Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 175/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ Nr. 175/R/2007

Ședința publică de la 10 martie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR

JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina

- - -

GREFIER - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă C de APEL CLUJ - reprezentat prin PROCUROR - -

S-a luat în examinare recursul declarat de DIICOT- Serviciul teritorial Maramureș împotriva încheierii penale fără număr din data de 27.02. 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind pe inculpații G și, având ca obiect cerere de revocarea măsurii arestării preventive, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de inițiere sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzut de art.7al.1 din Legea 39/2003 și de trafic de persoane prev. de art.12 al.1și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.

La apelul nominal se prezintă inculpații G și, în stare de arest, asistați de apărătorul ales, av. din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta Parchetului depune la dosar motivele de recurs.

Apărătorul inculpaților, având în vedere că la judecarea cauzei nu a participat un procuror din structura, apreciază că DIICOT- Serviciul teritorial Maramureș care a declarat și redactat recursul nu are calitate în cauză, sens în care solicită respingerea recursului pe excepție.

Reprezentanta Parchetului, având în vedere că legea de organizare și funcționare a prevede că la cauzele instrumentate de participă la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor fie procuror de la T fie de la parchetele obișnuite, procurorul putând să participe la cauzele pe care le consideră deosebit de complexe, solicită respingerea excepției invocate de apărătorul inculpaților, nefiind incidente cazurile prev. de art.197 al.2 Cod pr.pen.

Curtea respinge excepția invocată de apărătorul inculpaților întrucât potrivit legii procurorii din structura pot formula recurs în cauză, iar neparticiparea la judecată nu atrage nulitatea absolută.

Nefiind alte cereri prealabile sau excepții, Curtea acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.

Reprezentanta Parchetului susține oral motivele de recurs depuse la dosar și în esență solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și rejudecând cauza să se dispună respingerea cererilor inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara și pe cale de consecință menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, întrucât temeiurile care au stata la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent.

În susținerea recursului arată că din actele dosarului rezultă că inculpații din arest, prin intermediul aparținătorilor, au încercat să influențeze părțile vătămate și martorii să-și schimbe declarațiile.

Apărătorul inculpaților solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea încheieri recurate ca fiind temeinică și legală având în vedere că inculpații sunt arestați de aproximativ de 1 an de zile și nu se justifică menținerea în continuare a măsurii preventive având în vedere că nu există împrejurări care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea public sau că s-ar sustrage de la judecată. De asemenea, arată că lăsarea în libertate a inculpaților este necesară și pentru a participa, în situația în care instanța va dispune, la efectuarea unor comisii rogatorii în vederea audierii părților vătămate din diferite județe ale țării.

Inculpatul G, având cuvântul, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că posedă antecedente penale și nu prezintă nici un pericol pentru societate.

Inculpatul, având cuvântul, își susține nevinovăția și solicită să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA

Prin încheierea penală fără număr din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admise cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpatii G și.

A fost inlocuită măsura arestării preventive a inculpaților G (CNP -, fiul lui și, născut la 15.05.1957, în comuna, jud. M, domiciliat în comuna, nr. 69, jud. M arestat preventiv și aflat în Penitenciarul Baia Mare, mandat de arestare preventivă nr. 8/U din 30.03.2007) și (CNP -, fiul lui și născut la 24 februarie 1972 în comuna jud. M, domiciliat în comuna nr. 569 jud. M arestat preventiv și aflat în Penitenciarul Baia Mare, mandat de arestare preventivă nr. 9/U din 30.03.2007) cu măsura obligării de a nu părăsi țara în temeiul art. 1451.pr.penaIă.

În temeiul art. 145 alin. 11.pr.penală pe durata obligării de a nu părăsi țara inculpații sunt obligați să respecte următoarele:

a) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție al comunei care este desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

e) să nu ia legătura și să nu comunice cu părțile vătămate:

- S M,-/A, Jud. M; - S M,-/17, Jud. M; - com., CNP -, Jud. I; - com. " CNP -, Jud. I; - com., sat C, CNP -, Jud. I; - com., CNP -, Jud. I; - com., CNP -, Jud. B; - com., sat, CNP -, Jud. B;

- com., sat, CNP -, Jud.B; - com., sat, CNP -, Jud. B; - com., sat, CNP -, Jud. B; CĂ - B,-,. A,. 3, Jud.; - com.-, Jud. M; - com.-, Jud. M; - S,-, Jud. M; -.,-, Jud. M; - com.,-, Jud. M; - S,-, Jud.M; - com., sat S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M și ffl. în S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M și ffl. în S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M - S,-/2, Jud. M; - S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M; - S,-, Jud. M - S,-, Jud. M; - com., sat, CNP -, Jud. B; G - S M, str -,. 3, se. 3, . 42, Jud. M; - com., sat, nr. 73, Jud. M; G - S M, str -,. 25, . 21, Jud. M și ffl. în com. " nr. 342, Jud. M; LA - S M, str -,. 20, se. 1, . 4, . 83, Jud. M; - S M, str - -, - se. 1, . 4, . 65, Jud. M; - S M, str - -, - se. 1, . 4, . 65, Jud. M; A - com. " CNP -, Jud. B; - com., sat, CNP -, Jud. B; - com., sat, CNP -, Jud. B; - com., sat A dășen i, CNP -, Jud.

