Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 342/2009
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. Din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr.30/04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul intimat asistat de avocat cu delegație din oficiu și inculpatul intimat asistat de avocat cu delegație din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părții civile intimate Banca Transilvania sucursala
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care întrebații fiind, inculpații au precizat că sunt de acord să fie asistați de avocații desemnați din oficiu.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 385/14 alin.1/1 pr.penală a procedat la audierea fiecărui inculpat intimat, declarațiile acestora fiind consemnate în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Reprezentanta parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu astfel cum a fost formulat și solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, în principal a se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond întrucât în cauză nu au fost introdusă societățile inculpaților ca și părți responsabile civilmente și nici nu au fost citate.
În subsidiar solicită pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals precizând în acest sens că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii și o gravă eroare de fapt deoarece bilanțurile folosite au fost falsificate și în raport de acestea inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.
Pentru inculpatul, avocata desemnată din oficiu a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nici pe latură subiectivă nu s-a dovedit intenția inculpatului de a obține foloase injuste, iar mai mult de atât creditele au fost rambursate.
Pentru inculpatul intimat, apărătorul desemnat din oficiu solicită respingerea recursului declarat de procuror ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate precizând că.din probele de la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul a știut că bilanțul contabil a fost falsificat, mai mult de atât nu a fost descoperită persoana care a falsificat actele astfel că inculpatul nu poate fi condamnat pentru simple speculații.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că a cumpărat firma, iar creditul a fost aproape integral achitat.
Inculpatul având ultimul cuvânt a precizat că a vrut să-și cumpere mașină și a rămas și în pierdere.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin sentința penală nr. 311/30 octombrie 2008 Judecătoriei Mediaș în baza art. 334.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 al. 3.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. în infracțiunile prevăzute de art. 215 al.1, 2 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. d pr.pen. au fost achitați inculpații, fiul lui și, născut la data de 26.11.1976 în Mediaș jud. S, domiciliat în Mediaș,- jud. S CNP - și, fiul lui și, născut la 10.06.1954 în, jud. S, domiciliat în com. nr.33, jud. S, CNP -, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen. și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291.pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.pen.
S-au respins pretențiile formulate de partea civilă Banca Transilvania - sucursala S în procesul penal.
S-au anulat bilanțurile contabile avute în vedere de partea civilă la încheierea contractelor de credit nr.1041/24.10.2005, 125/03.02.2006, 129/06.02.2006 și 486/11.04.2006.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că potrivit actului adițional la actele de constituire ale SC SRL, la data de 17.01.2006 au fost cooptați în societate inculpatul și martorul. La aceeași dată s-a retras din societate G, care a cesionat părțile sale sociale către noii veniți ( 217-218 ).
La data de 31.01.2006 inculpatul a formulat o cerere de credit la Banca Transilvania - agenția Mediaș prin care a solicitat un credit de 35000 lei. La data de 03.02.2006 SC SRL a obținut creditul solicitat și a fost încheiat contractul de credit nr. 125 cu dobândă zero - nevoi temporare. Creditul a fost acordat cu garanție reală mobiliară, banca acceptând o cesiune cont curent pt. suma de 42000 lei și un bilet la ordin emis de societate în favoarea băncii ( 106). Contractul și actele de credit au fost semnate de inculpat și de asociatul său. Printre documentele depuse la bancă în vederea obținerii creditului se numără și bilanțul contabil al societății la data de 30.06.2005 cu contul de profit și pierderi și datele informative, întocmit și semnat de fostul asociat unic G ( 124-128). Banii obținuți au fost ridicați de inculpatul - 1290 lei ( 148), martorul - 10000 lei ( 149) și s-a plătit suma de 13000 lei către SC SRL ( 150). Creditul acordat a fost integral rambursat ( 261) potrivit comunicării făcută de bancă.
