Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 147/R/2008
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției,
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și de inculpatul recurent, domiciliat în, sat. nr. 214, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 301/A din 31 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr. 107/17.04.2007 pronunțată de Judecătoria Marghita, inculpatul recurent fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, art. 290 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, lipsă, av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 141 din 20.03.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual lipsă fiind partea vătămată intimată Creditul de Vest - de Credit
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul parchetului susține recursul, solicită admiterea acestuia, a se dispune casarea hotărârii recurate ca nelegală și netemeinică și a se menține hotărârea primei instanțe. În motivarea recursului, arată că în mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatului. În motivare s-a arătat că partea vătămată nu a suferit nici un prejudiciu și prin urmare nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Arată că prin inducerea în eroare a părții vătămate, folosindu-se de mijloace frauduloase, inculpatul a obținut un folos material injust și, implicit, a cauzat o pagubă părții vătămate. Faptul că prejudiciul s-a reparat prin plata ulterioară a ratelor și respectiv prin plata integrală a creditului de către inculpat nu are nici o relevanță din punct de vedere al existenței faptei, putând fi apreciat ca o circumstanță atenuantă. Înșelăciunea s-a consumat și prejudiciul s-a produs în momentul aprobării creditului și predării banilor către inculpat ca urmare a prezentării ca adevărate a actelor false.
Avocatul inculpatului recurent solicită a se respinge ca nefondat recursul parchetului. Susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 din Cod penal. Arată că nu s-a creat o pagubă efectivă. Inculpatul, având unele probleme privind lichiditățile firmei, pentru a plăti salariile angajaților, a contactat Creditul de Vest- de Credit O pentru a obține un credit. Inițial s-a urmărit obținerea unui credit tip imobiliar garantat cu imobilul proprietatea personală a inculpatului doar că, până la acordarea acestuia, procedura fiind mai anevoioasă, s-a recurs de către cele două părți la o soluție de tranziție cu efect rapid, și anume acordarea a două credite tip de nevoi personale pe numele inculpatului și a soției acestuia, urmând ca în momentul finalizării dosarului și acordării creditului tip imobiliar cele două credite anterioare să fie restituite anticipat. Acest lucru s-a și întâmplat, pe parcursul cercetării inculpatului cele două credite au fost restituite și Creditul de Vest- de Credit O i-a acordat inculpatului creditul tip imobiliar.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată că:
Prin sentința penală nr.107 din 17.04.2007, pronunțată de Jud. M, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 215 alin.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a- Cod penal și 76 lit. Cod penal, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a- Cod penal și 76 lit. Cod penal, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la pedeapsa de 2 luni închisoare
În baza art. 33 lit. "a" penal și 34 lit. "b" penal, au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare,
In baza art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 cod penal.
În baza art. 359 Cod Procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 cod penal.
S-a constatat că prejudiciul cauzat prin infracțiune s-a reparat integral.
S-a constatat că sunt false adeverințele de venituri nr.5/18.01.2005, 10/18.01.2005, 11/18.01.2005, 12/18.01.2005 și 14/18.01.2005, emise pe numele giranților, și. Conform art. 445 al 3 Cod Procedură penală, adeverințele de venituri menționate anterior au rămas la dosarul cauzei.
În baza art. 170, 384 Cod Procedură penală și art. 445 Cod Procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare și anulează adeverințele de venituri false, respectiv: nr. 5/18.01.2005 girant, 14/18.01.2005 girant, 10/18.01.2005 girant, 12/18.01.2005 girant și 11/18.01.2005 girant.
Conform art. 445 al 4 Cod Procedură penală, s-a dispus ca prezenta hotărâre să fie comunicată la Creditul de Vest-Coop. de Credit O, cu sediul în O,-, - jud. B.
În baza art. 191 Cod Procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca din fondul Ministerului Justiției să fie virată în favoarea avocat suma de 30 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu conform împuternicirii avocaționale nr. 457 din 24.01.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul avea calitatea de administrator și asociat unic la societatea. CONF cu sediul în, iar principalul obiect de activitate era confecții îmbrăcăminte.
În perioada 24.11.2004-24.01.2005 la societatea. CONF din au lucrat în perioadă de probă numitele -, - și și alte 11 persoane.
Deoarece societatea și-a încetat activitatea în și și-a mutat sediul în M, în luna ianuarie 2004, având nevoie de bani, inculpatul s-a deplasat la Creditul de Vest- de Credit O, Agenția pentru efectuarea unui împrumut de 100 milioane lei. Cu acea ocazie i s-au adus la cunoștință condițiile împrumutului, respectiv faptul că, pentru suma solicitată este necesară o garanție imobiliară, sau garantarea împrumutului de câte 50.000.000 lei luat pe numele a 2 persoane fizice cu 4 giranți.
