Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 591/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 591
Ședințapublică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Căliman Carmen vicePREȘEDINTE: Căliman Carmen
JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.323/A/22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
La solicitarea instanței, recurentul inculpat a învederat că își menține recursul declarat și dorește să dea o nouă declarație.
S-a luat declarație recurentului inculpat și s-a atașat la dosarul cauzei.
Recurentul inculpat prin apărător și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat a susținut că, având în vedere și declarația dată de inculpat la acest termen, după ce i-a fost prezentat materialul de urmărire penală i s-a permis să plece la muncă în străinătate, deoarece dorea să strângă bani pentru a achita prejudiciul cauzat părții vătămate. Având în vedere circumstanțele atenuante ale inculpatului și că prejudiciul a fost recuperat, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și pe fond redozarea pedepsei aplicate, sub minimum special prevăzut de lege. A solicitat plata onorariului din fondul special al
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a susținut că pedeapsa aplicată raportat la faptă și la prejudiciu este prea mare, că are un copil în întreținere și solicită reducerea pedepsei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față constată următoarele
Prin decizia penală nr. 323/A/22.07.2008 a Tribunalului Bacău s - a dispus în temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" cod procedură penală s-a admis apelul declarat de apelant Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși împotriva sentinței penale nr. 71/25-04-2008 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Buhuși
S-a desființat sentința apelată în întregime;
S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art. 522 indice 1 cod procedură penală s-a respins cererea de rejudecare a cauzei penale în care a fost pronunțată sentința penală nr. 12/9-01-2006 Judecătoriei Buhuși formulată de condamnatul fiul lui și născut la data de 7-05-1980 CNP- - și în consecință:
S-a menținut sentința penală nr. 12/9-01-2006 și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 21/2006 emis în baza acestei sentințe.
S-a dispus plata onorariilor pentru avocații din oficiu desemnați să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului pentru fondul cauzei și în apel din fondul special al Ministerului d e Justiție pentru inculpat din fondul special al Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Prin sentința penală nr. 71/25-04-2008 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Buhuși, s-a dispus:
În temeiul art. 5221coroborat cu art. 406 Cod pr. penală, s-a admis în fond cererea de rejudecare.
S-a anulat în tot nr. 12/9.01.2006 a Judecătoriei Buhuși și toate formele de executare emise în baza acesteia, inclusiv a mandatului european de arestare nr. 5/5.04.2007.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond,a fost condamnat inculpatul, zis "", fiul lui și, născut la data de 7.05.1980 în B, jud. B, cu același domiciliu în-/B/15, în prezent deținut în Penitenciarul Bacău, cetățean român, necăsătorit, studii - 8 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b, 74 lit. b, c și 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b, în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.
S-a computat din durata pedepsei aplicate, durata executată de la data încarcerării - 19.11.2007, la zi.
În temeiul art. 14 cu 346 Cod procedură penală și al art. 998 Cod civilă, s-a respins ca nefondate pretențiile civile ale părții vătămate.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului d e Justiție a onorariului în sumă de 100 lei, către avocatul din oficiu.
În temeiul art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 20 lei către Ministerul Public și 140 lei către Ministerul Justiției, din această ultimă sumă 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Instanța a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuși nr.1058/P/25.06.2005, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 al.1-209 al.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.
Prin rechizitoriu s-a reținut în sarcina lui că în ziua de 07.12.2004 a sustras din loc public părții civile
Prin sentința penală nr.12/09.01.2006 a Judecătoriei Buhuși, definitivă prin neapelare la data de 27.01.2006, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru această infracțiune la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza acestei sentințe, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.21/2006 și respectiv mandatele de urmărire internațională nr.2/2007 și european de arestare nr.5/2007.
Inculpatul a fost extrădat din Italia și introdus în arestul IGPR, la data de 19.11.2007.
Inculpatul nu a fost prezent la prima judecare a cauzei, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare la domiciliu și la Consiliul Local Nu a fost citat cu mandat de aducere și nu există date certe din care să rezulte că acestas-a sustrasjudecății.
Față de aceste motive, instanța a constatat îndeplinite condițiile impuse de art.5521Cod procedură penală și potrivit art.403 Cod procedură penală,a admis în principiu cererea derejudecare,prin încheierea din 18.02.2008.
La rejudecare, inculpatul, legal citat, a fost prezent în instanță, aflându-se în stare de deținere și a fost asistat de apărător din oficiu.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și, nu și-a formulat probatorii.
Partea vătămată, legal citată, s-a prezentat în instanță la un singur termen, când nu a fost audiată, instanța acordând termen la cererea parchetului, pentru pregătirea acuzării.
La urmărirea penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 460 lei, reprezentând c-val reparațiilor efectuate la motoscuter.
