Purtarea abuzivă (art. 250 cod penal). Decizia 1568/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1695/2009
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA I-a PENAL
Decizia penal nr.1568/
Ședința public din data de 6 noiembrie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECTOR - -
JUDECTOR -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL BUCURE ȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, de recurenții-intimați inculpați și, de recurentul-parte civil - și de recurenții-prți responsabile civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B și Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B împotriva Deciziei penale nr. 324/A/20.2009 a Tribunalului Bucure ști - Secția a II-a Penal, din Dosarul nr-.
La apelul nominal fcut în ședinț public au rspuns recurentul-intimat inculpat, personal și asistat juridic de aprtor ales, recurentul-parte responsabil civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B, prin consilier juridic, recurentul-parte responsabil civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B, prin consilier juridic, cu delegația nr. 621/17.IX.2009, aflat la fila 137, recurentul-parte civil -, prin aprtor, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 421.153/07.IX.2009, aflat la fila 155, lipsind recurentul-intimat inculpat, pentru care a rspuns aprtorul ales, intimații-inculpați - și, pentru care a rspuns aprtorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr. 029.117/18.IX.2009, aflat la fila 140, și intimatul-parte responsabil civilmente SC și Com SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care;
Curtea, din oficiu, pune în discuție cazul de casare prevzut de art. 3859pct. 171Cod procedur penal, cu privire la nerespectarea de ctre instanța de apel a dispozițiilor art. 372 Cod procedur penal, care consacr principiul neagravrii situației juridice în propria cale de atac, și, nemaifiind cereri de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public critic decizia penal pentru nelegalitate, invocând cazurile de casare prevzute de art. 3859pct. 10 și 171Cod procedur penal și precizând c înțelege s înlocuiasc cazul prevzut de pct. 19, menționat în motivele scrise de recurs, cu cel reglementat de pct. 171, pe motiv c hotrârea instanței de apel este contrar legii.
În susținerea primului caz de casare, arat c instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivele de apel invocate de Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B și a dispus, în temeiul art. 2781alin. 1 lit. b Cod procedur penal și având în vedere și Deciziile nr. 48/2007 și nr. 26/2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, admiterea plângerii formulat de -, desființarea rezoluțiilor procurorilor și trimiterea cauzei pentru începerea urmririi penale, artând c motivarea formal fcut de instanța de apel nu echivaleaz cu pronunțarea asupra criticii formulat în apel d e ctre Ministerul Public, instanța fiind ținut s dea o interpretare strict motivelor de apel formulate în scris.
În susținerea celui de al doilea caz de casare, invoc faptul c instanța de apel a pronunțat o hotrâre contrar legii, impunând, retroactiv, efectele deciziilor date în recursurile în interesul legii, cu înclcarea dispozițiilor art. 4142alin. 3 Cod procedur penal.
Pentru aceste considerente, solicit admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, învederând c motivul pus în discuție din oficiu referitor la principiul neagravrii situației juridice în propria cale de atac poate fi încadrat în cazul de casare prevzut de art. 3859pct. 171Cod procedur penal.
Aprtorul recurentului-parte civil -, invocând cazurile de casare prevzute de art. 3859pct. 10, 16, 18 și 19 Cod procedur penal, critic atât sentința penal, cât și decizia penal, artând c instanța de fond, fcând o greșit apreciere a probelor, a reținut în mod greșit în sarcina prții vtmate c ar fi agresat gardienii publici, o astfel de împrejurare nerezultând din nicio alt prob în afar de declarațiile gardienilor publici, și, totodat, în mod greșit i-a achitat pe cei doi inculpați prin reținerea dispozițiilor art. 44 alin. 3 Cod procedur penal, nefiind îndeplinite condițiile unui atac material, direct și injust, întrucât partea vtmat nu i-a lovit pe polițiștii comunitari, dimpotriv, fiind ajuns din urm la momentul când dorea s prseasc parcul, a fost lovit de body-guarzi, în timp ce gardienii publici priveau nepstor derularea agresiunii, partea vtmat reclamând chiar faptul c i-au disprut unele obiecte din aur, fapt ce nu s-a confirmat ulterior. Mai mult decât atât, la momentul la care partea vtmat s-a întors cu lucrtorii de poliție, nu au fost gsite urme de violenț, gardienii publici nu au spus c au fost agresați, nu exist dovezi c percutorul pistolului era defect și nici c telefoanele nu au funcționat, învederând c, prin reținerea dispozițiilor referitoare la legitima aprare, instanța de fond a fcut o grav eroare în aprecierea materialului probator, care a condus la o greșit soluție de achitare.
De asemenea, în susținerea cazurilor de casare prevzute de art. 3859pct. 10 și 19 Cod procedur penal, arat c deși erau suficiente probe la dosar, instanța de apel a dispus, în mod greșit, trimiterea cauzei la parchet, în condițiile în care plângerea a fost admis prin Încheierea de ședinț din data de 1.03.2007, cu punerea în discuție a Deciziei nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite din data de 4.06.2007, publicat în Monitorul Oficial pe data de 30.07.2008, apreciind c sunt aplicabile dispozițiile art. 4142alin. 3 Cod procedur penal, cu atât mai mult cu cât Încheierea de ședinț din data de 1.03.2007 intrase în puterea lucrului judecat, fuseser administrate probe în fond și în apel, inclusiv audierea inculpaților și a martorilor, așa încât nu se mai putea dispune trimiterea cauzei la parchet.
Privitor la latura civil, fiind incident tot cazul de casare prevzut de art. 3859pct. 10 Cod procedur penal, arat c instanța de fond nu s-a pronunțat asupra despgubirilor materiale constând în cheltuielile efectuate de partea vtmat cu transportul din Franța în România, chitanțele emise de Institutul Național de Medicin Legal și hainele ce i-au fost afectate, deși la dosar sunt depuse acte doveditoare, acordând prții vtmate numai despgubiri morale.
În privința cazului de casare pus în discuție din oficiu las la aprecierea instanței, solicitând s fie avut în vedere vechimea dosarului.
