Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR. 489/R/2009

Ședința publică din 10 noiembrie 2009

Complet de judecată compus din:

PREȘEDINTE: Rus Claudia

JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela

JUDECĂTOR 3: Patrăuș Mihaela

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.

S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul recurent - domiciliat în O, str. -, nr. 3. - 5,. 4,. 19, Județ B, împotriva deciziei penale nr.105/A din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut sentința penală nr.1119 din 29 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, privind și pe inculpatul intimat - domiciliat în O,-, --43,.15, județul B, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat asistat de apărătorul său ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.32/2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, inculpatul recurent asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 53/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind partea vătămată intimată.

Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:

Conform hotărârii /, prin care Curtea de la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentantul parchetului susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa. În motivarea recursului arată că instanța de fond și de apel au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice, au interpretat fragmentat și unilateral probele, le-au ignorat în mod nejustificat pe unele și le-au acordat o semnificație excesivă altora și au considerat în mod greșit că inculpatul nu a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală de sub comiterea infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina sa. În motivarea recursului arată că inculpatul a fost în Vama pentru a cumpăra o sticlă de whisky pentru martorul, de la magazinul shop. Inculpatul s-a întâlnit cu martorii și la orele 12.45 în cartierul acestuia de unde au pornit spre Vama. Autoturismul nu a oprit până în vamă. Partea vătămată a declarat că în drum spre O, în stația "Diesel" o persoană îmbrăcată cu o bluză de culoare albă, mic de înălțime și gras, supra-ponderat l-a înșelat prin metoda cu 200 euro după care a fugit în trombă cu un BMW 530 de culoare albastră. Aceasta nu a făcut nicio referire la un autoturism Renault sau la o persoană suplă și înaltă de 1.90 cm. cât are inculpatul. Mai arată că inculpatul a fost reținut la poliție și ținut pe coridor peste 2 ore alături de partea vătămată. Partea vătămată a dorit să-și recupereze pe orice cale banii și l-a indicat pe inculpatul ca având o cicatrice pe mâna dreaptă și chiar la recunoscut din grup ca fiind autorul faptei. Mai precizează că autoturismul Renault cu care s-a deplasat inculpatul avea culoare gri, era defect în sensul că nu putea urca peste viteza a doua și nu a oprit în stația "Diesel" unde s-a petrecut șmenul. Menționează că inculpatul este suplu, înalt de 1,90 cm. Avea i de culoare deschisă și bluza de culoare închisă. Partea vătămată a avut posibilitatea pe holul poliției să îl vadă pe inculpat și să descrie dacă avea semne distinctive. Aceasta a declarat că persoana care a înșelat-o a fost îmbrăcată cu i de culoare închisă.

Apărătorul ales al inculpatului intimat, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea de achitare a inculpatului. Arată că inculpatul nu îl cunoaște pe inculpatul și că în dimineața zilei de 20 mai 2004 s-a deplasat cu autoturismul BMW 525, de culoare neagră la locuința mamei sale din satul, lăsându-și autoturismul în curtea acesteia. Inculpatul a revenit în O cu martorul la locuința sa după care împreună cu soția și fiica sa a-u deplasat la gară, de unde au plecat cu trenul. Partea vătămată a relatat că mașina în care s-a aflat persoana care l-a înșelat avea culoarea albastru închis. Or, inculpatul are o mașină de culoare neagră. Inculpatul nu a fost identificat din grup de către partea vătămată.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul, ca fiind nefondat.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită a fi achitat.

Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, solicită a se menține hotărârea prin care a fost achitat.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1119 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a hotărât în temeiul art. art. 11 punct 2 lit. "a" rap la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 al. 2 și 3 Cod penal.

În baza art. 215 al 2 și 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin 2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 lit. "a-b" cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 cod penal și art. 71 alin 5 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 cod penal.

În baza art. 359 cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 20.05.2004.

S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. "b" s-a confiscat în favoarea statului bancnota de 100.000 rol cu seria 033 - și bancnota de 10.000 rol cu seria 011D -.

S-au respins cheltuielile judiciare solicitate de partea vătămată ca nedovedite.

În baza art. 191 alin. 1 și 2 cod procedură penală inculpații au fost obligați la câte 250 ROL fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 20.05.2005, în jurul orei 12,30, partea vătămată, cetățean, a intrat în România prin cu autoturismul personal cu numere de ia, împreună cu acesta mai aflându-se fiul său, o cunoștință pe nume și alte 6 persoane.

.-se spre O, la ieșirea din localitatea, în fața Stației "" partea vătămată a observat că un tânăr care stătea lângă un autoturism îi face semn să oprească, lucru pe care partea vătămată l-a făcut.