Partea vătămată nu și-a formulat probe.
În cauză s-au audiat martorii din lucrări.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoareasituație de fapt:
Inculpatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, se deplasa pe str.1 - din orașul
Lângă casa părții vătămate Gao bservat parcat acestuia.
Inculpatul s-a hotărât să-l sustragă.
S-a urcat pe motoscuter și l-a condus pe străzile 1 -, și - din orașul B, intenționând să-l ducă acasă.
Când a ajuns pe strada -, zona CFR, a lovit de o bordură și a căzut. Inculpatul a fost dus de numitul - acasă la.
a fost găsit de martora, care l-a predat părții vătămate.
Situația de fapt a fost reținută așa cum a rezultat din declarațiile părților, coroborate cu ale martorilor audiați de instanță.
Astfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a sustras din fața blocului părții vătămate și că l-a condus până în zona, unde a căzut de pe el. Inculpatul a mai declarat că a fost avariat, fiindu-i un far.
Martorul - a declarat că l-a văzut pe inculpat când a căzut de pe motoscuter și i-a acordat acestuia primul ajutor, după care l-a dus acasă la martorul și a dat telefon la salvare.
Martorul a confirmat faptul că numitul l-a adus pe inculpat acasă la el, iar inculpatul ero lovit în zona feței și era plin de sânge. A mai arătat martorul că a aflat de la martorul că inculpatul căzuse cu scuterul.
Martora - a relatat că a găsit scuterul răsturnat pe str.1 - din B și că l-a dus cineva într-o curte iar după ce a aflat că fusese furat părții vătămate, a anunțat-o pe aceasta din urmă să vină să și-l ridice.
Martorul G, aflând de la vecini despre furt, a fost cel care a ridicat scuterul de la curtea unde fusese lăsat și l-a restituit părții vătămate.
Faptele inculpatului, astfel reținute, întrunesc condițiile constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal și în consecință, instanța a constatat că se impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere periculozitatea socială a faptei, dar și atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că scuterul sustras a fost recuperat, reținând în acest sens în favoarea lui circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b, c și a redus corespunzător pedepsele conform art. 76 lit. c Cod penal, precum și celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
În raport de circumstanțele atenuante pe care le-a reținut, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege și implicit sub pedeapsa aplicată la prima judecare a cauzei.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul art. 5221, coroborat cu art. 406 Cod procedură penală, a admis în fond cererea de rejudecare, a anulat în tot sentința penală nr. 12/9.01.2006 a Judecătoriei Buhuși, precum și formele de executare emise în baza acesteia.
Considerând că până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, inculpatul trebuie să beneficieze de prezumția de nevinovăție, instanța a dispus punerea sa, de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanța a reținut cauza spre rejudecare șipe fond, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii, așa cum s-a arătat anterior.
În ce privește persoana inculpatului și antecedentele sale penale, instanța a reținut că acesta a mai fost condamnat la 2 ani închisoare, prin sentința penală nr. 378/09.11.2001 a Judecătoriei Buhuși, arestat la data de 08.07.2001 și liberat condiționat cu un rest de 393 zile. Fapta din prezenta cauză fiind săvârșită după expirarea pedepsei anterioare, instanța a reținut starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal și în lumina hotărârilor CEDO în cauzele și împotriva României și Hirst contra Marii Britanii, aceluiași inculpat i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, exercitarea funcțiilor publice la care se referă textul arătat fiind incompatibilă cu executarea unei pedepse privative de libertate.
Din durata pedepsei aplicate, s-a computat durata executată de la data încarcerării - 9.11.2007, la zi.
În latura civilă, deși inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată, întrucât aceasta din urmă nu a probat în nici un fel reparațiile efectuate la scuterul sustras, instanța în temeiul art. 14 cu 346 Cod procedură penală și 998 Cod civil, a respins ca nefondate pretențiile acesteia.
Întrucât în instanță inculpatul a beneficiat de apărător din oficiu, s-a dispus plata onorariului pentru acesta din fondurile Ministerului d e Justiție.
Față de condamnarea inculpatului, acesta a fost obligat in temeiul art. 191 al. 1 Cod penal și la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru avocatul din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel, Parchetul
În motivarea apelului hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru legalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1) În mod greșit instanța de fond a admis cererea inculpatului, acesta neputând să fie judecat în lipsă în înțelesul dispozițiilor art. 522 indice 1 deoarece a avut cunoștință de existența procesului penal, a dat declarații la urmărirea penală însă s-a sustras de la judecată părăsind țara.
2) - în mod greșit instanța a dispus punerea în libertate a inculpatului deoarece pedeapsa de 10 luni închisoare nu era executată.