- com., satB. CNP -, Jud. B; -com., sat, CNP -, Jud. B

- com. " CNP -, Jud. B - com., sat, CNP -, Jud.

- com. " CNP -, Jud.

- com. " CNP -, Jud. B

- com., sat, CNP -, Jud.

- - com., sat, Lespezi, născut la 04.11.1964 în Schitu Golești, Jud.

- com., sat, Lespezi, CNP -, Jud.

STRICA TU - com., sat, Lespezi,CNP -, Jud. A

-., sat, Lespezi,CNP -, Jud.

- com., sat, Lespezi,CNP -, Jud.

- com., sat, Lespezi,CNP -, Jud.

-., sat, Lespezi,CNP -, Jud.

- com. Schitu Golești, sat, CNP -, Jud.

-., născut la 01.01.1973 în, jud. A, Jud.

G A - com., sat,CNP -, Jud.

- com., sat, Lespezi,CNP -, Jud.

IU - com., sat, Lespezi,CNP -, Jud.

- com., sat, Lespezi, CNP -, Jud.

- com., sat, Lespezi,născut la 26.10.77 în, Jud.

- com., satB. CNP -, Jud. B.

-., sat, CNP -, Jud.

- com., sat, CNP -, Jud.

- com., sat, CNP -, Jud.

- com., sat, CNP -, Jud.

- S,-, Jud.

- S,-, Jud.

- com., sat, nr. 179, Jud.

- S,-, Jud.

- S,-, Jud.

-., sat, nr. 196, Jud.

G - S,-, Jud.

- S,-, Jud. M

- com., nr. 299A, Jud.

- com. Sadului" nr. 153, Jud.

- com. Sadului" nr. 220, Jud.

- com. Sadului, nr. 206, Jud.

- com.,-, Jud.

PINTA - S,-/A, Jud.

- com.,-, Jud.

-. "-, Jud.

- S,-, Jud.

În temeiul art. 145/1 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 22.pr.penală s-a atras atenția inculpaților G și că, în caz de încălcare cu rea credintă a măsurii sau a obligatiilor ce le revin se va lua fată de aceștia măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților G și dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura interdicției de a părăsi țara, tribunalul a reținut următoarele:

Prin ordonanțele din 29.03.2007 inculpații G și au fost reținuți 24 de ore.

Prin încheierile penale ale Tribunalului Maramureș cu nr.162/30.03.2007 s-a dispus arestarea inculpaților G și de la 30.03.2007 și până la 27.04.2007, iar prin încheierile penale cu nr.204/19.04.2007 s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților de la 28.04.2007 până la 27.05.2007 și cu nr. 249/11.05.2007 s-a prelungit din nou arestarea preventivă a acestora de la 15.05.2007 până la 13.06.2007.

Prin încheierea penală din 12.06.2007 a Tribunalului Maramureșs -a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și s-a menținut arestarea preventivă a lor iar prin încheierile penale din 7.08.2007, 03.10.2007, 27.02.2008, 19.12.2007 și 29.01.2008 ale aceluiași tribunal de asemenea s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, menținându-se arestarea preventivă a acestora.

Din cuprinsul dosarului de urmărire penală rezultă indicii și probe în sensul presupunerii că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Există presupunerea că din anul 2003 și până în luna martie 2007, inculpații au constituit și au sprijinit o grupare infracțională cu caracter de criminalitate organizată, având ca scop scoaterea, prin metoda in ducerii în eroare, de persoane din diferite județe ale țării, pe care le-au traficat în Cehia pentru a le preda altor membri ai rețelei, respectiv unor cetățeni de origine ucraineană, care i-au obligat să muncească fără a fi salarizați, fără a li se asigura condiții elementare de subzistență și care au exercitat asupra lor acte de violență fizică sau amenințări, prin limitarea și încălcarea drepturilor elementare ale omului. Activitatea desfășurată a adus importante foloase bănești membrilor rețelei.

Se apreciază că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143.pr.penală deoarece există indicii în sensul presupunerii că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.

Din examinarea actelor dosarului și în raport cu dispozițiile lega le prin care este reglementată luarea și menținerea măsurii arestării preventive, se constată că nu mai sunt temeiuri pentru a ajunge la concluzia că arestarea celor doi inculpați s-ar impune în continuare.