Tânărul respectiv l-a rugat pe partea vătămată, în limba ă, să îi preschimbe o bancnotă de 500 Euro în bancnote de valoare mai mică, motivând că are nevoie pentru a alimenta cu combustibil autoturismul.

Întrucât partea vătămată nu avea asupra sa bancnote suficiente pentru a-i preschimba această sumă, tânărul a insistat să îi preschimbe o bancnotă de 200 Euro, lucru cu care partea vătămată a fost de acord. În acest sens, tânărul i-a predat părții vătămate o bancnotă de 200 Euro pentru a se convinge că este autentică, după care i-a cerut părții vătămate bancnota înapoi. Partea vătămată i-a predat apoi tânărului 1 bancnotă de 50 Euro, 4 bancnote de 20 și 7 bancnote de 10 Euro. Tânărul i-a spus părții vătămate că drept mulțumire îi mai dă în plus suma de 100.000 rol, înfășurând o bancnotă de 100.000 rol sul, susținând că sub aceasta se află bancnota de 200 Euro, după care i-a predat părții vătămate sulul respectiv, urcând apoi pe bancheta din spate a autoturismului lângă care se afla și depărtându-se în viteză spre

Partea vătămată a desfăcut apoi sulul în interiorul căruia trebuia să se afle bancnota de 200 Euro, dar a constatat că sub bancnota de 100.000 rol se află doar o bancnotă de 10.000 rol.

Realizând că a fost înșelat, partea vătămată s-a deplasat spre O în încercarea de a identifica autoturismul în care se urcase tânărul cu care făcuse schimbul.

Ajungând la intrarea în municipiul O fără să îl mai găsească pe acel tânăr, partea vătămată a luat hotărârea să se întoarcă în pentru a sesiza despre cele întâmplate organele poliției de frontieră.

Pe drumul de întoarcere spre partea vătămată a fost ajunsă din urmă de un autoturism marca BMW, 530, de culoare închisă (albastru închis sau negru) din care o persoană i-a făcut semn să oprească. Întrucât partea vătămată nu a oprit, un tânăr din acel autoturism BMW i-a predat părții vătămate, din mers, un sul de bancnote, partea vătămată constând că în acel sul se află 1 bancnotă de 50 Euro, 4 bancnote de 20 Euro și 7 bancnote de 10 Euro.

Partea vătămată a oprit apoi autoturismul iar din autoturismul BMW a coborât un tânăr care a venit spre el și i-a cerut scuze, spunând că prietenul său cu care făcuse schimbul a greșit. Tânărul care a coborât din autoturismul BMW i-a cerut apoi părții vătămate suma de 10 Euro drept plată a acestui serviciu, respectiv pentru că i-a restituit suma de 200 Euro, partea vătămată dându-i o bancnotă de 20 Euro.

Partea vătămată s-a deplasat mai departe spre, unde a sesizat organele poliției de frontieră la ora 13,30 conform procesului-verbal întocmit în acest sens.( 5 dos up)

La scurt timp după aceasta, la ora 13,50, organele poliției de frontieră au identificat în parcarea din apropierea un număr de 4 persoane, respectiv pe inculpatul -, care era însoțit de, și -.(f. 6-7dos up)

Întrucât partea vătămată l-a indicat pe inculpatul - ca fiind tânărul care îl înșelase cu ocazia efectuării schimbului valutar, organele poliției de frontieră l-au condus pe acesta la sediu în vederea verificării celor sesizate.

La sediul B - au fost efectuate apoi recunoașteri din grup, în prezența martorilor asistenți și, ocazie cu care partea vătămată, fiul său și pasagerul l-au recunoscut fără ezitare din grup pe inculpatul - ca fiind persoana care îl înșelase pe partea vătămată cu ocazia schimbului valutar. ( 33-48 dos up)

Esențial de menționat este faptul că în declarațiile lor atât partea vătămată cât și martorii și au prezentat în mod similar starea de fapt și au indicat semnalmentele persoanei care o înșelase pe partea vătămată, cei trei reținând și o particularitate fizică a acestei persoane, respectiv că avea cicatrici pe antebrațul stâng, pe care mai avea și o brățară neagră cu mătănii. Examinându-se fotografiile judiciare efectuate cu ocazia reconstituirii, se constată existența acestor semne particulare pe antebrațul stâng al inculpatului -, fiind exclusă astfel o posibilă eroare de identificare, cu atât mai mult cu cât recunoașterea inculpatului s-a făcut, pe lângă aceste semne particulare, și după fizionomie, fără ezitare, la un interval extrem de scurt de la comiterea faptei, când fizionomia inculpatului era deci proaspătă în memoria părții vătămate și a martorilor.

