Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 226/R/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Maria Boer
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata împotriva deciziei penale nr. 222 din data de 12 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, fiind trimise în judecată după cum urmează:
inculpata - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 pen. (4 fapte), art. 215 alin. 1 și 4 pen. (4 fapte și art. 215 alin. 1,2 și 3 pen. fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 pen, uz de fals, prev. de art. 291 pen. cu aplicarea art. 33 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen. inculpata - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 pen. (4 fapte) și art. 215 alin. 1 și 4 pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpata apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătoarea aleasă a inculpatei depune la dosar dovada că inculpata se află în continuare internată la Spitatul de Psihiatrie. Având în vedere că inculpata se află în executarea pedepsei, având statutul de condamnată, prezența fiind obligatorie, solicită suspedarea cauzei, în temeiul art. 303 proc.pen. până la încetarea condițiilor care o împiedică să se prezinte în instanță. Inculpata suferă în principal de diabet în formă gravă, suferind și de anumite afecțiuni psihice. Apreciază că trebuie să se recupereze înainte de a fi depusă din nou în penitenciar.
Curtea pune în vedere că pentru a se dispune suspendarea cauzei pe acest motiv este necesar să se efectueze o expertiză medico-legală.
Apărătoarea aleasă a inculpatei susține că o expertiză medico-legală durează aproximativ o lună, două luni de zile, existând posibilitatea ca inculpata să se recupereze în acest timp. Inculpata are pe rol o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei, însă apreciază că în acest dosar se impune suspendarea cauzei sau acordarea unui nou termen de judecată mai îndelungat.
Reprezentanta Ministerului Public susține că la acest moment inculpata are întreruptă pedeapsa pe care trebuie să o execute. Față de această situație, în acest dosar, dacă s-ar solicita suspedarea cauzei pe temeiul prev. de art. 303 alin. 1 proc.pen. ar trebui să se efectueze o expertiză medico-legală, pentru a stabili dacă inculpata poate sau nu să participe la judecarea cauzei. Aspectul că inculpata are pe rol o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei nu are relevanță în cauză.
Apreciază că procedura de citare cu inculpata este legal îndeplinită aceasta fiind citată și de la spitalul de psihiatrie, unde se află internată și se poate proceda la judecarea cauzei și fără prezența inculpatei, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătoarea aleasă a inculpatei ca nefiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbatarea recursului.
Apărătoarea aleasă a inculpatei solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c pct. 3 proc.pen. admiterea recursului declarat de inculpată, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind necesară administrarea de probe noi pentru a se vedea dacă faptele săvârșite sunt aceleași pentru care a fost condamnată. A solicitat la parchet să se comunice caietul ținut de către coinculpata, care conține 145 de file, în care s-a consemnat că toate operațiunile au fost efectuate de către această inculpată. Acest caiet a fost solicitat de către instanța de fond, însă s-au comunicat doar niște file copii xerox, în număr de 20-30, ceea ce este inadmisibil.
În subsidiar, solicită trimiterea cauzei la parchet, întrucât potrivit art. 300 alin. 2 proc.pen. instanța nu a fost legal sesizată, raportat la aspectul că rechizitoriul trebuia să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" de către prim procurorul parchetului, existând în acest sens recurs în interesul legii.
Învederează instanței că inculpata până la data la care a cunoscut-o pe inculpata a fost de o corectitudine exemplară. Aceasta a cooptat-o în toate cele trei firme sub diverse forme și promisiuni, ajungând să fie participantă. Din expertizele efectuate în cauză nu rezultă aportul acestei inculpate la comiterea infracțiunilor. Cea care a prejudiciat firmele a fost inculpata. Toată activitatea infracțională a fost comisă de către această inculpată. Inculpata din anul 2005 s-a aflat în mod constant internată în spital și nu se putea ocupa de firme.
