Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 760/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 760/R Dosar nr-
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Radu G -
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii de ședință din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat și intimatul inculpat G, asistați de apărătorul ales, avocat .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei, în ședință publică, concluzii scrise formulate de inculpatul, precum și o copie a decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 25 martie 2008.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de parchet împotriva încheierii de ședință din data de 16 octombrie 2008 Tribunalului Brașov prin care a fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații și G, pe considerentul că soluția instanței de fond este netemeinică.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, respectiv luare de mită, abuz în serviciu și spălare de bani, iar probele administrate până în prezent în fața instanței de fond nu a schimbat cu nimic starea de fapt reținută prin rechizitoriu și implicit nici temeiurile care au stat la baza luării acestei măsurii preventive împotriva celor doi inculpați.
De aceea consideră că trecerea unei perioade mai îndelungate de la luarea măsurii preventive și până în prezent, nu are nicio relevanță raportat la circumstanțele reale ale faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați.
Apreciază că în cazul în care aceștia justifică în mod temeinic, că trebuie să părăsească țara pot solicita instanței suspendarea temporară a măsurii preventive.
Avocat, apărător ales al intimaților inculpații și G solicită respingerea recursului declarat de reprezentanți Ministerului Public.
Solicită a se observa că toate considerentele instanței de fond astfel cum au fost enumerate în încheierea de ședință pronunțată, sunt deplin valabile, avându-se în vedere stadiul procesual foarte avansat, în care se află cauza.
Precizează că dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov în data de 5 decembrie 2005, prin urmare inculpații se află la trei ani de proces.
Inculpații au fost puși în libertate la data de 16 aprilie 2006, inițial luându-se măsura interzicerii de a nu părăsi localitatea, însă având în vedere împrejurarea că unul dintre inculpați locuiește într-o altă localitate de cât B, această măsură a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara. În tot acest interval de timp, inculpații au avut o atitudine procesuală remarcată ca atare de instanța de fond.
Arată că starea de sănătate, în special, a inculpatului G este precară cu toate acestea s-a prezentat la fiecare termen de judecată.
Consideră că scopul măsurilor preventive, astfel cum a fost surprins și în încheierea Tribunalului Brașov, a fost atins și prin urmare el nu mai subzistă la momentul de față și prin urmare nu se mai poate menține o măsură privativă de libertate din moment ce ea nu se justifică.
În plus față de considerentele instanței de fond, mai face trimitere și la dispozițiile art.2 pct.3 Protocol IV din CEDO, potrivit cărora exercitarea drepturilor, respectiv dreptul de a părăsi țara, nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele care prevăzute de lege constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională și alte valori sociale enunțate ca atare enunțate în Protocol și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție depusă la dosarul cauzei, la acest termen de judecată, cu titlu de practică judiciară.
Precizează că se află la al treilea recurs formulat de către parchet împotriva încheierii prin care da dispus revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara si de fiecare dată, în precedentele două cazuri, s-a admis recursul parchetului, și de fiecare dată instanța de fond a avut posibilitatea să observe considerentele Curții de APEL BRAȘOV care au stat la baza admiteri recursului parchetului și cu toate aceste a cunoscându-i pe inculpați, prin prisma a aproape 3 ani de proces a avut posibilitatea să-i evalueze și să susțină în continuare că aceste măsurii nu se justifică, prin natura scopului pentru care sunt reglementate.
Apreciază că, a ne cantona strict pe faptul că au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni extraordinar de grave, înseamnă a neglija până la urmă scopul măsurilor preventive la care ne obligă textul de lege să ne raportăm de fiecare dată când analizăm asemenea măsură.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului pentru a se da acestor oameni posibilitatea de a se liber.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că de la data sesizării instanței și până în prezent au fost audiați inculpații, martorii propuși de acuzare prin rechizitoriu, inculpații au formulat cereri în probațiune ca au fost discutate și admise de către instanță, trecându-se deja la admiterea probelor propuse de inculpați, din toate probele administrate până în prezent, conturându-se din ce în ce mai clar netemeinicia și lipsa de suport juridic a acuzațiilor aduse de reprezentanții Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, Serviciul Teritorial Brașov.
Apreciază că scopul măsurilor preventive îl reprezintă asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, cât și împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la judecată; însă arată că cel mai interesat în buna desfășurarea a acestui proces, iar participarea activă pe care a avut-o de-a lungul a celor aproximativ 3 ani de când acest proces se desfășoară, precum și prezența la fiecare termen de judecată, înlătură orice bănuială în acest sens.
În consecință, solicită respingerea recursului formulat de reprezentanții Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, menținerea încheierii Tribunalului Brașov din data de 16 octombrie 2008, respectiv menținerea revocării măsurii obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2006 Tribunalului Brașov.