Partea vătămată și fiul acesteia au fost audiați și în cursul cercetării judecătorești, ocazie cu care au relatat starea de fapt așa cum a fost descrisă mai sus și l-au identificat pe inculpatul dintre persoanele aflate în sala de dezbateri ca fiind cel care l-a înșelat pe partea vătămată (f-25, 29).

Partea vătămată a reținut că autoturismului BMW în care se afla tânărul care i-a restituit banii era seria 5, de culoare neagră și avea plăcuțe cu numărul de înmatriculare - sau -.

În urma verificărilor efectuate în evidența Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei B s-a stabilit că numărul de înmatriculare - nu figurează în evidențe, dar numărul - figurează ca fiind atribuit unui autoturism marca BMW 525 la data de 10.12.2003, de culoare negru metalizat, proprietar fiind ( 15 dos up)

Inculpatul - nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a declarat că în data de 20.05.2004, în jurul orelor 12.30-13.00 fost sunat pe telefonul fix de care i-a solicitat să meargă cu el în vamă pentru a cumpăra o sticlă de whisky întrucât acesta nu avea pașaport, fapt pe care l-a refuzat însă după circa 10 minute a fost sunat din nou și la insistențele lui acceptat. I-a aștepta pe cei doi circa 10 la Complexul din O după care s-au oprit lângă unde a schimbat niște bani, iar apoi s-au deplasat spre Vama cu autoturismul marca Renault al acestuia din urmă.

După ce au ajuns în în jurul orei 13,00, inculpatul a susținut că și-a lăsat pașaportul la un polițist de frontieră, primind un ecuson de vizitator, cu care s-a deplasat la un magazin duty-free neprecizat, de unde a cumpărat o sticlă de whisky, iar la întoarcere a fost reținut de organele poliției de frontieră la indicațiile unui cetățean. Inculpatul a precizat că autoturismul Renault era funcționând doar în viteza 1 și că nu a coborât din mașină până la ghereta jandarmului ( 26-28 dos inst.)

Martorii și au confirmat susținerile inculpatului ( 62-63 dos up).

Din procesul-verbal din data de 20.05.2004 rezultă că în autoturismul marca Renault 11 cu numărul de înmatriculare - al martorului a fost găsită o sticlă de whisky marca " - Red Label", pe care era aplicat un timbru cu marca " free" ( 8 dos up)

În urma verificărilor efectuate cu privire la afirmațiile inculpatului s-a stabilit că sticla de whisky nu a fost cumpărată de inculpat în ziua respectivă, așa cum susține acesta. Astfel, din cele 4 magazine duty-free din, unul a comunicat că nu comercializează această marcă de whisky iar celelalte trei magazine duty-free au comunicat că în data de 20.05.2004 nu au vândut produse unei persoane cu numele de -. ( 9-12 dos up)

De asemenea, din comunicarea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră rezultă că în data de 20.05.2004 inculpatul - nu figurează ca ieșit din țară prin. ( 13-14 dos up)

Potrivit adresei Romtelecom ( 66-67 dos inst), inculpatul - a fost apelat pe telefonul fix în data de 20.05.2004 la orele 12²⁴respectiv 12²⁸de pe telefonul fix aparținând martorului, fapt din care nu rezultă neapărat că inculpatul era acasă sau că în jurul orei 13.⁰⁰nu s-a aflat la locul comiterii faptei, acesta fiind comisă între orele 12.³⁰și 13.³⁰, neputându-se stabili cu exactitate momentul săvârșirii acesteia.

Pe de altă parte, declarațiile celor doi martori și ale inculpatului sunt în contradicție cu actele dosarului în condițiile în care ecusonul de vizitator se putea obține și pe baza actului de identitate nefiind absolut necesar pașaportul și prin urmare cei doi martori se puteau deplasa să cumpere sticla de whisky. De asemenea, așa cum a arătat prima instanță, în evidența magazinelor duty-free, la data comiterii faptei inculpatul nu apare ca și cumpărător, sticla de wisky găsită în autoturismul martorului putându-se găsi acolo din alte împrejurări

Esențial de menționat este faptul că inculpatul - nu a avut nici o obiecție cu privire la modul de efectuare a recunoașterilor din grup, confirmând că partea vătămată și martorii l-au indicat din grup fără ezitare și fără nici o sugestie exterioară.

Din declarația părții vătămate mai rezultă că tânărul care l-a înșelat, respectiv inculpatul -, a urcat imediat după săvârșirea faptei într-un autoturism marca Skoda sau Volvo de culoare albă, cu numere de înmatriculare de Italia, autoturism care nu a fost identificat.