În concluzie, solicită admiterea recursului pentru motivele mai sus învedereate. Depune concluzii scrise solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat. Cu privire la cazul de nulitate absolută referitor la nelegala sesizare a instanței, întrucât rechizitoriul nu cuprinde mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" se poate observa data întocmirii rechizitoriului în cauză, dată la care recursului în interesul legii nu a fost dat, acesta fiind dat ulterior și fiind obligatoriu pentru viitor. La acel moment adresa de înaintare a dosarului cu semnătura procurorului acoperea această mențiune. Această critică nu este fondată.
Referitor la solicitarea privind trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât din probele administrate nu rezultă fără dubiu că inculpata ar fi comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată și că aceste fapte ar fi altele decât cele pentru care a fost condamnată, constată, în urma verificării probatoriului administrat în cauză că inculpata a comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată împreună cu inculpata. În motivarea sentinței penale pronunțate în cauză s-a arătat că pedepsele aplicate inculpatei au fost orientate spre minim. Apreciază că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatei în comiterea celor trei infracțiuni de înșelăciune. Instanța de fond a constatat că faptele din acest dosar sunt concurente cu faptele pentru care Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea acesteia în alt dosar, motiv pentru care a contopit pedepsele și dând dovadă de multă clemență a aplicat o pedeapsă orientată spre minim.
Apreciază soluțiile pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală 454 din 22 martie 2007 a condamnat-o pe inculpata la pedepsele de:
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3 pen. după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,3 pen. cu aplic.art. 33 lit.a pen. (2 fapte):
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,3 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,3 pen. cu aplic.art. 33 lit.a pen. (2 fapte):
- 3 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3,4 pen. cu aplic.art. 41 al.2 pen. după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,4 pen. cu aplic.art. 33 lit.a pen. (3 fapte):
- 3 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3,4 pen. după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,4 pen.
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 alin.1 pen. după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art. 288 al.1 pen. și uz de fals prev.de art. 291.pen.;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2,3 pen.
În temeiul art. 85.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă pe care judecătoria a descontopit-o în componentele de:
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290.pen. cu aplic.art. 74 lit.a și art. 76 lit.e pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3 pen. cu aplic.art. 74 lit.a și art. 76 lit.e pen.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b, 36 alin.1 și art. 85.pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin această sentință cu pedepsele de 2 luni închisoare și respectiv 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de - 3 ani și 10 luni închisoare cu consecințele prev.de art. 71, 64 lit.a-c penal.
2.- la pedepsele de:
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3 pen. după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,3 pen. cu aplic.art. 33 lit.a pen. (2 fapte);
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,3 pen. cu aplic.art. 33 lit.a pen. (2 fapte);
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3,4 pen. după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334.pr.pen. din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,4 pen.
În temeiul art.85 pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare, pedeapsă pe care judecătoria a descontopit-o în componentele de:
- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290.pen. cu aplic.art. 74 lit.a și art. 76 lit.e pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3 pen. cu aplic.art. 74 lit.a și art. 76 lit.e pen.
În temeiul art. 33 lit.a, 34 lit.b, 36 alin.1 și art. 85.pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin această sentință cu pedepsele de 2 luni închisoare și respectiv 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de - 3 ani închisoare cu consecințele prev.de art. 71, 64 lit.a-c penal.
În temeiul art. 14.pr.pen. rap.la art. 346.pr.pen. coroborat cu art. 998 și art. 1003.civ. s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile BCR - Sucursala M pentru Agenția Șomcuta M, SC SRL, jud.B N și respectiv, a admis în parte acțiunea formulată de părțile civile SC SRL B M, SC SRL prin lichidator SC SRL B M, SC SRL B și și, în consecință:
Au fost obligate inculpatele în solidar la despăgubiri civile către părțile civile:
- BCR Sucursala MBM în sumă de 260.000.000 lei (ROL) cu dobânda contractuală începând cu data de 18.12.2001 până la efectiva achitare;
- la 250.000.000 lei (ROL);
-, prin lichidator la 280.000.000 lei (ROL);
- la 59.709.468 lei (ROL);
Inculpata a fost obligată la despăgubiri civile către partea civilă în sumă de 222.000.000 lei și la plata sumei de 80.578.731 lei (ROL) către partea civilă.
Inculpata a fost obligată la despăgubiri civile către partea civilă în sumă de 240.000.000 lei (ROL).
