având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că, deși a beneficiat de o măsură mai puțin restrictivă de drepturi, a nesocotit citațiile trimise de organul de urmărire penală și nu s-a prezentat, iar din interceptările convorbirilor telefonice a rezultat faptul că avea intenția de a se sustrage și, pe de altă parte, lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu a primit nicio citație de la parchet și nu avea intenția de a se sustrage, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 octombrie 2009 Tribunalului București - Secția I Penală, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și în temeiul art. 155 și urm. Cod procedură penală s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 octombrie 2009 până la 23 noiembrie 2009, inclusiv.
Pentru a se dispune astfel, Tribunalul Bucureștia reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția l Penală la data de 19.10.2009, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului -, pe o perioadă de 30 de zile, de la 25.10.2009, până la 23.11.2009, inclusiv, motivat de faptul că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, menținându-se temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă, prelungirea arestării preventive impunându-se și pentru finalizarea urmăririi penale, întrucât sunt necesare a fi efectuate următoarele acte: urmează a fi definitivate verificările privind cele două autoturisme înmatriculate la cererea inculpatului pentru care s-a dat suma de 500 euro cu titlu de mită martorului-denunțător, urmează a fi extinse cercetările față de inculpat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de uz de fals și vor continua investigațiile pentru identificarea complicilor inculpatului și a persoanei care a înstrăinat unul din cele două autoturisme. Arată că prin punerea în libertate a inculpatului există riscul ca acesta să își avertizeze complicii cu privire la cercetările aflate în curs de desfășurare, inculpatul furnizând deja informații neconforme cu realitatea cu privire la ceilalți participanți la săvârșirea faptelor, astfel că apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a arătat că inculpatul - este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.255 Cod penal, art.291 Cod penal și art.293 cod penal, toate cu aplic, art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că, următoarea situație de fapt:
La data de 07.09.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost sesizat, prin denunț de către numitul cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 Cod penal, constând în aceea că numitul i-a oferit suma de 300 de euro pentru facilitarea înmatriculării unui autoturism pe baza unor acte false. Martorul este angajat al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Vehicule, Serviciul de înmatriculări Vehicule, iar în exercitarea atribuțiilor de serviciu primește și verifică dosarele de înmatriculare ale autovehiculelor. Martorul a fost contactat de inculpat la ghișeul unde își desfășoară activitatea și i s-a propus să faciliteze înmatricularea unor autoturisme pe baza unor acte false, în schimbul sumei de 300 de euro pentru fiecare vehicul in parte.
La data de 07.09.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia autorizat pentru o perioadă de 48 de ore interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțătorul, măsură confirmată și prelungită de instanța de judecată prin încheierea pronunțată la data de 11.09.2009 în dosarul nr. 949//2009. La data de 09.09.2009, în jurul orei 18, cei doi s-au întâlnit la o benzinărie din zona 13, ocazie cu care au stabilit ca începând de săptămâna viitoare, inculpatul să depună câte două dosare de înmatriculare pe zi, dosare ce vor conține acte de proveniență sau cărți de identitate false, iar martorul urmează sa primească pentru fiecare autovehicul înmatriculat suma de 300 de euro.
În data de 15.09.2009 inculpatul s-a prezentat la sediul din șos. - nr. 49, la ghișeul nr. 22 unde își desfășura activitatea martorul și a depus două dosare de înmatriculare pentru un autovehicul marca Volvo și un autovehicul marca BMW. Cele două autoturisme au fost înmatriculate, atribuindu-li-se numerele B-12-, respectiv B-12-. În seara aceleiași zile, inculpatul s-a întors la sediul de unde a ridicat cele două certificate de înmatriculare și a stabilit cu martorul locul unde urmau să se întâlnească pentru a-i da suma de bani.
La ora 2100, în data de 15.09.2009, a avut loc întâlnirea dintre cei doi, la restaurantul, situat în zona Romană, ocazie cu care inculpatul i-a dat martorului suma de 500 de euro. La finalul discuției dintre cei doi au intervenit organele de urmărire penala care au procedat la constatarea infracțiunii flagrante.
Cu prilejul percheziționarii autoturismului folosit de inculpat, aparținând inculpatei, marca Skoda, nr. B-82-, au fost găsite acte de constituire și ștampile ale mai multor societăți comerciale, un timbru sec pe numele (notar), precum și o carte de identitate pe numele, un act de identitate și un permis de conducere emise de autoritățile italiene pe numele, toate având aplicate fotografia inculpatului.
Fată de numitul - s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 Cod penal.