Consilierul juridic al recurentului - parte responsabil civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B arat c sunt incidente cazurile de casare prevzute de art. 3859pct. 9 și 21 Cod procedur penal, și, totodat, susține motivele de recurs formulate în scris, pe care le las la aprecierea Curții, ca și cazul de casare pus în discuție din oficiu, solicitând admiterea recursului, casarea celor dou hotrâri și trimiterea cauzei la parchet.
Consilierul juridic al recurentului - parte responsabil civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B arat c, pe latur penal, este de acord cu concluziile recurenților - intimați - inculpați și, în recursul propriu, invoc dispozițiile art. 3859pct. 9 Cod procedur penal, artând c în anul 2002 inculpații și se aflau sub controlul și autoritatea altei autoritți publice, așa încât, neexistând un raport de prepușenie, nu exist temei pentru a fi angajat rspunderea civil, aspect ce a fost învederat ambelor instanțe, iar instanța de apel nu a motivat corespunztor soluția dispus, reținând numai împrejurarea c, prin transferul bunurilor din anul 2005, Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 Bap reluat și drepturile și obligațiile Corpului Gardienilor Publici, apreciind c este incident și cazul de casare pus în discuție din oficiu.
Aprtorul ales al recurenților - intimați inculpați și, invocând cazurile de casare prevzute de art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedur penal, arat c instanța de apel nu a soluționat unele cereri ale inculpaților și, astfel, în mod greșit, le-a respins apelurile și, totodat, a invocat, în mod greșit, deciziile date în recursurile în interesul legii, îns soluția de trimitere la parchet este corect. De asemenea, consider c și sentința penal este nelegal și solicit admiterea recursului, casarea deciziei penale și admiterea criticilor formulate de inculpați, așa încât, prin trimiterea la parchet, s fie avute în vedere și punctele lor de vedere exprimate la judecarea în fond.
Consider c este incident cazul de casare pus în discuție din oficiu, în raport cu care solicit admiterea recursului și trimiterea cauzei la instanța de fond, care, la rândul su, s trimit cauza pentru efectuarea actelor de urmrire penal, întrucât judecata a avut loc dup efectuarea cercetrii prealabile.
Reprezentantul Ministerului Public arat c, faț de motivele de apel invocate de Ministerul Public și de soluția dispus în cauz, se impune admiterea tuturor recursurilor, care au avut în vedere, în comun, cazurile de casare prevzute de art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedur penal, cu casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucure ști pentru a soluționa apelurile formulate împotriva soluției date de prima instanț.
Aprtorul recurentului - parte civil - solicit respingerea recursului declarat de recurentul - parte responsabil civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B, precizând c aceast instituție s-a format prin preluarea nr. 7 și 8 ale Corpului Gardienilor Publici, în baza Legii nr. 371/2004, așa încât are calitatea de parte responsabil civilmente în cauz, cu admiterea recursului declarat de Ministerul Public, respingerea recursurilor declarate de inculpați și de recurentul - parte responsabil civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B, întrucât instanța de fond a fcut o corect aplicare a legii, având în vedere faptul c decizia dat în recursul în interesul legii a aprut mult mai târziu, iar sentința penal nu mai putea fi casat.
Consilierii juridici ai recurenților - prți responsabile civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B și Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B solicit admiterea recursurilor declarate de celelalte prți.
Aprtorul ales al recurenților - intimați - inculpați și solicit admiterea celorlalte recursuri, artând c recursul formulat de Ministerul Public nu este fondat, pentru c soluția instanței de apel este corect, numai motivarea fiind greșit prin referirea la Decizia nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Aprtorul din oficiu al intimaților - inculpați - și solicit respingerea recursurilor declarate de Ministerul Public și de recurentul - parte civil, lsând la aprecierea Curții asupra recursurilor declarate de celelalte prți și cu privire la cazul de casare pus în discuție din oficiu.
Recurentul - intimat - inculpat, personal, las la aprecierea Curții.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de faț, constat urmtoarele:
Prin încheierea din data de 01.03.2007 pronunțat de Judectoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c) Cod procedur penal, a fost admis plângerea formulat de petentul, desființat rezoluția nr. 12502/P/2002 din 05.06.2006 a Parchetului de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B și rezoluția nr. 1821/II/1/2006 din 28.07.2006 a prim procurorului acestei unitți de parchet și reținut cauza spre soluționare sub aspectul svârșirii infracțiunii prevzute de art. 250 alin. 1 și 3 Cod penal de ctre intimații și, precum și a infracțiunii prevzute de art. 180 alin. 2 Cod penal de ctre intimații, și.
Dup judecarea cauzei, a fost pronunțat sentința penal nr. 675/12.09.2008, prin care Judectoria Sectorului 1 Bad ispus, în baza art. 334 Cod procedur penal, respingerea cererii prții vtmate de schimbare a încadrrii juridice a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații și din infracțiunea prevzut de art. 250 alin. 1 și 3 Cod penal în infracțiunile prevzute de art. 263 și art. 264 Cod penal.
Conform art. 334 Cod procedur penal, cu referire la inculpații și, s-a dispus schimbarea încadrrii juridice a faptelor pentru care sunt cercetați din infracțiunea prevzut de art. 250 alin. 1 și 3 Cod penal în infracțiunea prevzut de art. 246 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, 10 lit. e) Cod procedur penal raportat la art. 44 alin. 3 Cod penal privind legitima aprare drept cauz care înltur caracterul penal al faptei, au fost achitați inculpații și, cercetați sub aspectul infracțiunii prevzute de art. 246 Cod penal, precum și inculpații și, cercetați sub aspectul infracțiunii prevzute de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 14, 346 Cod procedur penal, cu referire la art. 998 și urm. Cod civil, a fost admis în parte acțiunea civil și obligate prțile responsabile civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B și Poliția Comunitar a Sectorului 1 B la 15.000 lei daune morale ctre partea civil.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedur penal, cheltuielile judiciare au rmas în sarcina statului.