Din modul de săvârșire a faptei astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate și ale martorilor, este evident că autoturismul în care a urcat inculpatul, autoturism condus de un complice, și cu care acesta s-a îndepărtat în viteză de la locul faptei, este un autoturism cu performanțe tehnice ridicate, aspect care rezultă din împrejurarea că partea vătămată, care conducea un autoturism marca Mercedes, a urmărit acest autoturism, fără să îl găsească.

Deși inculpatul - și martorii propuși de el în apărare, respectiv -- și - au susținut că în data de 20.05.2004, în jurul orei 12,30, s-au deplasat în cu autoturismul marca Renault 11 al primului martor, declarațiile acestora sunt nesincere, deplasarea în condițiile arătate de aceștia (cutia de viteze ar fi fost defectă și deplasarea s-ar fi făcut din municipiul O până în doar în treapta I de viteză) ar fi fost imposibilă fără distrugerea gravă a motorului (afectarea pistoanelor, supraîncălzirea și turarea motorului etc.).

Declarațiile părții vătămate și ale celor doi martori s-au constituit astfel în mijloace de probă concludente, neexistând nici un temei pentru ale acorda o semnificație probatorie redusă câtă vreme s-a stabilit că partea vătămată și martorii au avut o bună percepție a celor întâmplate și a semnalmentelor autorului faptei și a particularităților fizice ale acestuia. Partea vătămată și martorii care îl însoțeau, toți cetățeni i intrați în România de un interval de timp de sub 30 minute până la momentul faptei, nu îl cunoșteau pe autor astfel că indicarea și recunoașterea acestuia fără ezitare nu poate fi reținută ca determinată de alte motive decât cele care decurg din realitatea faptei.

Instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatului a fost deplin dovedită prin probele la care s-a făcut referire mai sus, declarațiile martorului și ( 51-53 dos up), fapta acestuia de a înșela partea vătămată cu ocazia schimbului valutar predându-i un sul de bancnote în interiorul căruia trebuia să se afle o bancnotă de 200 Euro, la exterior rulând o bancnotă de 100.000 rol drept recompensă pentru partea vătămată, în realitate în interiorul sulului inculpatul rulând doar o bancnotă de 10.000 ROL, cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu de cca. 8.000.000 ROL întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin 2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 64 lit. "a-b" cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmarea produsă constând într-un prejudiciu redus, precum și persoana inculpatului, tânăr în vârstă de 20 de ani care nu are antecedente penale.

Având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei aplicate se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, dându-i-se astfel posibilitatea de a-și reconsidera comportamentul antisocial și a reflecta asupra consecințelor negative și a lua măsuri pentru a se integra profesional și social, motiv pentru care în baza art. 81 și 71 alin 5 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 cod penal.

În baza art. 359 cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.

Prin ordonanța din 20.05.2004 emisă de organele de cercetare penală ale poliției judiciare s-a dispus reținerea pe o durată de 24 ore a inculpatului -, astfel că n baza art. 88 Cod penal s- dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 20.05.2004.

Inculpatul a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul - și că nu a participat cu acesta la săvârșirea vreunei infracțiuni, susținând că în dimineața zilei de 20.05.2004 s-a deplasat cu autoturismul său marca BMW 525, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare -, la locuința mamei sale din satul, la cca. 7- 8 km de municipiul O, lăsându-și în curtea acesteia autoturismul. Inculpatul a susținut că din a revenit în O cu martorul -, vărul său, s-a deplasat la locuința sa iar de aici, împreună cu soția și fiica sa s-au deplasat la Stația. O, de unde au plecat cu trenul de ora 11,50 la P pentru sărbătorirea și, cumnatul și bunica soției purtând aceste nume.

Astfel, Stația ROa comunicat că în data de 20.05.2004 s-a făcut rezervare la trenul 532 pentru o singură legitimație de călătorie pe relația O-P (16 dos up). În cursul cercetării judecătorești, stația CFR O prin adresa nr. 2484/2007 a comunicat că în data de 20.05.2004 și 21.05.2004 nu sa emis nici o legitimație de călătorie cu preț întreg pe relația O-P Sud, valabilă la tren, ci doar pentru alte relații, emițându-se două legitimații de acest gen valabile pe relația menționată mai sus la tren personal ( 108 dos inst)

Martorul - a confirmat că în cursul lunii mai 2004, inculpatul, vărul său, și-a dus și lăsat autoturismul marca BMW în curtea locuinței mamei sale din satul, astfel că l-a adus de acolo cu autoturismul său, după care înainte de orele amiezii l-a dus pe inculpat împreună cu soția și copilul la gară, neputând preciza cu certitudine dacă acea și sta s-a întâmplat în data de 20 sau în 21 mai 2004, însă știe că era în jurul zilei de S și ( 99).