După aducerea la cunoștință a învinuirii, inculpatul a declarat organelor de urmărire penală că documentele autoturismelor, pe care le-a depus în vederea înmatriculării, i-au fost înmânate de numitul, al cărei domiciliu nu l-a putut preciza, tot acesta fiind cel care îi dădea suma de 500 de euro pentru fiecare autovehicul înmatriculat. Inculpatul a declarat că știe că actele de proveniență, cărțile de identitate sau dovezile de achitare ale taxei de poluare sunt false, însă nu poate preciza pentru fiecare autoturism în parte care sunt neregulile și nici unde și în ce modalitate sunt falsificate actele respective.
La data de 16.09.2009 s-a luat fata de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 30 de zile, prin ordonanța parchetului instituindu-se in sarcina inculpatului obligațiile de a nu-și schimba locuința fără a anunța organele de urmărire penală și de a se prezenta ori de câte ori este chemat.
În data de 18.09.2009, Tribunalul București, a emis, la propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București Autorizația nr. 970 de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat de pe terminalele mobile 0735.515.232, +-, 0747.406.773 în 0734.915.777, de interceptare și înregistrare a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpat și înregistrarea de imagini ale acestuia.
Din verificările efectuate până la data arestării inculpatului a rezultat că pentru înmatricularea autoturismului marca BMW a fost folosită o dovadă de achitare a taxei de poluare falsă, respectiv chitanța seria - nr. -, care conform adresei nr. -/22.09.2009, emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 nu figurează în evidentele Trezoreriei Sector 1.
De asemenea, cu ocazia percheziționări autoturismului marca Skoda, cu număr de înmatriculare B-82- (aparținând inculpatei și folosit de inculpat), a fost găsită o carte de identitate falsă cu seria -, număr -, pe numele -, fiul lui și, născut la data de 10.02.1960 în B, domiciliat în B,-, -.5,. 69, sector 3, CNP -, având aplicată fotografia inculpatului. Din evidenta populației rezultă că există o persoana cu aceste date, însă seria, numărul cărții de identitate și fotografia titularului nu corespund cu cele de pe înscrisul găsit asupra inculpatului. Din verificările efectuate a rezultat că acest act de identitate a fost folosit pentru înființarea unei societăți comerciale denumite SRL, al cărei unic acționar este numitul -.
Prin ordonanța din data de 24.09.2009, s-a dispus extinderea cercetării penale și începerea urmăririi penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de uz de fals, prev. de art.291 Cod penal și a infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art.293 Cod penal, toate cu aplic, art.33 lit. a Cod penal.
La data de 25.09.2009, Tribunalul Bucureștia dispus arestarea preventivă a inculpatului - pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25.09.2009 până la data de 24.09.2009.
Până în prezent au fost efectuate verificări cu privire la cele două autoturisme înmatriculate la cererea inculpatului -.
Astfel, în ceea ce privește autoturismul marca Volvo, înmatriculat sub numărul B- 12-, din verificările efectuate până în prezent s-a stabilit că acesta nu a fost dobândit prin cumpărare de la SA de către COM, conform actelor de proveniență depuse în dosarul de înmatriculare, urmând a fi extinse cercetările sub aspectul infracțiunii de uz de fals față de inculpat.
S-a dispus efectuarea unor verificări privind înmatricularea acestui autoturism la Serviciul de înmatriculări B, însă rezultatul acestora nu a fost comunicat.
De asemenea, din investigațiile efectuate a rezultat că și asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto este falsă, conform adresei fir. 215/12.10.2009, emisă de, polița nr. RO/0 1/TO/XY nr.- nu a fost încheiată pentru autoturismul respectiv. Autoturismul marca Volvo a fost cumpărat la data de 30.09.2009 de către martorul -R - de la o persoană care s-a prezentat sub numele. Din declarația acestui martor rezultă că persoana ce i-a vândut autoturismul nu i-a înmânat a doua cheie a acestuia, iar la cererea fermă a cumpărătorului acesta a plecat sub pretextul că merge să o aducă de acasă. In cauză vor continua cercetările pentru identificarea persoanei ca s-a prezentat sub numele, în acest sens obținându-se deja imagini înregistrate de camerele de supraveghere video ale Reprezentanței Volvo, unde acesta s-a deplasat însoțit de martorul -R -, pentru testarea autoturismului respectiv.
În ceea ce privește autoturismul marca BMW model 630 din verificările efectuate s-a stabilit că toate actele de proveniență ale acestuia (folosite la înmatriculare) sunt false, urmând a fi extinse cercetările fată de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals.
