Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 215 Cod penal -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 239
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 octombrie 1978, în prezent arestat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 512 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura completă.
S- făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent a solicitat repunerea în termen a recursului declarat. arătat că decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate, întrucât această cale de atac s- judecat în lipsa clientului său, care era plecat în Italia, iar citarea s- făcut la domiciliul mamei sale, prin afișare, astfel încât nu a avut cunoștință de termenele de judecată și nici de soluția pronunțată în apel decât după ce s-a emis mandatul de executare. Pe fond, a cerut admitere recursului, casarea deciziei, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel și anularea mandatului de executare pedepsei închisorii, cu suspendarea executării pedepsei până la rejudecarea acestuia.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a cererii de repunere în termen, ca nefondată, arătând că recursul fost declarat la 29 aprilie 2009, cu depășirea termenului de 10 zile de la data aducerii la cunoștință a hotărârii de condamnare (16 aprilie 2009, când a fost adus în România de la Milano), astfel încât este tardiv declarat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea cererii de repunere în termen recursului declarat. A arătat că a părăsit țara după ce a fost achitat de către instanța de fond.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din data de 09 iunie 2005, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 2 cu art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în luna august 2004, a indus în eroare pe partea vătămată căruia i-a promis un loc de muncă în străinătate, obținând în acest sens, fără drept, suma de 200 Euro.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 331 din 03 februarie 2006, în baza art. 10 lit. d, art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal, cu art. 37 lit. a, b Cod penal.
S-a constatat ca partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în speță, au fost prezentate două versiuni asupra celor întâmplate în luna august 2004, una de către reprezentanții Ministerului public, prin care s-a arătat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.2 Cod penal, versiune susținută parțial de martora și alta a inculpatului, care a precizat în instanță că nu l-a indus în eroare pe și nici nu i-a provocat acestuia vreo pagubă, versiune confirmată de însăși partea vătămată cât și de martorul care în instanța au revenit la declarațiile date în cursul urmăririi penale și, prin urmare, s-a apreciat de către prima instanță că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, dispunându-se achitarea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că instanța de fond în mod greșit a apreciat că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin decizia penală nr. 512 A din data de 19.12.2006, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani împotriva sentinței penale nr. 331 din 03 februarie 2006 a Judecătoriei Botoșani.
S-a desființat hotărârea atacată și, rejudecând cauza, în temeiul art. 215 alin. 2 cu aplicarea art. 37 lit. a și b și art. 39 alin. 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
S- făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a - c Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 31 ianuarie 2005 și până la data punerii efective în libertate.
S-a menținut liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă de 174 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 207 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei Rădăuți.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 Euro cu titlu de confiscare specială.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că prin rechizitoriul parchetului prin care a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. 2 Cod penal, s-a reținut în sarcina inculpatului că, la începutul lunii august 2004, aflând că partea vătămată intenționează să meargă în străinătate pentru a-și căuta un loc de muncă, s-a hotărât să o înșele cu scopul de a dobândi un folos material injust.
În executarea rezoluției infracționale, acesta s-a întâlnit în mai multe rânduri cu partea vătămată și pentru a-i câștiga încrederea i-a povestit că are o cunoștință în Germania ce lucrează ca barman șef la un restaurant si cu care poate lua legătura pe internet, putându-i asigura un loc de muncă în schimbul unei sume de bani. Inculpatul i-a spus părții vătămate că persoana pe care o cunoaște se numește "" și pentru aoi nduce și menține în eroare pe aceasta l-a rugat pe martorul, care lucra ca operator calculatoare la o sală de internet din municipiul B, să răspundă de la un alt calculator din sală și joace rolul acelui personaj numit "". Intrând în acest joc, fără a cunoaște intențiile inculpatului și a primi vreun folos material, în mai multe rânduri, martorul a discutat discuții virtuale cu partea vătămată prin intermediul inculpatului, prin această metodă inculpatul creându-i convingerea părții vătămate că-i va asigura un loc de muncă în Germania, fapt pentru care i-a solicitat și a primit de la aceasta suma de 200 Euro. Partea vătămată a plecat în Germania, însă a constatat că la data și locul stabilit nu a fost așteptat de nicio persoană și că, de fapt, acesta îl înșelase.
Atât la urmărirea penală, cât și în instanță, inculpatul nu a recunoscut fapta comisă iar martorul nu și-a mai menținut declarația dată la urmărirea penală.
Singura persoană care și-a menținut declarațiile a fost martora, care a arătat că în luna august 2004 a văzut când inculpatul și partea vătămată discutau despre o plecare în Germania, inculpatul spunându-i apoi acesteia că vrea "să-i dea țeapă" părții vătămate.
Mai rezultă din dosarul de urmărire penală că martorul uaf ost înșelat de inculpat și păgubit cu suma de 100 Euro în aceleași împrejurări și în aceeași modalitate ca și partea vătămată, însă nu a vrut să participe la procesul penal în calitate de parte vătămată, iar în cursul judecății nu a fost posibilă audierea sa în calitate de martor întrucât era plecat în străinătate.