S-a arătat că la data de 31.01.2006 inculpatul a mai făcut o cerere pentru obținerea unui credit pentru achiziție de autoturism în valoare de 43000 lei la aceeași bancă ( 172). La data de 06.02.2006 a fost încheiat contractul de credit de investiții fără aport propriu pentru suma solicitată, scadența finală fiind la 05.03.2011 ( 154). S-a instituit gaj asupra autoturismului societății ( 192) marca Volkswagen Golf Variant 1.9, evaluat de expertul băncii ( 160 și 185-190). Contractul de credit a fost semnat de ambii asociați. A fost depus la bancă același bilanț contabil ca și în cazul precedentului credit. Creditul este în curs de derulare, societatea înregistrând restanțe importante la plata ratelor, după ce inculpatul a fost arestat în altă cauză. Banca Transilvania s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 42213,3 lei ( 125-126).
La data de 03.04.2006 asociatul s-a retras din societate, părțile sale sociale fiind cesionate inculpatului ( 227).
Ulterior s-a constat că bilanțul contabil depus de inculpat la bancă împreună cu documentația pentru obținerea creditelor cuprindea date nereale, fiind modificate datele pentru a părea că societatea este profitabilă și a putea obține creditele. În realitate societatea nu avea o activitate profitabilă, așa cum se desprinde din bilanțul real, înregistrat la organele fiscale ( 247-249).
Fostul asociat unic G nu a putut fi ascultat în cauză întrucât a decedat, iar inculpatul a arătat că bilanțul folosit la bancă este cel pe care l-a primit de la fostul asociat unic cu ocazia cesiunii.
Procurorul a considerat că inculpatul este cel a procurat și folosit documentul contabil cu date nereale, întrucât fostul asociat unic depusese la organele fiscale bilanțul contabil cuprinzând datele reale. Nu au fost administrate probe pentru a descoperi persoana care a modificat datele din bilanțul contabil.
În consecință, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor continuate de uz de fals (art.291 pen. cu aplic. art.41 al. 2. pen.) și înșelăciune (art. 215 al. 3. pen. cu aplic. art.41 al. 2. pen.).
Instanța a reținut că încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune în convenții (art. 215 al.3 pen.) nu este una corectă fiind vorba de o varietate particulară a infracțiunii tipice de înșelăciune în formă agravată (prin folosirea unui mijloc fraudulos), astfel că în temeiul art.334 pr.pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din art. 215 al. 3. pen. cu aplic. art. 41 al. 2. pen. în art. 215 al. 1, 2 și 3. pen. cu aplic. art.41 al. 2. pen.
În ce privește infracțiunea continuată de înșelăciune, instanța a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 1 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen.
S-a precizat în considerente că concluzia procurorului că inculpatul este cel care a procurat bilanțul contabil falsificat nu are suport probator. Nici o probă din dosar nu a arătat că inculpatul ar fi cunoscut că documentul contabil cuprinde date nereale sau că ar fi făcut demersuri pentru a obține un bilanț falsificat. Circumstanțele obținerii creditului au fost în favoarea inculpatului, societatea obținând creditele la scurt timp după ce asociații s-au schimbat (după aproximativ 2 săptămâni). S-a reținut că s-ar putea specula că tocmai în vederea obținerii creditelor cei doi asociați au cumpărat societatea, însă astfel de afirmații trebuie să fie probate, nu doar prezumate. Faptul că fostul asociat unic a decedat înainte de a fi ascultat a fost o altă împrejurare care profită inculpatului, întrucât nu s-a putut stabili ce documente a remis celor doi cesionari. De altfel, s-a arătat ca fiind surprinzătoare decizia parchetului de a-l trimite în judecată doar pe unul dintre asociați, din moment ce ambii au semnat contractele de credit și ambii au ridicat sume de bani în numerar ( cazul celui de-al doilea credit), iar martorul s-a retras din societate după obținerea creditelor.
Inculpatul a arătat că intenția sa nu a fost aceea de a frauda banca, dovadă că primul credit l-a rambursat integral, iar al doilea l-a plătit până în momentul arestării sale în alt dosar și și-a exprimat disponibilitatea de a plăti și restul creditului neachitat.
În concluzie, prima instanță a susținut că elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune nu sunt întrunite nici sub aspect obiectiv, nici subiectiv. Pe de o parte, nu s-a probat acțiunea dolosivă a inculpatului nefăcându-se dovada că acesta cunoștea că bilanțul contabil cuprinde date false, iar, pe de altă parte, nu s-a probat intenția inculpatului de a obține foloase injuste. Mai mult decât atât, în cazul primului credit analizat, lipsește și condiția producerii unei pagube, element constitutiv al infracțiunii sub aspect obiectiv.
