Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 219/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 219/2009
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 28/A/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - apărător ales al inculpatului recurent și avocat - cu delegație din oficiu pentru acesta, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocata desemnată din oficiu solicită a se lua act că mandatul său a încetat și a-i fi acordat onorariul potrivit protocolului încheiat, avându-se în vedere că a studiat dosarul și s-a prezentat la două termene de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului recurent solicită admiterea recursului, admiterea cererii de rejudecare a cauzei și aducerea unei soluții de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c/d Cod pr. penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea soluției instanței de fond - Judecătoria Hunedoara.
Solicită a se observa că inculpatul se află la prima abatere, gravitatea faptei fiind interpretată exagerat, fiindu-i astfel aplicată o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală. Apreciază că decizia a fost corect motivată, reținându-se că inculpatul avea cunoștință despre proces, fiind prezent la un termen al acestuia.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 221/2008, Judecătoria Hunedoara potrivit dispozițiilor art. 522 Cod pr. penală a admis cererea de extrădare formulată de condamnatul și făcând aplicarea dispozițiilor art. 405 - 408 Cod procedură penală, a anulat sentința penală nr. 178/24 04 2003 Judecătoriei Hunedoara, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, precum și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 228 /2003 emis de Judecătoria Hunedoara potrivit sentinței penale nr. 178/2003, și potrivit disp. art. 345 - 353 Cod procedură penală a dispus condamnarea inculpatului, la:
-3 (trei ) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 si 4 Cod penal cu referire la art. 215 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81 -82 Cod penal a suspendat condiționat pedeapsa aplicată pe timp de 2 ( doi) ani plus durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, atrăgându-i atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor prev de art. 83 - 84 Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prev de art. 64, lit. a, b Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii.
A constatat că prin sentința penală nr. 317/15 11 2007 a Judecătoriei Hunedoara rămasă definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului, potrivit deciziei Tribunalului Hunedoara nr. 62/R/ 07 februarie 2008, s-a computat din durata pedepsei de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 178/2003 a Judecătoriei Hunedoara, durata arestării provizorii începând cu data de 14 iunie 2007 și până la data de 27 iulie 2007, potrivit disp. art. 18 alin 1 din Legea 302 /2004 coroborat cu disp. art. 460 Cod procedură penală și art. 461 lit. d Cod pr. penală.
A computat din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, timpul în care condamnatul s-a aflat în executarea pedepsei de trei ani închisoare potrivit mandatului de executare nr. 228 / 2003 emis de Judecătoria Hunedoara în baza sentinței penale nr. 178/2003, pronunțată de Judecătoria Hunedoara rămasă definitivă prin neapelare, începând cu data de 28 iulie 2007 și până la data de 21 august 2008.
În baza art. 350 Cod pr. penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art. 14, 346 cod pr. pen. și 998 - 999 cod civil a obligat pe inculpat să plătească părții civile SC SA H suma de 26.016,8 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara nr. 509/P/2002 din data de 24 mai 2002, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al 1 si 4 Cod penal constând în aceea că la data de 13 sept. 2002, inculpatul asociat unic și administrator al 22 SRL Târgu Jar idicat marfa din combinat, iar pentru achitarea acesteia a emis o filă CEC în valoare de 178.829.450 lei ( 17882,94 lei ) scadentă la 4 octombrie 2000 și că la termenul scadent s-a primit comunicarea refuzului de plată în momentul introducerii filei CEC în circuitul bancar pe motivul lipsei totale de disponibil, emitentul intrând și în interdicție bancară, cauzând astfel un prejudiciu părții vătămate în sumă totală de 260.164.039,39 lei (26o164,39 lei) care include și penalități.