Intimatul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, și menținerea încheierii de ședință a Tribunalului Brașov din data de 16 octombrie 2008, arătând că achiesează la concluziile susținute de apărătorului său.
curtea
Constată că prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, s-a dispus admiterea cererilor formulate de către inculpații și G și, în consecință, în baza art. 139 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală, a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi România, dispusă față de inculpați prin încheierea de ședință din data de 15.06.2006 a Tribunalului Brașov.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că la acest moment procesual nu se mai justifică menținerea nici unei măsuri preventive, restrictive de libertate, raportat la stadiul cercetării judecătorești, la durata acesteia și la comportamentul procesual al celor doi inculpați.
Totodată, instanța de fond a constatat că de la data sesizării instanței și până în prezent au fost audiați inculpații, precum și martorii propuși prin rechizitoriu, cercetarea judecătorească este în desfășurare, aflându-se la momentul la care urmează să se administreze probele propuse în apărare de către inculpați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, respingerea cererilor de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. În dezvoltarea motivelor de recurs Parchetul a susținut că probele administrate până în acest moment nu au schimbat temeiurile avute în vedere la data luării măsurii restrictive de libertate dispusă față de cei doi inculpați, iar timpul scurs de la data luării acestei măsuri până în prezent nu justifică revocarea măsurii, prezența inculpaților la fiecare termen de judecată fiind determinată de măsura preventivă.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 230/16.04.2006 a Curții de APEL BRAȘOV, urmare a admiterii recursurilor declarate de inculpații și G, împotriva încheierii prin care a fost menținută arestarea preventivă de către Tribunalul Brașov, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
În considerentele deciziei s-a arătat că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. d și h Cod procedură penală (actualmente art. 148 lit. b și f Cod procedură penală) s-au schimbat după trecerea unui interval de timp, martorii fiind deja audiați în cursul urmăririi penale iar rezonanța infracțiunilor s-a diluat, astfel că nu se mai poate susține că aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Curtea a apreciat la acel moment ca fiind corespunzătoare măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală. S-a mai apreciat că nu poate fi primit punctul de vedere al inculpaților că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au existat ori au încetat să mai existe, în cauză existând cel puțin indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele prevăzute de legea penală pentru care au fost trimiși în judecată, iar la data luării măsurii au existat suficiente date că au încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori, existând și probe certe că lăsarea lor în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a fost dispusă de Tribunalul Brașov față de inculpații și G prin încheierea de ședință din data de 15.06.2006, când, în baza art. 139 alin. 1 Cod penal, a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea B cu măsura obligării de a nu părăsi România. Măsura a fost impusă de motive obiective, având în vedere că inculpații nu locuiau în B, astfel că ar fi avut nevoie de încuviințarea instanței săptămânal sau zilnic pentru a părăsi localitatea
Aprecierea tribunalului în sensul că la acest moment procesual nu se mai justifică menținerea unei măsuri preventive, este apreciată de instanța de recurs ca fiind întemeiată.
Măsura restrictivă de libertate nu mai este justificată în prezent, în condițiile în care de la data dispunerii măsurii și până în prezent au trecut mai mult de 2 ani și 4 luni; totodată, nu este de neglijat comportamentul procesual al inculpaților, caracterizat prin prezența acestora la fiecare termen de judecată, de la momentul luării măsurii preventive restrictive de libertate și până în prezent.
De altfel, instanța de fond a constatat că dosarul se află în stadiul de judecată de mai mult de 2 ani, durată determinată de complexitatea acuzării, de numărul mare de infracțiuni deduse judecății, precum și de numărul mare de inculpați; declarațiile inculpaților și ale martorilor au fost deosebit de laborioase, la fiecare termen de judecată procedându-se la audieri, fie de inculpați, fie de martori.
Nu sunt de neglijat nici aspectele ce țin de vârsta inculpaților, precum și cele ce privesc starea de sănătate a inculpatului G, acesta suferind de diabet zaharat insulinonecesitant și cardiopatie ischemică cronică, necesitând internări medicale pentru supraveghere atât în cursul anului 2007, cât și în cursul anului 2008.
De altfel, orice măsură preventivă luată, fie privativă, fie restrictivă de libertate, trebuie să se limiteze la o durată rezonabilă, o durată prelungită a unei proceduri judiciare neputând constitui temei pentru a justifica o durată la fel de excesivă pentru o măsură preventivă.
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și va menține încheierea atacată, ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
pentru aceste motive
în numele legii
decide
Respinge ca nefondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - G -
Grefier
- -
red. / 3.11.2008
dact.CG./ 3.11.2008/2 ex
jud. fond.
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Manuela Barbu, Gheorghe Radu