În cazul infracțiunii continuate de uz de fals soluția achitării a avut același temei ca și în cazul infracțiunii de înșelăciune. Nu a existat nici o probă în dosar din care să rezulte că inculpatul cunoștea că bilanțul contabil folosit la obținerea creditelor este fals, astfel că nici elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt realizate.
La data de 27.02.2006 inculpatul a fost cooptat prin cesiune în SC SRL, la aceeași dată fostul asociat retrăgându-se din societate ( 72 și 234). În aceeași zi fostul asociat a primit de la inculpat suma de 10000 lei reprezentând contravaloarea parțială a autoturismului Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare -, suma reprezentând partea plătită din creditul obținut la o dată anterioară pentru cumpărarea autoturismului în sistem leasing ( 235).
La data de 10.04.2006 inculpatul a depus o cerere de credit pentru suma de 35000 lei la partea civilă Banca Transilvania - sucursala S, agenția Mediaș. A fost acordat creditul cu dobândă zero - nevoi temporare nr.486/11.04.2006 și a fost încheiat contractul de credit (13-26). Drept garanție banca a acceptat o cesiune cont curent pentru suma de 42000 lei și SC SRL a emis un bilet la ordin în alb în favoarea băncii ( 22). Banii au fost folosiți pentru cumpărarea unui autoturism de la martorul ( 68). Printre documentele depuse la bancă în vederea obținerii creditului s-a numărat și bilanțul contabil la data de 30.06.2005 ( 37-41), document care a fost modificat pentru a arăta performanțele de profitabilitate ale societății, lucru nereal în realitate, așa cum arată contabilul societății din acea perioadă ( 86). S-a stabilit că semnăturile care apar pe bilanțul contabil depus la bancă (altul decât cel înregistrat de contabil la Administrația Financiară) la rubrica "administrator" și "întocmit" nu aparțin asociatului unic la acea dată, respectiv contabilei ( 295).
Inculpatul a arătat ulterior că documentul folosit la obținerea creditului este cel pe care l-a primit de la fostul asociat, cu ocazia cesiunii de părți sociale.
Martorul, fiul fostului asociat, cel care s-a ocupat de vânzarea societății tatălui către inculpat, a arătat că actele contabile puteau fi falsificate de martorul, care ar fi intrat în posesia actelor și ștampilei societății, martorul fiind cel care a intermediat tranzacția cu firma SC SRL ( 104). Susținerile au fost întărite și de martorul ( 105). Martorul, citat din oficiu, a infirmat categoric susținerilor martorilor ( 116-117).
S-a constatat că creditul a fost rambursat integral ( 261).
S-a mai reținut în actul de sesizare că "în același mod a mai obținut un credit pentru cumpărare de autoturism". Este vorba despre contractul de credit nr. 1041/11.04.2005 pentru investiții fără aport propriu ( 25-41 - jud.), garantat cu gaj instituit asupra autoturismului Volkswagen Golf 1.9, dobândit odată cu cesiunea părților sociale. În cazul acestui credit, a fost folosit de către fostul asociat bilanțul contabil pe anul 2005, depus ulterior de către inculpat la obținerea creditului nr. 486/2006 ( 67-71).
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor continuate de înșelăciune și uz de fals, prev. de art. 215 al. 3.pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. și art. 291.pen. cu aplic. art. 41 al. 2. pen.
