Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
DECIZIA PENALĂ NR.132/
Ședința publică din 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea ministerului public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL TULCEA, împotriva deciziei penale nr.139 din data de 7 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1721 din data de 18 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr,2626/2006, privind pe inculpata,trimisă în judecată pentru săvarșirea infracțiunii prev. și ped. de art.215 alin.1 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata inculpată - personal și asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.10/2008, emisă de Baroul T și intimatul parte vătămată - personal.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
În conformitate cu disp. art. 38514pct.11cod pr. penală, se audiază inculpata intimată, depoziția acesteia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Avocat depune la dosarul cauzei dovada imposibilității prezentării la termenul anterior de judecată.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită a se observa faptul că TRIBUNALUL TULCEAa analizat de două ori hotărârea Judecătoriei Tulcea, hotărârile pronunțate de această instanță fiind contradictorii.
Inițial, prin decizia penală nr.58 din 26 aprilie 2007, TRIBUNALUL TULCEAa admis apelul parchetului și a condamnat inculpata la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, iar ulterior, după trimiterea spre rejudecare, pentru ascultarea inculpatei, nefiind administrat alt mijloc de probă nou care să schimbe situația de fapt descrisă în actul de inculpare, prin decizia 139 din 7 noiembrie 2007, decizie recurată, a respins ca nefondat apelul parchetului, menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
Apreciază hotărârile pronunțate în cauză ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând a se observa că depozițiile părții vătămate și, în special, cele ale martorei au fost înlăturate în mod nejustificat de instanța de apel, cu motivarea că, ar trebui cenzurate, privite cu circumspecție depozițiile acestei martore, având in vedere relația de dușmănie existentă între inculpată și martoră, relație de dușmănie ce nu a fost probată în nici un mod, doar afirmată de inculpată pro causa.
Declarația martorei este extrem de utilă și concludentă cauzei.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă privativă de libertate a cărei executare să fie suspendată condiționat, precum și obligarea la plata despăgubirilor civile către partea civilă în sumă de 10 milioane lei.
Intimatul parte vătămată avand cuvantul, susține faptul că, atunci cand a dat banii inculpatei a fost împreună cu martora. a fost cel care a dat banii.
Avocat având cuvântul pentru intimata inculpată, susține că, în speța de fașă declarațiile părții civile și ale singurei martore -, date la urmărirea penală, s-au dovedit a nu se corobora cu fapte și împrejurări care au rezultat din ansamblul probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești, existând o puternica stare de îndoială, ceea ce a făcut ca instanțele să dea eficiență maximă principiului in dubio pro reo. Singurele probe pe care se sprijină rechizitoriul sunt declarația părții vătămate și a martorei, ori aceste declarații, pe parcursul cercetării judecătorești s-au dovedit a fi neconcordante.
Solicită a se ține cont de concluziile puse la termenul anterior, consemnate în încheierea de ședință
Intimata inculpată, în ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său ales. Se consideră nevinovată, nu a avut nici o sancțiune, o abatere disciplinară, colaborează în continuare cu Casa de Pensii, cu Agenția de Șomaj.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1721/18.102.006, a Judecătoriei Tulcea, județ T, în temeiul prev.art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) cod pr.penală, a fost achitată inculpata, CNP -, fiica lui și, născută la 13.01.1958 în com., jud. T, cu domiciliul stabil în mun. T,-, bloc 5,. A,. 6,. 2, pentru infracțiunea prev. și pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal.
Prin hotărârea menționată anterior, în temeiul prev. art. 346 alin. 3 cod pr.penală. s-a respins acțiunea civilă formulată de, domiciliat în com., județ T, ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut pe baza probatoriului administrat, că singurele probe care susțin rechizitoriul sunt declarația părții vătămate și a martorei, că pe parcursul cercetării judecătorești s-au constatat neconcordanțe substanțiale între declarațiile părții vătămate și ale martorei, și că într-o atare împrejurare există îndoială cu privire la buna credință a părții vătămate, cât și a gradului de obiectivitate al martorei.
Reținând și faptul că inculpata nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimisă în judecată, dar și declarația martorei, potrivit căreia nu s-a întâmplat niciodată ca inculpata să îi prezinte vreun dosar de pensionare referitor la partea vătămată, instanța de fond a concluzionat că învinuirea adusă inculpatei nu a fost probată, și pe cale de consecință ea nu există.
Drept urmare, s-a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal.
In legătură cu acțiunea civilă s-a reținut că s-a constituit parte civilă cu suma de 10 milioane lei ROL și, totodată, a solicitat restituirea cărții de muncă pe care i-a înmânat-o inculpatei, și cum fapta imputată inculpatei s-a constatat că nu există, s-a considerat că și pretențiile civile sunt nefondate.
In privința restituirii cărții de muncă, s-a reținut că partea civilă nu a făcut nici un fel de probe din care să rezulte că ar fi înmânat inculpatei respectivul act.
Împotriva sentinței penale nr. 1721 din 18 octombrie 2006 Judecătoriei Tulcea, a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In esență, Parchetul a susținut că soluția de achitare a inculpatei este netemeinică și nelegală deoarece s-a dat o interpretare greșită probatoriului administrat, în sensul că, nu s-a avut în vedere faptul că partea vătămată și martora nu aveau de unde să cunoască decât de la inculpată faptul că, la oficiul de pensii T, lucrează o salariată cu numele de, că vinovăția inculpatei se dovedește tocmai prin faptul că aceasta nu a depus nici un dosar la Casa de Pensii și nu a discutat niciodată cu salariata, despre situația părții vătămate, și a mers cu aceasta la Casa de Pensii intrând prin diverse birouri pentru a-i forma convingerea părții vătămate că face demersurile necesare pensionării anticipate a acesteia, iar banii primiți și i-a însușit pe nedrept.
