Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 59/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 59/2009
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 39/19.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, în temeiul art. 1403al. 3 Cod procedură penală procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, depune la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Arată că din actele dosarului nu rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, precizând că aceste fapte sunt o înscenare, deoarece partea vătămată de bunăvoie a plecat în străinătate împreună cu inculpatul, aceasta fiind și cea care a încheiat contractul de închiriere a imobilului în Spania, apreciind astfel că nu poate fi vorba de o constrângere. Precizează că singurii martori care au fost audiați sunt frații și mama părții vătămate care nu au declarat că au văzut cum era bătură partea vătămată de către inculpat. Apreciază că nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi traficat pe partea vătămată.
Apreciază că pericolul pentru ordinea publică trebuie apreciat prin detașare de pericolul social al faptei, sens în care invocă decizia nr. 76/2005 a Curții Constituționale.
Invocă faptul că potrivit practicii CEDO, referitor la aprecierea pericolului pentru ordinea publică, se impune efectuarea de verificări cu privire la numărul părților vătămate, aria geografică, dacă inculpații au sau nu domiciliu stabil, toate acestea fiind în favoarea inculpatului. Apreciază că simpla referire la antecedentele penale nu este suficientă pentru a justifica riscul săvârșirii de noi infracțiuni, făcând trimitere în acest sens la cazul Muller contra Franței din 17 martie 1997. Arată că nu există nici o suspiciune că s-au efectuat acte premergătoare în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Învederează că punerea în discuție, din oficiu, de către tribunal, a schimbării încadrării juridice, demonstrează dubiul cu privire la vinovăția inculpatului.
Pentru aceste considerente solicită punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. b, d și f Cod procedură penală, și anume: că ar încerca să influențeze aflarea adevărului, a comis o nouă infracțiune cu intenție și că pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile privind arestarea preventivă și a dispus luarea măsurii, reținând că inculpatului i se impută infracțiunea de trafic de persoane. Cu privire la temeiurile reținute de instanță arată că soția inculpatului a luat legătura cu partea vătămată cu scopul de aoi nfluența, că inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este indiscutabil mai mare de 4 ani, precum și faptul că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, ce rezultă din modalitatea săvârșirii infracțiunii, inculpatul a amăgit-o pe partea vătămată, spunându-i că o duce în Spania pentru o săptămână. Arată că din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul a exercitat violențe asupra acesteia. Apreciază că din toate aceste elemente rezultă că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Legat de schimbarea încadrării juridice, arată că instanța a analizat elementele constitutive ale celor două infracțiuni și a ajuns la concluzia corectă că în speță ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.
În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
În replică, apărătorul ales al inculpatului arată că în dosar nu se face referire la faptul că soția inculpatului și partea vătămată s-ar fi întâlnit.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 39/19.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara secția penală în dosar penal nr-, a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Hunedoara, și în consecință:
În baza art. 136, 143, 146, 1491, 148 lit. b, d, f Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, respectiv pe perioada 19.09.2009 - 17.10.2009, pentru infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001.
A fost respinsă cererea de luare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
În considerentele încheierii penale atacate Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Partea civilă l-a cunoscut pe inculpatul în luna 2008 în ce acesta execută o pedeapsă în Penitenciarul Aiud, loc unde l-a vizitat, dându-i și suma de 4000 lei pentru a o da altui deținut.
Inculpatul s-a liberat din Penitenciarul Aiud în data de 20.01.2009, ocazie cu care a fost așteptat de partea civilă. Inculpatul i-a propus părții civile să meargă cu el în Spania, spunând că dorește să o viziteze pe mama sa. La întâlnirea dintre cei doi și părinții părții civile, inculpatul le-a spus că dorește să o ducă pe partea civilă în Spania pentru a sta o săptămână la mama lui, care locuia în, o localitate de lângă.
În locuința din locuia mama inculpatului, concubinul său - cetățean spaniol și soția inculpatului. Este irelevant dacă partea civilă avea sau nu cunoștința de faptul că inculpatul este căsătorit.
de o săptămână nu au existat probleme între inculpat și partea civilă, iar aceasta a vorbit frecvent cu familia în țară.