Susținerile inculpatului au fost confirmate și de soția acestuia, audiată ca martor ( 72)

Potrivit adresei - Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor ( 56 dos inst) în evidențe există un autoturism marca BMW 525 de culoare albastru cu număr de înmatriculare - aparținând numitului care, audiat în instanță, a arătat că nu îi cunoaște pe inculpați, că nu își amintește ca în perioada faptei să-și fi împrumutat autoturismul altei persoane deși au fost cazuri când a făcut acest lucru și că obișnuiește să iasă din țară însă nu își amintește dacă a făcut acest lucru în perioada comiterii faptei sau dacă se află lângă frontieră.

Din actele dosarului așa cum au fost analizate mai sus nu rezultă nici o probă clară în sensul că inculpatul ar fi participat în calitate de complice la săvârșirea faptei. Astfel, nu s-a stabilit prin nici o probă că cei doi inculpați se cunoșteau. Între adresele emise de aceeași instituție și anume Stația CFR O există contradicții clare. Pe de altă parte, în evidențele IPJ B există un autoturism BMW seria 525 de culoare albastru închis cu număr de înmatriculare asemănător cu al inculpatului, ori în declarațiile date partea vătămată nu a indicat cu claritate culoarea autoturismului, mai mult chiar a arătat că acesta ar fi fost albastru închis și nu negru ca și al inculpatului existând posibilitatea ca aceasta să nu fi reținut cu exactitate cifra din numărul de înmatriculare și nu litera. Faptul că nu s-ar confirma apărarea inculpatului într-un proces penal nu reprezintă probă de vinovăție a acestuia.

Având în vedere că toate aceste dubii și contradicții profită inculpatului neexistând nici o probă directă care să dovedească vinovăția acestuia, instanța de fond în baza art. 11 punct 2 lit. "a" rap la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 al. 2 și 3 Cod penal.

S-a onstatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, de altfel prejudiciul acestuia fiind recuperat aproape integral.

În baza art. 118 lit. "b" s-a confiscat în favoarea statului bancnota de 100.000 ROL cu seria 033 - și bancnota de 10.000 rol cu seria 011D - depuse la Trezoreria O la dispoziția instanței judecătorești potrivit înscrisului de la fila 7 bis dos up.

S-au respins cheltuielile judiciare solicitate de partea vătămată cu titlu de transport cu avionul ca nedovedite, din actele depuse de aceasta nerezultând suma achitată ( 30-32 dos inst).

În baza art. 191 alin. 1 și 2 cod procedură penală inculpații au fost la câte 250 ROL fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate ca netemeinică și nelegală și rejudecarea cauzei.

În susținerea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa susținut că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt atunci când a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod proc. penală, deși din probele administrate în cursul procesului penal a rezultat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa arătat că instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin.2 și 3 cod penal, apreciind că din actele dosarului nu rezultă nici o probă în sensul că inculpatul ar fi participat în calitate de complice la săvârșirea faptei;că instanța a reținut în mod eronat că nu s-a stabilit prin nici o probă că cei doi inculpați se cunoșteau și că între adresele emise de stația CFR O există contradicții și, de asemenea că în evidențele B există un a autoturism BMW seria 525 de culoare albastru închis cu nr. de înmatriculare asemănător cu al inculpatului;că s-a apreciat eronat faptul că, chiar dacă nu s-a confirmat apărarea inculpatului, acesta nu ar reprezenta o probă de vinovăție; că în mod greșit instanța a reținut că susținerile inculpatului sunt confirmate de soția acestuia și de martorul, vărul inculpatului, declarații care din punctul de vedere al Parchetului sunt lipsite de relevanță, sunt declarații subiective, văzând că acestea au interes în a-l sprijini pe inculpat văzând gradul de rudenie al acestora. Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa apreciat că instanța a interpretat în mod greșit faptul că, în evidențele IPJ B există un autoturism BMW seria 525 de culoare albastru închis cu nr. de înmatriculare asemănător cu cel al inculpatului, că în declarațiile date, partea vătămată nu a indicat cu claritate culoarea autoturismului, existând posibilitatea ca aceasta să nu fi reținut cu exactitate cifra din nr. de înmatriculare și nu litera. Susține în continuare că nu corespunde realității acest lucru, și că instanța, în mod eronat a interpretat acest fapt, menționând că partea vătămată în declarația olografă și în celelalte declarații date, a precizat cu exactitate faptul că autoturismul BMW din care a coborât inculpatul era de culoare albastru închis sau mai sigur era de culoare închisă, era seria 5 și nr. de înmatriculare era - sau - doar de ultima literă nu era sigur, precizând că aceasta ar fi fost A sau H iar partea vătămată nu a declarat niciodată că în cadrul numărului de înmatriculare în loc de cifra 2 să fie cifra 0, la fel de bine instanța neputând să emită adresă către IPJ B indicând în loc de cifra 2 o altă cifră. Arată de asemenea că, partea vătămată l-a și descris pe inculpatul cu semnalmentele "30-35 de ani, înălțime cca. 1,70 metri, fața, părul închis de culoare, tuns scurt, gras", semnalmente care corespund inculpatului. Concluzionează că, faptul că inculpatul, precum și inculpatul au arătat că nu se cunosc și faptul că nu recunosc săvârșirea faptei nu pot duce la concluzia că inculpatul nu l-ar fi ajutat pe inculpatul să săvârșească infracțiunea de înșelăciune atâta timp cât există probe în acest sens cum ar fi aceea că s-a stabilit autoturismul care a fost prezent la locul săvârșirii faptei.