Întrucât din informațiile furnizate de AUTOMOBILE rezultă că autoturismul cu număr de identificare - a fost produs pentru a fi comercializat în Austria, existând astfel indicii ca acesta a fost furat din străinătate, s-a procedat la punerea în urmărire la nivel național a acestuia.
De asemenea, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto a fost încheiată la data de 22.01.2008 pentru asigurat, pentru un autoturism marca Opel.
În cauză au fost solicitate informații de la Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 1, cu privire la luarea în evidență a deținătorilor celor două autoturisme, informații ce nu au fost comunicate până în prezent.
În cauză a fost efectuată o percheziție informatică asupra hard-diskului ridicat cu prilejul percheziției domiciliare la adresa unde a fost depistat inculpatul.
În cauză a fost audiat numitul, persoana indicată de inculpat ca fiind cel care îi procura documentele autoturismelor, care îl împuternicea să depună aceste dosare pentru înmatriculare și care îi dădea pentru fiecare autoturism înmatriculat suma de 500 de euro, din care 300 de euro urmau a fi dați funcționarului de la. iar 200 de euro reprezentau comisionul perceput de inculpat.
Numitul a negat participarea la comiterea infracțiunii de dare de mită, precum și orice legătură cu autoturismele înmatriculate de inculpat. Martorul s-a prezentat pentru audiere din proprie inițiativă, fără a fi citat. Procedându-se la verificarea înscrisurilor ridicate cu prilejul percheziționării autoturismului folosit de inculpat, marca Skoda, cu număr de înmatriculare T3-82- (aparținând inculpatei ) au rezultat indiciile săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către inculpatul -. Astfel, din autoturismul folosit de inculpat au fost ridicate un înscris intitulat " certificat de garanție", având ca semnatari pe IMPORT EXPORT, în calitate de utilizator și pe MOTORS, în calitate de vânzător și privind un autoturism marca BMW, model 3 18d, serie șasiu 1070VH92642 și un înscris intitulat "proces verbal de predare-primire" încheiat între MOTORS și IMPORT EXPORT și având ca obiect autoturismul menționat anterior. Procedându-se la verificări privind autoturismul în cauză s-a stabilit că acesta aparține LEASING și este utilizat (în baza unui contract de leasing) de către IMPORT EXPORT Din informațiile transmise de către LEASING A la data de 16.10.2009, rezultă că societatea respectivă intenționează să rezilieze contractul respectiv, indicându-ne ca persoană de contact a IMPORT EXPORT pe numitul -. Cu ocazia percheziționării autoturismului marca Skoda, cu număr de înmatriculare B-82- (aparținând inculpatei și folosit de inculpat), a fost găsită o carte de identitate falsă cu seria -, număr -, pe numele -, fiul lui și, născut la data de 10.02.1960 în B, domiciliat în B,-, -.5,. 69, sector 3, CNP -, având aplicată fotografia inculpatului. Din evidența populației rezulta ca există o persoană cu aceste date, însă seria, numărul cărții de identitate și fotografia titularului nu corespund cu cele de pe înscrisul găsit asupra inculpatului. Din verificările efectuate a rezultat că acest act de identitate a fost folosit pentru înființarea unei societăți comerciale denumite IMPORT EXPORT SRL, al cărei unic acționar este numitul.
Inculpatul urmează a fi audiat sub acest aspect, urmând a se dispune extinderea cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 Cod penal. În cauză urmează a fi definitivate verificările privind cele două autoturisme înmatriculate la cererea inculpatului pentru care s-a dat suma de 500 de euro cu titlu de mită martorului-denunțător, urmează a fi extinse cercetările față de inculpat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de uz de fals și vor continua investigațiile pentru identificarea complicilor inculpatului și a persoanei care a înstrăinat unul dintre cele două autoturisme.
Prin încheierea de ședință nr-, din data de 25.09.2009, a Tribunalului București, Secția I Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 25.09.2009 până la 24.10.2009 inclusiv, în cauză fiind emis nr.202/UP/25.09.2009.
