Propunere de arestare preventivă a învinuitului (art. 146 c.p.p.). Decizia 462/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.462/
Ședința publică din data de 30.04.2009
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii penale nr.53/CC din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți ambii în stare de arest preventiv, inculpatul asistat de avocat ales, inculpatul asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar și de avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
În apărarea inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu consecința respingerii cererii de prelungire a măsurii arestării preventive. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu ar avea efecte asupra desfășurării urmăririi penale, iar temeiurile arestării nu mai impun menținerea măsurii arestării preventive. Susține că dispozițiile art.148 alin.1 Cod procedură penală prevăd în mod limitativ cazurile în care se poate dispune față de o persoană arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri, iar față de inculpat nu își găsește incidența niciunul dintre cazurile invocate. Arată că administrarea altor probe nu constituie motive temeinice pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, în condițiile în care s-a apreciat că o perioadă de 20 de zile, pentru cât s-a dispus inițial arestarea preventivă a inculpaților, este suficientă pentru administrarea probelor necesare lămuririi cauzei în vederea finalizării urmăririi penale, lucru care nu s-a întâmplat, față de inculpați solicitându-se de încă două ori prelungirea măsurii arestării preventive, neputându-se astfel imputa acestora nesoluționarea cu celeritate a cauzei.
În apărarea inculpatului, avocat ales se declară de acord cu concluziile colegului său, avocat. Mai precizează că cererea parchetului este nemotivată, că nu se justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, că este absurd să se susțină că lăsarea inculpaților în libertate ar duce la tulburări sociale. Pentru aceste concluzii solicită admiterea recursului.
În apărarea inculpatului, avocat solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire a mandatului de arestare preventivă. În subsidiar pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, pentru aflarea adevărului, solicită schimbarea măsurii preventive a arestului cu o măsură preventivă restrictivă de libertate. În susținerea celor solicitate arată că au intervenit elemente noi care justifică revocarea măsurii arestării preventive având în vedere că prejudiciul a fost integral recuperat prin predarea în natură către părțile vătămate a autoturismelor, inculpatul și-a recunoscut faptele, are în prezent reprezentarea exactă a gravității acestora precum și a consecințelor pe care urmează a le suporta. Apreciază că deși se susține că există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu se poate motiva prelungirea tocmai în acest scop, întrucât nu se face nici un fel de trimitere la aceste probe, gravitatea faptelor comise de inculpat urmând a fi avute în vedere la judecarea fondului cauzei. Depune concluzii scrise.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind măsura arestării preventive ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, gravitatea acestor infracțiuni, instanța apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită să fie cercetat în libertate, eventual să fie înlocuită măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, arătând că a recunoscut săvârșirea faptei și se va prezenta la toate termenele de judecată.
Inculpatul recurent, luând cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate, susținând că nu s-a sustras de la anchetă, nu este un infractor periculos, nu are prieteni în lumea interlopă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
prin încheierea penală nr. 53/CC din 24 aprilie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 155, 156 și 159 Cod procedură penală, a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
A dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 23.11.1981 în T, jud. T, CNP - -, domiciliat în comuna Nouă, sat Nouă nr. 342, jud. T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24/12.03.2009 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 13 zile, începând cu data de 01 mai 2009 până la 13 mai 2009, inclusiv;
-, fiul lui - și -, născut la data de 30.06.1982 în T, jud. T, CNP - -, domiciliat în T,-, --2,. D,. 24, jud. T, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/12.03.2009 emis de Tribunalul Timiș, pentru o perioadă de 13 zile, începând cu data de 01 mai 2009 până la 13 mai 2009, inclusiv.
În baza art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și art. 145 ind. 1 Cpp, respins ca neîntemeiate cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de apărătorii aleși ai inculpaților.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin propunerea nr.780/P/2009 din data de 23.04.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 23.04.2009 sub număr unic de dosar -, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01.05.2009 până la data de 30.05.2009.
În motivarea propunerii s-a arătat că în cursul lunii august 2008, inculpatul a adus din Spania un autoturism marca BMW de culoare neagră, pe care " l-a clonat", în sensul că prin intermediul unei alte persoane i-a întocmit acte de proveniență false și i-a poansonat o serie de caroserie falsă, corespunzătoare unui autoturism înmatriculat legal în municipiul, iar apoi a intermediat obținerea de către inculpatul a unui buletin de identitate și a unui permis de conducere pe numele persoanei din Ulterior folosindu-se de aceste acte false inculpații au înstrăinat autoturismul unei persoane de bună credință.