Prin sentința penală nr. 332 /2002 a Judecătoriei Hunedoara, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. si ped. de art. 215 al. 1 si 4 Cod penal cu referire la art. 215 al 2 Cod penal, inculpatului i s- interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64. pen. în condițiile art. 71 Cod penal și a fost obligat să plătească părții civile SC SA H suma de 260.168.039 lei ( -,03 lei ) cu titlu de despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr. 1176/16.12.2002, a Tribunalului Hunedoara Secția penală s-a admis apelul introdus de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 332/2002, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, desființându-se sentința atacată și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Prin sentința penală nr. 178/24.04.2003 a Judecătoriei Hunedoara inculpatul a fost condamnat la trei ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. si ped. de art. 215 al 1 si 4 Cod penal cu referire la art. 215 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prev de art. 64 Cod penal în condițiile art. 71 cod fiind obligat să plătească părții civile SC SA suma de 260.168 039 lei ( 26016, 8 ) lei cu titlu de despăgubiri civile.
Sentința a rămas definitivă prin neapelare.
În baza acestei sentințe s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 228 / 26 mai 2003 de către Judecătoria Hunedoara, pentru pedeapsa de trei ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev si ped de art. 215 al 1 si 4 cu referire la art. 215 al. 2.pen.
În baza Titlului III din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 224/2006 s-a emis mandatul european de arestare nr. 14/ 15 iunie 2007 de către Judecătoria Hunedoara privind pe condamnatul.
Potrivit adresei de la fila 99 din dosar nr. 586/R/2003 MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - Centrul de Cooperare Internațională -Biroul Național INTERPOL a încunoștințat Judecătoria Hunedoara că, numitul a fost extrădat din Spania la data de 27 iulie 2007 și depus în Penitenciarul d e Maxima Siguranța în vederea încarcerării, fiind arestat de INTERPOL B la data de 27 iulie 2007 și fiind încarcerat la enitenciarul București S. la data mai sus menționată..
Instanța de fond a apreciat că dispoziția art. 522/1 Cod procedură penală este aplicabilă și în cazul persoanelor arestate în străinătate în baza unor mandate europene, deoarece procedura mandatului european de arestare este de fapt o procedură de extrădare simplificată, aplicabilă între statele membre ale UE.
Potrivit art. 522 /1 Cod proc. penală, "în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului " text de lege care se regăsea în codul d e procedura penala anterior intrării în vigoare a Legii nr. 302 / 2004 privind mandatul european de arestare.
Potrivit disp. art. 522 Cod pr. penală instanța a admis cererea de rejudecare formulată de condamnatul dat fiind faptul că la data de 27 iulie 2007 a fost extrădat din Spania, ca urmare a faptului că la data de 14 iunie 2007 fost arestat provizoriu de către autoritățile judiciare spaniole în vederea predării către România.
Întrucât împotriva inculpatului s-a emis mandatatul de executare a pedepsei nr. 228/ 26 05 2003 și văzând faptul că întregul proces penal s-a desfășurat în lipsa acestuia, fără a avea posibilitatea să-și formuleze apărarea, încălcându-se astfel disp. art. 6 Cod pr. penală.
În aceste condiții instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 405 - 408 Cod procedură penală, motiv pentru care a anulat sentința penală nr. 178/ 2003 Judecătoriei Hunedoara rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare precum și mandatul de executare nr. 228 /26 mai 2003 emis de Judecătoria Hunedoara potrivit sentinței penale nr. 178 /2003, făcând și aplicarea disp. art. 345 - 353 Cod pr. penală, și în aceste condiții rejudecând cauza instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este asociat unic si administrator la SC DA- Târgu-J, înmatriculată în registrul Comerțului sub nr. J 1874/2.03 1999.
În data de 13 septembrie 2000 inculpatul s-a deplasat în municipiul H unde a luat legătura cu o persoană rămasă neidentificată, cu care avusese relații comerciale, așa cum rezultă și din declarația inculpatului (fila 23 ) dosar nr- al Judecătoriei Hunedoara.