În temeiul art.378 cod procedură penală,verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului de la dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel,Tribunalul a constatat următoarele:
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost audiat de mai multe ori în cursul urmăririi penale iar la data de 14-04-2005 i-a fost prezentat materialul de urmărire penală și i s-a adus la cunoștință faptul că urmează să fie trimis în judecată. La judecata în fond inculpatul a fost legal și procedural citat la domiciliu. În cursul procesului penal nu s-a făcut dovada că inculpatul a avut alt domiciliu legal decât cel la care a fost citat la judecata în fond. De asemenea instanța de apel a constatat că la dosarul cauzei nu există nici un înscris care să dovedească că inculpatul în perioada 25-06-2006 și până la data de 9 ianuarie 2006 fost plecat în Italia. În cursul procesului penal procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare însă acest aspect nu constituie o dovadă a faptului că persoana citată nu se afla în aceea perioadă în localitatea de domiciliu ori că aceasta era plecată din țară. Din actele dosarului a rezultat că inculpatul se afla în Italia în anul 2007 deci după pronunțarea hotărârii de condamnare și emiterea mandatului de executare a pedepsei. Or dacă anterior anului 2007 inculpatul ar fi fost plecat în Italia atunci pentru a intra pe teritoriul acestei țări ar fii avut nevoie de viza de intrare și de ședere și ar fi avut în pașaport viza de ieșire din țară cea ce însă în speță nu exista. În aceste condiții inculpatul ar fi putut ieși clandestin din țară însă ar fi fost depistat și repatriat din spațiul european cea ce nu s-a întâmplat întrucât până în anul 2007 când a fost înlăturată cerința vizei pe pașaport inculpatul a fost în țară. Rezultă deci fără nici o îndoială că în cursul judecății acesta nu a fost plecat din țară și nu și-a schimbat domiciliul însă cu rea credință nu s-a prezentat în continuarea la desfășurarea procesului penal deși a cunoscut existența acestuia și a fost și legal citat. Pe de altă parte, fiind depistat în Italia în luna septembrie 2007, rezultă că a plecat din țară după condamnare cu scopul de a se sustrage de la executarea pedepsei.
Potrivit art.522 indice 1 cod procedură penal în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Prin urmare rejudecarea cauzei de către instanța națională nu este obligatorie aceasta putând să fie respinsă în cazul în care persoana condamnată nu a făcut dovada că în timpul judecății a fost plecată din țară, a cunoscut existența procesului penal prin aceea că a dat declarații în cursul urmăririi penale și a participat la prezentarea materialului de urmărire penală iar la judecată a lipsit cu rea credință. S-a constatat că în speță însă nu a existat o procedură a extrădării acesta fiind arestat de autoritățile italiene în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile naționale în vederea executării pedepsei închisorii, după care a fost predat autorităților judiciare române prin procedura simplificată.
Prin urmare inculpatul nu s-a aflat în situația persoanei care s-a aflat în străinătate în cursul judecății deoarece nu există nici o dovadă în acest sens și pe de altă parte acesta nu a fost extrădat. Rejudecarea la care se referă dispozițiile art. 522 indice 1 cod procedură penală cuprinde categoria persoanelor care au comis infracțiuni în țară în privința cărora este dovedită împrejurarea că în cursul judecății nu se aflau în țară și pentru aducerea lor la judecată ori în scopul executării pedepsei a fost inițiată și desfășurată procedura extrădării. Admițând că dispozițiile art. 522 indice 1 nu cuprind doar aceste categorii de persoane înseamnă a admite că o eventuală rejudecare a unei cauze penale este posibilă în toate cazurile în care o persoană s-a aflat în țară pe timpul judecății și nu s-a prezentat la judecată cea ce nu este normal și nici nu a fost avut în vedere de legiutor când a reglementat forma de rejudecare. Rezultă deci că împrejurarea în care o persoană pleacă din țară după pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru a se sustrage de la executarea unei pedepse și care este reținută în baza mandatului european de arestare emis în temeiul unei sentințe penale definitive ce a fost pusă în executare nu se circumscrie cazului de rejudecare consacrat de dispozițiile art. 522 indice 1 cod procedură penală. Interpretând în sens contrar aceste dispoziții instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță își găsesc aplicarea dispozițiile art. 522 indice 1 cod procedură penală și drept urmare a pronunțat o soluție nelegală. În consecință în temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" cod procedură penală apelul declarat de apelant Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua fost admis cu desființarea sentinței apelate în întregime și reținerea cauzei spre rejudecare în fond de către instanța de apel.