Prin Decizia penală nr. 58 din 26 aprilie 2007, Tribunalului Tulcea, s-a admis ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, s-a desființat în totalitate Sentința penală nr. 1721 din 18 octombrie 2006 Judecătoriei Tulcea, și rejudecându-se pe fond cauza, s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 1 an închisoare în conformitate cu prev. art. 215 alin. 1 Cod penal.
Potrivit prevederilor art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și, totodată, s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 și art. 84 Cod penal.
Potrivit prev. art. 14 cod pr.penală. raportat la art. 998 și urm. Cod civil, s-a admis ca fondată acțiunea civilă exercitată de iar inculpata obligată să-i plătească acestuia 1000 lei (10 milioane lei vechi) cu titlu de despăgubiri.
Inculpata a mai fost obligată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
In esență, instanța de apel a reținut că prima instanță a pronunțat o soluție greșită atunci când a dispus achitarea inculpatului, dând o interpretare eronată probatoriului administrat, deoarece inadvertențele constatate între declarațiile părții vătămate și ale martorei sunt expresia subiectivismului și nicidecum expresia diminuării gradului de acuratețe cauzată de trecerea unei anumite perioade de timp de la data pretinsei fapte.
Concluzionând, instanța de apel a reținut că nu există dubii cu privire la săvârșirea de către inculpată a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, că inadvertențele dintre declarații se datorează fie împrejurării că părțile nu-și mai amintesc toate detaliile datorită trecerii timpului, fie că au existat moduri diferite de percepție și că referitor la elementele esențiale, declarațiile se coroborează, astfel că vinovăția inculpatei a fost probată.
Pe cale de consecință, instanța de apel a dispus admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a desființat în totalitate hotărârea instanței de fond și rejudecând cauza, a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării.
Totodată, inculpata a fost obligată să-i plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva deciziei penale nr. 58 din 26 aprilie 2007 Tribunalului Tulcea, a declarat recurs în termen legal, inculpata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia penală nr. 333/P/29 iunie 2007 Curții de APEL CONSTANȚA, în conformitate cu prev. art. 38515pct. 2 lit. c) cod pr.penală. și cu referire la art. 3859)pct. 18 cod pr.penală, s-a admis ca fondat recursul declarat de inculpata, s-a casat decizia penală nr. 58 din 26 aprilie 2007 Tribunalului Tulcea și s-a dispus rejudecarea apelului cu respectarea prev. art. 378 alin. 1 cod pr.penală.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, instanța de recurs a reținut în esență că, potrivit art. 378 alin. 1 cod pr.penală, instanța de apel este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost condamnat de instanța de fond și că, în speță, deși inculpata a fost achitată la fond iar la data de 27.02.2007 a fost prezentă în fața instanței de apel aceasta nu a procedat la audiere încălcându-se prevederile legale menționate anterior.
TRIBUNALUL TULCEA, prin decizia penală nr.139 din 7 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul penal nr-, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea - județ T, ca nefondat.
Menține sentința penală nr. 1721 din 18 octombrie 2006 Judecătoriei Tulcea - Județ T ca legală și temeinică.
In temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 cod pr.penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
In termen legal, în cauză Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEAa formulat recurs criticând decizia pronunțată în cauză ca fiind nelegală și netemeinică.
Se susține în recurs că - în pofida tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale instanța de control judiciar a dispus achitarea inculpatei pe motiv că infracțiunea de înșelăciune nu există; probele administrate în cauză relevă activitatea infracțională a inculpatei astfel că în cauză sunt aplicabile prev. art.3859alin.1 pct.18 cod pr.penală; au fost invocate ca probe în acuzare declarația părții vătămate și a martorei dată in cursul urmăririi penale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentințelor pronunțate în raport de criticile formulate cât și din oficiu curtea constată că recursul declarat in cauză este nefondat.
Examinarea întregului probatoriu administrat la urmărirea penală evidențiază că starea de fapt reținută în rechizitoriu excesiv de sintetică a fost stabilită în principal pe baza declarațiilor succesive ale pății vătămate constituită ulterior parte civilă în procesul penal.
Declarația părții vătămate este susținută parțial de declarația martorei. Aceasta are mai multe declarații vădit contradictorii sub unele aspecte și neverosimile.
Astfel, partea vătămată a susținut că la plecarea din Taa vut suma de 15 milioane lei, în timp ce martora arată că nu avea decât suma de 10 milioane lei bani pe care trebuia să-i dea inculpatei.
O altă neconcordanță este aceea că martora declară că suma de bani a fost primită de la soția părții vătămate - cu scopul de a-i fi remiși inculpatei.
Audiată soția părții vătămate, aceasta declară că suma de bani i-a dat-o personal șotului său.
Această neconcordanță este de natură a constata lipsa vreunei valori probatorii a declarației soției părții vătămate care nu a fost prezentă în momentul în care se susține că aceștia au fost dați inculpatei.
In vederea aflării adevărului, instanța de judecată are obligația în temeiul art.362 cod pr.penală să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art.63 cod pr.penală în urma examinării tuturor probelor administrate.
In cauză, din ansamblul material probator nu se poate reține vinovăția inculpatei pentru comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată - art.215 alin.1 cod penal, respectiv infracțiunea de înșelăciune. Cu toate eforturile din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate.
In cauză persistă o stare de incertitudine, motiv pentru care instanțele au apreciat că în cauză operează principului in dubio pro reo și in baza căruia instanțele au pronunțat o hotărâre de achitare.
Față de aceste precizări, recursul declarat în cauză de parchet este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. pct.1 lit.b cod pr.penală, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL TULCEA, împotriva deciziei penale nr.139 din data de 7 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1721 din data de 18 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr.2626/2006, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel -/
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./ 25.03.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
