Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 205/
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de împotriva deciziei penale nr. 157/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, în baza art.3859pct.10, 12, 14, 17, 21.C.P.P. casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță; solicită achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d C.P.P. lipsește intenția. Nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, încheierile fac referire la legea CEC-ului și nu la art.215 Cod Penal, astfel că se impune restituirea cauzei la instanța de fond, pentru cercetarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, aceasta nepronunțându-se cu privire la anumite probe. De asemenea, susține că, procedându-se la schimbarea încadrării juridice a faptei, se reține doar art.215 alin.4 nu și alin.1 Cod Penal, partea vătămată neavând reprezentarea psihică de inducere în eroare, nu există această intenție de inducere în eroare, din partea inculpatului, iar raporturile comerciale continuă
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, prima instanță a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, invocând practică judiciară DP nr. 9/2005 a ÎCCJ.
Apărătorul ales al inculpatului, în replică, arată că au fost încălcate prevederile art.334 și C.P.P. nu i-a fost atrasă atenția inculpatului că are dreptul să-și facă apărarea cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din 12 aprilie 2006, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de file CEC fără acoperire prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul, în calitate de reprezentant al SC SRL C N, a cumpărat de la SC SRL C produse din lemn stratificat și pentru plată a emis fila CEC - 311 nr. - care nu a putut fi decontată prin bancă din lipsa disponibilului bănesc în contul beneficiarei.
Prin Sentința penală nr. 836 din 16 octombrie 2006 dosar nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza disp.art.333 Cod procedură penală a restituit cauza procurorului pentru completarea urmăririi penale cu o nouă prezentare a materialului de urmărire penală.
Tribunalul C-S, prin Decizia penală nr. 10/R din 17 ianuarie 2007 dosar nr- a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza Judecătoriei Caransebeș pentru a continua judecata și a se pronunța pe fond, cu motivarea că la data soluționării cauzei (16 octombrie 2006) erau abrogate disp.art.333 Cod procedură penală.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Caransebeș la nr. 2053/208/R din 27 aprilie 2006.
Prin sentința penală nr. 270 din 29.06.2007 pronunțată în dosar nr- Judecătoria Caransebeș prin schimbarea încadrării juridice, din art. 84 al.1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în baza disp. art. 215 al. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal, a condamnat inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la data de 27 aprilie 1969 în Mun. O, jud. B, cetățean român, studii Facultatea de inginerie economică O, director executiv la SC SA B, căsătorit, are doi copii minori, stagiul militar satisfăcut, aparține de B,. în Mun. C N,-. 43 jud. C, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza disp. art. 81,82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal, cu privire la revocare în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza disp.art.191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului 1200 lei cheltuieli judiciare, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL C
În baza disp.art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL, reprezentată de administrator, suma de 25.926 lei reprezentând facturi neîncasate și suma de 5.624,34 lei dobânzi ( Total = 31.550,34 lei), în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL.
În baza disp.art. 193 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 600 lei cheltuieli judiciare ce reprezintă onorar pentru avocat, în solidar cu partea civilmente responsabilă SC SRL C
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
SC SRL CNa avut relații comerciale cu SC SRL C și, începând cu anul 2005, SC SRL a livrat la SC SRL CNd iverse produse din lemn stratificat, plata făcându-se cu file CEC scadente la 30 de zile și bilete la ordin.
SC SRL CNe ste o societate privată având ca asociați pe, și I și este administrată de SC SRL.
La data de 15 februarie 2005 martorul, conducător auto la SC SRL C N, a primit de la directoarea economică fila CEC seria - 311 nr. -, care avea toate rubricile completate cu excepția celor referitoare la sumă ( în litere și cifre), cont, cod și a fost trimis la SC SRL C pentru ridicarea unor cantități de lemn stratificat.
Șoferul s-a deplasat la furnizor, a încărcat marfă în valoare de 18.417, 32 lei și s-a întocmit factura fiscală nr. - din 15 februarie 2005.
La contabilitatea firmei furnizoare, șoferul a predat fila CEC menționată anterior, unde, conform înțelegerii dintre reprezentanții celor două firme, CEC-ul a fost completat de către contabila furnizorului la rubricile: suma în litere și cifre, cont, cod, după care a făcut o copie xerox pe care a predat-o la SC SRL.
S-a stabilit prin constatare tehnico-științifică că respectiva filă CEC a fost emisă de inculpatul, al doilea reprezentant al SC la acea dată.
După 30 de zile furnizorul a introdus fila CEC în bancă pentru decontare, fila fiind retrasă cu motivare " client aflat în interdicție bancară, lipsă totală de disponibil în cont".
La data emiterii filei CEC - 311 nr. -, SC SRL C N nu avea nici un în cont, așa cum rezultă din extrasul de cont. La acea dată inculpatul a depus în cont doar suma de 139.092.000 lei ROL care a fost cheltuită imediat pentru plata altor două file CEC scadente în ziua respectivă.
Inculpatul a recunoscut că a emis fila CEC în cauză fără acoperire în bancă, dar a invocat motive care nu îl exonerează de răspundere.
Reținând această stare de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a emite o filă CEC știind că pentru valorificare nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a obține un folos material injust, producând o pagubă posesorului CEC- ului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al. 4 Cod penal și nu cea prevăzută de art.84 al.1 pct.2 din Legea 59/1934, astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - prin decizia nr. IX din 24 octombrie 2005.
Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul celor de mai sus și în baza art. 215 al. 4 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art.74 Cod penal, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșire a infracțiunii rezultând din faptul că nu a mai fost condamnat, conduita sinceră pe parcursul procesului, prezentarea în fața autorității, pedeapsa fiind stabilită în condițiile art.76 Cod penal și a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este definit de art.52 Cod penal poate fi realizat și fără executarea pedepsei.
