Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.173/R/2008
Ședința publică din 10 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva deciziei penale nr. 287/A din 21.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ, în dosarul nr-, privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap.la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărătorul ales, av. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Baia Mare și a deciziei penale recurate și rejudecând cauza, prin reaprecierea probațiunii, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.
Consideră că hotărârile instanței de apel și a instanței de fond sunt nelegale, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, din probele administrate în cauză rezultând vinovăția acestuia. Deși probele sunt indirecte, arată că declarația părții vătămate se coroborează cu atitudinea inculpatului care în momentul apariției organelor de poliție a fugit pentru că s-a simțit vinovat, precum și cu declarația martorei.
De asemenea, solicită să se rețină că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și a fost filmat de un trecător în timp ce încerca să sutragă din geanta altei persoane. Față de aceste împrejurări apreciază că prin menținerea hotărârii de achitare i se va da inculpatului șansa de a comite același gen de fapte.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că în faza de urmărirte penală și în faza de cercetare judecătorească inculpatul a negat comiterea faptei, iar partea vătămată a avut aceeași poziție prcesuală de incriminare a inculpatului, însă declarația acesteia nu s-a putut corobora cu nici un alt mijloc de probă.
Raportat la probele administrate în cauză și ceea ce a încercat Parchetul să dovedească, arată că inculpatul a fugit pentru că i-a fost frică, iar partea vătămată nu-și aduce aminte dacă a lăsat fermoarul poșetei deschis sau nu.
În. art. 193 Cod pr.pen. solicită obligarea Parchetului la plata cheltuielilor judiciare conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 256/10 aprilie 2006 Judecătoriei Bistrița -M în temeiul art. 11 pct.2 lit a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit a Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului, nume anterior-; porecla ""; fiul lui și, născut la data de 13.12.1981 în J, jud.S, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în B M,- și în B M,-/14, CNP -, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.l Cod penal, art.209 alin.l lit.e Cod penal.
În temeiul art. 343 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus păstrarea CD-ului înregistrat la poziția nr.28/2007 din Registrul de corpuri delicte al Judecătoriei Baia Mare până la soluționarea definitivă a cauzei, iar ulterior, arhivarea acestuia.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
La data de 03.03.2006, partea vătămată - se afla pe Bd.B din B M, în dreptul unui magazin" ", intenționând să efectueze o convorbire telefonică de la un telefon public.
Potrivit propriilor sale susțineri, partea vătămată a scos din poșetă o cartelă telefonică pe care a introdus-o în aparat, iar la un moment dat" a simțit" că cineva" îi umblă" la poșetă. Atât prin declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, partea vătămată a arătat că nu l-a văzut pe inculpat în timp ce îi băga mâna în poșetă, ci doar a simțit acest lucru și a observat că fermoarul de la poșetă era deschis, fără a putea preciza cu certitudine dacă îl lăsase așa după ce a scos cartela sau își închisese geanta (f 6,7 dosar urmărire penală și f 19).
Partea vătămată a sustinut că în momentul când s-a întors, l-a observat pe inculpat că scotea dintr-un buzunar al hainei un obiect argintiu și întrucât intrat în, a părăsit zona fiind urmărită cu insistență de inculpat.
Ulterior, partea vătămată a anunțat telefonic organele de poliție împreună cu care s-a deplasat pe Bd. - în zona "Pizza Plus" din B M, unde l-a identificat pe inculpat.
Potrivit mențiunilor procesului verbal de depistare, la momentul când polițiștii s-au apropiat de inculpat acesta a încercat să fugă, iar după prinderea sa, a fost percheziționat, descoperindu-se un tub de spray iritant lacrimogen asupra acestuia (f 12 dosar urmărire penală).
Atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea faptei, susținând că partea vătămată îl confundă cu altcineva.
Independent de susținerile inculpatului, instanța a reținut că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă de probă administrat în cauză, nefiind asțfel îndeplinită condiția prevăzută de art.7 5 Cod procedură penală.
