Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 328/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 328
Ședința publică de la 25 Aprilie 2008
ul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 111/A din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns administrator G pentru intimata - parte civilă SERV, care a fost asistată de avocat ales GG, precum și avocat ales reprezentând pe recurentul - inculpat.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri noi sau ridicate excepții, iar reprezentantul Parchetului neavând obiecțiuni, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul a solicitat admiterea recursului formulat de Parchet, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejucare la Tribunalul Mehedinți.
A arătat că decizia pronunțată de tribunal este nelegală întrucât neprezentarea materialului de urmărire penală nu este sancționată cu nulitatea absolută nefiind precizată în mod expres în Codul d e procedură penală în cazurile de nulitate absolută.
Procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală a fost întocmit de un procuror de la un alt parchet decât cel care a efectuat urmărirea penală iar inculpatul a fost citat de mai multe ori.
Procesul verbal poate fi identificat prin serie și număr și ca urmare se poate verifica instanța care l-a emis.
A mai arătat că procesul verbal îndeplinește condițiile prevăzute de lege și că prezentarea materialului de urmărire penală nu era obligatorie întrucât inculpatul era cercetat în stare de libertate iar actele depuse după întocmirea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu influențează soluția ce poate fi pronunțată în cauză.
Avocat G având cuvântul pentru partea civilă C: SRL a solicitat admiterea recursului formulat de Parchet și respingerea recursului formulat de inculpat, casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecarea apelului.
A arătat că inculpatul a fost de rea-credință pe parcursul urmăririi penale pentru că nu s-a prezentat la nici una din convocările organului de urmărire penală și că există nici unul din cazurile prevăzute de art. 332.C.P.P.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat a solicitat admiterea recursului formulat de inculpat, în temeiul art. 38515pct. 14.C.P.P. și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.1C.P.P. pentru că în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, acesta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
În subsidiar a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În privința recursului formulat de Parchet a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează să se pronunțe în cauză.
În replică, reprezentantul Parchetului a arătat că în raport cu motivele de recurs formulate, nu poate fi analizat motivul de apel formulat în sensul schimbării încadrării juridice a faptei și a solicitat admiterea recursului formulat de inculpat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, Judecătoria Strehaiaa dispus prin sentința penală nr. 83 din 28.02.2007, în baza art.334 C.P.P. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.1 și 4.Cod Penal în infracțiunea prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea 59/1934.
În baza art.84 alin.1,pct.2 din Legea nr.59 /1934, inc. a fost condamnat la 8 luni închisoare.
În baza art.81-82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83, 84.
Cod PenalÎn baza art.14,346 rap.C.P.P. la art.998-999 cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 68.245,77 lei daune materiale, reprezentând prejudiciul nerecuperat, sumă ce va fi reactualizată de la data de 13.04.2004 până la data plății efective.
În baza art.191 C.P.P. inculpatul a fost obligat la 1050 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorariu avocat din oficiu vor fi avansați din fondurile ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că, în cursul anului 2003, administrator la, Serv. SRL Mihăiești și la SRL, a desfășurat relații de afaceri cu G - administrator la S-. Serv. SRL
În urma tranzacțiilor, Serv. SRL datora către SC Serv. SRL suma de 682.457,720 lei, debit ce a luat naștere prin cedarea de către Serv. Lau nor creanțe către de la SRL D, în valoare de 900.000 lei inculpatul achitând la vremea respectivă suma de 300.000.000 lei, rămânând o diferență de 600.000.000 lei ce urma să fie achitată de inculpat în numerar, conform declarației dată de administratorul părții civile în fața organelor de poliție la data de 28.04.2004.
Față de insistențele părții vătămate de a-i fi achitată suma de bani, după ce anterior emisese către societatea creditoare două bilete la ordin refuzate la plata datorită lipsei de disponibil în cont, la începutul anului 2004( conform declarației administratorului părții civile de la termenul din 22.- și a declarației martorului ), inculpatul a înmânat acestuia fila CEC seria - 300 nr.-, necompletată la nici una din rubrici, semnată și ștampilată cu ștampila SC restul datelor fiind completate de administratorul părții civile( conf.declarației acestuia de la termenul din 25.01.2007).
