Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 512/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 512
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.56/CC din 4.05.2009 în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, asistați de avocat, asistată de avocat, asistat de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, au fost audiați inculpații recurenți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpaților, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș,pentru netemeinicie și nelegalitate, având în vedere că au fost nesocotite prevederile legale ale scopului măsurii preventive și a condițiilor în care aceasta se poate dispune. Inculpații au recunoscut comiterea faptelor, probațiunea este finalizată, iar cuantumul prejudiciului nu se regăsește între criteriile prevăzute de art. 156.C.P.P. De asemenea, inculpații nu s-au sustras urmăririi penale, nu există bănuiala că se vor sustrage în continuare, astfel că scopul preventiv poate fi atins și prin lăsarea acestora în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării cu interdicția de a părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul inculpatei, avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivare a arătat că inculpata nu a primit foloase materiale pentru serviciile efectuate, a recunoscut fapta și are o situație familială vulnerabilă, o de 11 ani și o mamă bolnavă de 71 ani, care au rămas fără nici un sprijin.
Apărătorul inculpatului, avocat a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi țara. Temeiurile care au determinat arestarea nu mai subzistă și nu au apărut elemente noi care să impună privarea de libertate a inculpatului. Acesta a recunoscut comiterea faptei, a relatat cu lux de amănunte contribuția sa, este tânăr, nu are antecedente penale, este la prima abatere și este singurul sprijin al părinților săi.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, hotărârea atacată este temeinică și legală, temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul de comitere a faptelor și impactul avut asupra ordinii publice.
Inculpații recurenți, având pe rând ultimul cuvânt, au solicitat să fie cercetați în stare de libertate, inculpatul făcând precizarea că nu a cauzat prejudiciu băncii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 56/CC din 4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 23 al. 5 din Constituție rap. la art. 155 și la art. 159.C.P.P. s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, fostă, -, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 04.05.2009 până la data de 02.06.2009 inclusiv.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații, și respectiv interdicția de a părăsi țara formulată de inculpatul, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin referatul nr. 2585/P/2008 din 29.04.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la data de 30.04.2009 sub număr dosar -, s-a solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații, și, pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea propunerii s-a arătat că inculpații, și, au fost arestați pe o perioadă de 29 zile, la data de 07.04.2009 prin mandatele de arestare preventivă nr. 34/07.04.2009 pentru inculpata, nr.35/07.04.2009 pentru inculpata, nr.36/07.04.2009 pentru inculpatul, nr.37/07.04.2009 pentru inculpata, nr.38/07.04.2009 pentru inculpatul și nr. 39/07.04.2009 pentru inculpata, emise de Tribunalul Timiș pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.pen.; art. 289.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen, art. 26.pen. rap. la art. 215 al. 2,3,5 pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art.26 pen. rap. la art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 323.pen. cu aplic. art. 33 lit. a pen. și respectiv pentru săv. infr. prev. de art. 215 al. 2,3,5 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 26.pen. rap. la art. 289.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 290.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art.293 pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 323.pen. cu aplic. art. 33 lit. a pen. și pentru finalizarea urmăririi penale se va proceda la întocmirea raportului de expertiză informatică a sistemelor informatice ce au fost identificate la sediul social al Consiliului Local al municipiului T, și percheziționate în baza autorizației de percheziție nr. 81/2009; extinderea urmăririi penale față de inculpații, și, sub aspectul săv. infr. prev.de art. 26.pen. rap. la art. 248.pen. cu aplic. art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 având în vedere faptul că din probele administrate în cauză rezultă că falsificarea I de către inculpatul s-a făcut cu complicitatea acestora; desigilarea si inventarierea înscrisurilor ridicate de la domiciliul inculpatului; verificări cu privire la înscrisurile ridicate de la domiciliile inculpaților; obținerea unor autorizații pentru percheziționarea sistemelor informatice ce au fost identificate de la domiciliile inculpaților, audierea inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului, etc.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 2585/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș (atașat), Tribunalul Timișa reținut că prin ordonanța nr.2585/P/2008 din data de 07.04.2009 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248.pen. rap. la art. 13/2 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.pen.; art. 289.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen, art. 26.pen. rap. la art. 215 al. 2,3,5 pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art.26 pen. rap. la art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 323.pen. cu aplic. art. 33 lit. a pen. și respectiv pentru săv. infr. prev. de art. 215 al. 2,3,5 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 26.pen. rap. la art. 289.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 290.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art.293 pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. art. 323.pen. cu aplic. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că în perioada 2006-2008, inculpata, lucrător în cadrul SPCLEP T, cu atribuții de preluare și prelucrare a documentelor în vederea eliberării cărților de identitate cu date de stare civilă ale persoanelor, a emis mai multe astfel de cărți de identitate false celorlalți inculpați care au folosit aceste identități false, au deschis societăți comerciale și au contractat numeroase credite.