De alțfel, partea vătămată a precizat prin declarațiile date că nu l-a surprins pe inculpat când băga mâna în poșeta sa, dar a simțit că cineva" îi umblă la poșetă ", iar în momentul imediat următor a constatat că fermoarul acesteia era deschis. De asemenea, partea vătămată a recunoscut că, întrucât inculpatul a urmărit-o pe stradă în mod insistent, a intrat în și a anunțat organele de poliție.
Chiar dacă afirmațiile părții vătămate pot părea plauzibile, instanța constată că, în lipsa oricăror alte probe care să le confirme, în cauză există un dubiu mai mult decât rezonabil că inculpatul ar fi săvârșit fapta descrisă în actul de sesizare. in acest sens instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu a fost văzut de nimeni, nici măcar de partea vătămată, că ar fi încercat să îi sustragă bunuri acesteia, iar presupunerea cuprinsă în chiar actul de sesizare a instanței, că geanta părții vătămate era deschisă întrucât tocmai scosese o cartelă telefonică pentru aou tiliza, este corectă și nu poate constitui în nici un caz un capăt de acuzare împotriva inculpatului.
Deși în cuprinsul fotografiilor depuse la dosar, inculpatul este surprins desfăcând un fermoar de la geanta unei alte persoane decât partea vătămată, acest fapt nu poate conduce la presupunerea că acesta a săvârșit fapte de aceeași natură împotriva altor persoane, inclusiv a părții vătămate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a susținut, sincer sau nu, că în momentul respectiv, făcea "o glumă" cu un prieten de-al său, al cărui nume nu l-a putut indica. Acest aspect nu îi poate fi însă imputat inculpatului, de vreme ce acesta beneficiază de prevederile art.66 alin.1 Cod procedură penală, el nefiind obligat să își dovedească nevinovăția.
De asemenea, martora a arătat că deși a semnat procesul verbal întocmit cu ocazia recunoașterii din albumul foto a inculpatului, nu a văzut-o pe partea vătămată indicând o fotografie anume (26).
Or, în raport de cele arătate mai sus, s-a reținut că toate probele administrate în faza de urmărire penală au caracterul unor probe indirecte, acestea dovedind o serie de împrejurări corelative unei presupuse fapte principale, fără însă ca aceasta să fie fundamentată pe vreun mijloc de probă cu caracter direct.
În consecință, constatând că nu există probe în cauză din care să rezulte că inculpatul a încercat la data de 03.03.2006 să îi sustragă bunuri părții vătămate -, prin deschiderea poșetei acesteia, iar declarațiile ultimei nu se coroborează cu nici o împrejurare desprinsă din mijloacele de probă administrate, în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1 Cod penal, art.209 alin.1 lit.e Cod penal, reținându-se că fapta, în materialitatea ei, nu există.
În temeiul art.343 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus păstrarea CD-ului înregistrat la poziția nr.28/2007 din Registrul de corpuri delicte al Judecătoriei Baia Mare până la soluționarea definitivă a cauzei, iar ulterior, arhivarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare solicitând desființarea sentinței și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal, hotărârea primei instanțe fiind netemeinică sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunea mai sus enunțată întrucât din materialul probator administrat rezultă vinovăția sa.
S-a mai arătat în motivarea apelului că instanța de fond a ignorat împrejurarea că pe durata cercetărilor partea vătămată a fost constantă în declarații atât în ce privește împrejurările comiterii faptei cât și în descrierea inculpatului și că identificarea acestuia ca fiind autorul furtului s-a făcut în baza declarației părții vătămate referitoare la constituția fizică și vestimentația inculpatului.
Pe de altă parte, s-a invocat și împrejurarea că inculpatul figurează în evidențele Poliției B M ca fiind o persoană care a mai sustras bunuri din poșete, în aceeași modalitate, respectiv urmărind părtile vătămate pe stradă prin intersecții și profitând de neatenția acestora.
Prin decizia nr. 287 din 21 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureșa fost respins ca nefondat apelul declarat de parchetul de pe lângă Judecătoria Baia -
În considerentele deciziei tribunalului s-a reținut că atunci când a pronunțat soluția de achitare a inculpatului instanța de fond a reținut că toate probele administrate în faza de urmărire penală au caracterul unor probe indirecte, care dovedesc o serie de împrejurări corelative unei presupuse fapte principale, fără ca în cauză să existe vreun mijloc de probă cu caracter direct care să conducă indubitabil la retinerea vinovătiei inculpatului.