La sfârșitul perioadei de o săptămână în care trebuia să stea în vizită în Spania, partea civilă l-a întrebat pe inculpat dacă a făcut rezervările pentru întoarcere, moment în care inculpatul i-a spus că nu se poate întoarce și că trebuie să își găsească de lucru, respectiv să se prostitueze.
În acest scop, inculpatul a dus-o la un club de noapte într-o localitate.
Partea civilă a întreținut raporturi sexuale cu diverși bărbați la trei cluburi de noapte - Super, 2000 și.
Inculpatul o ducea cu mașina, îi dădea buletinul de identitate pentru a se putea angaja apoi i-l lua, lăsându-i doar o copie.
Concret inculpatul o transporta pe partea civilă cu mașina la cluburile de noapte, seara, după ora 20 și revenea după ea dimineața în jurul orei 06. În total, inculpatul a obținut în acest mod suma de 13.000 euro.
La un moment dat, fiind nemulțumit de veniturile obținute de partea civilă la clubul 2000, bătut-o și a rănit-o cu un cuțit în picior conform declarației părții civile (fila 145 dos. ), inculpatul a bătut-o și "ca să prindă frică" și să realizeze venituri mai mari din practicarea prostituției.
Partea civilă a fost bătută de inculpat și cu un pahar în cap, paharul spart i-a produs o leziune de 2 cm mâna și trei plăgi tăiate la nivelul capului, leziuni constatate prin certificatul medico-legal nr. 750/C/12.06.2009 (151 dosar ).
Pentru a nu trezi suspiciuni familiei părții civile, de care aceasta era foarte atașată, inculpatul i-a permis să îi sune, însă convorbirile aveau loc pe telefonul inculpatului și în prezența sa. Familia victimei a sesizat că telefonul părea pus pe difuzor și că cineva supraveghează convorbirile.
La începutul lunii mai 2009, inculpatul urma să revină în țară, spunându-i părții civile că până la revenirea lui în Spania să facă rost de 500 de euro pentru aol ăsa să vină acasă cu precizarea că banii ar fi trebuit să fie trimiși de familia ei în Spania.
În 1 mai 2009, partea civilă a reușit să o sune pe mama sa și să-i spună că a fost bătută cu o crosă de golf de către inculpat și că îi pretinde suma de 5500 euro pentru a-i restitui buletinul pentru a se putea întoarce acasă.
Familia a sfătuit-o pe victimă să anunțe autoritățile spaniole. În 2 mai 2009 familia victimei a anunțat și ea autoritățile române despre faptul că este ținută cu forța în Spania, bătută și obligată să se prostitueze.
Știind că în 3 mai 2009, inculpatul urmează să plece în România, partea civilă a fugit de la clubul de noapte și s-a prezentat în fața autorităților care au cazat-o aproximativ o lună într-un centru pentru femei maltratate și i-au eliberat un titlu de călătorie pentru a se putea reîntoarce în țară.
Instanța a reținut că inculpatul este cel care a achitat transportul în Spania pentru el și partea vătămată, că a cazat-o, a agresat-o fizic și a obligat-o pe partea civilă să practice prostituția în Spania și să îi remită sumele de bani astfel obținute.
Nu se poate reține că inculpatul, prin înșelăciune ar fi determinat-o pe partea civilă să meargă în Spania sau că ar fi racolat-o profitând de vârsta ei fragedă. Partea civilă era majoră lucrase anterior în Spania, a dat dovadă de abilitate și hotărâre pentru a-și determina familia să o lase să plece în străinătate, deci nu se poate susține că inculpatul ar fi folosit mijloace de constrângere sau o "presupusă naivitate a victimei" pentru aof orța să îl urmeze în Spania.
În cursul soluționării propunerii de arestare instanța a pus în discuție, din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din legea 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al. 2 cod penal.
În mod nejustificat, reprezentanta DIICOT a refuzat să discute elementele constitutive ale celor două infracțiuni sau elementele de diferențiere dintre ele.
Singura explicație oferită a fost aceea că instanța nu poate pune în discuție schimbarea încadrării juridice în cursul soluționării propunerii de arestare preventivă.