S-a mai arătat că în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații s-au hotărât să închirieze de la firme de profil din B autoturisme de o valoare ridicată, pe care să le comercializeze ulterior folosind acte false. Astfel, după ce inculpatul a facilitat obținerea unui permis de conducere și a unui buletin de identitate cu numele, dar având aplicată fotografia inculpatului, cei doi, împreună cu o altă persoană, s-au deplasat la în data de 19.11.2008, iar inculpatul a indus în eroare reprezentanții SC rent SRL B și SC SRL B prezentându-se sub o identitate falsă și închiriind două autoturisme mărcile " Ford Mondeo" și " " în valoare de 80.000 euro pe care le-a condus pe drumurile publice, deși avea permisul de conducere suspendat.
După ce autoturismele au fost transportate de inculpați în Municipiul T, inculpatul a obținut de la o altă persoană acte false de înmatriculare ce dovedeau înmatricularea provizorie a acestora în alte țări, urmărind prin aceasta inducerea în eroare a potențialilor cumpărători.
Conform înțelegerii dintre cei doi inculpați, după ce inculpatul închiria autoturisme, inculpatul obținea acte false, cu ajutorul cărora autoturismele urmau să fie comercializate în piața de mașini din municipiul
De asemenea, s-a menționat faptul că inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă și la oat reia societate de închirieri auto din B, închiriind un autoturism marca VW Passat, ce a fost ulterior recuperat de pe raza Municipiului Cu privire la această faptă a fost înregistrat un dosar penal de către organele de politie de pe raza mun. B, dosar ce a fost declinat în vederea conexării la prezentul dosar.
În cursul lunii ianuarie 2009, procedând în același mod, inculpatul închiriat de la firmă din C cu ajutorul unor acte de identitate false, obținute de inculpatul, un autoturism marca VW, fiind depistat însă pe raza Municipiului O de către organele de politie care au recuperat acest autoturism. Dosarul a fost înregistrat la organele de politie din C și a fost declinat în vederea conexării la prezentul dosar.
Organele de politie, cu sprijinul reprezentaților formelor de închirieri auto din mun. B, au recuperat autoturismele mărcile VW Passat și Ford Mondeo care aveau montate sisteme de urmărire prin.
Organele de urmărire penală au apreciat că prelungirea arestării preventive se impune, apreciindu-se că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, învederându-se totodată că pentru finalizarea cercetărilor mai sunt necesare efectuarea mai multor acte procedurale, respectiv: audierea în calitate de martor a numitului, reaudierea inculpatului pentru a se stabili modul în care acesta a intrat în posesia autoturismului marca BMW întrucât acesta figurează ca fiind sustras din Spania, efectuarea unei confruntări între martorul și inculpați, reaudierea în calitate de parte vătămată a numitului, cumpărătorul de bună-credință al autoturismului marca BMW, audierea numitului, persoană care a intermediat pansonarea artizanală a seriilor de șasiu aparținând autoturismelor marca BMW și, identificarea persoanei care a pansonat artizanal seriile autoturismelor anterior menționate, identificarea și audierea numitului și extinderea cercetărilor față de cei doi inculpați după conexarea dosarelor nr. 91/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj și nr. 15534/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 780/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, s-a reținut că prin ordonanța nr.780/P/2009 din data de 12 martie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, și 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și prev. de art. 26 rap. la art. 288.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. iar pentru inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, și 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 al. 2.pen. de art. 26 rap. la art. 288.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. de art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 41. 2 pen. totul cu aplic. art. 33 lit. a pen.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpaților, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr. 28/CC/12.03.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 20 de zile, fiind emise și mandatele de arestare preventivă nr. 24 și 25/12.03.2009 ale Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 Cpp, în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în caz de necesitate și motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice o asemenea privare de libertate.
Din analiza probelor administrate in cursul urmăririi penale până in prezent instanța a reținut că nu s-au modificat temeiurile avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri apreciată ca fiind justificată.