Inculpatul a rugat- pe această persoană să-l prezinte la serviciul desfacere din cadrul SC SA pentru a ridica produse laminate în numele firmei al cărei administrator este. Inculpatul a ridicat marfa iar pentru achitarea acesteia a emis o filă CEC în valoare de 178.829.450 lei, filă scadentă la data de 4 octombrie 2002.
La data scadentă reprezentanții părții vătămate au introdus în circuitul bancar fila CEC care a fost refuzată la plată pe motivul lipsei totale de disponibil emitentul fiind in interdicție bancară.
Dându-și seama că a fost înșelată, partea vătămată SC SA a formulat plângere împotriva inculpatului și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 260. 164.039 lei care include și penalități.
Potrivit declarației inculpatului ( de la fila 23 ) dosar nr- al Judecătoriei Hunedoara, însuși inculpatul arată că într-adevăr fila CEC nu a fost completată de el și nici semnată, însă el a fost cel care a lăsat aceasta filă CEC drept garanție pentru plata sumei de 178.829.450 lei cu toate că avea cunoștință de faptul că nu are disponibil în cont la acea dată și că a acceptat ideea că partea vătămată va accepta fila CEC drept garanție cu toate că nu avea acoperire în bancă la momentul respectiv.
Potrivit declarației inculpatului ( fila 23 ) dosar nr- acesta a fost de acord să achite părții civile suma de 178.829.450 lei reprezentând c/val produselor laminate ridicate de el în numele firmei al cărei administrator era la data respectivă, instanța apreciind ca nerelevante concluziile raportului de expertiză criminalistică dispusă în cauză, care stabilește că scrisul de pe fila CEC seria - nr. - din 04.01 2000 nu a fost executat de numitul.
Mai mult decât atât, inculpatul în declarația de la fila 23 din dosar confirmă că facturile și avizele de expediție cu care a fost ridicată marfa au fost semnate de el personal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 81, 82 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara și condamnatul au declarat apel, în termen, motivat.
În apelul parchetului s-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât:
- în mod greșit instanța de fond a admis cererea de rejudecare, în condițiile în care condamnatul a fost prezent la un termen de judecată în fața instanței de fond, în primul ciclu procesual, astfel că soluția care se impunea era de respingere a cererii de rejudecare, ca inadmisibilă;
- în condițiile în care trecându-se la rejudecarea cauzei, nu s-a schimbat starea de fapt urmare a probelor administrate, instanța de fond nu putea să procedeze la o nouă individualizare a pedeapsei aplicate inculpatului, schimbând modul de executare a acesteia, astfel că soluția ce se impunea era de respingere a cererii de rejudecare ca neîntemeiată.
Condamnatul a solicitat ca, dându-se o nouă apreciere probelor dosarului, să se pronunțe o soluție de achitare conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală, neexistând elemente care să contureze existența infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1,2,4 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 28/A/12.01.2009 a Tribunalului Hunedoaraa fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod pr. penală a fost desființată sentința atacată și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de condamnatul.
A fost menținută în întregime sentința penală nr. 178/2003 a Judecătoriei Hunedoara, precum și mandatul de executare a pedepsei nr. 228/26.05.2003 emis de Judecătoria Hunedoara.
A fost respins ca nefondat apelul formulat de condamnatul și a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 281/2003, în codul d e procedură penală a fost introdusă secțiunea a IV-a, ce cuprinde art. 522/1 intitulat "Rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare".
Acest text de lege prevede că, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Prin urmare, a reținut instanța de apel că trebuie stabilite situațiile în care este aplicabil acest text de lege, având în vedere sintagma "de persoana judecată și condamnatăîn lipsă".
În opinia instanței de apel dacă persoana condamnată a fost prezentăcel puțin la unuldin termenele de judecată, în fața oricărei instanțe, nu mai poate cere rejudecarea.
În speța de față, s-a constatat că în primul ciclu procesual, condamnatul a fost prezent în fața instanței de fond, la termenul de judecatădin data de 27 iunie 2002, când s-a amânat judecarea cauzei la cererea expresă a condamnatului, pentru a studia dosarul și a lua cunoștință de conținutul rechizitoriului.
