Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 71/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 71/A/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- - - -JUDECĂTOR 3: Hekler
- -grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva sentinței penale nr.362/P din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalului Bihor pronunțată în dosar nr- privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 29.06.1965, având ca obiect rejudecarea după extrădare, potrivit dispozițiilor art.522 ind.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat personal și asistat de apărători aleși av. -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și av., potrivit delegației de la dosar, lipsă fiind părțile civile intimate și Elida.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Av. - pentru inculpatul intimat solicită a se lua o scurtă declarație inculpatului intimat.
Reprezentantul Ministerului Public întrucât inculpatului intimat i s-a luat o declarație, consideră că la termenul de azi, audierea sa nu este obligatorie.
La întrebările curții, inculpatul intimat nu indică unele chestiuni noi față de declarațiile date anterior, învederând aspectul regretului și recunoașterii faptei pentru care inițial a fost trimis în judecată.
Av. pentru inculpatul intimat depune la dosar un set de acte, respectiv în copie, foaia de tratament ambulatoriu emis de Clinica de Interne nr.1 Budapesta, act ce a fost depus și în traducere din limba maghiară în limba română tradus de traducătorul autorizat, în copie, certificatul de naștere privind pe, în copie adeverința de venit a inculpatului emis de Firma industria sticlei din Budapesta, act ce a fost depus și în traducere din limba maghiară în limba română, tradus de traducătorul autorizat, documente ce au fost prezentate spre vedere și reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Av. pentru inculpatul intimat nu are alte cereri.
Av. - pentru inculpatul intimat nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.377 Cod pr.penală acordă cuvântul părților asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Public susține apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii și rejudecând cauza a respinge cererea de rejudecare, după extrădare. În esență, arată că, inculpatul a fost prezent în fața Tribunalului Bihor, a beneficiat de o apărare efectivă, avut posibilitatea legală să procedeze la administrare de probe. Consideră că nu există nici o probă de circumstanțiere, iar instanța de fond se raportează la niște împrejurări cunoscute, respectiv la persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, ori acest lucru a fost cunoscut și de Înalta Curte de Casație și Justiție când a pronunțat condamnarea acestuia. Apreciază că se impune admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței și pe fond respingerea cererii de rejudecare după extrădare.
Av. - pentru inculpatul intimat solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat și a menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În susținerea cererii sale, arată că instanța poate dispune cu privire la individualizarea pedepsei în sensul circumstanțierii, în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție face referire asupra dovezilor prezentate și depuse la dosar în circumstanțiere. Textele incidente sunt clare, dispozițiile art.522/1 Cod pr.p. trebuind coroborate cu dispozițiile Legii 302/2004, mai mult, apreciază că instanța, după rejudecare, poate să constate că inculpatul poate fi condamnat și fără a se dispune privarea de libertate, la dosar existând probe din care rezultă că acesta are o atitudine corectă față de valorile sociale, în opinia sa, acesta fiind reintegrat în societate.
Av. pentru inculpatul intimat solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat și a menține hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că, admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare este clară față de dispozițiile art.522/1 Cod pr.penală, mai mult, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a arătat în motivarea hotărârii că se impune analizarea probelor și înscrisurilor depuse, de asemenea, consideră că instanța de apel trebuie să se raporteze la scopul pedepsei, apreciind astfel că, față de persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu un loc de muncă stabil, executarea pedepsei în regim privativ de libertate nu-și va atinge scopul preventiv.
În baza art.377 al.4 Cod pr.penală s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului intimat, acesta arătând că este de acord cu cele susținute de avocații săi.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra apelului penal de față,
Constată că, prin Sentința penală nr.362/P din 10 decembrie 2007 TRIBUNALUL BIHORa hotărât următoarele:
În baza art.522/1 paa dmis cererea de rejudecare formulată de condamnatul, fiul lui și, ns. la 29.06.1965 în, jud. H, cetățean român,. în Budapesta, cartier 3,-,.6,.28, Republica Ungară, CNP -, deținut în Penitenciarul Oradea și, în consecință:
A dispus anularea 39/14.02.2000 a Tribunalului Bihor, definitivă prin 2690/25.05.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.282 alin.2 pen rap. la art.284 pen cu aplic. art.41 alin.2. pen și art.74 lit. a pen și art.76 pen s-a dispus condamnarea inculpatului la: 1 an închisoare.