Discuția cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii continuate de înșelăciune făcută în cazul inculpatului s-a reținut că este valabilă și în cazul inculpatului, astfel că și aici a operat schimbarea încadrării juridice în același sens.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune s-au observat următoarele: În primul rând, creditul nr. 1041/2005 obținut de SC nu a fost solicitat de inculpat, ci de fostul asociat (care a depus și bilanțul contabil în vederea obținerii creditului), astfel că, s-a reținut că, în nici un caz nu poate fi tras la răspundere pentru fapte penale legate de obținerea acelui credit. Apoi, legat de creditul nr. 486/2006, s-a observat că bilanțul contabil modificat este același bilanț contabil folosit și la obținerea creditului din 2005 de către fostul asociat. În aceste condiții susținerile inculpatului, în sensul că bilanțul folosit la obținerea creditului este cel primit de la fostul asociat a fost apreciată ca fiind perfect plauzibilă. Oricum, organele de cercetare nu au produs nicio probă din care să reiasă că inculpatul ar fi cunoscut despre faptul că bilanțul contabil ar fi falsificat. Tot legat de acest credit s-a făcut precizarea că banca nu a fost păgubită, creditul fiind rambursat integral, astfel că nici sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a concluzionat că soluția în cazul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată a fost cea de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr. pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen.
Aceeași soluție s-a impus și în cazul infracțiunii de uz de fals în formă continuată, temeiul juridic fiind același, în condițiile în care nu s-a probat că inculpatul cunoștea faptul că bilanțul contabil folosit la obținerea creditului a fost falsificat.
Banca Transilvania - sucursala Saf ormulat pretenții civile reprezentând debite restante cu penalități și dobândă pentru creditele nerestituite nr. 1041/2005 acordat SC SRL și nr. 129/2006 acordat SC SRL ( 125-126).
S-a arătat anterior în cazul creditului nr.1041/2005 nu inculpatul a fost cel care a solicitat și obținut creditul pentru firmă și nici persoana care a depus la bancă bilanțul falsificat. În consecință, s-a apreciat că inculpatul, față de care a fost pronunțată soluția achitării, nu a fost tras la răspundere civilă contractuală în cadrul acestui proces.
În cazul creditului nr.129/2006, situația diferă prin faptul că inculpatul a solicitat și obținut creditul și, tot el, a depus la bancă bilanțul contabil modificat. Pentru motivele arătate anterior și în cazul acestuia soluția pronunțată a fost de achitare, astfel că nu a fost tras la răspundere civilă contractuală, în cadrul procesului penal.
În schimb, s-a arătat că partea civilă a avut posibilitatea să valorifice titlurile executorii (contractele de credit), însoțite de garanțiile constituite prin gaj.
În cauză s-a dovedit că bilanțurile contabile folosite la obținerea celor patru credite sunt false ( 274-286 ), datele cuprinse fiind diferite de cele cuprinse în bilanțurile depuse la organele fiscale. În consecință, potrivit art.348 pr. pen. instanța a dispus desființarea totală prin anularea acestor înscrisuri.
În baza art. 192 al. 3. pr. pen. instanța a lăsat în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat, neputând aprecia că aceste cheltuieli s-au datorat culpei părții civile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș, criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpaților și pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals.
Prin decizia penală nr.30/04 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-a respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaș împotriva sentinței penale nr. 311/30 octombrie 2008 a Judecătoriei Mediaș și s-a făcut aplicarea art. 192 alin.2 pr.penală privind plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În motivare, instanța de apel a reținut că din analiza probelor administrate în dosar rezultă un puternic dubiu cu privire la săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați, dubiu care nu poate fi înlăturat din coroborarea tuturor elementelor administrate.
În cazul tuturor celor patru credite solicitate și acordate, se constată că nu există elementele constitutive ale acestora, cum pe larg s-a arătat în motivarea instanței de fond.
Cât privește creditul din 03.02.2006, obținut cu contractul de credit nr. 125, creditul a fost integral rambursat, potrivit comunicării făcute de bancă.
Creditul din 06.02.2006 este în curs de derulare, înregistrându-se restanțe la plata ratelor din cauze obiective, după ce inculpatul a fost arestat în altă cauză. Cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu au fost administrate probe în cauză pentru a descoperi persoana care a modificat datele din bilanțul contabil depus la bancă pentru obținerea celor două credite, iar inculpatul nu poate fi condamnat doar pe baza unor simple speculații în lipsa unor probe certe de vinovăție.
Și cu privire la infracțiunea de uz de fals s-a reținut același temei juridic al achitării, respectiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pentru aceleași considerente de mai sus.