În temeiul art. 348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea în totalitate a contractului de credit nr. 314/11.10.2001 și a contractului de cauțiune nr. 314A/11.10.2001, ambele ale - Sucursala Județeană M, Agenția Șomcuta M și radierea ipotecii înscrise în CF nr. 11648/24 BMs ub nr. 16761-63, asupra imobilului situat pe-/24.
S-au respins restul pretențiilor formulate de partea civilă reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către partea civilă în sumă de 800 lei (RON).
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, inculpatele au fost obligate la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de câte 3.000 lei (RON).
Pentru a pronunța acestă soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpata are calitatea de asociat și administrator unic la, iar inculpata este asociat și administrator unic la De asemenea, cele două inculpate au calitatea de asociați și administratori, împreună, la
Cele două inculpate au desfășurat diverse activități comerciale pe parcursul anilor 2000-2003, utilizând în mod alternativ cele trei societăți comerciale mai sus arătate. În relațiile cu diverși parteneri inculpatele obișnuiau să solicite acestora file CEC semnate și stampilate în sub rezerva că aceste file vor fi utilizate, respectiv completate și introduse la plată, doar în situația în care partenerii urmau să primească marfă în calitate de cumpărători de la societățile administrate de inculpate.
Astfel, în cursul anului 2001, inculpatele au intrat în relații comerciale cu din - asociat și administrator. Acestuia i-au livrat diverse cantități de zahăr, iar în schimb au cerut file CEC semnate și ștampilate de, pe care inculpatele le completau și le introduceau la plată pe măsura livrării de mărfuri.
În cursul lunii noiembrie 2001, inculpatele au solicitat de la - Agenția Șomcuta M un credit în valoare de 260.000.000 lei ROL, pe un termen de 37 zile, pentru desfășurarea de activități comerciale.
La înțelegere cu banca s-a acceptat garantarea creditului cu o filă CEC girată de
Inculpatele, având asupra lor file CEC semnate și ștampilate de către au utilizat una dintre acestea, respectiv au pus la dispoziția fila CEC BK.327 - pe care au completat-o și au girat-o pe verso pentru suma de 300.000.000 lei ROL, cu scadență la 11 decembrie 2001 (fila 33 vol. I).
În aceste condiții a fost încheiat contractul de credite nr.360 din 12 decembrie 2001 (fila 23 vol. I) în favoarea, contract semnat de către ambele inculpate.
Fila CEC a fost folosită fără știrea și acordul emitentului, iar martorul a arătat în declarația sa că niciodată nu și-a dat acordul pentru utilizarea filelor CEC emise de către el pentru a garanta credite bancare (filele 55-57, 58-59 vol. I și filele 338-339 dosarul instanței). Mai mult, la 9 noiembrie 2001, aflându-se în B, martorului i s-a sustras geanta în care se aflau documente, inclusiv cotorul cu file CEC din care provenea fila cu care se garantase creditul. a anunțat-o telefonic pe inculpata și a întrebat-o dacă mai are asupra sa file CEC semnate și ștampilate în întrucât dorea ca prin eliminare să identifice exact seria filelor furate, pentru a le declara nule.
Inculpata nu i-a spus că tocmai urma să garanteze creditul cu fila pe care o avea asupra sa ci dimpotrivă l-a indus în eroare, spunându-i că nu M are nici o filă CEC. Prin această poziție l-a determinat pe să declare furată, respectiv nulă, inclusiv această filă CEC (fila 29 vol. I).
Inculpatele nu au achitat creditul la termenul scadent, astfel că banca a introdus fila CEC la plată, fiind refuzată pe motiv că a fost declarată pierdută (justificarea refuzului, fila 30 vol. I).
La sfârșitul anului 2001 inculpatele au intrat în relații comerciale, de asemenea, cu și - administratori, respectiv și.
Punând problema în aceeași manieră ca și la fapta descrisă la punctul anterior, inculpatele au determinat administratorii să le înmâneze file CEC semnate și ștampilate, urmând să le completeze pe măsură ce le livrează mărfurile.
