Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 164
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de partea civilă SC SRL Șcheia, prin administrator, cu sediul în Șcheia,-, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 56 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 27 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 29 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr. 804/17 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuți, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2 și 4.pen, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare;
- prev.de art.84 alin.1 pct.3 din Lg.59/1934, la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33 lit."a", 34 alin.1 lit."b" pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art.64 alin.1 lit."a" teza a II-a și lit."b" pen.
S-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC " " SRL S, cu sediul în mun. S, b-dul 1 - 1918, nr.10, jud. S suma de 22.683,78 lei, cu titlu de daune.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, inculpatul este administrator al SC " " SRL P N, iar în ziua de 4.09.2006 s-a prezentat la SC " " SRL - Punct de lucru și a solicitat achiziționarea unor materiale de construcție, respectiv plăci azbociment și carton asfaltat.
În aceeași zi, inculpatul i-a înmânat numitului, gestionar la Punctul de lucru, fila CEC cu seria - 300 -, care era semnată și ștampilată și a stabilit cu acesta că în zilele următoare să trimită mijloace de transport pentru încărcarea materialelor de construcție.
Astfel, în ziua de 5.09.2006, inculpatul a închiriat de la SC""SRL R autocamionul cu numărul de înmatriculare -/-, care a fost condus de numitul până la Punctul de lucru. În urma discuțiilor telefonice purtate cu inculpatul, numitul a încărcat în autocamionul menționat 630 bucăți plăci azbociment și 300 bucăți carton asfaltat, în valoare de 17.359,05 lei conform facturii fiscale nr.-/2006.
În ziua de 06.09.2006, la același punct de lucru s-a prezentat și numitul conducător auto la SC "" SRL de unde la cererea inculpatului a încărcat 900 bucăți plăci azbociment în valoare de 11.341,89 lei, pentru care partea vătămată a eliberat factura fiscală nr.-/06.09.2006. În cursul aceleiași zile, la Punctul de lucru, s-a prezentat un alt mijloc de transport închiriat de inculpat de la SC "" SRL S în care au mai fost încărcate încă 900 bucăți plăci azbociment în valoare de 11.341,89 lei, conform facturii fiscale nr.-/2006.
Materialele de construcție achiziționate în baza celor trei facturi fiscale, au fost transportate la cererea inculpatului de la Punctul de lucru, în județul
Inculpatul a luat legătura telefonic cu numitul și în ziua de 07.09.2006, a solicitat să-i fie livrate și alte mărfuri, însă a fost refuzat pe motiv că nu a achitat contravaloarea facturilor precedente.
Întrucât inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii achiziționate, partea vătămată a prezentat fila CEC 300 - la Banca Comercială Română, însă aceasta a fost refuzată din lipsă totală de disponibil în contul Sc " " SRL P
Prejudiciul produs de inculpat în dauna părți vătămate SC " " SRL S este în valoare de 40.222,83 lei.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a procedat la condamnarea acestuia la pedepse cu închisoare, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art.72 cod penal, a aplicat regulile de la concursul de infracțiuni, dispunând executarea pedepsei rezultante în regim de penitenciar.
Sub aspectul laturii civile prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata daunelor către părțile civile SC" "SRL S în sumă de 20.000 lei și în sumă de 22.683, 78 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune întrucât între cele două societăți nu au existat raporturi comerciale întrucât a renunțat la cumpărarea materialelor de construcții, iar acestea au fost ridicate de către persoane necunoscute de către inculpat. De asemenea, a mai arătat că fila CEC a fost lăsată în alb, iar facturile fiscale sunt semnate de către persoane necunoscute.
Prin decizia penală nr. 56/16.02.2009 Tribunalul Suceavaa admis apelul declarat de inculpat, a desființat în tot sentința penală și în rejudecare: l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 pct.3 din Legea 59/1934 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. 215 al. 1,2 și 4 Cod penal și art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
I s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81, 82 și art. 71 al. 5 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare de la instanța de fond, conform art. 191 al.1 Cod pr.penală.
Cheltuielile din apel au rămas în sarcina statului, conform art. 192 al. 3 Cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a avut raporturi comerciale cu partea civilă, iar instanța de fond a reținut corect situația de fapt.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, Tribunalul a reținut că există infracțiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 atunci când o persoană "emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel în total sau în parte de disponibilul avut".
Conform art. 215 alin. 1, 4 Cod penal constituie infracțiunea de înșelăciune "emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului".
Ceea ce distinge cele două infracțiuni mai sus arătate este prezența elementului de inducere în eroare cu privire la proviziune în cazul infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal; în cazul infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 persoana vătămată are cunoștință că, în momentul emiterii, nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras.
În acest sens este decizia nr. 9 din data de 24.10.2005 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii.
În cauza de față tribunalul a constatat că atât în cuprinsul rechizitoriului cât și al sentinței atacate, la situația de fapt s-a reținut că fila CEC a fost emisă în alb pentru a garanta achitarea de către inculpat a obligațiilor asumate, împrejurare ce a fost în mod just evidențiată în cuprinsul motivelor de apel și recunoscută atât de martori cât și de reprezentanții părților vătămate. În aceste condiții instanța a apreciat că în mod just s-a solicitat de către reprezentanta Ministerului Public schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din înșelăciune și infracțiunea prevăzută de art. 84 din legea 59/1934 în infracțiunea prevăzută de art. 84.
