Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 92/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ÎNCHEIERE NR. 92/
Ședința publică din 20 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Judecător: dr. - -
Judecător:dr. -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 18 august 1967, în prezent aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului V, împotriva încheierii numărul 51 din data de 18 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-inculpați G,în stare de arest, asistat de av. din oficiu I, potrivit delegației nr.4479/20.11.2009 emisă de Baroul Argeș și inculpatul, în stare de arest, asistat de av. din oficiu, potrivit delegației nr.4481/20.11.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza disp.art. 172 alin.7 cod procedură penală se permite apărătorilor aleși să ia contact cu inculpații.
- I, pentru recurentul-inculpat G, solicită încuviințarea probei cu doi martori care nu au fost audiați la instanță pentru a-și susține nevinovăția.
- din oficiu pentru inculpatul, precizează că acesta nu a înțeles să declare recurs în cauză, motiv pentru care solicită a se lua act de aceasta, cu cheltuieli de judecată.
Se audiază recurentul-inculpat G răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Curtea, constată că în aceasta fază procesuală nu se poate administra proba cu martori solicitată de inculpatul G, motiv pentru care o respinge ca inadmisibilă. De asemenea ia act de faptul că inculpatul nu a declarat recurs în cauză. Nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
- din oficiu I, pentru recurentul-inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere atitudinea de negare faptei, precum și că nu s-au administrat probele solicitate de inculpat, nu s-au analizat petele de sânge găsite pe îmbracămintea inculpatului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de faptul că inculpatul nu a declarat recurs. Cu privire la recursul declarat de inculpatul G, formulează concluzii de respingere a acestuia ca neîntemeiat, având în vedere gravitatea faptei săvârșite de acesta, respectiv infracțiunea contra vieții și libertății persoanei, precum și atitudinea de nerecunoaștere a acestuia.
Recurentul-inculpat G, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 385/13 alin.3 Cod procedură penală, solicită lăsarea lui în libertate deoarece este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin încheierea nr.51 din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în baza art.149/1 Cod pr.penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și în conformitate cu art.143 rap. la art.148 lit.f Cod pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 18 2009 și până la data de 16 decembrie 2009, inclusiv, a inculpaților, fiul lui G și, născut la data de 21.11.1987, în Râmnicu-V, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, și G, fiul lui G și, născut la data de 18.08.1967, în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 alin. 1 Cod penal.
S-a dispus emiterea mandatelor de arestare, iar în baza art.192 alin.3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, la data de 18 2009, sub nr-, s-a înregistrat propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, privind pe inculpații, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. 1 Cod penal rap. la art. 175 alin.1 lit.i și art. 176 alin.1 lit. b Cod penal, și G, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin.1 cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 18 2009 până la data de 16 decembrie 2009 inclusiv.
În motivarea propunerii, s-a arătat că, prin rezoluția din data de 17.11.2009 s-a început urmărirea penală împotriva învinuiților și G, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și, respectiv, omor, prevăzută de art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit. i și art.176 alin.1 lit. b Cod penal și, respectiv, art.174 alin. 1 Cod penal.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv, proces verbal de cercetare la fața locului, declarația martorilor coroborate cu declarația și recunoașterea inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta, împreună cu inculpatul G sunt presupușii autori ai infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art.174 alin. 1 Cod penal rap. la art.175 alin.1 lit.i și art.176 alin.1 lit. b Cod penal.
Astfel, a reținut instanța de fond, în ziua de 7/8.11.2009, în jurul orei 3 dimineața, cei doi învinuiți s-au întâlnit în apropierea locuinței victimelor -, de 76 de ani și, de 68 de ani, din comuna, sat, județul V, încercând să sustragă un țap.
Victima s-a trezit auzind zgomote și i-a văzut pe cei doi, de care s-a speriat. A fugit, iar în drum a fost prinsă de către învinuitul care, înarmat cu o pe care a luat-o de lângă grajd, a lovit puternic victima în cap. După aceea, pentru a nu țipa, i-a ridicat cămașa de noapte cu care era îmbrăcată, din care a făcut un căluș și i l-a pus peste gură și a sugrumat-o cu mâinile, victima decedând.
Deoarece a văzut că din locuință iese cealaltă victimă -, a intrat în curte, a luat o de ce se afla lângă gard și a lovit puternic victima în cap. Din lovitură, aceasta a căzut. Nu a apucat să se apare sau să ceară ajutor, deoarece celălalt învinuit Gal uat un scaun de lângă masa ce se afla în curte și a lovit victima în cap, de două ori. Loviturile i-au produs moartea lui -. Întrucât victima gemea, învinuitul G, dintr-o cârpă găsită în curte, a făcut un căluș, cu care i-a astupat gura victimei -, după care învinuitul a ieșit în drum și a târât victima, în curte și a așezat-o lângă picioarele victimei -. Au părăsit locuința, fără să sustragă bunuri. S-au despărțit și au plecat fiecare către casă.
Având în vedere aceste fapte, tribunalul a apreciat că ele constituie de omor deosebit de grav, astfel de fapte fiind comise cu intenție directă.
Cu referire la poziția inculpaților, tribunalul arată că inculpatul a recunoscut fapta și a fost de acord cu propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de arestare preventivă.
In continuare, tribunalul a motivat că propunerea de arestare preventivă se impune a fi admisă, pentru ambii inculpați, subzistând în cauză prevederile art.143 alin.1 Cod pr.penală, vizând indicile temeinice cu privire la săvârșirea acestei fapte, cât și prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, ce fac referire la pericolul concret pentru ordinea publică.