În cursul lunii noiembrie 2001, inculpatele au solicitat în numele un nou credit de la Șomcuta M în valoare de 460.000.000 lei ROL, pe o perioadă de 36 zile, pe care l-au garantat tot cu file CEC girate de ele. Filele CEC au fost utilizate tot fără știrea administratorilor de la și. Conform declarațiilor administratorilor, niciodată nu s-a pus problema ca filele CEC emise de către aceștia să fie utilizate într-un asemenea scop. Fără a-i anunța și a le cere acordul, inculpatele au pus la dispoziția băncii filele BE.300 - emisă de și completată pentru suma de 280.000.000 lei ROL (fila 116 vol. I și fila BG 314 - emisă de și completată pentru suma de 250.000.000 lei ROL (fila 88 vol. I). în acest fel a fost încheiat contractul de credite nr. 371 din 19 noiembrie 2001, semnat de către ambele inculpate (fila 80 vol. I).
Inculpatele nu au rambursat nimic din acest credit, motiv pentru care banca a introdus la plată filele CEC.
, administrator la, a achitat contravaloarea înscrisă în fila CEC doar pentru a nu intra în evidența Centralei incidentelor de plăți a, după care le-a cerut explicații celor două inculpate. Acestea i-au promis că îl vor despăgubi, însă nu s-a întâmplat acest lucru. Fila CEC emisă de către a fost refuzată la plată. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că, în urma unei convorbiri telefonice între și inculpata, aceasta din urmă a pretins că ar fi pierdut filele CEC pe care le primise, sugerându-i să le declare pierdute, ceea ce s-a și întâmplat, declarând pierdute mai multe file CEC (fila 86 vol. I).
Inculpatele, în loc să despăgubească, au sugerat administratorilor și să contracteze de la un credit pe termen scurt pentru a achita debitul către În acest scop, inculpata s-a dovedit a fi extrem de "binevoitoare și înțelegătoare", oferindu-i să garanteze creditul cu o filă CEC emisă de către A Inculpatele au spus că ele cunosc firma respectivă, care este serioasă.
a obținut creditul de la, iar cu banii respectivi a achitat creditul angajat de la
, la termenul scadent, a introdus la plată cecul emis de firma din A, însă cecul a fost refuzat pe motivul lipsei de disponibil.
În final, martora a fost nevoită să își vândă apartamentul proprietate personală pentru a restitui banii luați de la.
Tot la sfârșitul anului 2001, inculpatele au intrat în relații comerciale cu din - B De la această societate comercială inculpatele au achiziționat în mai multe rânduri diverse cantități de zahăr, în numele celor trei societăți comerciale: și (facturile fiscale, filele 188, 189, 190 vol. I).
Pentru achitarea mărfii respective, a emis în numele fila CEC BK 314 - pentru suma de 79.710.000 lei (fila 181 vol. I) și în numele filele CEC BH 300 - pentru suma de 180.000.000 lei ROL, respectiv BE 314 - pentru suma de 179.000.000 lei ROL (filele 185, 186 vol. I).
Inculpata a emis, de asemenea, fila CEC BG 300 - pentru suma de 240.000.000 lei ROL tot în favoarea (fila 183 vol. I).
De asemenea, inculpatele au mai pus la dispoziția fila CEC BK 327 - completată pentru suma de 100.000.000 lei ROL, filă CEC emisă de către și care făcea parte din cele declarate pierdute (pct. 1).
Unele dintre aceste file CEC au fost girate de către, administrator la și înmânate altor parteneri de afaceri. Altele au fost reținute de către partea vătămată în vederea decontării.
Toate filele CEC mai sus arătate au fost refuzate la plată pe motivul lipsei totale de disponibil.
La data de 30 noiembrie 2002, a vândut către, administrată de către inculpata, 20 tone orez vrac (factura fiscală, fila 230 vol. II). pentru plata mărfii a emis fila CEC BE 314 - pentru suma de 222.000.000 lei ROL.
Partea vătămată a introdus la plată fila CEC însă a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil (fila 261 vol. II).