Inculpatul s-a hotărât să încheie 2 contracte de împrumut pe numele său și al soției sale -, în valoare de câte 50 milioane lei pentru fiecare, respectiv contractul de credit cu nr. 20 și respectiv 21 din data de 21.01.2005.
Întrucât a fost iarnă și drumul din până în era anevoios, inculpatul i-a cerut numitei -, să-i dea cele 2 contracte pentru a fi semnate de giranți în, având în vedere condițiile grele de transport ale acestora până în. Fiind de acord cu solicitarea inculpatului numita - i-a înmânat acestuia cele două contracte de împrumut, nerespectând astfel atribuțiile de serviciu cuprinse în fișa postului privind semnarea contractelor de credit de către titularii și giranții de credit în prezența funcționarului, dând dovadă astfel de neglijență în serviciu cauzându-se o pagubă patrimoniului unei unități la care se referă art. 145 precum și o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Inculpatul a solicitat buletinele de identitate numitelor -, - și promițându-le că îndeplinește formalitățile pentru angajarea cu contract de muncă, însă acesta a completat formularele cerute de bancă la rubricile giranți și a semnat în locul acestora.
Totodată, a prezentat la bancă adeverințele de venit nr. 5/18.01.2005 -, 10/18.01.2005 -, 12/18.01.2005 - - și 11/18.05.2005 - emise de. CONF din din care rezultă că sunt angajate ale acestei societății.
Potrivit declarațiilor date numitele, și nu știau nimic despre adeverințele eliberate și de contractul de împrumut în care figurau ca "girant". În urma verificărilor efectuate în cauză a rezultat faptul că de fapt acestea se aflau doar în perioada de probă, nefiind de fapt angajate.
Totodată inculpatul a întocmit și adeverința de venit nr. 14/18.01.2005 pe numele lui, deși știa că acesta nu a lucrat niciodată la
Potrivit declarației date numitul nu știa nimic despre contractele de credit încheiate de inculpat și a precizat că nu a semnat contractul de împrumut. Inculpatul a obținut copia cărții de identitate a numitului de la numita, contabilă la căreia i-a spus că a vorbit cu despre faptul că-l va gira, spunând că este de acord, lucru neadevărat.
În baza celor expuse, folosindu-se de mijloace frauduloase inculpatul a obținut împrumutul solicitat, fără însă ca numita -, soția sa să aibă cunoștință de metodele pe care acesta le-a folosit pentru obținerea împrumutului.
Din constatarea tehnico-științifico-grafică rezultă că doar semnătura de pe contractul de credit cu nr. 20 din data de 21.01.2005, pct. 18 lit. a este reală, fiind executată de numita, care în declarația dată și recunoaște acest lucru.
Prejudiciul cauzat părții vătămate Creditul de Vest de Credit în sumă de 109.428.254 lei a fost reparat integral, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea acestuia, desființarea hotărârii și a dispune, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, achitarea sa potrivit art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.P.P. lipsă fiind latura obiectivă a acestei infracțiuni, respectiv părții vătămate nu i s-a produs nici o pagubă, iar în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicită a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 și C.P.P. a i se aplica acestuia o sancțiune administrativă.
Prin decizia penală nr. 301/A din 31 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHORs -a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.107 din 17 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a desființat-o în sensul că a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele individuale, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.215 al.2 și 3.Cod Penal cu aplicarea art.74 lit.a - c și Cod Penal art.76 lit.c și Cod Penal pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.290 al.1 cu Cod Penal art.41 al.2 Cod Penal, art.74 lit.a - c și Cod Penal art.76 lit.e
Cod PenalÎn baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.P.P. a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.215 al.2 și 3.
Cod PenalS-a menținut pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.74 lit.a - c și Cod Penal art.76 lit.e
Cod PenalS-a menținut dispozițiile art.81 privind Cod Penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 2 luni prevăzută de art.82
Cod PenalS-a menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, TRIBUNALUL BIHOR analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 C.P.P. a reținut că acesta este fondat în parte, și l-a admis în consecință.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală și ale dosarului primei instanțe, a rezultat că inc. avea calitatea de administrator și asociat unic la SC Conf SRL, cu sediul în, iar în perioada 24.11.2004 - 24.01.2005 au lucrat la această societate, în perioada de probă, numitele, -, și alte 11 persoane.