Conform art. 193 Cod procedur penal, a fost admis cererea prții vtmate de acordare a cheltuielilor de judecat și obligate prțile responsabile civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B și Poliția Comunitar a Sectorului 1 B la 2.380 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de fond a reținut în fapt urmtoarele:
La data de 22.09.2002, în jurul orei 0,10, inculpații și, ambii gardieni publici în cadrul Departamentului nr. 1 se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în serviciul de patrulare în Parcul Herstru, zona.
Potrivit declarațiilor inculpaților, cu acest prilej au fost sesizați de un grup de cetțeni care se plimbau pe principal c pe o banc se afl doi tineri care întrețin raporturi sexuale. Ca urmare, s-au deplasat la locul indicat de respectivii cetțeni, constatând c pe o banc se aflau doi tineri așezați într-o poziție indecent (o persoan de sex masculin stând în poziția șezând, persoana de sex feminin aflându-se deasupra acestuia), crora li s-a solicitat s adopte o poziție fireasc, dup care le-au fost solicitate la control documentele de identitate. Persoana de sex masculin, identificat ulterior ca fiind, a refuzat s se legitimeze, afirmând c "au concepții învechite de milițieni" și "c are dreptul s stea în parc cum dorește", dup care a devenit agresiv, îmbrâncindu-l pe și rupându-i uniforma.
S-a reținut c, atât în fața organelor de cercetare penal, cât și în fața instanței, partea vtmat a confirmat prezența sa în parc, împreun cu martora, prietena sa, faptul c au stat pe banc, precum și împrejurarea c a avut o discuție cu gardienii privitor la caracterul decent/indecent al poziției avut pe banc. De asemenea, a confirmat partea vtmat în fața instanței, c a refuzat s se legitimeze la cererea gardienilor.
Instanța a artat c atitudinea prții vtmate, în sensul refV. de legitimare urmat de agresarea (ruperea cmșii) inculpatului este confirmat și de conținutul raportului de eveniment întocmit la data de 22.09.2002.
Potrivit declarației inculpatului, în acest context, faț de reacția disproporționat a prții vtmate la solicitarea de legitimare, cei doi gardieni au realizat c se impune imobilizarea, fapt pe care nu îl puteau realiza singuri, având în vedere împrejurarea c el însuși era nerefcut dup ce, tot în exercitarea atribuțiilor de serviciu, suferise o vtmare, iar partea vtmat prezenta o constituție atletic.
Pentru realizarea imobilizrii, gardienii au încercat s contacteze prin stație un alt echipaj, îns aparatul nu a funcționat, context în care inculpatul a rmas lâng partea vtmat, iar inculpatul s-a deplasat tot în zona parcului pentru a-și contacta colegii. Întrucât aceștia nu au fost gsiți, inculpatul s-a întors în alergare spre locul în care îi lsase pe partea vtmat și pe, în scopul rezolvrii evenimentului, solicitând sprijinul unor persoane aflate în imediata apropriere, respectiv unui grup de bodyguarzi ce asigura paza obiectivului Dicoteca și din care fceau parte și inculpații și.
Fiind audiat, inculpatul a confirmat împrejurarea c gardianul public i-a solicitat sprijinul, spunându-i expres c are nevoie de ajutor pentru imobilizarea unei persoane care s-a manifestat violent.
În aceste împrejurri, inculpatul, însoțit de un grup de 5 bodyguarzi, printre care și inculpații și, s-au îndreptat spre locul în care se aflau partea vtmat și inculpatul.
A reținut instanța c, potrivit declarației prții vtmate, confirmat de declarația martorei și de declarația inculpatului, dup plecarea lui, partea vtmat și martora au refuzat s rmân la locul unde avusese loc incidentul privind legitimarea și s-au îndreptat spre ieșirea din parc, în imediata lor apropriere aflându-se inculpatul.
Când grupul format din bodyguarzi, însoțiți de inculpatul, s-a apropiat de partea vtmat, gesturile fcute de aceasta, care l-a îmbrâncit pe inculpatul, le-au creat respectivilor impresia c intenționeaz s îl loveasc pe inculpat, observând, totodat, c acesta din urm avea cmașa rupt.
În acest context, grupul de bodyguarzi a încercat s îl imobilizeze pe partea vtmat, fr ca inculpații și s intervin, lipsa oricrei acțiuni din partea gardienilor fiind confirmat chiar de partea vtmat în declarațiile sale. Partea vtmat și bodyguarzii s-au lovit reciproc, partea vtmat fiind lovit de bodyguarzi, astfel cum a rezultat din declarațiile inculpaților și coroborate cu cele ale prții vtmate.
În urma loviturilor primite, partea vtmat s-a dezechilibrat, a czut lovindu-se de o banc și a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale, astfel cum rezult din cuprinsul raportului de expertiz medico-legal întocmit în cauz.
Inculpații și nu au intervenit pentru a limita reacția grupului de bodyguarzi și și-au motivat aceast atitudine prin viteza cu care s-au derulat evenimentele, dublat de imposibilitatea obiectiv a de arm, pe fondul acțiunii neorganizate și necoordonate a bodyguarzilor. bodyguarzilor, vizând un agent al ordinii publice agresat, a fost de natur emoțional, astfel încât faț de numrul lor și de lipsa unei coordonri, aceștia nu au putut fi limitați de inculpați în acțiunea lor. Mai mult decât atât, potrivit propriei declarații, inculpatul era nerefcut fizic dup ce fusese victima unei agresiuni în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Declarațiile prții vtmate în sensul c nu l-a îmbrâncit și nu i-a rupt cmașa inculpatului au fost înlturate de instanț, apreciindu-se c nu se coroboreaz cu celelalte mijloace de prob, potrivit art. 75 Cod procedur penal, în conformitate cu care acestea pot servi la aflarea adevrului numai în msura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurri ce rezult din ansamblul probelor.
