Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 588/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.588
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
- - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
- reprezentat legal prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr.314/A din 09.07.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat în stare de arest recurentul condamnat asistat de avocat desemnat din oficiu
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Întrebată fiind condamnata arată că a fost prezentă la pronunțarea sentinței recurate.
Instanța din oficiu pune în discuție tardivitatea recursului declarat de recurenta, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată la data de 9 iulie 2009 - dată la care a fost prezentă în instanță, însă recursul a fost declarat pe 23 iulie 2009.
Avocat având cuvântul pentru recurenta arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul solicită respingerea recursului ca tardiv.
Recurenta-condamnată având cuvântul arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 287/27 mai 2009 Judecătoriei Moinești, pronunțată in dosar nr- s-a dispus următoarele:
În baza art. 522 ind. 1 raportat la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpata, fiica lui și a, născută la data de 28.02.1972 în or., jud. B, cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorită, domiciliată în,-, jud. B, CNP -, aflată în stare de recidivă împotriva sentinței penale 493/03.04.2006, pronunțată de Judecătoria Moinești, rămasă definitivă prin decizia penală 165/A/22.03.2007 a Tribunalului Bacău.
S-a dispus plata onorariului apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, către Baroul Bacău, pentru avocat din fondurile Ministerului d e Justiție.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu, avocat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată sub numărul - petenta formulat cerere de revizuire dosarului -, arătând că judecata a fost realizată în lipsa sa întrucât era plecată în Italia la muncă.
Prin aceeași încheiere din data de 27.04.2009 s-a încuviințat în principiu cererea de rejudecare după extrădare, raportat la situația că inculpata fost judecată și condamnată în lipsă.
S-a dispus comunicarea actului de sesizare al instanței și introducerea în cauză a tuturor părților din dosarul inițial.
Prin sentința penală nr. 493/03.04.2006 inculpata a fost condamnată în baza art. 208 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare.
În motivarea sentinței sus amintite se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești 2612/P/2005 a fost trimisă în judecată inculpata pentru că în ziua de 17.08.2005, în timp ce se afla în târgul săptămânal din orașul a sustras din geanta părții vătămate suma de 1595 000 lei și un lănțișor din în valoarea de 1800 000 lei, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunurilor.
Din probatoriul dosarului administrat în cauză, respectiv materialul de urmărire penală și declarațiile martorilor date în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut că în fapt pe data de 17.08.2005, inculpata care se afla în târgul săptămânal din, profitând de neatenția părții vătămate, care se afla în același loc a sustras din geanta acesteia suma de - lei și un lănțișor din în valoare de 1800 000 lei.
Inculpata a fost identificată și reținută de organele de poliție ce se aflau la fața locului, lănțișorul și banii restituindu-se părții vătămate, care nu mai are pretenții în cauză.
Deși legal citată, inculpata nu s-a prezentat în instanță, vinovăția acesteia reținându-se din declarațiile martorilor și. Instanța reținut ca dovedită situația de fapt.
În drept fapta inculpatei de a sustrage dintr-un loc public din geanta părții vătămate suma de - lei și un lănțișor din întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208-209 alin. 1 lit. Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii.
La data săvârșirii faptei inculpata se afla în stare de recidivă postexecutorie, deoarece prin sentința penală 750/2003 a Judecătoriei Oneștii -a fost aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, a fost arestată la 27.02.2003, și liberată condiționat la 03.03.2004, cu un rest de pedeapsă de 176 de zile.
La individualizarea pedepsei, conform art. 72 Cod penal, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, valoarea prejudiciului, starea de recidivă în care s-a aflat inculpata la data săvârșirii infracțiunii și fișa de cazier acesteia, din care s-a reținut că a săvârșit mai multe infracțiuni de furt.
Având în vedere starea de recidivă a inculpatei pedeapsa a fost aplicată cu executare într-un loc de deținere.
În cauză au fost audiați inculpata, un martor din lucrări, probatorii coroborate cu materialul de urmărire penală din analiza cărora instanța a reținut următoarele:
În fapt pe data de 17.08.2005, inculpata care se afla în târgul săptămânal din, profitând de neatenția părții vătămate, care se afla în același loc a sustras din geanta acesteia suma de - lei și un lănțișor din în valoare de 1800 000 lei.
Inculpata recunoaște parțial săvârșirea faptei, în sensul că arată că în data respectivă se afla în târgul săptămânal, a văzut o persoană căreia i-a desfăcut poșeta, i-a luat portofelul pe care l-a băgat sub hanorac. Precizează însă că nu a văzut nici un în portofel, și nici lănțișorul de.