Sub acest aspect, este de observat că măsura arestării preventive a fost dispună față de ambii inculpați în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar față de inculpatul G și în temeiul art. 148 lit. c Cod procedură penală.

În ceea ce privește cazul de arestare prevăzut la lit. c a art. 148 Cod procedură penală, aplicabil când există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, nu poate fi invocat referitor la inculpatul G pe întreg parcursul procesului penal, din moment ce, în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, situația la care el se referă nu poate constitui impediment pentru înlocuirea sau revocarea unei măsuri preventive.

De asemenea, cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală incident în momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpații G și în cursul urmăririi penale precum și în faza inițială a cercetării judecătorești, în actualul moment procesual, după ascultarea inculpaților și a unora dintre părțile vătăma te, nu se mai poate considera că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în accepțiunea reglementării din textul de lege.

Caracterul rezonabil al unei perioade de arestare preventivă nu poate fi apreciat în abstract, ci în funcție de trăsăturile specifice ale cazului.

Astfel, faptul că arestarea preventivă a atins durata de 11 luni de zile în cazul celor doi inculpați, nu trebuie justificată de complexitatea cazului sau a comportamentului inculpaților.

Deși la luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe suspiciunea rezonabilă că persoana arestată a comis o infracțiune, pentru menținerea acesteia după o anumită perioadă de timp această condiție nu mai este și suficientă.

Starea de arest nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată, deoarece menținerea stării de arest nu trebuie să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.

În cauză nu se justifică menținerea arestării celor doi inculpați deoarece nu rezultă împrejurări care să demonstreze că eliberarea acestora ar tulbura, în mod real ordinea publică. Astfel inculpații, și dintre care referitor la prima nu s-a luat măsura arestării preventive, iar pentru ceilalți doi s-a dispus înlocuirea cu măsura preventivă de obligare de a nu părăsi țara, au dovedit că au înțeles să nu se sustragă procedurilor și nu au comis alte acte infractionale.

În cazul celor doi inculpați arestați trebuie luate în considerare și anumite circumstanțe ale acestora, respectiv domiciliul, resursele de care dispun, situația familială, lipsa antecedentelor penale care duc la concluzia că nu se mai justifică arestarea preventivă și că nu este confirmată existența vreunui pericol de sustragere de la judecată.

În raport de cele arătate, având în vedere numărul mare al persoanelor vătămate din diferite județe ale țării, care nu au posibilitatea de a se deplasa cu ușurință pentru a fi audiate în cauza aflată pe rolul acestui tribunal, iar în cazul efectuării unor comisii rogatorii de audiere a acestora, inculpații ar fi în imposibilitate de a participa la efectuarea lor, nu mai este necesară menținerea arestării preventive a celor doi inculpați și este potrivit în temeiul art. 1451 Cod procedură penală să fie luată în continuare față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi tara.

În temeiul art. 145 alin. 11 Cod procedură penală pe durata obligării de a nu părăsi țara inculpații G și au fost obligați, să respecte măsura luată și obligațiile stabilite în dispozitivul prezentei încheieri.

Potrivit art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 22 Cod procedură penală s- atras atenția celor doi inculpați, că în cazul încălcării cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor ce le revin se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Față de luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, s-au admis cererile de înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și s-a dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților G și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs DIICOT- Serviciul teritorial Maramureș, criticând primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului formulat, s-a învederat faptul că cercetările efectuate în cauză au un caracter complex, dosarul cuprinzând 5 volume, 1205 pagini, au fost audiate 85 de părți vătămate, persoane traficate de către inculpați, astfel că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

De altfel, din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că, în cauze similare, s-a statuat că durata arestării preventive nu constituie un temei al înlocuirii acesteia, dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea constată următoarele:

Prin încheierea penală a Tribunalului Maramureș cu nr.162/30.03.2007 s-a dispus arestarea inculpaților G și de la 30.03.2007 și până la 27.04.2007, iar prin încheierile penale cu nr.204/19.04.2007 s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților de la 28.04.2007 până la 27.05.2007 și cu nr. 249/11.05.2007 s-a prelungit din nou arestarea preventivă a acestora de la 15.05.2007 până la 13.06.2007.

Prin încheierea penală din 12.06.2007 a Tribunalului Maramureșs -a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și s-a menținut arestarea preventivă a lor iar prin încheierile penale din 7.08.2007, 03.10.2007, 27.02.2008, 19.12.2007 și 29.01.2008 ale aceluiași tribunal de asemenea s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, menținându-se arestarea preventivă a acestora.

