Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 513/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 513
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T Serviciul Teritorial Timiș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.57/CC/7.05.2009 în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu interdicția de a părăsi localitatea. În motivare a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, este de acord cu repararea prejudiciului și se află la prima abatere. A depus concluzii scrise.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, având în vedere că încheierea primei instanțe este legală, în conformitate cu prevederile art. 155 și urm. p Cod Penal, măsura arestării preventive se justifică prin aceea că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, arătând că se va prezenta la solicitărilor instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 57/CC din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 23 alin. 5 din Constituție raportat la art. 155 - art. 159.C.P.P. s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților și, formulată de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara și în consecință s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.05.2009 până la data de 06.06.2009, inclusiv.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații și, prin apărători aleși.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin referatul nr. 104/D/P/2007 din 04.05.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism - Biroul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04.05.2009 sub număr dosar -, s-a solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații și pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.05.2009 până la data de 06.06.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpații și au fost arestați pe o perioadă de 29 zile, la data de 11.03.2009 prin mandatele de arestare preventivă nr. 22/11.03.2009 pentru inculpatul și nr. 23/11.03.2009 pentru inculpatul, emise de Tribunalul Timiș pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, acces fără drept la un sistem informatic, faptă prev. și ped. de art. art. 42 al. 1,2,3 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 161/2003, constituire a unui grup infracțional și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 al. 3 din Legea nr. 365/2002, și pentru finalizarea urmăririi penale mai sunt necesare următoarele activități de urmărire penală: depunerea raportului de constatare tehnico-științifică efectuat asupra programelor găsite la perchezițiile informatice, reaudierea inculpaților în legătură cu programele găsite la percheziții, prezentarea materialului de urmărire penală.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 104/D/P/2007 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara.
Analizând materialul de urmărire penală, judecătorul reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 26/CC/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 zile, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr. 22 și 23/11.03.2009 pe numele inculpaților, iar prin încheierea penală nr.45/CC din 07.04.2009 pronunțată în dosar nr- s-a prelungit măsura arestării preventive față de inculpați pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.04.2009 până la data de 07.05.2009, inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziție, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fie implicați în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. În prezenta cauză este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane de a trăi într-un climat de liniște și siguranță, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, iar lăsarea inculpaților în libertate ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea lor în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea efectuării depunerii raportului de expertiză, reaudierea inculpaților, prezentarea materialelor de urmărire penală, în baza art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit. f instanța C.P.P. a admis cererea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timi șoara și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului cu încă 30 zile.
Împotriva încheierii nr.57/CC/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 11.05.2009.
În motivarea recursului se solicită revocarea măsurii arestării și înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145.C.P.P. arătat că prelungirile nejustificate ale perioadelor de arest preventiv nu duc decât la o tergiversare a cercetării penale care nu își găsește nici un suport juridic adecvat și nu se realizează decât o încălcare a normelor constituționale și o interpretate cu rea credință a normelor procedurale penale. În cererile succesive de prelungire a măsurii arestării preventive formulate de parchet nu se regăsesc certitudini conform cărora punerea în libertate a inculpatului ar periclita buna desfășurare a cercetării penale, că inculpatul ar săvârși noi infracțiuni sau ar periclita ordinea publică. Mai mult, inculpatul se află la prima abatere, nu are antecedente penale și din săvârșirea infracțiunii nu a obținut foloase materiale substanțiale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.7 din legea 39/2003, art.42 al.1,2,3 din legea 161/2003 coroborat cu art.49 din legea 161/2003 sI art.8 din legea 39/2003;I art.27 al.3 din legea 365/2002.. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile părților vătămate, procesele verbale de percheziție etc. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile imputate inculpatului aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniului persoanei si asigurarea confidențialității operațiunilor bancare cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Prin urmare, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge recursul ca nefondat declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.57/CC/7.05.2009 în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 80 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lt.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.57/CC/7.05.2009 în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/18.05.09
Tehnored AJ/25.05.09
Prima instanță: Trib.T-
25 Mai 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