În baza art.215 alin.2 și 3 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen și art.74 lit. a pen și art.76 pen s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la: 1 an 6 luni închisoare.
În baza art.33,34 pen s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de1 an 6 luni închisoare, cu art.71, 64 lit. a teza II și b pen.
În baza art.81 pen și 71 alin.5 pen s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, precum și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de3 ani 6 luni, stabilit conform art.82 pen.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 pen.
În baza art.88 s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 2.06.1997 precum și perioada executată de la 7.04.2007 la zi. (5)
S-a dispus anularea ME 62/2000 emis la 20.06.2001 de TRIBUNALUL BIHOR și în baza art.350 șiC.P.P. punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că părțile vătămate și Elida nu s-au constituit părți civile în cauză. (9,12 dosar )
În baza art.118 lit. b pen s-a dispus confiscarea în favoarea statului 7 bancnote în valoare de câte 100 mărci germane false, ridicate în cursul urmăririi penale. (22-28 dosar )
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul baroului Bas umei de 40 RON, onorariu. of. - conf. del.3754/2007 (19), a sumei de 40 RON, onorariu. of. Romul, del.3914/2007.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin 39/2000 a Tribunalului Bihor, s-a dispus achitarea inculpatului în baza art.10 lit. d raportat C.P.P. la art.282 alin.2 pen cu ref. la art.284 pen și 215 alin.2,3 pen cu aplic. art.41,42 pen, apreciindu-se că faptelor le lipsește intenția, inculpatul neavând intenția de a înșela acele părți vătămate, nu a cunoscut că valuta cumpărată în Ungaria, respectiv 700 mărci germane pentru 70.000 forinți este falsă, aspect de care a luat cunoștință în loc. H, când a fost oprit de organele de poliție.
Prin 132/A/2000 a Curții de APEL ORADEA, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
Prin 2690/25.05.2001 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul parchetului, s-a casat atât decizia cât și sentința dată în cauză și, în urma rejudecării, s-a dispus condamnarea inculpatului la 2 pedepse a câte 3 ani 6 luni închisoare pentru comiterea infr. prev de art. 282 alin.2 pen cu ref. la art.284 pen și 215 alin.2,3 pen cu aplic. art.41,42 pen. S-a arătat în motivare că soluția de achitare a inculpatului este greșită și nu se întemeiază pe probele dosarului care confirmă vinovăția inculpatului. În consecință, fapta inculpatului care a constatat în punerea în circulație de valori falsificate și de a deține astfel de valori pentru punere în circulație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art.282 alin.2 pen rap. la art.284 pen. De asemenea, fapta aceluiași inculpat care a constat în inducerea sau menținerea în eroare a unor persoane prin folosirea de mijloace frauduloase, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.215 alin.2,3 pen, astfel cum s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art.215 alin.1 pen.
În cererea de rejudecare după extrădare înregistrată la această instanță, condamnatul a solicitat admiterea acesteia în principiu și rejudecarea cauzei întrucât deși a fost prezent în prima instanță, ocazie cu care i s-a luat declarație, nu s-a mai prezentat în apel, iar recursul s-a judecat fără citarea sa legală, el domiciliind în Ungaria, de unde nu a fost citat și nici nu a fost prezent.
În ședința publică din 1.10.2007, s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare considerând că au fost îndeplinite condițiile prev de art.522/1 p, inculpatul fiind judecat și condamnat în lipsă, respingându-se totodată și cererea de suspendare a executării.