Referitor la încadrarea juridică, instanța a apreciat că deși în speță nu se poate reține "racolarea prin înșelăciune a victimei", faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 al. 1 din Legea 678/2001 pentru următoarele considerente, diferite de cele expuse în propunerea de arestare preventivă.
Potrivit art. 329 al. 2 din Codul penal, infracțiunea de proxenetism constă în "recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop", precum și în "constrângerea la prostituție".
În raport cu această din urmă reglementare este de reținut că elementul material al formei agravate a infracțiunii de proxenetism se poate realiza atât prin săvârșirea unei acțiuni de recrutare de persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, cât și prin constrângerea la prostituție.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, "constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
În această privință este semnificativ că în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeași lege se explică, între altele, că "prin exploatarea unei persoane se înțelege" și "obligarea la practicarea prostituției".
De aceea, în raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate, infracțiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, prin exploatare înțelegându-se și "obligarea la practicarea prostituției".
Or, cât pentru existența infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 2 Cod penal, cu excepția modalității constând în "constrângerea la prostituție", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei, se impune să se considere că tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferențiere între infracțiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției, prevăzută în art. 12 alin. (1)din Legea nr. 678/2001.
Așa fiind, în cazul infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.
Așadar, criteriul de distincție între infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001 și aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. În acest sens, în ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voință și acțiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială protejată prin reglementarea infracțiunii de proxenetism în art. 329 al. 2 din Codul penal rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
În speță inculpatul tras foloase de pe urma practicării prostituției de către victimă, a constrâns-o să practice prostituția ceea ce constituie în drept elemente constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001.
Potrivit prevederilor art. 143 si art. 148 lit. b,d, f Cpp măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârșit o fapta prevăzută de legea penala si exista vreunul dintre următoarele cazuri:
b) exista date ca inculpatul încearcă să zădărnicească in mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți,
d) inculpatul a săvârșit cu intenție o noua infracțiune;
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
În cauză aceste condiții sunt îndeplinite, urmând a se dispune arestarea preventivă a inculpatului.
Din actele dosarului de urmărire penală se constată că soția inculpatului a contactat-o pe victimă, reproșându-i că din cauza ei inculpatul va face pușcărie. Din transcrierea înregistrării audio în mediu ambiental a reieșit că soția inculpatului avea cunoștință de suma de 5500 euro pretinsă de inculpat pentru aol ăsa pe victimă să plece și de faptul că inculpatul o bătea.
Victima a refuzat să se întâlnească cu soția inculpatului. În acest context, apreciez că sunt suficiente elementele pentru a se reține cazul de arestare prev. de art. 148 lit. b cod procedură penală.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta este recidivist în condițiile art. 37 lit. a cod penal, față de condamnarea de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 127/03.07.2006 a tribunalului Alba, din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 20.01.2009 cu un rest neexecutat de 726 zile de închisoare.
Prin aceeași sentință s-a anulat și suspendarea condiționată a executat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 481/2005 a Judecătoriei Blaj. De asemenea în 31.03.2005 față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul 2277/P/2005 al parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia pentru 2 acte materiale de furt calificat.
Raportat la aceste date, s-a reținut și aplicabilitatea art. 148 lit. d cod procedură penală, respectiv că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune.
În cauză sunt realizate și condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit. f cod procedură penală referitoare la cuantumul pedepsei mai mare de 4 ani și la existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret este dedus atât din natura infracțiunii săvârșite, durata mare de (ian.-mai 2009) în care s-a realizat activitatea infracțională, violența de care a dat dovadă inculpatul, dar și din antecedentele penale ale acestuia care a fost anterior condamnat definitiv pentru o infracțiune de tâlhărie și pentru o infracțiune de furt calificat, deci a ales un mod facil, dar ilicit de a-și asigura venituri.
Inculpatul nu a recunoscut că a exercitat violențe asupra părții civile, sau că ar fi obligat-o să se prostitueze și că ar fi beneficiat de sumele de bani obținute de aceasta. A recunoscut însă că victima a stat în locuința mamei sale în Spania, fără a oferi explicații plauzibile cu privire la faptul că victima a stat atâta în locuință, deși el se împăcase cu soția sa. Datele oferite de autoritățile spaniole confirmă că victima a lucrat în cluburile de noapte indicate mai sus.