Astfel, în legătură cu prevederile art.143 Cod pr.penală, tribunalul a menționat că, există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de omor calificat, respectiv, omor, indicii care constau în declarația inculpatului, raportul medico-legal de constatare a morții victimelor prin violență, urme de sânge ale victimelor, ce urmează a fi expertizate pentru determinarea ADN - ului găsite pe hainele inculpatului G, interceptări convorbiri telefonice avute între cei doi inculpați în ziua săvârșirii infracțiunii de omor.
In acest sens, au fost invocate de către tribunal și prevederile art. 5 din CEDO, care prevăd că orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Față de cel menționate, cu referire la prevederile art.143 Cod pr.penală, vizând indiciile temeinice, tribunalul a apreciat, în consecință, că există astfel de indicii, fiind întrunită această condiție vizând luarea măsurii arestării preventive, la care fac trimitere prevederile art.148 alin.1 Cod pr.penală.
Cu referire la prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, temei ce a stat la baza arestării preventive, tribunalul a menționat că sunt întrunite condițiile prevăzute de acest articol, în sensul că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal.
Totodată, ținând seama de scopul măsurilor preventive, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta și datele ce caracterizează persoana inculpatului, tribunalul a apreciat că, este oportună luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, așa cum a solicitat procurorul.
Ca atare, în conformitate cu disp.art.1491, art.143 rap. la art.148 lit.f din codul d e pr.penală, tribunalul a admis propunerea și a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, cuprinsă între 18 2009 și 16 decembrie 2009, inclusiv.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a fi arestat preventiv, deoarece nu este vinovat, întrucât nu a săvârșit infracțiunea ce se reține în sarcina sa.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Cu referire la susținerea inculpatului că acesta este nevinovat și, astfel, nu ar subzista, în consecință, condiția arestării prevăzută la art.148 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că nu ar exista probe sau indicii temeinice, așa cum pretind dispozițiile art.143 Cod pr.penală, la care face trimitere art.148 alin.1 Cod pr.penală, curtea constată că o tare susținere nu poate fi primită.
Astfel, se impune a fi avută în vedere declarația coinculpatului (9,10 dosar urmărire penală), care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în împrejurările menționate în propunerea de arestare preventivă, martor care confirmă participarea efectivă și a inculpatului G, unchiul său, cu care a convenit să sustragă "țapul" din grajdul de animale, situat peste drum de casa victimelor, amândoi deplasându-se în acel loc, inculpatul declarând cu multe amânunte cum s-a desfășurat această presupusă activitate infracțională, ceea ce dovedește, implicit, sinceritatea sa, menționând, în mod expres în declarația dată, printre altele, că inculpatul Gal ovit victima în cap de mai multe ori cu scaunul ce se afla lângă o masă din curtea victimelor, după care a făcut și un "căluș" pe care i l-a aplicat victimei -.
O atare declarație este menținută și în cadrul audierii odată cu soluționarea propunerii de arestare preventivă de către judecător (9 dosar instanță).
Mai mult, această declarație se coroborează și cu urme de sânge ale victimelor găsite pe hainele inculpatului G, interceptări ale convorbirilor telefonice avute între cei doi inculpați în ziua săvârșirii infracțiunii de omor, așa cum de altfel arată și tribunalul în motivarea sa.
Așa fiind, toate acestea pot constitui probe sau indicii temeinice, așa cum pretind dispozițiile procesuale penale ale legii române, cum ar fi art.68/1 Cod pr.penală, în care se arată că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.
Or, în cauză, subzistă aceste indicii temeinice, existând suficiente date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că și inculpatul Gas ăvârșit această faptă - așa cum pretind prevederile art.68/1 Cod pr.penală, menționate, identificate, de altfel, și cu motivele verosimile de a bănui că acesta a săvârșit infracțiunea, în sensul art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care face vorbire și tribunalul în motivarea sa - faptă pentru care s-a propus de către procuror arestarea preventivă a sa, cât și a coinculpatului, indicii temeinice sau motive complinite, de altfel, și cu probe, menționând în acest sens declarația inculpatului, precizată mai înainte, care confirmă participarea la această activitate infracțională și a inculpatului-recurent
Totodată, subzistă și cealaltă condiție prevăzută de art.148 alin.1 Cod pr.penală, și anume temeiul acestei arestări prevăzut la lit.f, în sensul că există implicit probe din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică, pericol identificat și cu gravitatea deosebită a faptei reținută în sarcina inculpatului G, cât și a celuilalt coinculpat, faptă de o violență extrem de rară, soldată cu moartea a două victime, dar și cu reacția comunității, dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, că organele îndreptățite de lege nu ar acționa suficient de ferm împotriva unor fapte prin care se atentează grav la ordinea și liniștea publică, la siguranța și la viața persoanei, valori ocrotite de lege.
Așa fiind, față de cele arătate, curtea constată că în cauză, în mod legal, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului-recurent G, neexistând, în acest moment, față de periculozitatea extremă a faptelor atât de violente, soldate cu moartea victimelor, așa cum s-a și menționat mai sus, posibilitatea unei alte măsuri preventive alternative, nu privative de libertate, dar restrictive de libertate, pe care legea le prevede.
In consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, iar în baza art.189 și 192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurentul-inculpat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 18 august 1967, în prezent aflat în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului V, împotriva încheierii numărul 51 din data de 18 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărător din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
G - dr.-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/8 decembrie 2009
Jud.fond
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Dumitru