Rejudecând cauza, s-a luat declarație inculpatului, 59, au fost audiați martorii, 65, 66.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul își menține declarația din fața primei instanțe, aflată la 11, arătând că nu a aflat că bancnotele sunt false decât în momentul în care a fost oprit de organele de poliție din De asemenea, arată că nu a oprit la Vama să alimenteze autoturismul, decât într-o localitate situată la 20- 30 km de O, de unde a cumpărat benzină și ulei de motor pentru care a dat o bancnotă de 100 mărci, după care, a mai schimbat o sută de mărci, mărci pe care le cumpărase pe teritoriul Ungariei de la niște tineri care voiau forinți într-o benzinărie. Același inculpat arată că, în loc. a oprit și a cumpărat soției sale struguri în valoare de 80.000 lei, de la partea vătămată, pentru care a plătit 100 mărci. Pentru restul până la 100 mărci a primit lei de la aceeași parte vătămată.
Martorul audiat la 65 și-a menținut declarația dată inițial în fața primei instanțe, declarație care nu coincide cu cea dată în fața organelor de poliție. Astfel, martorul a arătat că inculpatul a vrut să-i plătească în mărci și i-a prezentat 2 bancnote de 100 mărci pe care vânzătorul a vrut să le ducă la casa de schimb valutar din incinta stației, însă a observat că acestea sunt uzate și i le-a dat înapoi. Tot martorul arată că în mod obișnuit, persoana care trebuia să facă plata mergea la casa de schimb valutar și schimba valuta, după care revenea să facă plata, cu alte cuvinte, nu-și poate explica această atitudine adoptată, de a pleca personal să schimbe valuta dată de inculpat.
Audiată fiind la 66, martora, concubina inculpatului, confirmă spusele acestuia, cum că nu a oprit în stația din. În continuare arată că inculpatul a cumpărat struguri din, pentru care a înmânat vânzătorului o bancnotă de 100 mărci, iar din a cumpărat ulei pentru care a înmânat vânzătorului tot 100 mărci, pentru restul primind lei până la concurența sumei de 100 mărci.
Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
De reținut faptul că inculpatul și-a retractat parțial în fața primei instanțe declarația dată inițial, arătând că nu a oprit în stația și că nu a cunoscut că valuta este falsă decât în momentul în care a fost oprit în localitatea H însă, trebuie avute în vedere și celelalte probe administrate în cauză. Și martorul și-a schimbat declarația dată inițial, arătând că a aflat doar la cca o săptămână că bancnotele date de inculpat sunt false, și nu de la casiera de la casa de schimb valutar așa cum a declarat inițial, afirmând că aceasta i-a spus doar că nu poate primi valuta, întrucât este uzată, nespălată. Această revenire asupra declarației nu este justificată și nici nu poate fi primită întrucât bancnotele ridicate și depuse la 22-28 dosar nu prezintă urme de uzură și nu arată a fi spălate.
Instanța de fond a reținut că, date fiind împrejurările în care s-a comis infracțiunea de înșelăciune, schimbarea încadrării juridice în infr. prev de art.215 alin.2,3 pen este justificată.
În urma rejudecării, instanța de fond a reținut că, față de faptele săvârșite, față de împrejurările în care s-au comis acestea, față de urmările produse, fiind vorba despre o sumă relativ mică de monedă falsă pusă în circulație, dată fiind persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă de la art.74 lit. a pen, aplicându-i o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.522/1 p, s-a admis cererea de rejudecare formulată de condamnatul, și, în consecință:
S-a anulat 39/14.02.2000 a Tribunalului Bihor, definitivă prin 2690/25.05.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.282 alin.2 pen rap. la art.284 pen cu aplic. art.41 alin.2. pen și art.74 lit. a pen și art.76 pen s-a dispus condamnarea inculpatului la: 1 an închisoare.
În baza art.215 alin.2 și 3 pen cu aplic. art.41 alin.2 pen și art.74 lit. a pen și art.76 pen s-a dispus condamnarea aceluiași pe inculpat la: 1 an 6 luni închisoare.