Declarațiile inculpaților și, în sensul c nu l-au lovit pe partea vtmat și c leziunile s-au datorat exclusiv faptului c acesta a czut peste o banc în timp ce se îmbrânceau, au fost, de asemenea, înlturate, artându-se, în mod similar, c ele nu se coroboreaz cu celelalte probe ale cauzei, în sensul exigențelor art. 69 Cod procedur penal.
De asemenea, au fost înlturate și declarațiile martorei în ceea ce privește momentele ulterioare refV. de legitimare, reținându-se c aceasta a avut o poziție oscilant, în sensul c a susținut fie c a fost și ea agresat, fie c nu a fost lovit. Totodat, martora a precizat în declarația dat în fața instanței c l-a identificat doar pe unul dintre agresori, în timp ce, în alte declarații fcute la poliție, a susținut c i-a recunoscut pe mai mulți dintre fptuitori.
În ceea ce privește susținerea prții vtmate în sensul c, fiind lovit de bodyguarzi, aceștia, totodat, i-au sustras o serie de bijuterii (dou lanțuri pe care se aflau dou medalioane și un inel), instanța a constatat c, la data de 09.01.2004, pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția I-a Penal a fost înregistrat plângerea formulat de ctre petentul, în temeiul dispozițiilor art. 2781Cod procedur penal, împotriva rezoluției nr. 6625/P/2002 din data de 11.05.2003 a Parchetului de pe lâng Tribunalul Bucure ști prin care s-a dispus netrimiterea în judecat a fptuitorilor sub aspectul infracțiunii prevzute de art. 211 Cod penal, plângere ce a fost respins ca neîntemeiat prin sentința penal nr. 688/20.05.2004.
S-a artat c, potrivit art. 2781alin. 11 Cod procedur penal, persoana în privința creia judectorul, prin hotrâre definitiv, a decis c nu este cazul s se înceap ori s se redeschid urmrirea penal, nu mai poate fi urmrit pentru aceeași fapt, afar de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurri noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmrire penal și nu a intervenit unul dintre cazurile prevzute de art. 10 Cod procedur penal.
În ceea ce privește faptele svârșite de inculpații și, care, împreun cu alte persoane rmase neidentificate, l-au lovit pe partea vtmat, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 10-12 zile de îngrijirii medicale, precum și faptele inculpaților și, care și-au îndeplinit defectuos atribuția de serviciu prevzut de art. 10 lit. e) din Legea nr. 26/1993, privind solicitarea sprijinului populației pentru prevenirea actelor de tulburare a ordinii publice, având ca urmare imediat vtmarea integritții corporale a prții vtmate, instanța a artat c acestea sunt prevzute de legea penal, fiind incriminate de dispozițiile art. 180 alin. 2 Cod penal și, respectiv, de art. 246 Cod penal, îns au fost svârșite în condițiile art. 44 alin. 3 Cod penal, existând, așadar, o cauz care înltur caracterul penal al respectivelor fapte prin înlturarea vinovției inculpaților.
Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat c, în cauz, sunt îndeplinite atât cerințele prevzute de art. 44 Cod penal pentru existența atacului, cât și condițiile acțiunii de aprare, concluzionând c aceasta a depșit limitele unei aprri proporționale cu intensitatea și gravitatea atacului datorit strii de tulburare și temere în care se gseau inculpații în momentul comiterii faptelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B, inculpații și, partea civil și prțile responsabile civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B și Poliția Comunitar a Municipiului B, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 Bas usținut, în esenț, în cadrul motivelor de apel, c în mod greșit instanța de fond a fcut aplicarea dispozițiilor art. 44 Cod penal privind legitima aprare, solicitând condamnarea inculpaților și pentru svârșirea infracțiunii prevzute de art. 246 Cod penal, precum și a inculpaților și sub aspectul infracțiunii prevzute de art. 180 alin. 2 Cod penal.
În apelul su, partea civil a criticat sentința pronunțat de judectorie atât sub aspectul laturii penale, invocând greșita schimbare de încadrare juridic dat faptelor comise de inculpații și și greșita reținere a dispozițiilor art. 44 alin. 3 Cod penal, cât și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, solicitând obligarea inculpaților în solidar cu prțile responsabile civilmente și la plata despgubirilor materiale în sum de 25.550 lei.
În ceea ce privește criticile formulate de apelanții - inculpați și, precum și de apelanta - parte responsabil civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B, acestea au vizat, în principal, dispoziția de schimbare a încadrrii juridice, susținându-se faptul c instanța de fond, atunci când a fcut aplicarea art. 334 Cod procedur penal, a înclcat prevederile art. 253 Cod procedur penal referitoare la prezentarea din nou a materialului de urmrire penal. De asemenea, s-a artat c probele administrate în cauz nu demonstreaz împrejurarea c inculpații ar fi svârșit faptele de care sunt acuzați, criticându-se, totodat, și soluția pronunțat sub aspectul laturii civile, pe motiv c judectoria a fcut o greșit aplicare a dispozițiilor art. 1000 alin. 3 cod civil prin obligarea prților responsabile civilmente la plata despgubirilor morale ctre partea civil.
Referitor la apelul declarat de apelanta - parte responsabil civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B, acesta a vizat modul de soluționare a laturii civile și aplicarea dispozițiilor art. 193 Cod procedur penal, invocându-se greșita sa obligare la plata despgubirilor morale și a cheltuielilor de judecat solicitate de partea civil.
Prin decizia penal nr. 324/A/20.05.2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a Penal a dmis apelurile declarate de Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B și partea civila împotriva sentinței penale nr. 675/12.09.2008 și a încheierii din 01.03.2007 pronunțate de Judectoria Sectorului 1 B, pe care le-a desființat în tot și, rejudecând, a dispus, în baza art. 2781alin. 8 lit. b) Cod procedur penal, coroborat cu Decizia nr. 48/4.06.2007 și Decizia nr. 26/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, admiterea plângerii petentului împotriva rezoluției nr. 12502/P/2002 a Parchetului de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B și a rezoluției nr. 1821/II-1/2006 a prim-procurorului acestei unitți de parchet, pe care le-a desființat și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmririi penale.