În cursul lunii octombrie 2001, a contractat-o pe partea vătămată, rugând-o să garanteze cu apartamentul un credit de la, ce urma să fie angajat în numele Partea vătămată urma să garanteze cu apartamentul până la concurența sumei de 90.000.000 lei ROL, creditul fiind pentru suma totală de 240.000.000 lei ROL. Pentru restul sumei, a pus la dispoziția băncii un teren aparținând inculpatei.
În baza înțelegerii a fost semnat contractul de garanție imobiliară 314A din 11 octombrie 2001 (fila 312 vol. II). De asemenea, inculpata a pus la dispoziția părții vătămate o filă CEC completată pentru suma de 100.000.000 lei ROL (fila 340 vol. II).
Conform propriei sale declarații, partea vătămată, după ieșirea de la notar, a aflat că și inculpata este asociată la, lucru pe care nu îl cunoscuse dar care a determinat-o să se răzgândească și să nu mai fie de acord cu garantarea împrumutului. cunoștea faptul că urma să fie chemată și la bancă pentru a semna contractul de cauțiune și de credit, astfel că a așteptat acel moment pentru a-i comunica inculpatei că nu mai dorește să fie garant.
Inculpata s-a deplasat însă direct la bancă unde a semnat contractul 314 din 11 octombrie 2001 și unde s-a întocmit contractul de cauțiune nr. 314A din 11 octombrie 2001 (filele 308 și 311 vol. II).
Ofițerul de credite a atras atenția inculpatei că este necesară prezența părții vătămate, care trebuie să semneze contractul de credite și cel de cauțiune. Inculpata a spus că merge să o anunțe pe partea vătămată, luând însă documentele asupra sa. Inculpata a revenit la scurt timp în bancă cu contractul de credite și de cauțiune semnat în dreptul numelui " ". Raportul de expertiză grafologică întocmit în cauză arată că semnătura nu aparține părții vătămate (filele 323 și următoarele, vol. II). Acest lucru a fost afirmat și de către partea vătămată în declarația sa, care datorită atitudinii inculpatei nu a mai avut posibilitatea să-și exprime retragerea acordului de voință.
Martora (fila 343 vol. II) a arătat că a asistat la o discuție ulterioară dintre inculpată și partea vătămată, în cursul căreia i-a adus la cunoștință că nu mai este de acord să garanteze și nu-i va mai semna contractul de credite. Inculpata a spus părții vătămate că acel credit nu a mai fost angajat, lucru care în mod evident nu era adevărat, menținând-o astfel în eroare.
Întrucât inculpatele au utilizat o singură filă CEC (BK 327 -), pe care au pus-o la dispoziția - Agenția Șomcuta M, instanța a reținut în sarcina acestora doar câte o singură infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal și nu două, așa cum s-a menționat în dispozitivul rechizitoriului.
Fapta celor două inculpate, care în calitate de asociați și administratori la, au contractat un credit garantând cu file CEC emise de și, fără știrea și acordul administratorilor și fără a asigura provizionul necesar și, de asemenea, au determinat pe administratorul de la să declare pierdută fila CEC pentru a împiedica executarea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în sarcina ambelor inculpate, faptă pentru care instanța, după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 Cod procedură penală din două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal într-o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, condamnă pe cele două inculpate la pedeapsa de câte 2 ani și 6 luni închisoare (pct. 2).
Din probele administrate în cauză a rezultat că faptele celor două inculpate săvârșite într-un interval de câteva zile (16.12.2001, respectiv 18.12.2001) au avut la bază aceeași rezoluție infracțională - inducerea în eroare a reprezentanților părților civile, încheindu-se în acest fel contractul de credite nr. 371/19.11.2001, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus.
Fapta inculpatelor și, care în calitate de asociați și administratori la cele 3 societăți comerciale ( - ambele inculpate având calitatea de asociați și administratori, - asociat și administrator unic inculpata și - asociat și administrator unic inculpata ) au emis file CEC în favoarea - câte una în numele, respectiv și două în numele, fără a avea disponibilul necesar în contul societăților comerciale pe care le administra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (art. 41 alin. 2 Cod penal numai față de inculpata ), faptă pentru care instanța, după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 Cod procedură penală din trei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal reținute în sarcina inculpatei și a unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal reținută în sarcina inculpatei, condamnă inculpatele la pedepsele de:
- 3 ani și 10 luni închisoare (inculpata )
- 3 ani închisoare (inculpata ) (pct. 3).