În legătură cu acțiunea civilă a părții civile SC SRL C, instanța de fond a apreciat că prin fapta sa inculpatul i-a cauzat acesteia un prejudiciu de 25.926 lei reprezentând marfă neîncasată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul.
Inculpatul nu și-a motivat apelul în scris, însă, prin apărătorul său ales, a învederat instanței de apel că solicită desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță s-a pronunțat pe schimbarea de încadrare juridică în dispozitivul hotărârii, încălcându-se astfel dreptul la apărare al inculpatului; în subsidiar, s-a solicitat desființarea sentinței apelate și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. Cod procedură penală, întrucât infracțiunii reținute în sarcina inculpatului îi lipsește latura subiectivă.
Prin DP nr. 157/09.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat - împotriva sentinței penale nr. 270/29.06.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul C S, verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 și art. 378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, a constatat că apelul formulat de inculpatul - este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
S-a reținut de către tribunal că motivele invocate în apel d e către inculpat sunt neîntemeiate.
Referitor la primul motiv invocat, acela al nulității absolute a hotărârii apelate datorită încălcării dreptului la apărare al inculpatului, s-a reținut că este neîntemeiat din următoarele considerente:
Schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea prev. și ped. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal a fost solicitată de către reprezentantul parchetului la ultimul termen de judecată, iar instanța a pus în discuție această cerere, procedând conform dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală.
Prima instanță nu a încălcat dispozițiile legale mai sus citate întrucât, la solicitarea apărătorului inculpatului, a amânat pronunțarea hotărârii pentru o săptămână, dându-i astfel posibilitatea inculpatului să se apere față de cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În plus, s-a reținut de către tribunal că nulitatea invocată de către apărătorul inculpatului este una relativă, încălcarea invocată de către inculpat neînscriindu-se în cazurile de nulitate absolută expres și limitativ enumerate de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Fiind vorba despre o nulitate relativă, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, aceasta trebuia invocată în cursul efectuării actului sau la primul termen cu procedură completă următor efectuării actului.
Inculpatul nu a fost prezent în fața instanței de fond atunci când s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, însă a fost asistat de apărător ales care avea posibilitatea să o invoce, fie prin concluziile scrise pe care le-a depus, fie în fața instanței de apel, prin motivele de apel sau la primul termen de judecată cu procedura completă, respectiv termenul din 23 august 2007.
Însă inculpatul, nici personal și nici prin apărător ales nu a formulat motive de apel și nici nu a invocat la termenul de judecată mai sus amintit (în scris) nulitatea relativă, pe care a invocat-o doar cu ocazia dezbaterii în fond a apelului.
Așa fiind, această apărare a inculpatului a fost înlăturată, motivul de apel bazat pe această apărare fiind neîntemeiat.
Și cel de-al doilea motiv de apel invocat de către inculpat este neîntemeiat.
Prima instanță, în mod corect, pe baza analizei probelor administrate, a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 4 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, a cărei lipsă o invocă inculpatul, s-a reținut că s-a făcut dovada faptului că inculpatul a acționat cu intenția de induce în eroare partea vătămată.
Inculpatul însuși a declarat că știa la data emiterii CEC-ului, că nu are în contul societății pe care o administra provizia necesară pentru valorificarea acestuia, iar din probele cu înscrisuri administrate rezultă și că, deși în ziua emiterii CEC-ului inculpatul a depus în contul societății o anumită sumă de bani, aceasta a fost cheltuită imediat pentru plata altor file CEC scadente.
În aceste condiții și în conformitate cu decizia nr. IX/24.10.2005 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, temeinic și legal prima instanță a încadrat fapta săvârșită de inculpat în dispozițiile art. 215 alin. 4 Cod penal.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat - împotriva sentinței penale nr. 270/29.06.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a obligat apelantul-inculpat la 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S a declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales și care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că nu s-a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de înșelăciune, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe, nu a existat intenția de inducere în eroare a părții vătămate iar instanța nu a reținut și al.1 al art.215 cp ci numai al.4.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art.38510, al.21cpp, se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Susținerea recurentului că nu s-a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică nu poate fi reținută de C întrucât din actele dosarului de fond rezultă că la termenul de judecată din data de 04.04.2007 reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea de încadrare juridică în art.215 al.4 cp iar apărătorul inculpatului a declarat că se opune schimbării de încadrare juridică. De asemenea la termenul din data de 27 iunie 2007 când s-au pus concluzii pe fond apărătorul inculpatului a arătat că nu se impune schimbarea de încadrare juridică iar prin concluziile scrise inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat din nou respingerea cererii parchetului schimbare de încadrare juridică.
Referitor la celelalte motiv de recurs în care se arată că inculpatul nu acționat cu intenția de înșela se observă că însăși inculpatul a declarat că știa că la data emiterii filei de cec că nu are în contul său bancar provizia necesară pentru valorificarea acestuia astfel în mod legal s-a dispus schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea prev. de art.215 al.4 cp și nu poate constitui nici un motiv de nelegalitate împrejurarea că instanța nu a reținut și prev. al.1 al art.215 cp întrucât fapta comisă în condițiile prev. de art.215 cp este de sine stătătoare iar trimiterea la al.1 sau 2 este necesar să fie făcută doar pentru a se aplica regimul sancționator adecvat.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct.1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 157/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED. CC
Dact 2 exempl/ 03 Martie 2008
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud.
Apel: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
