Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 535/2009
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul G împotriva sentinței penale nr. 258/20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent G asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că Tribunalul Albaa comunicat la dosar încheierea pronunțată în ședința publică din 24.08.2009 în dosar - având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul G împotriva sentinței penale nr. 89/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, pentru ca prezenta C să se pronunțe cu privire la cererea de conexare a dosarelor, formulată de condamnat.
Condamnatul recurent G arată că este de acord cu judecarea separată a cererilor formulate.
Reprezentanta Parchetului arată că nu se opune judecării separate a cererilor formulate de condamnat.
Instanța, apreciază că nu este oportună analizarea celor sesizate de Tribunalul Alba și, față de împrejurarea că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea contestației la executare, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de Codul d e procedură penală. Consideră că se impune deducerea din pedeapsa rezultantă de 11 ani, conform art. 88, 36 al. 3 Cod penal, perioada reținerii și a arestării preventive din pedeapsa executată de recurent.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală, apreciind că în mod corect instanța de fond a concluzionat că nu este vorba de un incident în cursul executării și a respins cererea formulată de condamnat.
Condamnatul G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 258/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul G împotriva sentinței penale nr. 89/2009 a Tribunalului Hunedoara, fiind obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare formulată și înregistrată la această instanță sub dosar penal nr- contestatorul G aflat în prezent în Penitenciarul Aiuda solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației și anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 89/2009 a Tribunalului Hunedoara, deducerea din pedeapsa rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare în baza art. 88 și art. 36 al. 3 Cod penal a perioadei reținerii, a arestării preventive și a părților din pedeapsa deja executată după cum urmează: 08.02.1995-2.10.1996, 17.04.1997 - 16.09.1998, reținerea de o zi din 29.11.1996, 24.03.1991 - 31.05.1991, 26.01.2000 - 22.10.2000, precum și să se emită un nou mandat conform prezentei hotărâri.
A arătat în fapt că a formulat cerere de contopire a pedepselor și că Tribunalul Hunedoara prin sentința penală nr. 89/2009 a soluționat această cerere de contopire fără a-i deduce din pedeapsa rezultantă de 11 ani și 6 luni închisoare fracțiunile de pedeapsă deja executată în baza mandatelor nr. 56/1998 al Judecătoriei Arad, nr. 179/1998 al Judecătoriei Sibiu și nr. 872/2000 al Judecătoriei Arad.
A susținut că faptele sunt concurente și că potrivit art. 36 Cod penal pentru infracțiunile concurente ceea ce s-a executat trebuie dedus din pedeapsa rezultantă.
A considerat că se încadrează în dispozițiile art. 461 lit. d Cod procedură penală, întrucât subzistă o cauză de micșorare a pedepsei, respectiv deducerea din pedeapsa rezultantă a intervalelor cât a fost privat de libertate.
În drept a invocat art. 36 al. 3 Cod penal și art. 461 lit. d Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale este neîntemeiată întrucât condamnatul se află în Penitenciarul Aiud și nu la Penitenciarul Deva sau
Sentința penală nr. 89/2009 a Tribunalului Hunedoara este contestată sub aspectul perioadelor de deducere.
Judecătorul care a contopit sentințele care au format elementele componente ale contopirii nu a motivat deducerea doar a unei părți din perioadele executate.
Ar fi trebuit să menționeze împrejurarea, de altfel necontestată de condamnat, că perioadele 08 februarie 1995 - 20 octombrie 1996, 17 aprilie 1997 - 16 1998, reținerea de o zi din 29 noiembrie 1996, perioada 24 mai 1991 - 31 mai 1991, 21 ianuarie 2000 - 6 aprilie 2000 și 6 aprilie 2000 - 17 mai 2000 (data liberării) au fost executate deja.
Câtă vreme condamnatul a fost liberat, rămânând un rest de 888 zile închisoare, instanța de fond nu avea cum să deducă după regulile concursului de infracțiuni și să scadă perioadele executate.
Instanța a menționat existența restului de 888 zile, nu a menționat nimic de regulile recidivei și deși a dedus corect, ținând cont de recidivă și perioadele deja executate, cu toate acestea a indicat temeiul juridic de la concursul de infracțiuni (art. 36 al. 3 Cod penal).
În atare context se poate vorbi de incident ivit în cursul executării hotărârii care să fie soluționat pe calea contestației la executare și nicidecum de o cauză de micșorare a pedepsei în sensul solicitat.
De altfel, sentința de contopire nici nu a fost recurată.
S-a invocat o cauză de împiedicare a atacării acesteia, dar această cauză nu este întemeiată întrucât condamnatul a primit comunicarea sentinței de contopire la data de 02.04.2009 și trebuia să atace hotărârea în 10 zile de la primirea acesteia.
Ca atare, nu poate fi considerat recurs peste termen.
Reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 461 lit. d Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiată cererea, cu consecința obligării condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs condamnatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului condamnatul a criticat hotărârea atacată, susținând că se impune scăderea duratei arestării preventive, aceasta constituind o cauză de micșorare a pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub aspectul temeiniciei și legalității hotărârii, instanța va constata că recursul este fondat din următoarele considerente:
Contestația contra executării hotărârii penale, conform art. 461 alin. 1 lit. a - d Cod procedură penală se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea ori orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 461 lit. d Cod procedură penală.
Motivele invocate de contestator în recurs, prin care a solicitat computarea perioadelor în care s-a aflat în detenție, respectiv 08 februarie 1995 - 20 octombrie 1996, 17 aprilie 1997 - 16 1998, reținerea de o zi - 29 noiembrie 1996, 24 mai 1991 - 31 mai 1991, 21 ianuarie 2000 - 6 aprilie 2000 și 6 aprilie 2000 - 17 mai 2000 sunt nefondate, deoarece acestea au fost incluse în pedeapsa din a cărei executare a rămas de executat un rest de 888 zile închisoare, și nu se încadrează în cazurile în care se poate face contestația la executare, potrivit art. 461 alin. 1 lit. a - d Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele prezentate mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor fi suportate de condamnatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul G împotriva sentinței penale nr.258/20.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe condamnat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.10.2009
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