Ulterior, la data de 13.04.2004, administratorului SC Serv. SRL a introdus în bancă fila CEC, care a fost refuzată la plată datorită lipsei de disponibil în contul societății emitente.
Conform adresei emisă de R - Sucursala Cîmpulung sub nr. 7500/3.06.2004, Sc SRL ( în numele căreia s-a emis fila CEC) era în interdicție bancară din data de 30.03.2004.
Din declarațiile administratorului părții civile, ale inculpatului și martorilor audiați, instanța de fond a reținut că debitul pe care societatea inculpatului îl datora părții civile nu a luat naștere în urma unei tranzacții comerciale clasice în care plata contravalorii mărfii livrate se face prin emiterea unei file CEC, ci esențial în" tranzacția" dintre societatea inculpatului și partea civilă a fost, tocmai, înțelegerea părților, ca în schimbul cedării creanței de la SC SRL D, societatea inculpatului să achite suma de bani în numerar.
În aceste condiții, s-a constatat că fila CEC a fost înmânată pentru a dovedi existența datoriei, ca o garanție pentru eventualitatea în care plata nu se va face în numerar - conform înțelegerii părților, ținând cont și de atitudinea administratorului părții civile care amenințase că își va da foc ( conform. Declarației inculpatului coroborată cu declarațiile martorilor și ).
Conform declarației inculpatului confirmată de depoziția martorului, administratorul părții civile, deși avertizat de inculpat că nu există disponibil în contul SC SRL, a acceptat fila CEC chiar și de la SC SRL cu care societatea sa nu avea relații comerciale, împrejurare ce întărește convingerea că fila CEC a fost înmânată drept garanție, urmând ca debitul să fie achitat, ulterior, în numerar, cu atât mai mult cu cât, la momentul emiterii filei CEC, inculpatul urma să încaseze o sumă mult mai mare - 9 miliarde lei - de la SC SA, sumă ce nu a mai intrat în contul societății sale, întrucât firma debitoare a intrat în faliment.
De altfel, susținerea părții civile în sensul că inculpatul a redirecționat datoria pe care o avea de primit de la SC SA către SC, a fost contrazisă de cele menționate în adresa nr.10/8.02.2007 emisă de această din urmă societate.
Având în vedere toate aceste împrejurări, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, dedusă judecății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, ținându-se cont că deși, la emiterea filei C, inculpatul a adus la cunoștință administratorului părții civile că în contul societății cu care acesta se afla în relații comerciale, nu există disponibil, acesta a acceptat, drept garanție a plății ce urma să se facă ulterior, chiar și o filă C ce aparținea unei societăți cu care nu avea nici o legătură comercială.
În aceste condiții, s-a reținut că nu este îndeplinit scopul prevăzut de lege pentru existența infracțiunii prev. de art.215 Cod Penal, cu atât mai mult cu cât se poate observa că fila Caf ost emisă practic în "alb" toate mențiunile, inclusiv data scadenței fiind completate ulterior de administratorul părții civile.
De asemenea, s-a menționat de instanța de fond că administratorul părții civile a introdus fila C în bancă la data de 13.04.2004, deci după aproximativ 3 luni de la data înmânării acesteia( ianuarie - februarie 2004 conform declarației martorului ), împrejurare ce denotă încă o dată lipsa intenției inculpatului de a înșela partea civilă, având în vedere că rulajul conturilor Complex L din perioada înmânării filei C, se observă că există disponibil în contul acestei societăți și de altfel Complex Lai ntrat în interdicție bancară la data de 30.03.2004, deci după data la care inculpatul a emis fila
S-a precizat în considerentele sentinței că toate aceste împrejurări întăresc convingerea că inculpatul nu a acționat pe plan subiectiv cu intenția de a-l induce în eroare pe reprezentantul părții civile, astfel că lipsește latura subiectivă necesară pentru existența infracțiunii de înșelăciune.
În drept, s-a constatat de instanța de fond că fapta inculpatului - de a emite o filă C, fără a avea tras disponibil, suficient în acel moment - este incriminată de dispozițiile art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934.
Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă judecătoria Strehaia de inc. și de civ.p. C SRL - S, prin administrator..
Parchetul a criticat hotărârea pentru aplicarea greșită a art.334 C.P.P. în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.4 p în infracțiunea prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea 59/1934, atâta vreme cât aceeași instanță a constatat existența condiției esențiale a săvârșirii infracțiunii prev.de art.215 alin.4 Cod Penal, respectiv producerea unei pagube posesorului C - ului prin inducere în eroare și chiar l-a obligat pe inculpat la despăgubiri materiale.
S-a arătat în continuare că textele prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, încriminează două fapte distincte și această infracțiune la legea cecului este o infracțiune de pericol care nu implică producerea unui prejudiciu; această lege reglementând operațiuni efectuate cu cecuri care presupun bună credință și încredere între parteneri, beneficiarul nesuportând nici o pagubă, dar fapta este totuși infracțiune pentru că așa cum prevede legea cadru, în momentul emiterii trebuia să existe provizia necesară. Astfel se precizează că infracțiunea prevăzută de Legea nr.59/1934 presupune un singur element și anume emiterea unui C fără a exista disponibil în contul trăgătorului, necondiționat de producerea vreunui prejudiciu sau de atitudinea subiectivă a emitentului.
Referitor la infracțiunea prev. de art.215 alin. 4.Cod Penal, Parchetul a susținut în motivele de apel că, că pentru existența ei, sunt necesare mai multe elemente, în primul rând inducerea în eroare a beneficiarului C - ului, prin prezentarea mincinoasă a faptului că exista provizia necesară în bancă în momentul emiterii lui, ori acest fapt a fost dovedit, respectiv intenția frauduloasă a emitentului, având ca scop dobândirea unui folos material injust, situație în care s-a apreciat că infracțiunea comisă de inculpat este cea de înșelăciune în condiții prev. de art.215 alin. 4.Cod Penal și nu cea prevăzută de legea cecului și s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 al.4
Cod PenalPartea civilă Serv. L - prin administrator G - a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală în sensul că greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice, având în vedere că s-a reținut eronat că inculpatul a acționat fără intenția de a înșela, deși din probele administrate, respectiv perseverența acestuia de a elibera instrumente de plată diferite, știind că nu are disponibil în cont( a eliberat întâi bilete de ordin care au fost refuzate la plată), iar susținerea inculpatului că această filă reprezintă o garanție a datoriei nu este în concordanță cu legea, cât și faptul că a direcționat suma ce trebuia încasată de la la o altă societate demonstrează intenția infracțională a inculpatului de a înșela partea civilă, astfel că nereținerea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inc. și schimbarea încadrării juridice, au fost apreciate ca nelegale.
Totodată, hotărârea primei instanțe a mai fost criticată și pentru că aceasta a omis să-l oblige pe inculpat la cheltuielile de judecată cerute și dovedite de partea civilă.
Prin apelul declarat de inc., s-a susținut - potrivit motivelor precizate oral de avocatul său - că nu se face vinovat de comiterea nici unei fapte penale, întrucât nu este vorba de emiterea unei file câtă vreme nu completat rubricile acesteia, nu s-a ținut seama că fila semnată doar și ștampilată de inculpat a fost dată în anumite împrejurări sub presiune și, de altfel, această filă a fost emisă în perioada ianuarie-februarie 2004 - când inculpatul nu era în interdicție bancară. Interdicția bancară intervine în martie 2004 și aceasta datorită falimentării A de unde inculpatul avea de încasat 2 miliarde lei.
Din aceste considerente, s-a solicitat în principal achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.P.P. iar în subsidiar, dacă se apreciază că acesta a comis totuși infracțiunea la legea cecului, s-a apreciat că pedeapsa aplicată este prea aspră și s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu amendă, avându-se în vedere gradul minim de vinovăție.