Ulterior, condamnatul nu s-a mai prezentat în fața instanței de fond, însă a declarat personal apel, împotriva sentinței instanței de fond, iar pe parcursul judecării apelului și apoi pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond în al doilea ciclu procesual, a fost asistat de avocat ales, în acest sens formulând cereri pentru acordarea unor noi termene de judecată, cereri ce au fost încuviințate de cele două instanțe.
Prin urmare, nu se poate susține că apelantul nu a avut cunoștință de proces, că nu a cunoscut probele aflate la dosar sau că nu a luat cunoștință de conținutul actului de sesizare a instanței, dând pe de altă parte dovadă de o poziție pasivă, neprezentându-se la termenele pentru care a fost legal citat.
În concluzie, nu se poate reține că în speță inculpatul nu a fost prezent personal în sala de judecată la nici unul din termene, astfel că primul motiv invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara este întemeiat, ceea ce face ca examinarea celorlalte motive invocate în cele două apeluri să fie lipsită de obiect, soluția care se impune fiind de respingere ca inadmisibilă a cererii de rejudecare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal, condamnatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii și, în principal, în rejudecare, adoptarea unei soluții de achitare, întemeiate pe prevederile art. 10 lit. "c" sau "d" Cod pr. penală, iar în subsidiar, menținerea sentinței penale nr. 221/2008 a Judecătoriei Hunedoara.
Pe latura civilă a cauzei, condamnatul a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate, conform prevederilor art. 346 alin.3 Cod pr.penală, iar în subsidiar, lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, în vederea formulării și valorificării pretențiilor civile pe calea unei acțiuni separate.
În expunerea motivelor de recurs, condamnatul a susținut că în cauză este aplicabil principiul "in dubio pro reo", neputând fi tras la răspundere, întrucât probele nu conduc la concluzia certă a vinovăției sale.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385/9 alin.3 Cod pr. penală, Curtea constată că recurentul condamnat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 522/1 Cod pr. penală, în situația extrădării unei persoane judecate și condamnate în lipsă, la cererea condamnatului, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță.
Rațiunea instituirii acestor dispoziții legale constă în acordarea posibilității persoanelor care au fost judecate și condamnate în lipsă, fără a avea cunoștință de derularea unor proceduri judiciare în ceea ce îi privește, de a solicita și obține rejudecarea cauzei.
Din această perspectivă, rejudecarea după extrădare constituie o garanție a dreptului la apărare, fundamentul unui proces echitabil, dând posibilitatea persoanelor judecate și condamnate în lipsă de a-și exercita în mod efectiv acest drept.
În mod corect instanța de apel a constatat că în speță însă, dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile.
Condamnatul a fost prezent, într-un prim ciclu procesual, la instanța de fond, pentru un termen de judecată, solicitând amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării.
Ulterior nu s-a mai prezentat, însă a fost reprezentat de apărătorul ales, formulându-și și apărările raportat la învinuirile aduse.
Având în vedere prezența condamnatului la instanța de fond și pentru un singur termen de judecată, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 522/1 Cod pr. penală, deoarece recurentul nu a fost judecat în lipsă, acesta având cunoștință de existența procesului penal, dând însă dovadă de pasivitate, după cum a reținut și instanța de apel.
Raportat la aceste împrejurări, în mod corect Tribunalul a constatat că cererea condamnatului este inadmisibilă.
Cum criticile aduse de condamnat au vizat în principal fondul cauzei, față de inadmisibilitatea cererii, Curtea constată că acestea nu pot fi examinate.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că Tribunalul Hunedoaraa pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod pr. penală, curtea va respinge ca nefondat recursul condamnatului, iar în baza art. 192 alin.2 Cod pr. penală va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva deciziei penale nr. 28/A/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 260 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va vira din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.LS/2ex/05.05.2009
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Alina Lodoabă, Oana Maria