Nici inculpatul nu a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, însă s-a stabilit că acesta a săvârșit în mod indubitabil infracțiunea de înșelăciune ajutat fiind de către conducătorul autoturismului BMW seria 5, identificat în persoana inculpatului. Infracțiunile de înșelăciune prin metoda "șmen" sunt săvârșite în mod organizat de către persoane care se folosesc de mai multe autoturisme, rolurile fiecăruia fiind clar determinate.Se mai susține că declarația învinuitului este însă nesinceră, data deplasării sale în Munic. P putând fi, eventual, a doua zi, respectiv 21 mai 2004, prezentând însă în mod deliberat ca dată a deplasării cu o zi înainte pentru a-și asigura astfel un alibi;că stația CFR Oac omunicat că în data de 20 mai 2004 s-a făcut rezervare la trenul 532 pentru o singură legitimație de călătorie pe relația O-P;că martorul a declarat că inculpatul în cursul lunii mai 2004 și-a lăsat autoturismul BMW în curtea locuinței mamei sale din satul, dar acesta nu poate afirma cu certitudine dacă acest lucru s-a întâmplat în data de 20 sau 21 mai 2004;că de asemenea inculpatul, a arătat că nu a lăsat nici unei persoane autoturismul său sau cheile acestuia, acesta rămânând în curtea mamei sale,până în data de 24 mai 2004, când a revenit din P;că în cursul cercetării judecătorești Stația CFR Oac omunicat că în data de 20 respectiv 21 mai 2004 nu s-au eliberat nici oi legitimație de călătorie cu preț între pe relația O-P sub, valabilă la tren însă instanța, văzând că există contradicții între cele două răspunsuri emise de CFR Oaî nlăturat proba obținută în cursul urmăririi penale din care rezultă că declarația inculpatului cu privire la deplasarea sa în loc. P este neadevărată, iar apărarea acestuia nu se confirmă, însă în baza rolului său activ instanța avea obligația să lămurească acest aspect, pentru a se stabili la care tren s-a făcut rezervare, 532 sau;că, instanța atunci când a pronunțat achitarea inculpatului, a avut în vedere declarațiile soției inculpatului și a vărului acestuia, declarații care din punctul de vedere al parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, sunt subiective și evident că vin în susținerea inculpatului;că analizând declarațiile părții vătămate, care a indicat în mod clar marca, seria și nr. de înmatriculare al autoturismului în care se afla persoana care i-a restituit banii, semnalmentele inculpatului, se poate concluziona în mod neechivoc că autoturismul a fost condus în data de 20 mai 2004 de proprietar, respectiv de inculpatul, care avut rol de complice, care trebuia să supravegheze mișcările părții vătămate după comiterea faptei și eventual, să-i restituie acesteia banii în cazul în care aceasta ar fi lăsat să se înțeleagă că va sesiza organele de poliție; că, apărarea inculpatului cum că în data săvârșirii infracțiunii s-ar fi deplasat în loc. P, nu este susținută de nici un mijloc de probă.