Prin decizia penală nr. 111/A din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, inculpatul și de partea civilă SC Serv SRL-S prin administrator G, desființarea hotărârii primei instanțe și, în baza art. 332 alin. 2 p Cod Penal, restituirea cauzei privind pe inculpatul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, în vederea refacerii urmăririi penale.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că, potrivit art.257 C.P.P. procurorul, primind dosarul de la organele de cercetare penală, are obligația de a-l chema pe învinuit și de a-i prezenta materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art.250 și următoarele din codul d e procedură penală.
Verificându-se acest aspect, s-a observat de instanța de prim control judiciar că, după redeschiderea urmăririi penale urmare a deciziei penale nr.1637/R din 4.11.2005 a Tribunalului Mehedinți și după efectuarea altor acte de urmărire penală conform hotărârii menționate, inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 15 mai 2006 de un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, încheindu-se în acest sens un proces-verbal în care nu s-a menționat numele complet al procurorului (numele este indescifrabil) și nici numărul de dosar de urmărire penală pentru care s-a încheiat respectivul act procesual.
În aceste condiții, s-a constatat că obligația procurorului, prev. de art.257 C.P.P. nu a fost îndeplinită în condițiile în care doar procurorul care supraveghează urmărirea penală este abilitat să prezinte materialul de urmărire penală învinuitului și nu orice procuror de la oricare parchet din țară, situație în care procesul - verbal existent la dosar fiind lovit de nulitate absolută prin încălcarea normelor ce reglementează competența, rezultând din dispozițiile art.132 alin.2 C.P.P. că prezentarea materialului de urmărire penală nu poate fi făcută nici prin comisie rogatorie, echivalează cu inexistența lui și implicit cu nerespectarea obligației reglementată de art.257 C.P.P. în sensul cunoașterii de către inculpat a tuturor probelor care stau la baza învinuirii sale în raport de care poate să-și formuleze cereri în apărare. Aceste încălcări ale normelor de procedură afectează garantarea dreptului la apărare instituit de legiuitor prin art.6 și C.P.P. duce la încălcarea și a art.6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în sensul că inculpatului nu i s-a asigurat dreptul la o apărare efectivă și reală în cadrul procesului penal.
Că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare mai rezultă și din actele depuse la dosar după data de 15.05.2006, acte care au fost înaintate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia către Poliția Orașului S, după prezentarea materialului de urmărire penală făcută în condiții nelegale, în raport de cele menționate mai sus.
Drept urmare, instanța de apel a apreciat că s-au încălcat și disp. art.253 C.P.P. cu consecința punerii inculpatului în imposibilitate de a-și exercita drepturile procesuale și de a se apăra, acesta fiind trimis în judecată fără a lua cunoștință de noul material probator administrat în cauză.
Totodată, această nerespectare a unei norme procesuale imperative a dus la sesizarea nelegală a instanței de judecată prin neprezentarea materialului de urmărire penală, deoarece rechizitoriul putea fi întocmit legal doar după efectuarea acestui act procesual care este de fapt și ultimul la care participă învinuitul,întrucât redactarea actului de sesizare nu este un act public.
De asemeni, s-a constatat că refacerea actelor lovite de nulitate este imposibilă în faza de judecată, fiind vorba de acte de urmărire penală, iar fără refacerea acestora este afectată întreaga activitate procedurală din faza de urmărire penală.
Astfel, cum nulitățile absolute, cât și cele prevăzute de art.197 alin. 4, teza finală se C.P.P. pot invoca din oficiu în orice moment, tribunalul a apreciat că, pentru considerentele arătate, sesizarea instanței de fond nu a fost legală, condiții în care apelurile declarate au fost apreciate ca fondate.
Referitor la criticile aduse de apelanți cu privire la încadrarea juridică a faptei, vinovăția inculpatului și neacordarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a apreciat că nu se mai impune analizarea acestor critici, față de faptul că urmărirea penală s-a efectuat cu încălcarea normelor procesuale prev. de articolul 6 care garantează dreptul la apărare al inculpatului în tot cursul procesului penal, ceea ce a afectat implicit legala sesizare a instanței.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul.
