Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 60/2009

Ședința publică din 24 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă

JUDECĂTOR 3: Maria Elena

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 26/30.07.3009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr-.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, memoriu cu motivele de recurs formulate de inculpatul recurent, prin apărător ales.

Instanța, în temeiul art. 1403art. 3 Cod procedură penală, procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, prezintă spre vedere, în original, un set de diplome sportive obținute de către inculpat, pe care le depune la dosar în copii xerox. Mai depune la dosar un set de înscrisuri pentru a face dovada împrejurării că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale.

Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului. Invocă nulitatea încheierii atacate, față de împrejurarea că tribunalul nu a efectuat procedura de citare a inculpatului la judecarea propunerii de arestare preventivă. Recunoaște faptul că la dosarul de urmărire penală există dovada de îndeplinire a mandatului de aducere, dar arată că acesta a fost dus la îndeplinire de către organele de urmărire penală și nu de către instanța de judecată, în cursul judecării cererii. Apreciază că instanța trebuia să-l înștiințeze pe inculpat de formularea cererii pentru ca acesta să-și poată asigura apărarea. Mai arată că inculpatului nu i-a fost comunicată încheierea prin care s-a luat măsura preventive. Pentru aceste motive solicită casarea încheierii ca nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba.

În ce privește fondul cererii arată că dosarul de urmărire penală cuprinde 3 volume și conține o urmărire penală completă, fiind necesară doar avizarea raportului de expertiză medico-legală, urmând ca apoi să fie sesizată instanța de judecată. Arată că în cauză sunt 8 inculpați dintre care doar doi sunt arestați. Învederează că față de inculpatul sunt cele mai puține probe în legătură cu săvârșirea faptei de către acesta. Arată că din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că inculpatul era pe holul de la intrarea discotecii, iar incidentul a avut loc în B de la etaj. Precizează că nu există probe prin care inculpatul să fie plasat lângă partea vătămată. Referitor la proba cu înregistrarea video care este atașată la dosar arată că indiferent de conținutul acestor înregistrări la dosar există două adrese emise de și IPJ A prin care se arată că față de calitatea proastă nu se poate face o identificare, astfel că apreciază că aceasta nu poate constitui probă la dosar.

Cu privire la susținerea că inculpatul s-a sustras urmării penale arată că a făcut dovada, prin adeverința depusă la acest termen, că inculpatul, sportiv de performanță, se află într-un permanent stagiu de pregătire, că acesta a plecat în străinătate la trei zile după incident pentru continuarea stagiului de pregătire, revenind în țară de bunăvoie, când a aflat că este cercetat pentru tentativă de omor.

Solicită instanței să aibă în vedere faptul că inculpatul este o persoană serioasă, echilibrată, așa cum rezultă și din diplomele sportive depuse la dosar.

Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită anularea mandatului de arestare preventivă și casarea încheierii atacate.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală. Cu privire la neîndeplinirea procedurii de citare solicită respingerea acestui motiv ca nefondat și arată că propunerea de arestare din 30.07.2009 a reprezentat o propunere de arestare în lipsa inculpatului față de împrejurarea că din mandatul de aducere executat la data de 30.07.2009 a rezultat că inculpatul nu a fost găsit la domiciliu, împrejurare față de care apreciază că în mod corect nu s-a mai dispus citarea inculpatului.

Cu privire la fondul cauzei, arată că cele invocate sunt nefondate și precizează că prezenta cauză se află în cursul urmăririi penale, urmărire penală care nu este definitivă, învederând faptul că se pune problema existenței indiciilor temeinice care duc la presupunerea că inculpatul ar putea fi autorul faptelor. Arată că din declarațiile martorilor, procesele verbale de identificare și înregistrările camerelor de supraveghere rezultă că inculpatul a părăsit B unde a fost agresată partea vătămată. Apreciază că există indicii temeinice care să justifice luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței să fie judecat în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 21.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba, care face parte integrantă din încheierea penală nr. 26/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă nr. 75/2009 emis de Tribunalul Alba la 30.07.2009.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 26/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile inculpatului.

A constatat că inculpatul a fost arestat în lipsă, însă în data de 19.09.2009 a fost depistat în tribuna din " Colibași" din municipiul B, în incinta căreia se desfășura antrenamentul echipei de handbal " B", ocazie cu care a fost condus la sediul IPJ B, unde de altfel a fot și reținut.

A constatat că inculpatul nu a ridicat obiecții în ceea ce privește identitatea și fiind adus în fața judecătorului care a emis mandatul de arestare preventivă împotriva sa, a consimțit, în prezența apărătorului ales, să dea declarație în cauză.