Fiind reaudiat în apel, martorul, față de care procurorul s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a revenit asupra declarației date în instanță, menținându-și declarația dată la urmărirea penală, arătând că recunoaște faptul că inculpatul, pentru a-i câștiga încrederea părții vătămate, l-a rugat să vorbească cu aceasta de la un alt calculator, dându-se ca fiind persoana numită din Germania, comunicându-i părții vătămate să vină în Germania întrucât sunt locuri de muncă.
Reținându-se această situație de fapt, se apreciază că în speță rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, iar declarațiile date în fața instanței de judecată de către partea vătămată și martorul trebuie înlăturate, fiind vorba despre o încercare vădită a acestora de a-l dezvinovăți pe inculpat.
La stabilirea și individualizarea pedepsei s-a avut în vedere persoana inculpatului care, prin faptele de furt și înșelăciune pentru care a fost condamnat anterior, a dovedit perseverență infracțională, apreciind că pentru reeducarea sa este necesară o pedeapsă cu închisoare cu executare în regim de detenție, dată fiind și starea de recidivă postcondamnatorie față de restul de pedeapsă de 174 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 207 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei Rădăuți, menținându-se liberarea condiționată față de aceasta.
În ceea ce privește latura civilă, dată fiind declarația părții vătămate de la prima instanță, aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză astfel că, în temeiul art. 118 lit. e Cod penal, s- confiscat de la inculpat, în folosul statului, suma de 200 Euro.
După rămânerea definitivă, prin nerecurare, a hotărârii, s-au emis formele de executare, incluzând aici și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 721/11.01.2007 al Judecătoriei Botoșani.
Potrivit adresei nr.49593/08.05.2009 ANP- Penitenciar B, inculpatul a fost arestat de către Inspectoratul de Poliție B la data de 16.04.2009 (186 ds. prima instanță).
La data de 29.04.2009, a declarat recurs împotriva deciziei penale mai sus arătate.
În motivarea recursului, acesta a arătat că hotărârea atacată este lovită de nulitate, întrucât apelul s-a soluționat în lipsa sa, el fiind plecat la muncă în Italia. Citarea s-a făcut prin afișare la domiciliul mamei sale, astfel că nu a avut cunoștință despre termenele de judecată și soluția pronunțată. solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât este nevinovat, precum și suspendarea executării pedepsei până la soluționarea apelului.
Analizând recursul, Curtea constată că acesta fost tardiv introdus.
Astfel, conform declarației de la fila 16 dosar fond, inculpatul a fost audiat la termenul de judecată din 6.09.2005, fiind prezent în instanță, citarea făcându-se pe adresa indicată de către acesta în faza de urmărire penală, respectiv B,-,.B, etaj 2,. 9.
Nici la această dată și nici ulterior nu a indicat vreun alt domiciliu, o schimbare de adresă.
Ori, chiar dacă au existat indicii că inculpatul nu s-ar mai afla la domiciliu (fără a se cunoaște exact perioada), urmare plecării sale în Italia, în lipsa unei locații concrete, corect s-a procedat la citarea sa în continuare la domiciliul cunoscut, dar și la consiliul local, în conformitate cu alin. 4 al art. 177 Cod pr.penală, comunicarea deciziei pronunțate în apel făcându-se în același mod.
Potrivit art. 3853, 363 al. 3 Cod pr.penală, termenul de declarare recursului este de 10 zile și curge, pentru partea care lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Împotriva deciziei penale atacate, pronunțată la 19.12.2006, inculpatul a declarat recurs abia la data de 29.04.2009, (încarcerarea sa producându-se în România la data de 16.04.2009), deci după termenul prevăzut de textul de lege mai sus-menționat, în condițiile în care, astfel cum mai sus s- arătat, comunicarea hotărârii fusese valabil efectuată, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează această instituție.
Dispozițiile art. 364, la care face trimitere disp. art. 3853al. 2 Cod pr.penală, reglementează condițiile în care are loc repunerea în termenul de declarare recursului.
Astfel, se impun fi îndeplinite, cumulativ, două cerințe: întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea să fi fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Or, petentul nu dovedit existența vreunei cauze temeinice de împiedicare, în accepțiunea acestui text de lege, care să-l fi pus în imposibilitatea declarării recursului, în toată perioada cuprinsă între data comunicării deciziei atacate (29.12.2006) și data depunerii cererii, respectiv 29.04.2009.
Nefiind îndeplinită această condiție, instanța nu o va mai analiza și pe cea ca cererea să fi fost formulată în interiorul termenului de 10 zile de la începerea executării pedepsei și nici criticile aduse hotărârii atacate.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că recursul declarat de inculpat este tardiv, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. a teza I Cod pr.penală, îl va respinge ca atare.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 26 octombrie 1978 în B, cu același domiciliu,-,. B,. 2,. 9, județul B, CNP -, împotriva deciziei penale nr.512 din data 19.12.2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca tardiv introdus.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Jud. fond
Jud. apel
2 ex./26.06.2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