Totodat, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și, precum și de prțile responsabile civilmente Politia Comunitara a Municipiului B și Poliția Comunitar a Sectorului 1
Au fost obligați apelanții - inculpați și apelantele - prți responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
Pentru a pronunța aceast decizie, Tribunalul a reținut c, otrivit p. dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedur penal, apelul are efect devolutiv, în sensul c aduce în fata instanței de control judiciar întreaga cauz, cu tot ansamblul chestiunilor de fapt și de drept care-i sunt proprii, și prin urmare repune în discuție în fața instanței de apel toate aspectele de fapt și toate problemele de drept material și procesual pe care le implic pricina, analizându-se atât legalitatea și temeinicia sentinței, dar și a încheierilor ce au precedat luarea hotrârii, încheieri ce nu pot fi atacate separat, ci doar odat cu fondul.
S-a artat c, întrucât procurorul reprezint interesul public, iar interesul public cât și social este înfptuirea justiției, care presupune stabilirea situației de fapt și aplicarea legii, simpla declarație de apel a procurorului are efect devolutiv integral, atât in rem, cât și in personam, repunând în discuție toate faptele care au constituit obiectul judecții la prima instanț și situația tuturor persoanelor ce sunt prți în proces, ceea ce înseamn c instanța astfel sesizat are obligația s examineze întreaga cauz, indiferent dac în urma acestui examen situația prților se va înrutții (reformatio in pejus) sau se va ușura (reformatio in melius).
Fcându-se referire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nr. 48 din 4.06.2007, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat c "în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței sau dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmririi penale sau clasarea, instanța învestit nu poate pronunța soluția prevzut de art. 2781alin. 8 lit. c) Cod procedur penal", Tribunalul a artat c aceast dispoziție este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 4142alin. 3 Cod procedur penal.
Instanța de apel a menționat c, în considerentele respectivei decizii, s-a reținut ca rezoluțiile de neîncepere a urmririi penale, ca și ordonanțele sau, dup caz, rezoluțiile de clasare, nu sunt precedate de efectuarea urmririi penale, în condițiile respectrii procedurii specifice acestei faze procesuale, singura activitate desfșurat de organele de urmrire penal constând în realizarea actelor premergtoare, astfel cum sunt reglementate n art. 224 Cod procedur penal. de rolul premergtor începerii urmririi penale, aceste acte fundamenteaz luarea hotrârii de declanșare a urmririi penale sau de neîncepere a urmririi penale. Din interpretarea textuluiprevzut deart. 2781alin. 8 lit. c) Cod procedur penal, rezult c, pentru promovarea unei astfel de soluții, judectorul trebuie s constate existența de probe la dosar, iar, pe de alt parte, c acestea sunt "suficiente" pentru a retine cauza spre judecare. Or, existența și suficiența probelor nu poate fi apreciat decât dup descoperirea și administrarea lor cu respectarea prevederilor legii, cerinț ce nu este susceptibil de a fi asigurat decât în cadrul urmririi penale, așa cum se subliniaz în definirea obiectului acesteia prin art. 200 Cod procedur penal. Prin urmare, legiuitorul a reglementat posibilitatea ca, reapreciind elementele strânse în cadrul actelor premergtoare, instanța s ajung la concluzia c acestea conțin suficiente date care s justifice începerea urmririi penale, fr, îns, a-i conferi atributul de aoî ncepe ea însși, ci având obligația de a trimite cauza procurorului competent s se pronunțe cu privire la un asemenea act procedural specific îndatoririlor sale.
Faț de aceste argumente și având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a artat c instanța de fond a pronunțat o hotrâre nelegal, fiind înclcate dispozițiile cuprinse în decizia în interesul legii nr. 48/2007, instanța putând doar, în cazul reținerii existenței de probe la dosar, s dispun trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmririi penale.
Pe fondul cauzei, faț de întreg probatoriul administrat, respectiv actele premergtoare efectuate de organele de urmrire penal, precum și probele administrate de instanț și care nu pot fi ignorate, deși au fost administrate cu înclcarea dispozițiilor date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul a constatat c susținerile prții vtmate constituit parte civil au fost întemeiate. Astfel, s-a artat c certificatul medico - legal nr. A1/10201 demonstreaz faptul c partea vtmat a fost lovit în data de 22.09.2002, iar din coroborarea declarațiilor prții vtmate cu declarațiile inculpaților și, precum și cu declarațiile martorei a rezultat c partea vtmat a fost lovit de inculpații și, asupra condițiilor privitoare la atac și modul în care s-a realizat aprarea Tribunalul neputând face aprecieri cât vreme nu a fost înc început urmrirea penal.
În consecinț, având în vedere aceste considerente, Tribunalul a privit ca fondate apelurile declarate de Parchet și de partea civil, pe care le-a admis și, urmare a desființrii în tot atât a sentinței, cât și a încheierii, rejudecând, a admis plângerea petentului, a desființat rezoluțiile nr. 12502/P/2002 a Parchetului de pe ling Judectoria Sectorului 1 B și nr. 1821/11-1/2006 a prim-procurorului și trimis cauza procurorului în vederea începerii urmririi penale, urmând a se proceda la efectuarea urmtoarelor activitți: reaudierea petentului și a intimaților, și, în vederea stabilirii împrejurrilor concrete în care au fost produse leziunile prții vtmate, leziuni atestate de actul medical existent la dosar; confruntarea petentului cu intimații în cazul existenței de contradicții în cuprinsul declarațiilor acestora; audierea martorei; confruntarea acesteia cu intimații.