Totodată, instanța a reținut că partea civilă a dat declarații amănunțite, coerente și plauzibile atât în fața autorităților spaniole cât și în fața autorităților române de anchetă.
Inculpatul a fost arestat în Italia în data de 13.05.2009 fiind acuzat de infracțiuni de același gen ca și în prezentul dosar, fiind pus în libertate în 2.07.2009. După această dată inculpatul a revenit în orașul H, unde locuiește și victima, astfel încât și din acest motiv și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal se impune arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru considerentele de mai sus, instanța a apreciat că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că pentru înlăturarea acestui pericol este necesară arestarea preventivă a inculpatului, iar o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate - obligarea de a nu părăsi localitatea - este insuficientă.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal instituit de art. 1403Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru netemeinicie sub următoarele aspecte, expuse în memoriul scris atașat la filele 11-14 din dosar.
1. În cauză nu există indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea care face obiectul acuzației de față, instanța ignorând relațiile dintre acesta și partea vătămată, care l-a însoțit de bunăvoie în Spania.
2. În cauză, tribunalul d e primă instanță nu a argumentat existența pericolului concret pentru ordinea publică generat de eventuala lăsare a inculpatului în stare de libertate.
3. Nu există date concrete că prin lăsarea în libertate ordinea publică ar fi amenințată.
Curtea procedat la ascultarea inculpatului, conform dispozițiilor art. 1403al. 3 Cod procedură penală, acesta oferind propria versiune asupra faptelor (fila 8 dosar recurs).
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele instituite de art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Instanța fondului a dispus luarea măsurii preventive a arestării inculpatului în considerarea dispozițiilor art. 148 lit. b, d, f Cod procedură penală, apreciind, în mod corect, raportat la actele și lucrările din dosar, că:
- există date certe că inculpatul încearcă să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate, a martorilor ori prin alterarea mijloacelor de probă;
- inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune;
- inculpatul este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
2. Curtea reține că în cauză, contrar susținerilor inculpatului, există indicii puternice de vinovăție, iar persistența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte grave, de trafic de persoane, impun indubitabil plasarea sa în detenție.
3. Curtea arată că aspectele sesizate în plângerea părții vătămate, declarațiile părții vătămate în fața autorităților judiciare din (fila 29 dup), declarațiile agenților din cadrul Poliției (fila 28 dup), listingurile telefonice, procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, și - determină, fără dubiu, reținerea unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile și care justifică plasarea în detenție a inculpatului.
4. Curtea subliniază că în cauză, contrar susținerilor formulate de apărare, faptele care au dat naștere la bănuielile în discuție, nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, astfel încât nu se impune ca autoritatea judiciară să fi strâns probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul luării măsurii preventive a inculpatului (cazul Murray vs UK).
5. Sub celălalt aspect sesizat ca motiv de recurs, Curtea reține că în cauză nu se poate vorbi despre lipsa pericolului concret pentru ordinea publică pe care inculpatul l-ar prezenta în ipoteza în care ar fi lăsat în libertate.
6. Curtea arată că în speță există date suficiente care ar convinge un observator obiectiv asupra reacției și impactului pe care o finalizare a detenției provizorii a unei atare persoane ar genera-
7. Curtea constată că în cauză potențialul agresiv, violent al inculpatului rezultat cu claritate din modalitățile concrete în care se presupune că a acționat, precum și din conduita sa socială anterioară - sancționată de altfel prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa, reprezintă un motiv pertinent și suficient pentru plasarea în detenție provizorie, cel puțin la începutul investigațiilor.
8. Curtea subliniază că prin lăsarea în libertate a inculpatului ordinea publică ar rămâne realmente amenințată, iar necesitatea protejării unui interes de ordin general al societății primează ocrotirii celui privat al inculpatului.
9. Curtea arată că luarea unei măsuri preventive mai puțin drastice a fost analizată și considerată insuficientă pentru protejarea interesului public pe care-l impune detenția, astfel încât plasarea inculpatului în detenție este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
10. Față de cele ce preced Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 39/19.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 25.09.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