În baza art.33,34 pen s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de1 an 6 luni închisoare, cu art.71, 64 lit. a teza II și b pen.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, în baza art.81 pen și 71 alin.5 pen s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de mai sus, precum și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de3 ani 6 luni, stabilit conform art.82 pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 pen, privind revocarea suspendării condiționate în situația comiterii cu intenție a unei alte infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art.88 s-a dedus deduce din pedeapsă reținerea din data de 2.06.1997 precum și perioada executată de la 7.04.2007 la zi. (5)
S-a anulat ME 62/2000 emis la 20.06.2001 de TRIBUNALUL BIHOR și în baza art.350 s C.P.P.-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constatat că părțile vătămate și Elida nu s-au constituit părți civile în cauză. (9,12 dosar )
În baza art.118 lit. b pen s-a dispus confiscarea în favoarea statului 7 bancnote în valoare de câte 100 mărci germane false, ridicate în cursul urmăririi penale. (22-28 dosar )
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul baroului Bas umei de 40 RON, onorariu. of. - conf. del.3754/2007 (19), a sumei de 40 RON, onorariu. of. Romul, del.3914/2007.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond ca nelegală în sensul respingerii în principiu a cererii de rejudecare a cauzei după extrădare. În subsidiar, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și aplicarea pedepselor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în aceeași modalitate de executare.
În motivarea apelului se arată în esență că în mod greșit s-a apreciat că inculpatul a fost judecat în lipsă, deoarece a indicat instanței un domiciliu ales în România. De asemenea inculpatul a fost prezent la TRIBUNALUL BIHOR la două termene de judecată respectiv la termenul din 31.01.2000 și 14.02.2000 când cauza a fost judecată în fond și instanța le-a acordat ultimul cuvânt. În fața Curții Supreme de Justiție inculpatul a fost citat la domiciliul ales și a fost reprezentat de doi apărători aleși.
În situația în care se va considera că cererea de rejudecare este admisibilă s-a solicitat menținerea pedepselor aplicate de Curtea Supremă de Justiție deoarece starea de fapt nu s-a modificat sub nici un aspect iar reținerea circumstanțelor atenuante nu se justifică cu atât mai mult cu cât inculpatul audiat fiind nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Curtea de APEL ORADEA, prin decizia penală nr.84/A/23 septembrie 2008 dispus admiterea apelului Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și respingerea ca neîntemeiată a cererii de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul.
Instanța de apel a reținut în esență că, dacă în urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat de inculpat se constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei judecăți, cererea de rejudecare trebuie respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, formulând mai multe critici ce pun în discuție mai multe aspecte, mai ales referitoare la vinovăția sa sau la modul de desfășurare a urmăririi penale.
Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin decizia nr.560/17 februarie 2009 admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.84/A/23 septembrie 2008 Curții de APEL ORADEA, a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL ORADEA.
Înalta Curte de Casație și Justiție B pentru a pronunța această soluție a reținut următoarele:
Potrivit art.385/1 alin.4 Cod pr.penală părțile pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
În speță, în condițiile în care fiind condamnat în primă instanță, inculpatul nu a exercitat calea apelului, el a achiesat în totalitate la soluția pronunțată atât în ce privește vinovăția cât și tratamentul sancționator; în consecință criticile pe care el le poate formula în recurs trebuie să vizeze doar soluția instanței de apel, limitându-se la modificările pe care aceasta le-a adus sentinței instanței de rejudecare.
În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție Bac onstatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHORa vizat două aspecte: pe de o parte faptul că în mod greșit a fost admisă în principiu cererea de rejudecare (în condițiile în care inculpatul, legal citat, a fost prezent în fața instanței de fond), iar pe de altă parte, faptul că în mod greșit s-a reindividualizat pedeapsa (în condițiile în care starea de fapt stabilită în urma rejudecării nu s-a modificat).