Potrivit disp. art. 155 Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice această măsură.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 155.proc.pen. cu referire la art. 143 și art. 148 lit.1și f proc.pen. respectiv se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Mai mult, aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în ceea ce privește condițiile prev. de art. 143.proc.pen. Tribunalul a apreciat că în cauză există și în acest stadiu procesual indicii temeinice (astfel cum sunt definite acestea de art. 68 indice1 Cod procedura penală), care justifică presupunerea rezonabila că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Relevante în acest sens sunt: declarațiile martorilor și ale inculpaților, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental interceptate și înregistrate în prezenta cauză, înregistrări de imagini, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziții, precum și celelalte mijloace de probă existente la dosarul cauzei.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prev. de art. 148 lit. a indice 1 și f proc.pen. întrucât inculpatul a încălcat cu rea credință obligațiile ce îi reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar în raport de natura infracțiunii, de gradul de pericol ridicat al acesteia, de impactul pe care îl au astfel de infracțiuni asupra sănătății publice, se apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. art.255 Cod penal, art.291 Cod penal și art.293 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cercetarea sa în stare de libertate fiind de natură să genereze o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Tribunalul a constatat că prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului se justifică și prin prisma dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv pentru a se asigura o mai bună desfășurare a procesului penal, urmărirea penală nefiind finalizată, aceasta trebuind sa fie completată prin efectuarea actelor indicate în referatul întocmit de procuror, în susținerea propunerii de prelungire.
Nu s-au schimbat nici unul dintre motivele ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar activitatea organelor de urmărire penală a fost una susținută neputându-se reține vreo culpă din partea agenților statului în prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul susținând, prin apărătorul său, în fața Curții necesitatea punerii sale în libertate, avându-se în vedere atitudinea sa sinceră și de regret, conduita cooperantă cu organul de urmărire penală, precum și aspectul că prin punerea sa în libertate nu va fi influențat administrativ probatoriul.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs susținute și prin raportare la disp. art. 38515Cod procedură penală, dar și art.155 și urm. Cod procedură penală, art. 148 lit.a indice 1 și f Cod procedură penală, Curtea consideră nefondat recursul și pe cale de consecință, în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală îl va respinge ca nefondat, în virtutea următoarelor argumente:
Potrivit art155 alin. Cod procedură penală, arestarea preventivă dispusă de instanță, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi ce să justifice această măsură.
Art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale prevede că arestarea preventivă se poate dispune atunci când există motivele verosimile de bănuială că persoana a săvârșit o infracțiune.
Este evident că art. 148 lit. f Cod procedură penală instituie o garanție în plus în favoarea inculpatului, care nu poate fi arestat preventiv pentru săvârșirea oricărei infracțiuni, chiar dacă există indicii temeinice, ci numai atunci când pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Se poate spune astfel că prevederile din dreptul român în materia arestării preventive sunt mai restrictive decât cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În speța de față, Curtea consideră că temeiurile ce au fost avute în vedere de instanță la luarea inițială a măsurii privative de libertate privind pe recurentul inculpat, și ulterior la prelungirea acestei măsuri, subzistă și în prezent, în cauză identificându-se elemente suficiente în justificarea pericolului concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiuni, însă aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat recurentul inculpat, de reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori.
Curtea analizează aceste temeiuri - prevăzute de art. 143 - art. 148 Cod procedură penală - prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă. Astfel, în cauza de față, faptele de care este acuzat inculpatul și asupra cărora există probe și indicii temeinice care să fundamenteze bănuiala legitimă și rezonabilă, prin natura și gradul de pericol social pe care îl prezintă și dezvoltă, au generat în cadrul comunității o tulburare în măsură să justifice detenția preventivă a acestuia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis în numeroase cazuri că în măsura în care dreptul național prevede, pentru gravitate și ca urmare a reacției particulare a opiniei publice, anumite infracțiuni pot determina o atingere valorilor sociale care să impună detenția preventivă, iar speța de față se înscrie în acest registru.
Totodată, Curtea constată că în continuare subzistă și condiția prevăzută în art. 148 lit. a indice 1 Cod procedură penală, în sensul că recurentul inculpat a încălcat cu rea credință obligațiile ce-i reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, manifestând astfel o conduită procesuală care îndreptățește instanța să aprecieze asupra pericolului concret pe care lăsarea acestuia în libertate l-ar crea pentru ordinea publică.
De altfel, Curtea consideră că cerințele art. 136 Cod procedură penală cu privire la necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal ori pentru a se împiedica eventuala sustragere a inculpatului de la urmărirea penală, impun prelungirea stării sale privative de libertate, în contextul în care până la acest moment procesual nu s-a realizat de către organul de urmărire penală strângerea tuturor probelor necesare, în sensul art. 200 Cod procedură penală se statuează asupra obiectului urmăririi penale.
În virtutea considerentelor ce preced se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, urmând ca în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală Curtea să dispună și cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul fiul lui si, născut la data de 17.04.1968, în B, domiciliat în B,- bloc 62.D.9. 159 sector 6, de cetățenie română, CNP - împotriva încheierii de ședință din data de 20.10.2009 pronunțată de Tribuna B Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact./04.11.2009
Ex.2
Red. D. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Cristina Carmen Craiu, Magdalena