Sub aspectul stării de fapt, în rechizitoriu s-a reținut că, din anul 2003 și până în luna martie 2007, inculpații au constituit și au sprijinit o grupare infracțională cu caracter de criminalitate organizată, având ca scop scoaterea, prin metoda in ducerii în eroare, de persoane din diferite județe ale țării, pe care le-au traficat în Cehia pentru a le preda altor membri ai rețelei, respectiv unor cetățeni de origine ucraineană, care i-au obligat să muncească fără a fi salarizați, fără a li se asigura condiții elementare de subzistență și care au exercitat asupra lor acte de violență fizică sau amenințări, prin limitarea și încălcarea drepturilor elementare ale omului. Activitatea desfășurată a adus importante foloase bănești membrilor rețelei.

Față de probele administrate până în prezent, curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 C.P.P. existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.

Analizând întreg materialul probator al cauzei, precum și împrejurările concrete în care se bănuie că s-au săvârșit faptele, curtea constată că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.

După cum se cunoaște, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a exprimat de mai multe ori în sensul că, măsura privativă de libertate poate fi dispusă când există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o faptă penală, recunoscând instanțelor naționale o marjă de apreciere cu privire la starea de fapt.

Cu privire la termenul rezonabil, atât jurisprudența europeană cât și cea națională, s-a pronunțat în sensul că acesta trebuie apreciat în raport cu natura, gravitatea și complexitatea cauzei, precum și în raport de comportamentul procesual al părților.

În speța de față, se constată că activitatea infracțională cercetată este atât complexă cât și vastă, actele materiale au fost săvârșite într-o perioadă de timp îndelungată, fiind necesară audierea unui număr mare de părți vătămate și martori.

Față de cele de mai sus, curtea apreciază că în cauză nu a fost încălcat termenul rezonabil, privarea de libertate a inculpaților fiind motivată și justificată, 11 luni de arest preventiv nereprezentând o durată excesivă în contextul prezentat mai sus.

Sub aspectul condițiilor expres prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art.148 lit.f pr.pen. cerință cuprinsă în teza 1 acestui articol privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de legiuitor fiind mai mare de 4 ani închisoare.

Cu privire la cea de-a doua cerință a textului de lege anterior menționat este existența probelor ori a indiciilor care să conducă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Din probele dosarului, rezultă îndeplinirea și a acestei condiții; sintagma de pericol concret pentru ordinea publică definește o situație, o împrejurare determinată de comiterea unor fapte penale care produc în rândul colectivității din care provine inculpatul sau unde a fost comisă infracțiunea, o stare de neliniște, de nesiguranță în ceea ce privește viața cotidiană a acelei colectivități, raportat la natura infracțiunilor deduse judecății, modul în care cei doi inculpați au acționat, consecința acțiunilor lor.

Așadar, trebuie reținut faptul că raportat la noțiunea de probe care se regăsește în teza II a articolului 148 lit.f pr.pen. aceasta trebuie să reiasă din existenta la dosar a unor date care să ateste fără echivoc că membrii unei colectivități ar fi puși în primejdie în situația în care acest inculpat ar fi lăsat în libertate, însă pericolul nu privește doar integritatea fizică a acestora ci și asupra bunurilor persoanei.

De asemenea pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase organele de stat nu acționează suficient si implicit legea nu ar fi aplicată cu hotărâre.

Pentru a înlătura confuziile frecvente între conceptul de pericol social al faptei (care ține în principal de instituția individualizării tratamentului penal) și conceptele de ordine publică și pericol pentru aceasta care ține de cu totul alte instituții printre care și măsura arestării preventive, interpretarea anterior expusă este cea aplicabilă.

Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate social, stare care continuă să existe și în prezent având în vedere numărul mare de persoane implicate în cauză, numărul mare de persoane traficate.

Așa fiind, în baza art. 385 ind. 15. pct.2 lit.d Cod proc.penală, va admite recursul declarat de către DIICOT - Biroul teritorial Maramureș, împotriva încheierii penale fără număr din 27 februarie 2008 Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime.

Rejudecând cauza, in baza art. 160 ind. b si art. 300 ind.2 Cod proc.penală, va menține starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 15.05.1957 și fiul lui și, născut la data de 24.02.1972,ambii aflați in Penitenciarul Gherla.

In baza art. 192 al.3.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

In baza art. 385 ind. 15. pct.2 lit.d Cod proc.penală, admite recursul declarat de către DIICOT - Biroul teritorial Maramureș, împotriva încheierii penale fără număr din 27 februarie 2008 Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime.

Rejudecând cauza, in baza art. 160 ind. b si art. 300 ind.2 Cod proc.penală, menține starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 15.05.1957 și fiul lui și, născut la data de 24.02.1972,ambii aflați in Penitenciarul Gherla.

In baza art. 192 al.3.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 10.03.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - -

Red./

4 ex.

Președinte:Monica Rodina
Judecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 175/2008. Curtea de Apel Cluj