Referitor la apelurile declarate de prțile responsabile civilmente Poliția Comunitar a Municipiului B și Poliția Comunitar a Sectorului 1 B, s-a artat c, din actele aflate la dosar, rezult c, la momentul svârșirii presupusei fapte, inculpații și erau angajați ai Corpului Gardienilor Publici de pe lâng Consiliul Local al Municipiului B, Detașamentul nr. 1, Primria Sectorului 1 B, existând, așadar, condițiile stabilite de art. 1000 alin. 2 Cod civil, astfel c Tribunalul a privit ca nefondate apelurile declarate de aceste prți, urmând ca procurorul, dup primirea dosarului, s procedeze la efectuarea de verificri referitoare la aceste aspecte (calitatea de angajator a celor doua unitți, condițiile rspunderii civile etc.).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, partea civil, inculpații și și prțile responsabile civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B și Poliția Comunitar a Municipiului B, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În recursul su, Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure știa invocat nelegalitatea deciziei Tribunalului sub aspectul nepronunțrii asupra motivului de apel formulat de procuror, caz de casare prevzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedur penal, artându-se c instanța de apel a extrapolat, formal, soluția de admitere prin referire la principii generale de drept și dispunând reluarea anchetei penale cu dublu titlu sancționator pentru organele de cercetare penal, în condițiile în care s-a schimbat temeiul de drept al soluționrii plângerii.
De asemenea, s-a susținut c hotrârea instanței de apel este nelegal și sub aspectul aplicrii deciziei în interesul legii nr. 48/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, având în vedere c, la data admiterii de ctre Judectoria Sectorului 1 Bap lângerii petentului, și anume 01.03.2007, respectiva decizie nu fusese înc pronunțat, neputând s produc efecte retroactiv. Sub acest aspect, s-a artat c au fost înclcate dispozițiile art. 4142alin. 3 Cod procedur penal, care prevd c deciziile în interesul legii nu au efect asupra hotrârilor judectorești examinate și nici cu privire la situația prților din acele procese.
Inițial, aceast din urm critic a fost încadrat în dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 19 Cod procedur penal, dar, cu ocazia dezbaterilor asupra recursurilor declarate în cauz, Ministerul Publicaf cut trimitere la cazul de casare prevzut de art. 3859alin. 1 pct. 171Cod procedur penal.
În ceea ce privește criticile formulate de recurentul - parte civil, acestea au vizat, în esenț, aceleași aspecte care au fost invocate în cuprinsul motivelor de apel, precum și greșita aplicare de ctre Tribunal a dispozițiilor art. 4142alin. 3 Cod procedur penal, având în vedere c, la data pronunțrii de ctre Judectoria Sectorului 1 Baî ncheierii de admitere a plângerii pe care a formulat-o împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecat, decizia în interesul legii nr. 48/2007 nu fusese dat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În drept, au fost invocate cazurile de casare prevzute de art. 3859alin. 1 pct. 10, 16, 18 și 19 Cod procedur penal.
Prin recursurile declarate, inculpații și, precum și prțile responsabile civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B și Poliția Comunitar a Municipiului B au criticat, în esenț, decizia pronunțat de Tribunal sub aspectul omisiunii de a analiza motivele de apel pe care le-au invocat și care ar fi condus la admiterea cilor de atac promovate împotriva sentinței judectoriei. De asemenea, s-a artat c instanța de apel nu a precizat faptele și împrejurrile cu privire la care urmeaz a fi efectuate acte de cercetare, raportat la infracțiunea prevzut de art. 246 Cod penal.
Totodat, prin motivele scrise de recurs, au fost reiterate criticile formulate în apel cu privire la sentința pronunțat de Judectoria Sectorului 1 B, atât sub aspectul laturii penale, cât și cu referire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
În drept, s-a fcut trimitere la cazurile de casare prevzute de art. 3859alin. 1 pct. 9 și 10 Cod procedur penal.
La termenul de judecat din data de 06.11.2009, când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor declarate în cauz, Curtea a pus în discuția prților incidența cazului de casare prevzut de art. 3859alin. 1 pct. 171Cod procedur penal sub aspectul nerespectrii de ctre Tribunal a dispozițiilor art. 372 Cod procedur penal referitoare la principiul neagravrii situației în propriul apel.
Verificând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, în cadrul cazurilor de casare prevzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 și 171Cod procedur penal, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedur penal, Curtea constat c recursurile formulate sunt fondate în limitele ce se vor arta și pentru urmtoarele considerente:
În primul rând, Curtea constat c raționamentul ce a stat la baza soluției pronunțate de Tribunal este unul eronat, fiind urmarea unei interpretri formaliste a dispozițiilor art. 4142Cod procedur penal și a nelurii în considerare a particularitților cauzei. Trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmririi penale, în pofida faptului c, în cauz, se desfșurase o cercetare judectoreasc, cu consecința neanalizrii motivelor de apel formulate de prți, echivaleaz, în acest context, cu o nepronunțare a instanței de apel asupra fondului apelurilor declarate în cauz, ca cereri esențiale pentru prți, de natur s garanteze drepturile lor și s influențeze soluția procesului, fiind incident cazul de casare prevzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedur penal.
În acest sens, Curtea constat c, la data de 01.03.2007, când Judectoria Sectorului 1 Baa dmis, prin încheiere, plângerea petentului și a reținut cauza spre judecare, conform art. 2781alin. 8 lit. c) Cod procedur penal, nu se pronunțase înc decizia în interesul legii nr. 48/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, avut în vedere de Tribunalul Bucure ști. Interpretarea obligatorie dat prevederilor art. 2781alin. 8 lit. c) Cod procedur penal de ctre instanța suprem a intervenit ulterior, când, în prezenta cauz, se efectua deja cercetarea judectoreasc în prim instanț, conform dispozițiilor cuprinse în încheierea din 01.03.2007, cercetarea judectoreasc desfșurat fiind finalizat cu o hotrâre de achitare a inculpaților, și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) Cod procedur penal și art. 44 alin. 3 Cod penal.
Caracterul obligatoriu al dezlegrii dat unei probleme de drept printr-o decizie în interesul legii, caracter prevzut în mod expres de dispozițiile art. 4142alin. 3 Cod procedur penal, justific, de principiu, aplicarea ei în toate cauzele aflate în curs de judecat, indiferent de stadiul procesual în care se afl - fond, apel, recurs.