Însă, având în vedere că prima instanță nu a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 cu privire la care nici nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, iar titularul apelului este doar inculpatul, Tribunalul a apreciat că ar fi încălcate dispozițiile art. 372.C.P.P. dacă ar fi condamnat și pentru această infracțiune.
La individualizare pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, Tribunalul a apreciat gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 săvârșită de inculpat. Tribunalul a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, precum și faptul că infracțiunile prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare perturbă grav desfășurarea relațiilor comerciale. În consecință, nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, în baza art. 74 Cod penal.
Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. În speță, ținând cont de fapta comisă de inculpat, de împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, tribunalul a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia. Împrejurarea referitoare la lipsa de antecedente penale și comportarea corectă anterioară urmează a fi reținută prin aplicarea unei pedepse către minimul special și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs partea civilă SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie cu motivarea că inculpatul a indus în eroare societatea în momentul în care i-a înmânat fila CEC făcând-o să creadă un fapt neadevărat - că ar avea disponibil în cont - situație care a determinat prejudicierea gravă a părții civile prin neîncasarea val. cantității de mărfuri livrate și valorificate de către SC SRL.
Faptul că inculpatul i-a indus în eroare cu scopul vădit de a-i prejudicia, săvârșind infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 Cod penal este dovedit și prin aceea că SC. SRL care a primit mărfurile și al cărei administrator este inculpatul, conform informațiilor primite de la Oficiul Registrului Comerțului, a intrat în faliment, fiind deschisă procedura insolvenței, ca urmare a datoriilor pe care le are față de alți creditori decât SC SRL.
Inculpatul, recunoscând faptul că i-a indus în eroare și că a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal cât și art. 89 din Legea nr. 59/1934, cu scopul de a convinge instanța de judecată să-i aplice o pedeapsă cu închisoarea fără executare, a achitat numai o parte din prejudiciul cauzat societății, respectiv numai suma de 17.539,05 lei la data de 7.04.2008, rămânând și la această dată neachitată suma de 22.683,78 lei, sumă ce reprezintă un grav prejudiciu.
A cerut a se constatata că soluția instanței de apel este nelegală și vădit netemeinică în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile întrucât, pe de o parte nu a avut în vedere întreg probatoriu administrat în cauză din care rezultă evident că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, iar pe de altă parte, nu a avut în vedere că nu poate să rețină în sarcina inculpatului numai infracțiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934, schimbare nelegală de încadrare juridică, în contradicție cu probele de la dosar și care a atras după sine respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.
În soluționarea recursului, a cerut a se avea în vedere decizia nr. IX/24.10.2005 a Secțiilor Reunite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 în raport cu reglementarea dată prin art. 215al. 4 din Codul Penal, faptelor de înșelăciune săvârșite în legătură cu emiterea unui CEC.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate care pot fi încadrate în art. 3859pct. 17 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, infracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă, în sensul că inculpatul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 1,2,4 Cod penal și art. 84 al. 1 pct. 3 din Legea 59/1934, constând în aceea că a emis fila CEC 300- fără a avea disponibil în contul societății, fără aoc ompleta cu elementele esențiale prevăzute de lege, ducând-o în eroare pe partea vătămată și cauzându-i un prejudiciu.
Ori, legiuitorul a încriminat ca infracțiune de înșelăciune prin art. 215 al. 4 Cod penal,fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituții de credit sau persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară.
Rezultă deci că, dacă beneficiarul CEC-ului are cunoștință în momentul emiterii, că nu există disponibil necesar acoperirii cecului, fapta nu mai poate constitui infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 4 Cod penal, deoarece lipsește inducerea în eroare, condiție cerută de alin. 1al.art.215 Cod penal.
În speță, inculpatul s-a prezentat la depozitul aparținând SC SRL S și a luat legătura cu gestionarul acestei societăți, martorul, căruia i-a spus că marfa va fi plătită cu ordin de plată cu termen la 7 zile și i-a lăsat drept garanție o filă CEC semnată și ștampilată. După verificarea societății inculpatului la bancă, martorul a constatat că nu este în interdicție bancară și a primit fila CEC.
Inculpatul nu a dat nicio declarație în prezenta cauză, fiind cercetat și judecat în lipsă.
Însă din declarațiile martorului coroborată cu înscrisurile din dosar rezultă că CEC-ul a fost dat drept garanție, iar din discuția inculpatului cu gestionarul a rezultat că plata se va face cu ordin de plată scadent la 7 zile.
Față de această situație, Curtea reține că fapta comisă de inculpat nu poate fi caracterizată ca fiind infracțiune de înșelăciune prev. de art.215 al. 4 Cod penal, deoarece prin emiterea cecului și lăsarea acestuia drept garanție, nu s-a dovedit și intenția de inducere în eroare, cu atât mai mult cu cât gestionarul părții vătămate s-a interesat la bancă și societatea nu era în interdicție bancară.
În consecință, fapta inculpatului constituie doar infracțiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea 59/1934, pentru care a fost corect condamnat.
Cum între infracțiunea reținută și suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă nu există legătură de cauzalitate, infracțiunea prev. de art. 84pct. 3 fiind o infracțiune de pericol și nu de prejudiciu, având în vedere și decizia nr. 43/2008 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii, în mod corect s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod pr.penală va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea civilă SC SRL Scheia, împotriva deciziei penale nr.56 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt.judec. aflat în CO.
semn.președintele completului
Red.
Dact.
2 ex./14.05.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Andrieș Maria, Motan Traian