Având nevoie de bani, inculpatul s-a deplasat la Creditul de Vest - de Credit O, Agenția, pentru efectuarea unui împrumut pentru societate de 100 mil. ROL, dar aducându-i la cunoștință că pentru un astfel de împrumut era nevoie de o garanție imobiliară, a hotărât să încheie două contracte de împrumut pe numele său și al soției sale -, în valoare de câte 50 mil. ROL fiecare, pentru garantarea cărora era nevoie doar de giranți.
Întrucât a fost iarnă și drumul din până în era anevoios, inculpatul i-a cerut numitei - să-i dea cele 2 contracte pentru a fi semnate de giranți, în. Fiind de acord, - i-a înmânat acestuia cele 2 contracte de împrumut.
Inculpatul a solicitat buletinele de identitate numitelor, și, a completat formularele cerute de bancă la rubricile giranți și a semnat în locul acestora, prezentând la bancă și adeverințe de venit pe numele acestora, din care rezultă că sunt angajate ale acestei societăți.
Ca urmare a acestor acțiuni, inculpatul a obținut împrumuturile solicitate la Creditul de Vest - de Credit O - Agenția.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, reținută în mod greșit de către prima instanță, în sarcina inculpatului, instanța de apel a considerat că se cuvine a face următoarele precizări:
Potrivit art.215 Cod Penal, ne aflăm în prezența infracțiunii de înșelăciune dacă a avut loc o "inducere în eroare a unei persoane, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injustși dacă s-a pricinuit o pagubă". Rezultă că pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesar a fi întrunite toate aceste elemente, respectiv inducerea în eroare; scopul -respectiv obținerea unui folos material injust șio pagubă. Ori, în speța de față, din adresele emise de Creditul de Vest - de Credit O (aflate la filele 42 și 60 d9n dosarul instanței de fond) rezultă că aceastanu a avut niciodată nici o pagubă, deoarece ratele au fost plătite la scadență, iar creditul de 50 mil. ROL (contractul de împrumut nr. 20/21.01.2005), pe numele inculpatului, a fost lichidat după aproximativ 4 luni, în data de 12.05.2005,iar creditul de 50 mil. ROL (contractul de împrumut nr.21/21.01.2004), pe numele soției inculpatului, respectiv, a fost lichidat după aproximativ 2 luni, în data de 4.03.2005. Mai mult, în data de 2.03.2005, inculpatul a mai încheiat cu Creditul de Vest - de Credit O, un contract de împrumut în valoare de 450 mil.ROL (fila 32 dosar primă instanță), ceea ce exclude ideea că inculpatul ar fi înșelat această unitate bancară, fiind de notorietate faptul că nici o unitate bancară nu mai acordă împrumuturi persoanelor rău platnice și cu atât mai puțin celor care le prejudiciază intenționat.
Este de menționat și faptul că de altfel, partea vătămată Creditul de Vest - de Credit O, tocmai datorită faptului că nu a fost prejudiciată în nici un fel, nu a formulat nici o plângere penală împotriva inculpatului, plângerile fiind formulate de cei 4 giranți, abia în luna aprilie, când de altfel unul din cele 2 credite era deja lichidat, fiind restituit integral.
Ca urmare, nefiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind paguba în patrimoniul părții vătămate, urmează ca inculpatul să fie achitat sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, este de observat faptul că inculpatul a susținut că i-a anunțat pe giranți despre împrumutul pe care l-a solicitat de la de Credit și că aceștia au fost de acord să gireze împrumutul, dar recunoaște că pentru o parte din giranți a semnat el personal în numele acestora.
În contradicție cu cele susținute de inculpat, martorele, și susțin că nu știau nimic despre adeverințele eliberate pe numele lor și nici de contractul de împrumut în care figurau ca "girant", iar în urma verificărilor efectuate în cauză a rezultat faptul că acestea nici măcar nu erau angajate la firma inculpatului, aflându-se doar în perioadă de probă. De asemenea, aceste martore susțin că au dat buletinele de identitate inculpatului, deoarece acesta le-a spus că are nevoie de ele pentru a întocmi formalitățile în vederea angajării lor cu contracte de muncă.
În consecință, și Tribunalul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță, precum și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu criteriile de individualizare a pedepsei prev.de art.72 Cod Penal, respectiv modul și împrejurările comiterii infracțiunii, forma continuată a acesteia, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale și faptul că acesta nu a dat dovadă de o sinceritate deplină, nerecunoscând în totalitate faptele, neimpunându-se achitarea acesteia conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 cu C.P.P. ref.la art.18/1 Cod Penal, neputându-se susține că fapta inculpatului nu atinge gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal.