Sub acest aspect, Curtea reține netemeinicia criticilor formulate de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști și de recurentul - parte civil cu privire la lipsa de efecte în cauza de faț a deciziei în interesul legii nr. 48/2007, având în vedere în acest sens faptul c dispozițiile art. 4142alin. 3 Cod procedur penal prevd c deciziile în interesul legii nu au efecte asupra "hotrârilor judectorești examinate"în vederea soluționrii a însuși recursului în interesul legiiși nici asupra "situației prților din acele procese",respectiv cele în care s-au pronunțat hotrârile examinate, textul instituind, îns, caracterul obligatoriu al deciziilor în toate cauzele aflate în curs de judecat, fr s fac distincție în raport de faza procesual în care se afl.
Pentru aceste considerente, se reține c decizia în interesul legii nr. 48/2007 își produce, de principiu, efectele în cauza de faț, îns Curtea constat c soluția instanței de apel, deși conform în mod formal literei acestei decizii, este contrar spiritului ei și de natur a aduce atingere dreptului prților la un proces echitabil, sub aspectul rezonabilitții termenului de desfșurare a procedurii.
Astfel, fr a ignora caracterul obligatoriu al deciziei enunțate, Curtea apreciaz c aplicarea ei nu trebuie realizat în mod automat și necritic în toate cauzele aflate în curs de judecat, ci se impune mai întâi o analiz a particularitților fiecrei cauze, pentru a se stabili dac, în raport de stadiul procesului și de situația concret a prților, aplicarea acestei decizii servește în mod efectiv scopului su și intereselor legitime ale participanților la proces.
Sub acest aspect, este de menționat c rațiunea soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite rezid în necesitatea asigurrii unui cadru procesual legal în care probele s fie administrate, cadru care, în situația unei soluții de neîncepere a urmririi penale, bazat exclusiv pe acte premergtoare, nu satisface exigențele enunțate. Ceea ce este, îns, esențial pentru respectarea tuturor garanțiilor prevzute de lege în interesul dreptului la aprare al prților este posibilitatea real și efectiv de exercitare liber a drepturilor lor procesuale, respectiv a dreptului acuzatului de a cunoaște învinuirile aduse și probele de vinovție, de a-și expune punctul de vedere asupra acestora și de a solicita și obține administrarea probelor în aprare, precum și a dreptului tuturor prților de formula cereri și de a pune concluzii.
Faza de urmrire penal are un rol indiscutabil în strângerea probelor și stabilirea obiectului acțiunii penale, îns numai cercetarea judectoreasc efectuat de o instanț independent și imparțial, constituit potrivit legii, reprezint garanția adecvat și eficient a respectrii tuturor exigențelor unui proces echitabil.
În speț, se constat c, subsecvent pronunțrii încheierii din data de 01.03.2007 a Judectoriei Sectorului 1 B, s-a efectuat cercetarea judectoreasc de ctre instanța investit cu soluționarea cauzei, fiind asigurat cadrul legal de administrare a tuturor probelor concludente și dându-se tuturor prților posibilitatea real de a-și exercita dreptul la aprare și de a-și expune punctul de vedere. Totodat, prin declararea cii de atac integral devolutive a apelului, s-a creat posibilitatea efectiv ca toate prțile s formuleze critici asupra soluției dispuse în prim instanț, fiind asigurat cadrul procesual în care interesele și drepturile lor legitime s fie valorificate.
În acest context, este evident c exigențele unui proces echitabil au fost respectate, trimiterea cauzei la procuror fiind consecința unei aplicri formaliste și teoretice a caracterului obligatoriu al deciziei în interesul legii, fr luarea în considerare a însși rațiunii ei. O atare soluție nu servește nici intereselor legitime ale prților de a obține soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere în acest sens și împrejurarea c efectuarea actelor premergtoare de ctre organele de anchet abilitate a cunoscut o anumit lentoare, fiind temporizat pe o durat de aproape 4 ani (22.09.2002 - 05.06.2006), nejustificat de complexitatea cauzei sau comportamentul prților.
Pe de alt parte, tot în cadrul cazului de casare prevzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedur penal, Curtea constat c Tribunalul Bucure ști, deși a respins apelurile declarate de inculpații și, nu a analizat niciunul dintre motivele de apel invocate de aceștia, atât sub aspectul laturii penale, cât și al modului de soluționare a laturii civile, omițând s se pronunțe asupra cererilor și aprrilor formulate de apelanții - inculpați și care aveau un caracter esențial pentru clarificarea situației lor juridice, reținerea vinovției și a încadrrii juridice a faptelor, de natur a le garanta drepturile și a influența soluția procesului.
În mod similar, Tribunalul s-a pronunțat formal și asupra motivelor de apel invocate de prțile responsabile civilmente, omițând s analizeze aspectele susținute de apelanta Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B cu privire la latura penal a cauzei (aspecte comune cu cele invocate de apelanții - inculpați), precum și criticile invocate de apelanta Poliția Comunitar a Municipiului B referitor la greșita aplicare de ctre instanța de fond a dispozițiilor art. 193 Cod procedur penal privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecat solicitate de partea civil.
Prin omisiunea de a se pronunța asupra motivelor de apel invocate de inculpații și și de a analiza toate criticile formulate de apelantele - prți responsabile civilmente, Tribunalul a înclcat dispozițiile art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului și a Libertților Fundamentale privind caracterul echitabil al procesului și care implic obligația instanței de a proceda la un examen atent al tuturor argumentelor și cererilor prților, precum și de a-și motiva hotrârea, mai ales atunci când aceasta este susceptibil de a fi atacat la o instanț superioar.
Noțiunea de "proces echitabil" presupune ca instanțele s examineze efectiv problemele esențiale și argumentele decisive pentru soluționarea cauzei și s indice cu suficient claritate motivele pe care își întemeiaz deciziile, întrucât numai în acest mod prțile pot exercita efectiv cile de atac prevzute de lege, iar instanța de control judiciar poate realiza o analiz complet a legalitții și temeiniciei hotrârii atacate.