În motivele de recurs formulate de Parchet s-a arătat că decizia este nelegală pentru că în mod greșit s-a dispus în temeiul art. 332 alin. 2.C.P.P. restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale. O altă critică privind nelegalitatea deciziei o constituie greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 4.Cod Penal în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
S-a arătat că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea disp. art. 332 alin. C.P.P. potrivit cărora instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către un avocat.
Conform procesului verbal seria B nr. - din 16.05.2006, inculpatului i-a fost adusă la cunoștință atât încadrarea juridică a faptei cât și a materialului probator, consemnându-se că inculpatul nu solicită administrarea de probe în apărare, proces verbal care a fost semnat de către inculpat.
Motivarea instanței de apel în sensul că numele procurorului care a prezentat materialul de urmărire penală nu este descifrabil nu are suport probator pentru că prezentarea materialului s-a făcut de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung iar completarea numelui procurorului descifrabilă sau nu, nu constituie un caz de nulitate absolută.
Actele la care face referire instanța de apel în sensul că s-au depus după prezentarea materialului de urmărire penală, privesc S, societate care nu are legătură cu speța dedusă judecății respectiv inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna acestei societăți.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrăriii juridice a faptei din infr. prev. de art. 215 alin. 1 și 4.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 84 alin 1 pct. 2 din legea 59/1934 având în vedere că prin decizia nr.9 /24.10.2006 a ICCJ, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit că în situația în care beneficiarul cec-ului are cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibil necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea prev de art. 83 alin. 1 pct. 2 din legea nr. 59/1934 neexistând condiția inducerii în eroare și a cauzării unui prejudiciu, condiție esențială a existenței infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 4.
Cod PenalInstanța trebuia să constate că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în sensul că inculpatul a indus în eroare beneficiarul cec-ului, indicându-i faptul că există provizia necesară în cont.
Inculpatul și-a motivat recursul în cadrul dezbaterilor solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 38515pct. 14.C.P.P. și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.1C.P.P. pentru că în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, acesta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni. În subsidiar a criticat și modalitatea de executare stabilită de instanța de fond solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Recursurile formulate de Parchet și inculpat urmează să fie admise pentru următoarele considerente:
Criticile formulate de Parchet în sensul greșitei restituiri a cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale sunt fondate.
La fila 7 dosarului 1827/2006 al judecătoriei Strehaia se află procesul verbal seria B nr. -/15.05.2006 al Parchetului de pe lângă judecătoria Câmpulung în care s-a consemnat declarația inculpatului, acesta arătând că a luat cunoștință de materialul de urmărire prezent în dosar precum și precizarea acestuia că nu recunoaște săvârșirea faptei. Se constată că in procesul verbal este trecut numele procurorului care a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală și că acest proces verbal este semnat de inculpat.
Nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 250 și art. 252 C.P.P. este sancționată cu nulitatea relativă și nu absolută, așa cum a reținut instanța de apel, nefiind prevăzută expres în cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art. 197 alin. 2
C.P.P.Încălcarea dispozițiilor menționate mai sus, privind prezentarea materialului de urmărire penală, nu privește neregularitatea actului de sesizare a instanței, ci poate atrage nulitatea urmăririi penale, în condițiile prevăzute de art. 197 alin. 4
C.P.P.Astfel, aceste neregularități trebuie să fie invocate în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.
În speță nu au fost încălcate nici dispozițiile privind competența după materie sau calitatea persoanei care ar putea atrage sancțiunea nulității absolute, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2
C.P.P.De asemenea, se constată că nu au fost încălcate nici dispozițiile privitoare la asistența juridică obligatorie, întrucât, inculpatul nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 171 alin. 2
C.P.P.Ca urmare, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de apel a considerat că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 332 alin. 2 C.P.P. și urmează ca, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c raportat C.P.P. la art. 3859pct. 10 C.P.P. să admită recursurile formulate de Parchet și inculpat, casând decizia atacată și trimițând cauza pentru judecarea apelurilor, la Tribunalul Mehedinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 111/A din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul cu nr-.
Casează decizia recurată.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor, la Tribunalul Mehedinți.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: -
Jud. apel:
Dact. 3 ex.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