A constatat că termenul de 30 de zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului curge de la data de 19.09.2009, urmând să expire la 18.10.2009.

Prin încheierea penală nr. 26 din 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba cu privire la inculpații:

, fiul lui și, născut la data de 30.08.1982 în com., jud. M, domiciliat în de, sat, nr. 8, jud. H, fără forme legale în municipiul D, str. -,.36,..7, jud. H, posesor al I seria - nr. -, CNP -;

, fiul lui și -, născut la data de 05.06.1986 în com., jud. S, domiciliat în Șimleul S, str. -, -.4,.19, jud. S, posesor al C:I seria - nr. -, CNP -

În baza art. 149 /1 Cpp. raportat la art. 148 lit.a Cpp, art.148 lit.f Cpp și art. 143 Cpp s-a dispus arestarea preventivă inculpaților G și, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data prinderii acestora.

Dispozițiile încheierii s-au adus la îndeplinire prin emiterea mandatelor de arestare preventivă nr.74 și 75/2009, conform art.146 alin.10 și 151 Cod procedură penală cu începere de la data prinderii pentru inculpați.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărător din oficiu - avocat a fost avansată din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În raport de materialul probator administrat până în prezent în cauză, Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice conform art. 68/1 Cod procedură penală, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, astfel cum au fost descrise în propunerea de arestare.

Astfel, rezultă indicii că în noaptea de 14/15.06.2009 în jurul orelor 03,00, aflându-se în incinta discotecii "CLUB ", din orașul Câmpeni, jud. A, inculpații G și împreună cu inculpații -, -, - și - au tulburat grav liniștea și ordinea publică, mai întâi producând scandal public și determinând clienții discotecii să părăsească localul, iar apoi au aplicat părții vătămate, în vârstă de 36 de ani, mai multe lovituri cu tacul de biliard peste corp, cu pumnii și picioarele în zona capului, în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cauzându-i leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol și au impus internare medicală de urgență. După agresiune partea vătămată a fost internată în comă la spital.

Probele avute în vedere de instanță la adoptarea concluziei de mai sus sunt următoarele:

- declarațiile martorilor oculari, și care i-au indicat pe cei cinci inculpați ca fiind persoanele care l-au lovit în noaptea respectivă pe partea vătămată când acesta era căzut la pământ.

- declarațiile martorului care a văzut cinci persoane lovind-o pe victimă cu pumnii și picioarele în timp ce aceasta era căzută la pământ

- declarațiile martorului ocular care a arătat că inițial inculpații au provocat scandal căutând să afle adresa unei persoane cu porecla "legionarul" pentru aoa gresa.

- declarațiile martorilor și care confirmă cele susținute de martorul

- declarațiile martorului care a fost agresat în discotecă de inculpații și martorul fiind nevoit să fugă ca să scape

- declarațiile martorilor și G care au relevat starea de teamă și instalată în club odată cu declanșarea scandalului etc.

- procesele verbale de recunoaștere după fotografii din care reiese că fiecare din cei cinci inculpați a fost recunoscut de martori oculari ca fiind cei care l-au agresat pe numitul

- concluzii provizorii cu privire la leziunile părții vătămate și procesele-verbale de verificare a diagnosticului și a stării de sănătate a părții vătămate care confirmă starea gravă în care se află victima în urma agresiunii inculpaților

- înregistrările camerelor de supraveghere din incinta clubului din care reiese clar și explicit modalitatea în care fiecare din cei cinci inculpați l-au agresat numitul, lovindu-l cu pumnii și picioarele în mod repetat apoi abandonându-l în stare de inconștiență la intrarea din B clubului.

Instanța a mai reținut că cele două infracțiuni pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate de lege cu pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a celor doi prezintă pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis două infracțiuni de o violență sporită împotriva altei persoane, în loc public sunt cercetare în stare de libertate, fiind întrunite cerințele art. 143, 148 lit. f Cod procedură penală față de toți inculpații.

Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților este redat de gravitatea deosebită a faptei, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia -respectiv prin provocarea unui scandal într-un club în care se aflau mai multe persoane, agresarea mai multor persoane fără nici un motiv plauzibil, incidentul culminând cu lovirea repetată a unei victime cu producerea de multiple leziuni. Așa cum s-a arătat mai sus numitul a fost imediat după agresiune internat în comă la spital.

Pericolul social reiese și din faptul că inculpații au acționat împreună precum și din ferocitatea agresiunii împotriva victimei, înregistrările camerelor de supraveghere nelăsând nici un dubiu cu privire la identitatea agresorilor și gradul lor de participare.