Martorul arată că vindea la o când inculpata a fost depistată de poliție cum a sustras portofelul unei doamne, care avea o geantă mare și portofelul la vedere.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante aflat la filele 5-6 dosar urmărire penală rezultă că inculpata a fost observată de lucrătorii de poliție, cu ocazia acțiunii organizate în târgul săptămânal, în timp ce s-a apropiat de un grup de femei care căutau în hainele second hand. Aceasta s-a apropiat de o femeie îmbrăcată cu bluză albă care purta pe umărul drept o poșetă de culoare neagră care avea în partea din față un fermoar, a deschis fermoarul și a sustras un portofel pe care l-a ascuns sub brațul stâng, sub bluza de trening. A fost prinsă în flagrant la distanță de 1 în timp ce încerca să părăsească locul faptei. Asupra inculpatei s-a găsit un portmoneu din pânză, cu un singur compartiment în care au fost găsite un lănțișor din, precum și suma de - lei, care au fost fixate prin planșa foto (fila 10 dosar urmărire). Bunurile au fost restituite părții vătămate.
Din depoziția martorei (fila 8 dosar urmărire) rezultă că inculpata a fost legitimată de lucrătorul de poliție, iar asupra sa s-a găsit sub bluza de trening, sub brațul stâng portmoneul mamei sale.
Instanța a apreciat că în mod corect în sentința dată de instanța de fond a fost reținută drept dovedită situația de fapt reținută, aceeași situație rezultând și din readministrarea probatoriilor, inclusiv audierea inculpatei.
Instanța a apreciat că nu subzistă apărarea inculpatei care precizează că nu a văzut banii și lănțișorul în portofel atâta timp cât tot ea declară că a sustras portofelul în că înăuntru se aflau bani.
Instanța a constatat că depozițiile părților și ale martorilor audiați sunt neschimbate față de cele care au fost luate în considerare la pronunțarea sentinței atacate, iar din coroborarea acestora cu materialul de urmărire penală rezultă aceeași situație de fapt, care ulterior fost încadrată în drept pe dispozițiile art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. Cod penal.
Se constată de asemenea că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, conform art.72 Cod penal s-au avut în vedere în mod corect, gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea dar și faptul că inculpata se afla în stare de recidivă postexecutorie raportat la 750/2003 a Judecătoriei Onești prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, a fost arestată la 27.02.2003, și liberată condiționat la 03.03.2004, cu un rest de pedeapsă de 176 de zile.
Față de considerentele sus arătate, în baza art. 522 ind. 1 raportat la art. 406 alin. 4 Cod procedură penală s-a respins cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpata, fiica lui și a, născută la data de 28.02.1972 în or., jud. B, cetățean român, fără studii, fără ocupație, necăsătorită, domiciliată în,-, jud. B, CNP -, aflată în stare de recidivă împotriva sentinței penale 493/03.04.2006, pronunțată de Judecătoria Moinești, rămasă definitivă prin decizia penală 165/A/22.03.2007 a Tribunalului Bacău.
Împotriva acestei sentințe, declarat apel, în termen legal, inculpata, fără a -și motiva cererea de apel însă, oral, în instanță, personal și prin apărătorul din oficiu au solicitat redozarea pedepsei aplicate și suspendarea executării pedepsei aplicate.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată cu privire la motivul invocat, a considerat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 281/2003, legiuitorul a introdus în dispozițiile Codului d e procedură penală, în Capitolul IV referitor la asistența judiciară internațională, o nouă secțiune, a IV-a, intitulată "Rejudecarea în caz de extrădare" ce cuprinde un singur articol, respectiv art. 5221, care prevede că:
"(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
(2) Dispozițiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător."
Astfel, din conținutul acestor prevederi rezultă că a fost instituită o procedură nouă, specială, de judecată, ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsă a inculpatului, rejudecarea cauzei după extrădare putând fi solicitată exclusiv de către condamnatul extrădat.
Sub aspectul procedurii propriu-zise, legiuitorul a făcut trimitere la dispozițiile privind rejudecarea, soluțiile după rejudecare, calea de atac și revizuirea dispozițiilor civile de la calea extraordinară de atac a revizuirii.
Altfel spus, legiuitorul a voit, din perspectiva tehnicii de reglementare folosite, ca în procedura rejudecării după extrădare, care constituie o nouă procedură de judecată, să fie puse în aplicare de către instanța de judecată competentă regulile impuse în conținutul dispozițiilor art. 405-408. proc. penală.
Procedura rejudecării după extrădare nu constituie nicidecum un nou caz de revizuire, deși se poate ajunge ca prima instanță să-și retracteze propria hotărâre, la desființarea unor hotărâri judecătorești definitive sau la modificarea hotărârii de condamnare, atât în ce privește latura penală, cât și în ce privește latura civilă.
Cu toate acestea, există distincții semnificative între procedura rejudecării cauzei după extrădare și revizuire sub aspectul obiectului, limitelor de judecată, titularilor, efectelor.
Din interpretarea conținutul dispoziției art. 405 alin. (1) proc. penală, respectiv "rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță", prevedere ce se aplică corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei noi proceduri instituite.
Deși nu a fost reglementată distinct și concret faza de admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, a cărei existență rezultă, însă, din conținutul art. 405 alin. (1) proc. penală ce se aplică corespunzător, judecătorul este ținut, totuși, a face anumite verificări prealabile privind obiectul acestei proceduri, și anume dacă hotărârea dată în cauză este definitivă, asupra scopului extrădării persoanei condamnate - respectiv dacă s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecință verificarea competenței de judecată și dispunerea în consecință -, asupra modului în care a avut loc judecata inițială, în sensul dacă judecata a avut loc în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, acesta a fost prezent la judecarea cauzei.
Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea condamnatului, urmând a examina probele propuse de condamnat, iar probele noi cerute de condamnat vor fi analizate prin prisma caracterului pertinent și concludent al acestora, instanța pronunțându-se asupra tuturor probelor solicitate, fie în sensul admiterii lor, în integralitate sau parțial, motivând respingerea celor pe care nu le găsește pertinente și concludente, fie, dacă găsește că este necesar, readministrează din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți.
Admiterea în principiu a cererii de rejudecare nu are efect asupra hotărârii de condamnare.
În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 406 alin. (4) proc. pen.
Dacă din probele administrate rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima judecată, chiar dacă hotărârea de condamnare a fost pronunțată de instanța de apel sau de recurs, și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353. proc. penală, iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune asupra oricărora din cele prevăzute în art. 345. proc. penală, ca urmare a aplicării corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod.
În raport de aspectele arătate, Tribunalul a constatat că, în contextul cauzei, instanța de fond dat eficiență procedurii de rejudecare a cauzei după extrădare privind pe condamnata, respectiv condițiilor prevăzute în art. 405 alin. (2) proc. penală referitoare la administrarea probelor, ce se aplică corespunzător și în noua procedură de judecată instituită.
Astfel, prin încheierea din 27 04 2009 s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, a fost audiați inculpata cât și martorul, la termenul din 25.05.2009, celălalt martor din lucrării neputând fi audiat fiind plecat în Anglia.
Astfel, au asigurat respectarea în integralitate a garanției procesuale referitoare la dreptul la apărare al condamnatului, ce caracterizează această procedură nouă de judecată, instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 522/1 proc. penală.
Deși dispozițiile art. 405 alin. (2) proc. penală nu au un caracter imperativ cu privire la administrarea din nou a probelor, lăsând la apreciere oportunitatea administrării lor, prin folosirea sintagmei "dacă găsește necesar", totuși, în contextul concret al cauzei, instanța de fond readministrat probele.
Tribunalul, în urma judecării cererii, după administrarea probatoriului a solicitat și dispus, cu respectarea principiilor contradictorialității și nemijlocirii, în vederea asigurării complete a dreptului la apărare al condamnatului, în conformitate cu dispozițiile art. 6. proc. penală, a celorlalte norme care garantează realizarea dreptului la apărare și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în vederea asigurării unui proces echitabil, precum și coroborării mijloacelor de probă, în ansamblul lor, a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute în art. 406. proc. pen, referitoare la soluțiile după rejudecare și constatând că nu sunt contradicții între soluția pronunțată prin sentința penală nr. 493/2006 așa cum a rămas definitivă prin respingerea apelului inculpatei și cele reieșite ca urmare a administrării probelor prin cererea de rejudecare după extrădare, în mod temeinic și legal s-a respins cererea.
Cum în apel s-a solicitat doar redozarea pedepsei, care a fost corect individualizată, Tribunalul a considerat că instanța de fond a făcut o apreciere temeinică a disp. art. 72 cod penal, aplicând inculpatei o pedeapsă care își atinge scopul, așa cum este definit în disp. art. 52 codpenal și care stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni astfel că nu se impune reducerea cuantumului așa cum s-a solicitat de apelantă.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr.314/A din 9.07.2009 pronunțata de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-, n baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata împotriva sent. penale nr. 287/27 mai 2009 Judecătoriei Moinești pronunțată în dosar nr-.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 200 lei a fost suportat din fondul
În baza art. 192 al. 2 cod pr. penală a fost obligată apelanta la 260 lei cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs persoana condamnată a fără a arăta în scris motivele de recurs.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu, Curtea de apel constată că recursul recurentei este tardiv.
Se observă că persoana condamnată aflată în stare de deținere, a fost prezentă atât la dezbaterile în fond a apelului, care au avut loc la 9.07.2009, cât și la pronunțarea în ședință publică a acestei hotărâri.
În atare situație, potrivit art. 385/3 al.2 cu referire la art.363 al.3 Cpp, termenul de apel d e 10 zile, curge de la pronunțare pentru persoana condamnată a.
Având în vedere că persoana condamnată a a fost prezentă la pronunțare, iar recursul a fost declarat de către acesta la 23.07.2009, în afara termenului peremptoriu prevăzut de legea procesuală, Curtea constată că recursul este tardiv.
Pentru considerentele arătate, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a pr. pen. va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul inculpat.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. l lit. a Cpp respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta condamnată împotriva Dp nr.314/A din 9.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos.-.
În baza art. 189 Cpp, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă recurenta să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2009 în prezența recurentei aflată în stare de deținere.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent.
red.dec. apel Gh./
red.dec. recurs,tehnored.2 ex. 29.10.2009
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Silviu Anti, Gabriel Crîșmaru
