Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1537/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2389/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1537
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat - cu delegație depusă la dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nemotivării hotărârii privind menținerea stării de arest.
Referindu-se la legalitatea luării măsurii arestării preventive arată că nu sunt discuții, în opinia sa, la acel moment procesual existând anumite indicii rezonabile vis a vis de săvârșirea unei fapte de gravitatea acestora, însă, cu privire la perspectiva menținerii măsurii arestării preventive, arată că aduce critici în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, ce au un rol important în stabilirea încadrării juridice a faptei și care dovedesc că leziunile nu au pus în primejdie a viata victimei, astfel că instanța de fond, verificând în baza art.300 ind.1 Cod pr penală legalitatea și menținerea stării de arest, nu a valorificat dispozițiile art.148 Cod pr penală pentru a constat dacă la acest moment procesual există indicii rezonabile care dovedesc că s-ar fi săvârșit fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în raport cu încadrarea juridică și concluziile raportului de expertiză.
Referindu-se la motivarea instanței cu privire la pericolul social vis-a-vis de gravitatea faptei și persoana făptuitorului, arată că starea de recidivă a inculpatului nu poate fi avută în vedere la menținerea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât inculpatul a recunoscut fapta, astfel încât privarea de libertate nu s-ar impune numai pentru audierea inculpatului și a martorilor.
In subsidiar, pentru a se asigura garanțiile procesuale, în cazul în care instanța apreciază necesar menținerea vreunei măsuri, solicită ca aceasta să fie una mai puțin restrictivă, fie cea de a nu părăsi localitatea fie cea de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că la acest momentul procesual nu se poate pune în discuție încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului ci trebuie analizat dacă există indicii temeinice și probe în sensul că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, or, în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 Cod pr penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment, astfel încât, în raport de natura și gravitatea faptei, împrejurările comiterii acesteia - prin aplicarea de lovituri cu un cuțit în zone vitale, viața părții vătămate a fost pusă în pericol și, deci, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art.148 lit.f Cod de procedură penală, întrucât, prin fapta săvârșită, inculpatul a pus în pericol una dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, astfel încât lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3001alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a fost menținută această măsură.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpat se mențin și impun în continuare privarea de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute a fi fost săvârșită, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului său, inculpata, prin apărător, arată că instanța de fond nu a indicat probele avute în vedere în sensul reglementat în dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, din care să fi rezultat că lăsarea în libertate a inculpatei reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică; arată că solicită lăsarea în libertate și pentru egalizarea situației juridice a inculpatei cu celelalte două persoane trimise în judecată, pentru fapte de corupție, în stare de libertate.
Se invederează că, față circumstanțele reale și cele personale, în sensul că a recunoscut faptele, lăsarea în libertate a inculpatului nu va împieta desfășurarea procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.1817/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat prevăzute de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, constând în aceea că, în dimineața de 28 iunie 2009, în timp ce se afla în zona, fără o motivație anume, a lovit cu o sabie, de aproximativ 50- 60 cm lungime, în zona capului, pe partea vătămată, provocându-i o leziune traumatică în zona temporală dreapta.
Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste temeiuri, avute în vedere la data de 29 iunie 2009, când față de inculpat a fost luată cea mai gravă măsură preventivă - subzistă și în prezent, astfel cum corect a apreciat și instanța anterioară.
În recursul asupra menținerii stării de arest, inculpatul, asistat juridic de avocat ales, a contestat îndeplinirea, în ceea ce îl privește, numai a condiției prevăzute de art.148 lit.f teza a II-a Cod procedură penală, susținând că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă vreun pericol pentru ordinea publică, invocând atitudinea procesuală sinceră și existența de circumstanțe personale favorabile.
În acest sens, Curtea constată, în primul rând, că în cauză există nu doar indicii temeinice, ci chiar probe, acestea determinând trimiterea în judecată a recurentului, prin întocmirea rechizitoriului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond - în mod just - a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea art.1491Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 681Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, raportat la art.148 lit.f Cod proc.pen. motiv pentru care, a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Tribunalul a reținut că, din datele existente în cauză, sunt suficiente indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, relevante sub acest aspect fiind: procesele verbale întocmite de organele de poliție cu ocazia sesizării,proces verbal întocmit cu ocazia cercetării locului faptei, declarația părții vătămate, coroborată cu procesul verbal întocmit cu ocazia prezentării locului și modului de producere a agresiunii, documentul medical pus la dispoziție de Spitalul de Urgență B, fotografiile realizate privind sabia corp delict și declarațiile martorilor; așadar, o simplă antamare a probelor, mai sus enunțate, generează indicii temeinice, care conduc la concluzia că inculpatul este posibil să fie autorul faptelor pentru care a fost arestat preventiv.
Cât privește condiția referitoare la existența - în cauză - a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită.
Astfel, se constatată că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei - într-un loc public, intens circulat, dimineața, fără o motivație anume, cu o armă ce nu avea ce să caute la inculpat.
Avându-se în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșite de inculpat, modalitatea concretă de comitere a acesteia, rezultatul produs, urmarea mai gravă ce s-ar putea produce, gradul concret de pericol social, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. f C.P.P. pericolul social concret fiind evident în contextul mai sus reținut și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
În raport cu aspectele anterior evidențiate, Curtea apreciază că datele personale favorabile invocate de recurentul inculpat nu sunt de natură a determina reconsiderarea privării sale de libertate, acestea fiind relevante în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.
În analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că recurentul inculpat să fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât soluția instanței de fond apare ca temeinică și legală și, pe cale de consecință, nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive, cu una mai blândă.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpatul, ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, în temeiul prevăzut de art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală îl va respinge ca atare, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală (dosar nr-).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Ciobanu Corina