În al doilea rând, Curtea constat c, prin trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmririi penale, conform art. 2781alin. 1 lit. b) Cod procedur penal, ca efect al admiterii cilor de atac promovate de Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B și de partea civil, Tribunalul a înclcat dispozițiile art. 372 Cod procedur penal, care instituie principiul neagravrii situației prții în propriul apel, caz de casare prevzut de art. 3859alin. 1 pct. 171Cod procedur penal.
Sub acest aspect, este de menționat c, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Popescu contra României, Filip contra României, Cobzaru contra României, Iambor contra României ), atunci când un individ afirm în mod susținut c a fost supus din partea unor agenți ai statului sau a altor persoane la tratamente contrare art. 3 din Convenție, aceast dispoziție, combinat cu datoria general impus statelor de art. 1 de a recunoaște oricrei persoane din jurisdicția sa drepturile și libertțile definite de Convenție, oblig autoritțile s declanșeze o anchet oficial efectiv, care trebuie s conduc la elucidarea faptelor și identificarea vinovaților și trebuie s permit tragerea acestora la rspundere penal.
În speț, prin soluția dat de Judectoria Sectorului 1 B, care a admis, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. c) Cod procedur penal, plângerea formulat de petentul și a reținut dosarul spre judecare, partea civil a câștigat dreptul de a-i fi analizat cauza de o instanț judectoreasc independent și imparțial, instituit prin lege, care se bucur de plenitudine de jurisdicție, garanteaz exercitarea tuturor drepturilor procesuale reglementate de lege și care ofer cele mai mari garanții de efectivitate a anchetei penale din punct de vedere al art. 3 din Convenție.
Prin desființarea soluției date în prim instanț și trimiterea cauzei la procuror, care nu este magistrat în sensul Convenției și nu se bucur de independenț și imparțialitate, tribunalul a pus sub semnul incertitudinii posibilitatea analizrii de ctre o instanț judectoreasc a temeiniciei acuzațiilor penale formulate de petentul - parte civil, având în vedere perioada îndelungat scurs de la momentul formulrii plângerii penale și svârșirii presupuselor fapte de agresiune și probabilitatea destul de mare ca termenul de prescripție a rspunderii penale s se împlineasc, condiții în care ancheta oficial declanșat de autoritți nu ar mai putea fi considerat ca fiind una efectiv în sensul art. 3 din Convenție.
Ca urmare, faț de aceste considerente, Curtea apreciaz c, prin admiterea apelului prții civile, desființarea soluției Judectoriei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmririi penale, Tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 372 Cod procedur penal, creând apelantului - parte civil o situație mai grea decât aceea stabilit de instanța de fond.
Aceleași considerente își gsesc aplicabilitate și raportat la apelul declarat de Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B, instanța de apel înclcând cu privire la acesta dispozițiile art. 372 alin. 2 Cod procedur penal.
Sub acest aspect, Curtea nu poate reține motivarea Tribunalului, în sensul c declarația de apel a procurorului are efect devolutiv integral, atât in rem cât și in personam, indiferent dac în urma examenului efectuat de instanța de apel situația prților se va înrutți sau se va ușura, aceast interpretare fiind în contradicție cu dispozițiile art. 372 Cod procedur penal, care stabilesc în mod expres c, în apelul declarat de procuror în favoarea uneia dintre prți, instanța nu poate agrava situația acestuia.
În speț, prin motivele de apel formulate în scris în termenul prevzut de lege, procurorul a limitat efectul devolutiv al apelului su doar la aspectele referitoare la greșita reținere de ctre instanța de fond a dispozițiilor art. 44 alin. 3 Cod penal, solicitând, în acord cu apelantul - parte civil, în favoarea cruia a promovat, așadar, calea de atac, condamnarea inculpaților pentru faptele penale reclamate.
Ca urmare, se constat c, prin admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lâng Judectoria Sectorului 1 B, desființarea soluției instanței de fond și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmririi penale, s-a creat prții civile, în favoarea creia a fost exercitat apelul Ministerului Public, o situație mai grea decât cea stabilit de Judectoria Sectorului 1 B, înclcându-se, astfel, dispozițiile art. 372 alin. 2 Cod procedur penal.
Având în vedere toate aceste considerente anterior expuse și constatând incidența cazurilor de casare prevzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 și pct. 171Cod procedur penal, în limitele artate anterior, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c) Cod procedur penal, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, recurentul - parte civil, recurenții - inculpați și și recurenții - prți responsabile civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B și Poliția Comunitar a Municipiului B împotriva deciziei penale nr. 324/A/2009 a Tribunalului Bucure ști - Secția a II-a penal, va casa în totalitate decizia penal recurat și va dispune trimiterea cauzei în vederea rejudecrii apelurilor la aceeași instanț.
Cu ocazia rejudecrii apelurilor, instanța va avea în vedere și va analiza efectiv toate criticile invocate în cadrul motivelor de apel formulate de prți.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedur penal, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rmâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 2, litera c, Cod procedur penal, admite recursurile declarate de Parchetul de pe lâng Tribunalul Bucure ști, recurentul - parte civil, recurenții - inculpați și și recurenții - prți responsabile civilmente Direcția General de Poliție Comunitar a Sectorului 1 B și Poliția Comunitar a Municipiului împotriva deciziei penale nr. 324/A/20.05.2009 a Tribunalului Bucure ști - Secția a II-a penal, din dosarul nr-.
Caseaz în totalitate decizia penal recurat și dispune trimiterea cauzei în vederea rejudecrii apelurilor la Tribunalul Bucure ști.
În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedur penal, cheltuielile judiciare avansate rmân în sarcina statului, iar suma de 600 lei reprezentând onorariul aprtorului din oficiu asigurat intimaților - inculpați va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertților.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public din data de 06 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
a
GREFIER,
Red. -
Dact./16.12.2009
Ex.2
Red. MM. / Tribunalul Bucure ști - Secția a II-a Penal
Red. / Judectoria Sector 1 B
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Magdalena