Tribunalul a reținut că, în conformitate cu art. 1 din Codul d e procedură penală, în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, că probele trebuie să fie concludente și utile ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Din dispozițiile art. 345 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură penală rezultă cu claritate că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești dovedesc printre altele că fapta a fost comisă de către acesta.
Din analiza actelor de la dosarul instanței de fond tribunalul a reținut că prima instanță a dat pe deplin eficiență dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 64 din Codul d e procedură penală în sensul că nu a acordat o ordine de preferință probațiunii administrate în cauză în raport de faza în care au fost administrate iar criteriul determinant în aprecierea probelor l-a constituit forța acestora de a exprima adevărul.
În consecință, atâta vreme cât declarația dată de partea vătămată atât în faza de urmărire penală cât și în instanță nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că inculpatul trebuie să beneficieze de prevederile art. 66 alin. 1 din Codul d e procedură penală, acesta nefiind obligat să-și dovedească vinovăția.
Răsturnarea prezumției de nevinovăție instituită prin dispozițiile legale enunțate anterior poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție iar în situația în care, urmare administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei, se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată căci orice îndoială este în favoarea-inculpatului.
Așa fiind, cum în faza de urmărire penală nu s-a putut dovedi în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului, hotărârea primei instanțe prin care acesta a fost achitat apare ca fiind legală și temeinică motiv pentru care apelul declarat de parchet a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat.
În motivarea recursului se arată în esență că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului deoarece declarația părții vătămate se coroborează cu atitudinea inculpatului care a fugit în momentul apariției organelor de poliție și declarațiile martorei. De asemenea inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și a fost filmat de un trecător în timp ce încerca să sustragă bunuri din geanta altei persoane.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmării administrării unor probe utile,pertinente și concludente- respectiv au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și în mod corect au constatat că se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit a Cod procedură penală.
Probele administrate nu au conturat vinovăția inculpatului, iar declarația părții vătămate singulară nu a fost coroborată cu nici un alt mijloc de probă.
În contextul în care inculpatul nu a fost văzut sau surprins de nici o persoană, nici chiar de partea vătămată că ar fi încercat să îi sustragă acesteia bunuri din geantă- care era deschisă pentru că partea vătămată a scos o cartelă telefonică pentru aou tiliza, iar martora a arătat că deși a semnat procesul verbal întocmit cu ocazia recunoașterii, din albumul foto al inculpatului nu a văzut-o pe partea vătămată indicând o fotografie, în absența altor probe o soluție de condamnare a inculpatului este exclusă.
Fotografiile depuse la dosar în care inculpatul este surprins desfăcând un fermoar de la geanta unei alte persoane- nu a părții vătămate poate constitui premisa întocmirii unui alt dosar penal, dar nu poate conduce la stabilirea vinovăției sale în prezentul dosar.
Potrivit mențiunilor procesului verbal de depistare la momentul când polițiștii s-au apropiat de inculpat, acesta a încercat să fugă, iar după prinderea sa a fost percheziționat, descoperindu-se un tub de spray lacrimogen asupra acestuia, de altfel și la termenul de judecată de azi inculpatul avea asupra sa un asemenea spray motivând că fiind urmărit de niște persoane cu care este în relații de dușmănie îl poartă asupra sa tot timpul.
Nici antecedența penală a inculpatului, izolată de alte probe certe, nu poate conduce automat că inculpatul este autorul faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței.
Având în vedere că nu s-a putut dovedi în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului hotărârile instanțelor de fond și apel prin care au dispus achitarea inculpatului sunt temeinice și legale în concordanță cu probele de la dosar.
În cauză nefiind incidente motive de casare care s-ar putea lua în considerare și din oficiu în baza art. 3859alin 3 Cod procedură penală, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale a Tribunalului Maramureș.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cod proc.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva deciziei penale nr. 287 din data de 21.11.2007 a Tribunalului Maramureș.
Respinge cererea inculpatului de obligare a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 al.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
2 ex./01.04.2008
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