Raportându-se la materialul de urmărire penală, instanța a apreciat că în continuare subzistă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive față de inculpații și, măsură preventivă luată în condiții de legalitate și temeinicie, existând date suficiente din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor de către organele de urmărire penală, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cpp
De asemenea, sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune care este pedepsită de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care există indicii temeinice privind săvârșirea unor infracțiuni grave, avându-se în vedere numărul mare de infracțiuni și de acte materiale reținute în sarcina inculpaților, precum și modalitatea de săvârșire a activității infracționale, numărul mare de persoane implicate în realizarea rezoluțiilor infracționale ale inculpaților.
În plus, măsura arestării preventive apare ca fiind judicios aleasă în raport cu ansamblul criteriilor enumerate în art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, gravitatea acestor infracțiuni, instanța apreciind că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri privative de libertate subzistă și impun în continuare cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Instanța a apreciat că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații și, iar mai mult decât atât săvârșirea acestor fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea atât inculpaților impresia că poate persista în sfidarea legii, cât și altor persoane implicate în activități ilicite, în condițiile în care scopul mediat al procesului penal este reprezentat tocmai de necesitatea apărării ordinii de drept, a apărării drepturilor și libertăților persoanei, activitatea inculpaților având repercusiuni dintre cele mai grave asupra dreptului de proprietate al persoanei.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, instanța a reținut că aprecierea necesității luării și prelungirii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, instanța a apreciat că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Totodată, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, în condițiile în care scopul procesului penal este, printre altele, și acela de a preveni săvârșirea altor infracțiuni și de a contribui la educarea cetățenilor în spiritul respectării legii.
De asemenea, s-a constatat că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării actelor procesuale indicate în cuprinsul propunerii, însă instanța a observat că o parte dintre acestea au fost efectuate, organele de urmărire penală apreciind că se impune readministrarea unora dintre probele care deja au fost efectuate, iar reiterarea efectuării acestor acte procesuale în cuprinsul prezentei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpați ca necesitând menținerea inculpaților în stare de arest preventiv nu face decât să conducă la concluzia nesoluționării cu celeritate a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că actele de urmărire penală învederate în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive sunt necesare pentru finalizarea urmăririi penale, instanța, în baza dispozițiile art. 155, 156 și 159 Cod procedură penală, admis propunerea, dispunând prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 13 de zile, începând cu data de 01.05.2009 până la data de 13.05.2009, inclusiv, perioadă apreciată ca fiind suficientă pentru a se efectua cu celeritate actele procesuale menționate în cuprinsul propunerii, în condițiile în care, conform dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cpp, scopul unei măsuri preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, întrucât alte măsuri preventive restrictive de libertate nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția opiniei publice, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și art. 145 ind. 1 Cpp, a respins ca neîntemeiate cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de apărătorii aleși ai inculpaților.
împotriva încheierii penale nr.53/CC din 24.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații recurenți și, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 28.04.2009, sub nr-. Recursul nu a fost motivat în scris de către inculpatul.
Printr-un memoriu depus la data de 30.04.09, inculpatul a arătat că motivarea încheierii recurate este în contradicție cu materialul probator.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul cetățenilor
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestora reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-a desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptei reținute în sarcina inculpatului.
Curtea înlătură și apărarea inculpatului referitoare la faptul că hotărârea atacată este în contradicție cu probele și este nemotivată, deoarece instanța investită cu soluționarea cauzei nu analizează vinovăția inculpatului ci condițiile privind prelungirea arestării preventive.
La momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața și sănătatea cetățenilor.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale în cursul urmăririi penale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Față de cele reținute, se apreciază și că lăsarea inculpaților în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale nr.53/CC din 24.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale nr. 53/CC din 24.04.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. 08.05.2009
Tehnored.
2ex/08.05.2009
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.462/
Ședința publică din data de 30.04.2009
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale nr. 53/CC din 24.04.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 780/P/2009 ( vol. I-246 file, vol. II-106 file), privind pe inculpații, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 462/R din 30.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul cu nr. de mai sus, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 53/CC din 24.04.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnore.d 04.05.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
PARCHETUL D LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. 780/P/2009 ( vol. I-246 file, vol. II-106 file), privind pe inculpații, și vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 462/R din 30.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul cu nr. de mai sus, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 53/CC din 24.04.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
Tehnore.d 04.05.2009
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Codrina Iosana