S-a arătat că instanța de apel a răspuns în mod explicit și corespunzător criticii referitoare la admisibilitatea cererii de rejudecare, însă în ce privește individualizarea pedepsei considerentele instanței de control judiciar s-au reținut că sunt echivoce, întrucât deși pare că analizează pe fond cea de a doua critică formulată de Parchet, instanța de apel și-a motivat soluția de respingere a cererii de rejudecare prin aceea că "probele administrate cu ocazia rejudecării cauzei nu pot înlătura starea de fapt și nici vinovăția inculpatului reținută în cursul primei judecăți".
Înalta Curtea reținut că scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil cu respectarea în principal a dreptului său la apărare.
Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa, atât pe situația de fapt cât și în circumstanțiere.
În acest context, Curtea a apreciat că persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, însă numai în măsura în care instanța de rejudecare constată, după readministrarea probatoriului și/sau administrarea de probe noi, alte fapte, împrejurări sau circumstanțe decât cele reținute în cursul primei judecăți, cu consecințe în ce privește situația de fapt, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică sau chiar tratamentul sancționator.
În acest sens, chiar dacă art.522/1 Cod pr.penală face trimitere la dispozițiile legale aplicabile în materia revizuirii, această referire este una limitată la procedura de rejudecare și la soluțiile care pot fi date la finalizarea acesteia.
Cu alte cuvinte, deși sunt în parte identice, revizuirea și rejudecarea în caz de extrădare au o finalitate distinctă: dacă revizuirea implică înlăturarea unor erori esențiale asupra faptelor reținute într-o hotărâre definitivă (în esență, a condamnării unei persoane nevinovate sau a achitării dispuse în mod neîntemeiat), rejudecarea în caz de extrădare are în vedere dreptul persoanei care a fost judecată și condamnată în lipsă de a-și exercita dreptul la apărare într-un nou ciclu procesual.
În lipsa unei dispoziții legale în sens contrar, rezultă că rejudecarea în caz de extrădare nu se va limita la înlăturarea unei grave erori de fapt, constând în eventuala condamnare a unei persoane nevinovate, ci va putea avea efecte inclusiv în privința individualizării pedepsei, în măsura în care probatoriul administrat cu ocazia rejudecării va conduce la o altă concluzie decât cea stabilită în această privință în primul ciclu procesual.
Dincolo de deosebirile existente între cele două instituții, s-a arătat că această soluție se impune de la sine, ținând seama de situația în care se află persoana extrădată, aceea de a fi fost condamnată în lipsă, ceea ce prezumă că nu a avut posibilitatea de a administra probe în apărarea sa atât în ce privește vinovăția cât și sub aspectul sancțiunii ce i s-ar putea aplica.
Aceasta înseamnă că, chiar dacă situația de fapt și vinovăția inculpatului rămân aceleași în urma probatoriului administrat cu ocazia rejudecării, cererea inculpatului va putea fi admisă exclusiv cu privire la individualizarea pedepsei (cu consecința pronunțării unei noi hotărâri) dacă probele administrate în circumstanțiere conduc instanța de rejudecare la o altă concluzie în privința tratamentului sancționator.
În speță, s-a arătat că inculpatul a depus la dosarul de rejudecare - fila 43- 52 dosar fond o serie de înscrisuri în circumstanțiere asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat deși era investită cu soluționarea căii de atac declarate de Parchet și care privea între altele individualizarea pedepsei aplicate acestuia.
S-a menționat că, instanța de control judiciar pronunțând o hotărâre supusă casării, este incident cazul prevăzut de art.385/9 pct.10 teza a II-a Cod pr.penală, sens în care, recursul inculpatului a fost admis, decizia casată iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță conform art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală.