În susținerea motivelor de apel inculpatula solicită admiterea achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. penală de sub învinuirea comiterii infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal. În fapt, apreciază că încadrarea juridică a faptei nu este rezultanta logică a stării de fapt reținută în cauză și nu ar fi trebuit să fie judecat întrucât susține că în afară de împrejurării că s-a deplasat până în vamă pentru a cumpăra pentru martorul o sticlă de băutură, nu a comis nici o faptă penală. <sub aspectul stării de fapt arată că s-a întâlnit la orele 12,45 în cartierul său cu martorul - care conducea autoturismul marca Renault de culoare gri ce avea cutia de viteză ă și nu se deplasa decât cu viteza a doua șicu martorul, de unde au pornit spre vama; că autoturismul nu a oprit în vamă până unde, pentru că era îmbrăcat într-un tricou negru și i scurți, nu a coborât din autoturism;că în vama, pe baza unui ecuson primit de la ghereta polițistului de frontieră s-a deplasat la magazin shop de unde a cumpărat o sticlă de wiski iar la întoarcere, după predarea ecusonului a fost reținut de Poliția de Frontieră. Menționează că cetățeanul - parte vătămată a declarat că în drumul spre O, în stația "Diesel" o persoană într-o bluză de culoare albă, mic de înălțime și gras, supra-ponderat l-a înșelat prin metoda șmen cu 200 EURO, după care într-un BMW 530 de culoare albastră a fugit iar după ce a anunțat organele de poliție, aceeași persoană supraponderală s-a întors cu un BMW 530 de culoare albastră pe lângă autoturismul lor, dorind să-i restituie cei 200 EURO.Arată că aceste susțineri ale părții vătămate nu au făcut nici o referire la un autoturism Renault sau la o persoană suplă și înaltă de 1,90 cm. Cum poate fi descris;că, după ce a fost ținui pe coridor împreună cu partea vătămată peste 2 ore, partea vătămată dorind să-și recupereze pe orice cale banii, l-a indicat ca având o cicatrice pe mâna dreaptă și chiar l-a recunoscut din grup ca fiind autorul faptei. Inculpatului apelant apreciază că între declarațiile și faptele părții vătămate sunt contradicții evidente în sensul că, autoturismul cu care s-a deplasat inculpatul era marca Renault de culoare gri, cu defecțiune la cutia de viteză și nu putea circula decât cu viteza a doua,fiind condus de martorul;că autoturismul nu a oprit în stația Diesel unde s-a petrecut;că este suplu și înalt de 1,90 cm. și era îmbrăcat într-un scurt, șlapi și tricou negru; că partea vătămată a declarat însă că persoana care i-a făcut șmenul era mică de statură, grasă, cu tricou alb și a fugit cu un BMW 530 de culoare albastră, în mașina BMW fiind doar două persoane.Apreciază că toate aceste contradicții duc la o singură concluzia firească și anume că nu a săvârșit fapta. Solicită a se avea în vedere și declarațiile celor doi martori și, care în mod constant au susținut o stare de fapt care nu are nici o legătură cu cea reținută de Parchet pe baze ipotetice; că cei doi martori au fost audiați în ziua comiterii faptei și în fața instanței de fond declarând cu lux de amănunte cum s-au petrecut faptele și ce activitate a avut, cei doi martori necunoscându-l pe inculpatul.

Prin decizia penală nr. 105/A din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1119 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, fiind obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.371 Cod de procedură penală, a reținut că apelurile declarate în cauză sunt nefondate și le-a respins ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, demonstrând cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii de înșelăciune comise in dauna părții vătămate, probe care în același timp nu dovedesc cu concludență că inculpatul a participat la comiterea acestei fapte în calitate de complice,instanța de fond reținând corect că participantul în această calitate la fapta comisă de inculpatul,în raport de probele administrate,nu poate fi identificat în persoana inculpatului.

Materialul probator administrat este complet si corect interpretat de instanța de fond, probele readministrate în apel nemodificând starea de fapt reținută de aceasta. Acesta însumează:

- declarațiile parții vătămate care l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind autorul faptei;Această recunoaștere făcută de partea vătămată este concludentă deși în apărare s-a invocat împrejurarea că inculpatul în momentul surprinderii sale la locul faptei a fost condus la sediul Postului de Poliție unde a fost ținut mai multe ore pe coridor în compania părții vătămate și abia după acest interval orar s-a făcut recunoașterea din grup,partea vătămată identificându-l ca autor al faptei. Chiar dacă ar fi plauzibilă apărarea sa în sensul că întipărindu-se în memoria părții vătămate fizionomia sa,aceasta în contextul respectiv i-a atribuit săvârșirea faptei,acest fapt nu înlătură concludența acestei recunoașteri întrucât se coroborează cu recunoașterea din grup a aceluiași inculpat făcută de martorul, fiul părții vătămate și martor ocular-fila 44 dos.

- depozițiile martorilor și care au prezentat ambii în mod similar starea de fapt și au indicat semnalmentele persoanei care o înșelase pe partea vătămată, cei trei reținând și o particularitate fizică a acestei persoane, respectiv că avea cicatrici pe antebrațul stâng, pe care mai avea și o brățară neagră cu mătănii,semne distinctive ce sunt reliefate și de aflate la dosarul cauzei. Aceste semne distinctive constau fotografiile judiciare efectuate cu ocazia reconstituirii,aflate în dosarul de urmărire penală. Instanța de fond a reținut corect concludența acestor declarații și prin reliefarea acestui amănunt esențial de individualizare a persoanei se constată așa cum s-a arătat în existența acestor semne particulare pe antebrațul stâng al inculpatului -, fiind exclusă astfel o posibilă eroare de identificare.