Având în vedere că inculpata a emis 3 file CEC (una în numele și două în numele ) într-un interval scurt de timp 23.11.2001-28.12.2001, iar în raport de circumstanțele concrete de comitere a infracțiunii atât cele 3 file CEC emise de inculpata cât și fila CEC emisă de inculpata constituiau mijloace frauduloase, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii atât a formei continuate cât și a variantelor calificate prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal în sarcina inculpatei și doar a variantelor calificate prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal în sarcina inculpatei.
Fapta inculpatei, care în calitate de asociat și administrator unic la, a emis o filă CEC în favoarea fără a avea disponibilul necesar în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 faptă pentru care instanța, după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 Cod procedură penală din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal, îi aplică pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare (pct. 4).
De asemenea, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 Cod procedură penală din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 Cod penal, această schimbare de încadrare, impunându-se pentru identitate de rațiune față de considerentele expuse la punctul anterior, mai puțin cele referitoare la forma continuată a infracțiunii.
Fapta inculpatei, care a prezentat, cu ocazia angajării unui nou credit de la - Agenția Șomcuta M, documente purtând o semnătură falsificată și a menținut în același timp în eroare partea vătămată-garant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal și înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, fapte pentru care instanța, după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 Cod procedură penală din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, îi aplică inculpatei următoarele pedepse:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
Având în vedere că înscrisurile cu privire la care inculpata a executat operațiuni de contrafacere, respectiv contractul de credite și cel de cauțiune (nr. 314/11.10.2001, respectiv 314A/11.10.2001), nu constituie înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. 2 Cod penal, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 Cod procedură penală din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 280 alin. 1 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate celor două inculpate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modul concret în care acestea au fost comise, prejudiciul creat precum și poziția de nesinceritate a inculpatelor în ciuda probatoriului vast administrat și care le dovedea vinovăția.
Deși inculpatele la data săvârșirii faptelor cercetate în prezentul dosar nu aveau antecedente penale, ulterior, prin sentința penală nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 772/19.11.2003 a Curții de APEL CLUJ, ambele inculpate au fost condamnate la pedeapsa rezultantă de câte 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale și înșelăciune.
Constatând că faptele din prezentul dosar sunt concurente cu cele pentru care inculpatele au fost condamnate prin sentința penală arătată anterior, instanța, în temeiul art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și după descontopirea acestei pedepse în componentele corespunzătoare, respectiv 2 luni închisoare și 2 ani închisoare pentru ambele inculpate, în temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b, 36 alin. 1 și 85 Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu cele două componente ale sentinței penale nr. 132/30.01.2003 a Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr.772/2003 a Curții de APEL CLUJ și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare, iar inculpata să execute pedeapsa cea mai grea - 3 ani închisoare cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a-c Cod penal față de ambele inculpate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:
Deși părțile civile, și au formulat pretenții reprezentând întregul prejudiciu suferit, inclusiv dobânda și comisioanele, având în vedere însă obiectul prezentei cauze care se circumscrie operațiunilor de emitere a CEC-urilor fără acoperire și respectiv garantare cu file CEC a unor credite fără asigurarea provizoriului necesar, instanța a avut în vedere doar valoarea înscrisă în titlurile comerciale de valoare și care nu a putut fi recuperată, pentru restul pretențiilor părțile civile având posibilitatea să formuleze acțiuni în justiție distincte.
În consecință, instanța a obligat inculpatele în solidar la plata către partea civilă - Sucursala M - pentru Agenția Șomcuta Mas umei de 260.000.000 ROL cu dobânda contractuală începând cu data de 18 decembrie 2001 până la efectiva achitare (filele 23-28 dosar urmărire penală), constatând că nu s-a constituit parte civilă (fila 121-verso dosarul instanței).