Cu ocazia rejudecării, s-a arătat că instanța de apel urmează să analizeze calea de atac declarată de Parchet, cu deosebire cea de a doua critică, prin prisma probatoriului administrat în cauză cu ocazia rejudecării, respectiv a înscrisurilor depuse deja la dosar, precum și a oricăror altor probe noi pe care considerându-le pertinente, concludente și utile cauzei, le va putea administra în condițiile prev.de art.378 alin.1 Cod. pr.penală.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare Curtea de APEL ORADEAa fost din nou investită cu rejudecarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
Astfel, reprezentantul parchetului susține apelul declarat de Parchet pentru motivele arătate în scris, sens în care solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii și rejudecând cauza, a respinge cererea de rejudecare după extrădare, deoarece inculpatul a fost prezent în fața Tribunalului Bihor, a beneficiat de o apărare efectivă, a avut posibilitatea legală să procedeze la administrare de probe. Consideră că nu există nici o probă de circumstanțiere, iar instanța de fond se raportează la niște împrejurări cunoscute, respectiv la persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, ori acest lucru a fost cunoscut și de Înalta Curte de Casație și Justiție B când a pronunțat condamnarea acestuia.
Curtea examinând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză cât și din oficiu dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod pr.penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art.378 Cod pr.penală, apreciază că acesta este nefondat urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în ceea ce privește critica Parchetului privind admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare, apreciem că acest aspect a fost soluționat definitiv atâta timp cât în considerentele deciziei nr.560/17 februarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție Baa rătat că "instanța de apel a răspuns în mod explicit și corespunzător criticii referitoare la admisibilitatea cererii de rejudecare".
Pe de altă parte, apreciem că nu se mai poate dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii de rejudecare după extrădare, câtă vreme din considerentele hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție B nr.560/2009 rezultă că, chiar dacă se constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului rămân aceleași în urma administrării probațiunii cu ocazia rejudecării, aspecte care au fost stabilite de instanța de apel prin decizia penală nr.84/A/23 septembrie 2008,cererea inculpatului va putea fi admisă exclusiv cu privire la individualizarea pedepsei, dacă probele administrate în circumstanțiere conduc instanța de rejudecare la o altă concluzie în privința tratamentului sancționator.
Ca urmare, apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut că după administrarea probelor nu s-au modificat sub aspect probator elementele stării de fapt în ceea ce privește vinovăția inculpatului (care de altfel nici nu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond). Din probele administrate în cauză, arătate pe larg de instanța de fond (declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor - 65. și -66) rezultă că inculpatul a pus în circulație bancnote false, având cunoștință despre acest aspect și înșelând părțile civile și Elida.
Sub aspectul individualizării pedepsei, apreciem că în mod corect s-a reținut de instanța de fond în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și s-a dispus ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată.
În acest sens, s-a procedat la o valorificare judicioasă în sistem pugnitiv a tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor prev.de art.72 Cod penal, și anume pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările în care s-au comis acestea, urmările produse, fiind vorba despre o sumă relativ mică de monedă falsă pusă în circulație, poziția inculpatului de recunoaștere și regret a faptei săvârșite (aspect învederat instanței de apel și consemnat în cuprinsul practicalei deciziei penale nr.71/A/6 octombrie 2009).
Mai mult, s-au avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei și modalității de executare și celelalte dovezi depuse de inculpat în circumstanțiere: -faptul că inculpatul este angajat de 18 ani la firma Trans Budapesta, fiind directorul administrativ al acestei societăți, aspect ce rezultă din adeverința aflată la filele 70-71 dosar apel, faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere - fila 72 dosar apel, adeverința medicală din care rezultă faptul că concubina inculpatului suferă de ciroză hepatică cronică -filele 68-69 dosar apel, certificatul de cazier judiciar aflat la fila 47 dosar primă instanță din care rezultă că inculpatul nu are antecedente penale.
Față de cele ce precede, Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr.362 din 10 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR împotriva sentinței penale nr.362 din 10 decembrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător - -în concept - 14.10.2009
Jud.fond
PC/MH
2 ex. din 14.10.2009
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Popovici Corina Rodica, Hekler