La aceasta se mai adaugă și faptul că inculpatul este în prezent cercetat de IPJ S pentru comiterea unor infracțiuni cu violență.

Față de inculpați este incident și cazul prevăzut de art. 148 lit. a Cpp întrucât aceștia după ce au comis fapta au fugit cu scopul de a se sustrage urmăririi penale.

Astfel, din procesele verbale aflate la dosar reiese că s-au emis mandate de aducere însă nici unul nu a fost găsit la domiciliu.

În consecință reiese fără dubiu că inculpații se sustrag urmăririi penale. Nu se poate explica dispariția celor doi inculpați în condițiile în care știu că au comis fapte foarte grave decât prin încercarea de a se sustrage urmăririi penale.

Ca urmare, având în vedere cele mai sus expuse, în conformitate cu dispozițiile art.149/1 Cod procedură penală s-a apreciat că propunerea parchetului este întemeiată și în consecință instanța a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba cu privire la inculpații G și.

Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs inculpatul.

Recursul a fost declarat în termen.

În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că inculpatul nu a fost legal citat la luarea măsurii arestării preventive, iar din examinarea probelor nu există indicii temeinice că acesta a săvârșit fapta de tentativă de omor, neintenționând să se sustragă urmăririi penale.

Recursul inculpatul este fondat din următoarele considerente:

Din perspectiva practicii CEDO caracterul plauzibil al bănuielii presupune existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar caracterul plauzibil depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei.

În speță, din coroborarea declarației martorului (vol If9 3-98), care afirmă "când am ajuns în fața băii, acolo se afla căzut la pământ un băiat despre care am aflat ulterior că îl chema. Lângă el se aflau învinuiții, și numitul (ulterior identificat ca ). I-am văzut pe primii trei lovind, nu i-am văzut pe ceilalți doi" cu procesul verbal din 20.08.2009 privind recunoaștere după fotografii, în care martora recunoaște în foto 3 pe inculpatul și afirmă că "acesta era pe holul de la intrarea discotecii, în momentul agresiunii lui ", precum și cu declarațiile martorilor (vol If1 79-180), ale martorului G (vol If1 81-182), care nu confirmă împrejurarea că inculpatul s-a aflat în baie și ar fi lovit victima, rezultă un dubiu serios privind participarea inculpatului recurent la fapta de tentativă de omor săvârșită asupra părții vătămate.

Dintr-o altă perspectivă circumstanțială, rezoluția scăzută a înregistrării video de la locul săvârșirii faptei nu a permis întocmirea unui raport de constatare tehnico-științifică traseologică de portret, în vederea identificării participanților la săvârșirea faptei.

Împrejurarea că inculpatul nu s-a aflat la domiciliu cu ocazia executării mandatelor de aducere nu este suficientă pentru a proba că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât acesta a produs probe pozitive care justifică absența acestuia de la domiciliu, iar elementele referitoare la persoana inculpatului nu conduc la conturarea unui comportament infracțional.

Lipsa citării inculpatului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, în condițiile în care procurorul a emis un mandat de aducere a acestuia, care a fost pus în executare, nu constituie un motiv de nulitate absolută, vătămarea fiind, în fapt refăcută, prin audierea inculpatului și exercitarea dreptului la recurs.

În speță, nu există probe sau indicii temeinice, din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de tentativă la infracțiunea de omor.

Raportat la circumstanțele reale ale faptei, la persoana inculpatului recurent, precum și la numeroasele contradicții existente între declarațiile date în cauză, la necesitatea eliminării arbitrariului în privarea de libertate, instanța de recurs apreciază că bănuiala bazată numai pe buna credință a autorităților, în lipsa sau precaritatea informațiilor apte să convingă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor, nu este suficientă pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin.1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanța va admite recursul inculpatului, va casa încheierea penală atacată și în rejudecare va respinge propunerea parchetului pentru arestarea preventivă a inculpatului, dispunând anularea mandatului de arestare preventivă și punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DISPUNE

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 26/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba Secția penală în dosar penal nr-, pusă în executare prin încheierea adoptată de Tribunalul Alba în ședința camerei de consiliu din 21.09.2009.

Casează încheierea penală atacată și rejudecând respinge propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba în ce-l privește pe inculpatul.

Dispune anularea mandatului de arestare cu nr. 75/30.07.2009 emis de Tribunalul Alba.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./28.09.2009

jud. fond

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 60/2009. Curtea de Apel Alba Iulia