În motivarea recursului a arătat că infracțiunea de înșelăciune s-a consumat și prejudiciul s-a produs în momentul aprobării creditului și predării banilor către inculpat ca urmare a prezentării ca adevărate a actelor false iar faptul că acel prejudiciu s-a reparat prin plata ulterioară a ratelor și respectiv prin plata integrală a creditului de către inculpat nu are nici o relevanță din punct de vedere al existenței faptei, putând fi apreciat ca o circumstanță atenuantă, respectiv repararea pagubei după săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul achitării în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 din Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 din Cod penal.
Inculpatul a arătat că nu s-a creat o pagubă efectivă și că, întrucât a avut probleme cu lichiditățile firmei, a intenționat să obțină un credit tip imobiliar garantat cu imobilul proprietate personală, însă datorită procedurii anevoioase s-a recurs până la acordarea acestuia la o soluție mai rapidă și anume acordarea de două credite de nevoi personale pe numele său și a soției sale, urmând ca în momentul finalizării dosarului și acordării creditului imobiliar, cele două credite anterioare să fie restituite anticipat, fapt ce s-a și întâmplat astfel că Creditul de Vest - de Credit O i-a acordat creditul imobiliar.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma recursurilor declarate cât și din oficiu, conform art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 din Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prev. de art. 385/9 din același cod, curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar recursurile declarate apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare.
Conform art. 215 alin. 1,2 și 3 din Cod penal constituie infracțiunea de înșelăciune, printre altele, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane prin folosirea de mijloace frauduloase cu prilejul inducerii sau executării unui contract, săvârșite în așa fel încât fără această eroare cel înșelat n-ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Pentru existența infracțiunii este necesar ca fapta să fi fost comisă pentru a induce în eroare o persoană cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.
În speță, se reține că, inculpatul, administrator și asociat la Conf SRL a contractat două împrumuturi la Creditul de Vest - de Credit O - Agenția Săcuieni, unul pe numele său iar celălalt pe numele soției sale -, în valoare de câte 50.000.000 ROL fiecare, completând și prezentând la bancă formulare pe care la rubrica giranți le-a semnat în locul acestora și adeverințe de venit pe numele giranților din care rezulta nereal că sunt angajații societății a cărui administrator era inculpatul.
Cu privire la împrumuturile solicitate de inculpat se mai reține că din adresele emise de către Creditul de Vest - de Credit O, aflate la filele 42 și 60 din dosarul instanței de fond, rezultă că acestea au fost restituite încă înainte de termenul stipulat pentru lichidare astfel că de Credit O, neproducându-i-se vreun, prejudiciu nu se mai constituit parte civilă în cauză.
Așa fiind, considerăm că fapta comisă de inculpat nu poate fi caracterizată ca infracțiune de înșelăciune în convenții, așa cum a decis prima instanță, deoarece prin încheierea celor două contracte de împrumut nu se consumă infracțiunea de înșelăciune, atâta timp cât nu sunt întrunite celelalte elemente constitutive, neurmărindu-se prejudicierea Cooperativei de Credit O de către inculpat și neexistând nici un prejudiciu, deoarece împrumuturile solicitate au fost lichidate. Faptul că inculpatul a semnat pentru o parte din giranți personal în numele acestora și a întocmit adeverințe care atestau mențiuni neconforme cu realitatea și care au reprezentat mijlocul fraudulos de inducere în eroare a părții vătămate, în sensul determinării sale în încheierea contractelor de împrumut, nu poate determina prin ea însăși convingerea că inculpatul a urmărit realizarea scopurilor infracționale prevăzute de lege.
Imediat după contractarea celor două împrumuturi inculpatul a mai încheiat cu Creditul de Vest - de Credit O un contract de împrumut în valoare de 450.000.000 ROL(filele 32 și 33 din dosarul instanței de fond) ceea ce denotă de asemenea că relațiile anterioare dintre el și unitatea bancară cu privire la cele două contracte de împrumut s-au desfășurat fără probleme.
Dar, dacă în cauză nu poate fi reținută comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții, în schimb, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză (declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor și cu constatările tehnico-științifice grafologice).
În ce privește gradul de pericol social concret al faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în mod corect s-a apreciat că aceasta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni față de modul și împrejurările comiterii ei, forma continuată a infracțiunii și poziția procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal, de recunoaștere parțială a faptei, elemente care nu justifică aplicarea art. 18/1 din Cod penal.
În cazul dat, numai o pedeapsă în cuantumul și modalitatea de executare stabilită de prima instanță poate duce la reeducarea sa și poate răspunde scopului stabilit de art. 52 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul recurent și se va menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
În baza art.192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 301/A din 31 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red. decizie - /27.03.2008
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnodact. 2 ex./28.03.2008,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