În rejudecare în temeiul art. 522 indice 1 cod procedură penală Tribunalul a respins cererea de rejudecare a cauzei penale în care a fost pronunțată sentința penală nr. 12/9-01-2006 Judecătoriei Buhuși formulată de condamnat și drept consecință a menținut sentința penală nr. 12/9-01-2006 și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 21/2006 emis în baza acestei sentințe. În cea ce privește cel de al doilea motiv de apel s-a constatat că este nefondat întrucât privarea de libertate în contextul în care este anulată sentința de condamnare și mandatul de executare a pedepsei închisorii nu mai are temei legal.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs în termen legal inculpatul, pentru netemeinicie invocând incidența în cauză a dispozițiilor art. 522/1 pr. pen. corob. cu art. 406 pr. pen. dat fiind că în perioada în care s - a desfășurat cercetarea sa penală a fost plecat în Italia, plecarea lui în străinătate fiind anterioară cercetărilor penale judecătorești.
Analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea constată că recursul declarat este întemeiat pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de apel a apreciat că, în conformitate cu art. 522/1 pr. pen. nu este obligatorie rejudecarea cauzei, pentru că judecarea în lipsă a inculpatului s - a datorat propriei culpe, acesta plecând în Italia, de unde a fost predat autorităților judiciare române în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile naționale în vederea executării pedepsei închisorii, situație care echivalează cu o sustragere de la judecată.
Într - adevăr, conform art. 522/1 pr. pen. rejudecarea cauzei pentru extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă nu este obligatorie, dar în cauză punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului a avut loc la data de 25.06.2005, iar plecarea sa în Italia s - a realizat în luna iulie 2005, imediat după sesizarea instanței.
Așadar, pe parcursul cercetărilor judecătorești, citarea inculpatului s - a făcut prin afișare, apelantul neavând posibilitatea să - și exprime punctul de vedere cu privire la actul de trimitere în judecată și la faptele reținute în sarcina sa.
Rejudecarea nu este o facultate a instanței, ci este un drept al persoanei judecate și condamnate în lipsă, exercitabil după derularea procedurii de extrădare. Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricționat numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor ori a avut cunoștință despre desfășurarea judecății. Numai în aceste cazuri se poate vorbi de o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Nu interesează dacă persoana extrădată a cunoscut sau a participat la desfășurarea urmăririi penale și, cu atât mai mult dacă a avut cunoștință despre derularea unor acte premergătoare începerii urmăririi penale în cauza în care s - a pronunțat condamnarea sa definitivă, pentru că aceste împrejurări nu înlătură obligația instanțelor de judecată de a cita părțile și de a se asigura că acestea au cunoștință despre judecată.
În cauză se constată că parte din procedura judiciară, respectiv judecata s - a desfășurat în absența inculpatului, acesta părăsind țara la data de 05.07.2005 fiind extrădat din /Italia, conform adresei nr. -// din 20.11.2007 emisă de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, CENTRUL DE COOPERARE INTERNAȚIONALĂ BIROUL NAȚIONAL INTERPOL, la data de 19.11.2007, după rămânerea definitivă a condamnării. Citarea condamnatului pe durata judecății s - a efectuat la adresa din țară și s - a îndeplinit prin afișare, împrejurare care nu oferă certitudine că a avut cunoștință despre derularea procedurii în fața instanței de judecată, iar conduita sa nu poate fi interpretată ca sustragere de la judecată.
Pe de altă parte dispozițiile penale mai sus invocate, art. 522/1 pr. pen. nu fac distincție în ceea ce privește persoană,condamnată în lipsă.
În această situație, în mod justificat instanța de fond a apreciat că se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță și s - a conformat dispozițiilor art. 522/1 art. 405 - 408, respectiv art. 345 - 353 și art. 373 pr. pen.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d pr. pen. va admite recursul declarat de recurentul inculpat, va casa în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală desființată cu privire la cuantumul pedepsei principale și la perioada dedusă din pedeapsa de executat, reținând criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 pen, scopul preventiv educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 pen. și împrejurarea că inculpatul a fost arestat de autoritățile Italiene la data de 13.09.2007 și nu la data de 19.11.2007, așa cum s - a reținut de prima instanță.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale mai sus menționată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.323/A din data de 22.07.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și desființează în parte și sentința penală nr. 71 din data de 25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Buhuși, județul B, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate și la perioada dedusă din pedeapsa de executat, reține cauza spre rejudecare și în fond;
Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate de la 10( zece) luni închisoare la 1( un) an și 6( șase) luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 13.09.2007 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționată mai sus.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției onorariilor avocat oficiu la instanța de apel și la instanța de recurs în sumă totală de 3oo lei.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.10.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
- - - -
- -
GREFIER,
-
Red. AM
Red. E/
Red. CC/ 22.10.2008
Tehnored. PG/22.10.2008/4 ex
Președinte:Căliman CarmenJudecători:Căliman Carmen, Ene Ecaterina Pocovnicu Dumitru