La data de 17.09.08, Consiliul Local al Municipiului T - Direcția de Evidență a Persoanelor a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cu privire la faptul că, cu ocazia deversării datelor în severul central au constatat două anomalii, respective că ar fi fost produse două cărți de identitate în afara cadrului legal, beneficiarii fiind CNP -, având seria - nr.- și CNP -, având seria - nr. -.
Din datele comunicate de Consiliul Local al Municipiului T - Direcția de Evidență a Persoanelor prin adresa numărul -/20.10.2008, rezultă că imaginile celor două persoane și au fost preluate in data de 25.08.2008 ora 18.42.58, respectiv ora 18.25.24, iar lucrătorul care a preluat imaginile împreună cu actele necesare este .
Actul de identitate cu date false, respective seria - nr. - tipărită și eliberată pe numele de cu CNP -, fotografia și adresa coincid cu cele ale numitului, fiul lui și, născut la data de 04.11.1978 în T având CNP - și domiciliul în Com., nr. 95.
În ceea ce privește cu date false, seria - nr. - eliberată pe numele de cu CNP -, fotografia și adresa aparțin lui fiul lui și, născut la data de 08.06 1946 în sat, com., jud. T, având CNP -, domiciliat în T,-,. B,. 4,.16, jud.
Datele în vederea eliberării tuturor celorlalte cărți de identitate false găsite asupra celorlalți inculpați au fost preluate pe codul 21717 alocat lucrătorului - și pe codul 26717 alocat lucrătorului -, la care inculpata avea acces cunoscând parola și user-ul, aspect ce rezultă din împrejurarea că pentru cele 2 cărți de identitate menționate mai sus ( și ) fost preluate imaginile foto titular de la user-ul, deși lucrătoarea - se afla în concediu și nu a fost văzută la serviciu, inculpata fiind ultima care a părăsit locul de muncă la data preluării fotografiilor.
Din declarațiile inculpaților, ȘI rezultă că aceștia au apelat în repetate rânduri la serviciile inculpatei pentru eliberarea unor cărți de identitate false, prin aceea că inculpata stabilea datele de identificare și CNP-ul și îi chema stabilnd dat când urmau să se prezinte pentru a fi fotografiați.
Potrivit dispozițiilor art. 155.C.P.P. în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpați, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că fapta susceptibilă a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite de către aceștia, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp.
De asemenea, sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de persoana inculpaților, modul și mijloacele de săvârșire.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul a avut în vedere atât persoana inculpaților, cât și faptele de care aceștia sunt acuzați, raportat la afectarea unităților bancare în ceea ce privește politica acestora de creditare față de alte persoane de bună credință, creând un precedent deosebit de negativ în raporturile client - bancă, prin dubiul ce poate exista cu privire la autenticitatea actului de identitate a oricăror alte persoane care intră în relație cu o unitate bancară, afectând în mod evident atât persoanele fizice cât și persoanele juridice bancare.
În plus, această măsură preventivă apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, gravitatea acestor infracțiuni, instanța apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Totodată, s- constatat că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale indicate în cuprinsul propunerii, precum și, prezentarea materialului de urmărire penală și emiterea unei soluții în cauză.
Pentru aceleași considerente au fost respinse și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu interdicția de a nu părăsi țara sau localitatea formulate de inculpații, și respectiv interdicția de a părăsi țara formulată de inculpatul, ca neîntemeiate.
Împotriva încheierii penale nr.56/CC din 4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- din 6.05.2009.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar oral conform mențiunilor din practicaua hotărârii de față.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de inculpati este neintemeiat.
In mod judicios prima instanță a luat măsura prelungirii arestării preventive fata de inculpați, în deplină concordanță cu dispozitiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Din probele administrate reiese că inculpații aveau preocupări în ceea ce privește falsificarea documentelor de identitate, prezentarea sub aceste identități false și înființarea unor societăți comerciale fictive precum și obținerea unor împrumuturi bancare. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul organizat al activității infracționale).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpați în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate.
Astfel, in temeiul art.385/15 pct.1 lit.b p Cod Penal se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.56/CC din 4.05.2009 în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Văzând și prevederile art.192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.56/CC din 4.05.2009 în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.AN/19.05.09
Tehnored AJ/26.05.09
Prima instanță: Trib.T-
26 Mai 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
