Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 217/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 217/
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara, inculpatul nu are antecedente penale, stă în arest preventiv de 1 an de zile, iar cumulat starea de arest preventiv împlinește 3 ani, fără să se fi pronunțat vreo soluție de condamnare, infracțiunile pentru care este cercetat sunt infracțiuni economice, depunând la dosar practică judiciară CEDO, din 8 noiembrie 2007, inculpatul aflându-se încă sub imperiul prezumției de nevinovăție, martorii audiați în cauză nu l-au cunoscut pe inculpat. În acest dosar nu există o expertiză contabilă, cerându-se să se stabilească valoarea prejudiciului. De asemenea, solicită a se reține jurisprudența ÎCCJ, practica judiciară unanimă, în cauză nemaifiind îndeplinite condițiile care au dus la arestarea inculpatului iar inculpatul nu are antecedente penale, starea de arest este excesivă, nu s-a explicat în nici o hotărâre de ce nu se poate înlocui măsura arestării preventive cu o lată măsură, invocând prevederile art.136 și art.136 alin.2
C.P.P.Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, deoarece subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpatului.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este arestat de 14 luni de zile, nu s-a pronunțat nici o hotărâre de condamnare, nu are antecedente penale, doi procurori au dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, nu a săvârșit el faptele reținute în sarcina sa, nu i se pare corect ca ceilalți inculpați care sunt recidiviști să fie cercetați în stare de libertate, depunând în susținerea cuvântului un set de înscrisuri.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 8 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 139 alin.1 rap.C.P.P. la art.145 p Cod Penal, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de către inculpatul, prin apărător.
În baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, fiul lui G și, născut la 18 mai 1978 în municipiul T, Jud. T, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni referitor la care legea prevede o închisoare mai mare de 4 ani, respectiv săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, comisă în formă continuată și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, aflate în concurs real, prevăzute și pedepsite de disp. art. 215 alin,1,2,3,4 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, pentru care pedeapsa prev. de legea penală este închisoare între 10 și 20 de ani. În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
Raportat la complexitatea cauzei, a necesității administrării vastului probatoriu, respectiv audierea unui număr mare de martori, și având în vedere numărul și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, perseverența sa infracțională, valoarea prejudiciului, în condițiile în care lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol real pentru buna desfășurare a relațiilor economice, în special comerciale, raportat la activitatea și modalitatea de comitere a actelor materiale care intră în conținutul elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar declarația acestuia nu constituie o garanție că, lăsat în libertate, nu ar continua activitatea infracțională reținută în sarcina sa, tribunalul a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, prin apărător, tribunalul a respins-o ca neîntemeieată pentru considerentele mai sus menționate.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate pe motiv că inculpatul nu are antecedente penale se află în arest preventiv de an de zile și numai subzistă motivele care au determinat arestarea.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că Încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Potrivit prev. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cpp instanța sesizată cu judecarea unei cauze este datoare să verifice din oficiu,în cursul judecății, dacă inculpatul este arestat, legalitatea și temeinicia acestei măsuri iar dacă se constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventive au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice arestarea se dispune revocarea arestării preventive.
În speță, se poate observa că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni care au avut ca rezultat cauzarea unor prejudicii mari părților vătămate și care sunt sancționate cu pedepse peste 10 ani închisoare.
De asemenea se observă că inculpatul a mai fost arestat pentru fapte similare pentru care a fost pus ulterior în libertate după care a comis în continuare alte fapte de același gen astfel că în mod întemeiat s-a apreciat de către instanța de fond că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare motivele care au determinat arestarea nu s-au schimbat și față de complexitatea cauzei menținerea arestării preventive se justifică în continuare astfel că în baza art.38515pct.1 lit. b cpp se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED CC
Dact 2 exempl/ 03 Martie 2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