Totodată instanța a obligat inculpatele în solidar la plata următoarelor sume: 250.000.000 lei ROL către partea civilă, reprezentând contravaloarea CEC-ului BG 314. - (fila 88 dosar urmărire penală); 280.000.000 lei ROL către partea civilă - prin lichidator, reprezentând contravaloarea CEC-ului BE 300 - (fila 116 dosar urmărire penală); 59.709.468 lei ROL către partea civilă (fila 179 dosar urmărire penală - filă CEC emisă în numele ).
Inculpata a fost obligată la despăgubiri civile astfel: 222.000.000 lei ROL către partea civilă, reprezentând contravaloarea CEC-ului BE 314 - (fila 229 dosar urmărire penală); 80.578.731 lei ROL către partea civilă (fila 179 dosar urmărire penală).
Inculpata a fost obligată la despăgubiri civile în sumă de 240.000.000 lei ROL către partea civilă.
În temeiul art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea în totalitate a contractului de credit nr. 314 din 11 octombrie 2001 și a contractului de cauțiune nr. 314/A din 11 octombrie 2001, ambele ale - Sucursala M - Agenția Șomcuta M și radierea ipotecii înscrise în CF nr. 11648/24 BMs ub nr. 16761-63 asupra imobilelor din-/25.
Cererea părții civile (fila 541 dosarul instanței) privind acordarea sumei de 100.000.000 lei ROL reprezentând daune morale pentru temerea, suferința și rușinea că își va pierde locuința s-a respins ca inadmisibilă.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către partea civilă în sumă de 800 lei RON.
S-a dat eficiență și prev.art. 191.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele inculpate, apel respins ca nefondat prin decizia penală nr.222/A din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Decizia Tribunalului Maramureșa fost atacată cu recurs de către inculpata care a solicitat în principal restituirea cauzei la parchet întrucât potrivit art.300 proc.pen.instanța nu a fost sesizată în mod legal lipsind de pe rechizitoriu mențiunea primului procuror, aceea de "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei". Sesizarea instanței fiind lovită de nulitate absolută, judecata nu poate continua fiind necesară retrimiterea dosarului organelor de urmărire penală.
În subsidiar, recurenta solicită trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Baia Mare pentru administrarea de probe noi care să confirme vinovăția acesteia și să stabilească în mod exact prejudiciul cauzat părților civile.
Arată că soluția instanțelor de fond se bazează doar pe probele administrate în cursul urmăririi penale și nicidecum pe cele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești susținând că s-au încălcat astfel prevederile art.200 și 289 proc.pen.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Raportând recursul inculpatei, motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpata nu a recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel că în stabilirea vinovăției acesteia, instanța de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa.
Inculpatei i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale". (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași C, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror" (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 proc.pen.
Ținând cont de împrejurarea că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost întocmit la 12 iulie 2004, dată la care nu era pronunțat recursul în interesul Legii 9/2008, rezultă că sesizarea instanței s-a efectuat în mod legal astfel că la acel moment adresa de înaintare a dosarului care conținea semnătura primului procuror, acoperea lipsa mențiunii "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" în privința actului de sesizare al instanței. În prezenta cauză, este atașată rechizitoriului adresa de înaintare a dosarului către instanță și care conține semnătura primului procuror, de unde rezultă că rechizitoriul a fost verificat de acesta înainte de a fi remis Judecătoriei Baia Mare. Față de data pronunțării recursului în interesul legii, anul 2008, rezultă că acesta se aplică numai pentru viitor, dar și în aceste condiții în lipsa mențiunii conducătorului parchetului verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, instanța acordă un termen pentru acoperirea nulității relative care intervine în cauză, în caz de omisiune a acestei mențiuni, sancțiunea nefiind nici în prezent trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
Având în vedere criticile aduse de inculpată hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.
Potrivit art. 345 al.1 Cod pr.penala, asupra invinuirii aduse inculpatei, instanta hotărăste prin sentință, pronuntind după caz condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.
Art. 345 al.2 din același Cod, precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatului se pronunta numai daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savirsita de aceasta.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpată.
Potrivit art. 200 din Codul d e procedura penala, "urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea în judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca "judecata cauzei se face în fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu".
Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmaririi penale trebuie verificate în activitatea de judecata de catre instanta, în ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.
Pe de alta parte, în raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotarirea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.
Ori, în cauza, probele strânse în cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate în faza judecătii, dovedesc, în mod cert, ca autoarea infractiunilor de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 și 3 și art.215 alin.1 și 4 pen.cu aplicarea art.33 lit.a pen.este recurenta și că faptele au existat în realitate.
Verificând în mod nemijlocit conținutul declarațiilor martorilor, rezultă fără echivoc că inculpata este autoarea infracțiunilor deduse judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Recurenta împreună cu inculpata au desfășurat diferite activități comerciale pe parcursul anilor 2000-2003 uritlizând în mod alternativ 3 societăți comerciale pentru a comite infracțiuni de înșelăciune, în urma cărora să obțină avantaje patrimoniale.
Probațiunea dosarului atestă că inculpata avea calitatea de asociat și administrator unic la SC SRL B M, iar recurenta era asociată și administrator unic la SC SRL B M, iar cele două inculpate aveau calitatea împreună de asociat și administrator și la SC SRL B În relațiile comerciale cu diverși parteneri de afaceri, inculpatele obișnuiau să solicite acestora file CEC semnate și ștampilate în sub rezerva că aceste file vor fi utilizate, respectiv completate și introduse la plată, doar în situația în care partenerii urmau să primească marfă, în calitate de cumpărători de la societățile administrate de inculpate.
Declarațiile constante ale martorilor din faza de urmărire penală cât și din faza de cercetare judecătorească, (338-344), se coroborează perfect cu procesele verbale de confruntare (212-217 dos.) cu adresa BNR din care rezultă că SC SRL intrase și se afla în interdicție de plăți în perioada 5 decembrie 2001-27 februarie 2003,rapoartele de constatare tehnico-științifică, raportul de expertiză criminalistică și cu declarațiile inculpatelor și care nu au recunoscut în fața instanței învinuirile aduse, încercând să-și construiască apărări de circumstanță și să acrediteze ideea că faptele comise reprezintă de fapt "raportul de natură comercială, situându-se în afara sferei ilicitului penal".
Dispozițiile art.63 alin.2 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatei date în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Tribunalul Maramureșa concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatei.
Au fost avute în vedere: contractele de credite angajate de inculpate (23-80 și 313 p), filele CEC emise sau girate de inculpate (33,34,88,181-186 și 261 dos.); declarațiile martorilor, -,; declarațiile părții vătămate, adresa BNR din care rezultă că SC SRL BMi ntrase în cip (centrala incidențelor de plăți) în perioada 5 decembrie 2001-27 februarie 2003; rapoartele de constatare tehnico-științifică și raportul de expertiză criminalistică.
Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe și a celei de apel cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatei sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune.
Deși inculpata a negat constant în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe, comiterea faptelor, afirmând că a fost condamnată pe nedrept, susținerile acesteia nu au suport probator.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpată, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Vinovăția inculpatei rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile constante ale martorilor menționați mai sus, care se coroborează perfect cu probele științifice existente la dosar prin care s-a dovedit mai presus de orice îndoială rezonabilă că infracțiunile de înșelăciune au fost comise de recurentă.
Inculpata recurentă a încercat să plaseze întreaga vinovăție asupra inculpatei, apărare înlăturată ca neveridică de probele administrate în cauză.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatei, deoarece evidența identității dintre autor și persoana acesteia este indubitabilă.
În concluzie, rezultă fără echivoc că infracțiunile de înșelăciune deduse judecății au fost comise de inculpata recurentă, în unele cazuri singură sau în altele împreună cu inculpata.
Întrucât condamnarea inculpatei s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.52proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatei se va respinge ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.recurenta va plăti statului 500 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorarul avocațial parțial acordat pentru studiul dosarului avocatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata fiica lui și, născută la 1.04.1957 în jud.M împotriva deciziei penale nr.222 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 150 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpata să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 150 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PD/CA
3 ex. - 16.04.2009
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Iuliana Moldovan Maria Boer