Cu privire la inculpatul, s-a arătat că acesta a obținut creditul de nevoi temporare nr. 486/11.04.2006, printre documentele depuse la bancă în vederea obținerii creditului numărându-se și bilanțul contabil de la data de 30.06.2005, document care a fost modificat pentru a arăta performanțele de profitabilitate ale societății, lucru nereal în realitate. Acest credit a fost rambursat integral, conform comunicării făcute de Banca Transilvania prin dresa nr. 14713/17.09.2007, depusă la dosar.
În același mod, inculpatul a mai obținut un credit pentru cumpărare de autoturism, prin contractul de credit nr. 1041/11.04.2005 pentru investiții fără aport propriu. În cazul acestui credit, a fost folosit de către fostul asociat bilanțul contabil pe anul 2005 depus ulterior de către inculpat la obținerea creditului nr. 486/2006.
S-a observat în mod judicios că creditul nr. 1041/2005 nu a fost solicitat de inculpat, iar cu privire la creditul nr. 486/2006, organele de cercetare nu au produs nici o probă din care să rezulte că inculpatul ar fi cunoscut despre faptul că bilanțul contabil ar fi falsificat.
Cu privire la prejudiciu, partea civilă are posibilitatea să valorifice titlurile executorii.
Nesoluționarea cererii în pretenții formulată de partea vătămată a lăsat deschisă posibilitatea recuperării prejudiciului de către partea vătămată pe cale civilă separată, această nepronunțare asupra laturii civile nefiind un motiv de casare reglementat de legea penală.
Împrejurarea că partea vătămată a fost în eroare cu privire la solvabilitatea inculpaților este lipsită de relevanță în cauză, atâta timp cât aceasta nu s-a dovedit a fi rezultatul vreunei acțiuni desfășurate de inculpați.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu cu motivarea că instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință achitarea greșită a inculpaților, motiv de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 18.pr.penală și judecata în primă instanță și apel a avut loc fără citarea legală, în calitate de părți responsabile civilmente a celor două societăți comerciale - SC și SC SRL - caz de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 21.pr.penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
Judecata în primă instanță și în apel s-a desfășurat fără citarea în calitate de părți responsabile civilmente a societăților comerciale în numele cărora inculpații și au obținut creditele de la Banca Transilvania.
Societățile comerciale au calitatea de părți responsabile civilmente, având în vedere că inculpații au acționat în calitate de administratori ai acestora iar contractele de credit au fost încheiate între Banca Transilvania - Sucursala S și SC SRL reprezentată prin în calitate de asociat unic și administrator, și SC SRL, reprezentată de și, în calitate de administratori și asociați.
Instanța de fond nu a dipus introducerea în procesul penal a societăților amintite mai sus în calitate de persoane responsabile civilmente, deși era obligată în baza art. 16 alin.1 pr.penală și având în vedere că prin adresa de la fila 17 dosar, Banca Transilvania s-a constituit parte civilă cu suma de 51967 lei, prejudiciu ce a fost cauzat de SC SRL și SC SRL.
Din adresa nr. 2223/30 ianuarie 2008 Băncii Transilvania rezultă expres faptul că se constituie parte civilă împotriva SC SRL cu suma de 35.169 lei și SC SRL cu suma de 16.798 lei, instanța fiind obligată să dispună citarea societăților în procesul penal.
Neprocedând în acest mod, instanța nu a soluționat o cerere esențială pentru partea civilă Banca Transilvania și a judecat cauza fără citarea legală a părților responsabile civilmente, fiind incidente cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 10 și pct. 21.pr.penală.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit.c pr.penală, instanța va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, va casa hotărârea atacată și sentința penală nr. 311 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr- și va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Mediaș, procesul penal reluându-și cursul de la termenul de judecată din 31 ianuarie 2008.
Rejudecând, instanța de fond va avea în vedere motivele invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și care privesc fondul cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 30/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 311 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr- și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Mediaș, procesul penal reluându-și cursul de la termenul de judecată din 31 ianuarie 2008.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru asistența fiecărui inculpat, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. COM
Tehnored. VV 2 ex/03.06.2009
-,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Sanda Trif, Oana Maria