Tribunalul a constatat că raportat la probele sus arătate instanța de fond a remarcat corect că recunoașterea inculpatului s-a făcut, pe lângă aceste semne particulare, și după fizionomie, fără ezitare, la un interval extrem de scurt de la comiterea faptei, când fizionomia inculpatului era deci proaspătă în memoria părții vătămate și a martorilor, că partea vătămată și fiul acesteia au fost audiați și în cursul cercetării judecătorești,în fața primei instanțe, ocazie cu care au relatat starea de fapt așa cum a fost descrisă mai sus și l-au identificat pe inculpatul dintre persoanele aflate în sala de dezbateri ca fiind cel care l-a înșelat pe partea vătămată.

-depozițiile martorilor asistenți care au constatat cu ocazia recunoașterilor din grup sus menționate că inculpatul a fost recunoscut se fără nici o constrângere sau sugestionare;

Față de starea de fapt ce se desprinde din probele arătate, instanța de apel a apreciat că este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului în calitate de autor al infracțiunii de înșelăciune comise in dauna părții vătămate, instanța reținând în mod corect, în pofida atitudinii de negare a inculpatului, că acesta se face vinovat si de săvârșirea acestei faptei.

Instanța de fond a reținut corect totodată că aceste probe în mod obiectiv nu pot fi înlăturate din materialul probator neexistând motive de a le considera neobiective,evazive sau lipsite de relevanță. În raport de acestea, declarațiile martorilor audiați la cererea inculpatului nu au puterea de a demonstra starea de fapt contrară, odată datorită suspiciunii de subiectivism aceștia fiind în relație de prietenie cu inculpatul, apoi datorită gradului de incertitudine în menționarea unor elemente esențiale-momentul exact în care l-au însoțit pe inculpat în vamă - și apoi pentru că efectiv nu se coroborează cu celelalte elemente probatorii analizate, atât cu depozițiile martorilor sus menționați cât și cu înscrisurile administrate. În concret n urma verificărilor efectuate cu privire la afirmațiile inculpatului și ale martorilor audiați la cererea acestuia, în sensul că la data comiterii faptei s-a deplasat in Vama de unde a cumpărat o sticlă de whisky, s-a stabilit că sticla de whisky nu a fost cumpărată de inculpat în ziua respectivă, așa cum susține acesta. Astfel, din cele 4 magazine duty-free din, unul a comunicat că nu comercializează această marcă de whisky iar celelalte trei magazine duty-free au comunicat că în data de 20.05.2004 nu au vândut produse unei persoane cu numele de -. ( 9-12 dos up). Reaudierea martorilor propuși de inculpat nu modifică starea de fapt aceștia susținând și în fața instanței de apel că inculpatul nu a coborât din mașină pe tot parcursul drumului între Vama și O și că era îmbrăcat cu alte haine decât cele în care era descris de către partea vătămată. Așa cum corect a arătat instanța de fond aceste susțineri sunt în contradicție nu numai cu depozițiile celor doi martori sus arătați ci și cu datele ce rezultă din înscrisurile administrate. Chiar dacă s-ar admite că aceste probe,respectiv depozițiile martorilor audiați în acuzare nu pot fi prioritare depozițiilor de martori audiați în apărare,primii fiind la rândul lor în anumite relații personale cu partea vătămată,- bunăoară fiu - reținem că concludența și veridicitatea acestora din urmă rezultă din coroborarea cu alte date și fapte ce rezultă din probatoriul administrat,în concret așa cum s-a arătat cu fotografiile judiciare ce confirmă semnul distinctiv avut de inculpat,în timp ce depozițiile martorilor audiați în apărare conțin referiri independente de elementele existente în dosar,deci susținute independent de orice interes procesual,care nu se confirmă,în concret fiind vorba de achiziția unei sticle de wisky.

În ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpatului și cuantumul acesteia, Tribunalul Bihora apreciat că aceasta nu este prea aspră în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal în concret, circumstanțele reale ale comiterii faptei, urmarea produsă constând într-un prejudiciu redus, precum și persoana inculpatului, tânăr în vârstă de 20 de ani care nu are antecedente penale. De asemenea instanța de fond a reținut corect că vând în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, scopul pedepsei aplicate se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție, dispunându-se în mod just suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 cod penal.

În ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului în baza art. 11 punct 2 lit. "a" rap la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune,prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 215 al. 2 și 3 Cod penal, instanța de apel a apreciat soluția instanței de fond ca fiind corectă, probele administrate neavând concludența necesară unei soluții de condamnare.

Susținerile inculpatului au fost confirmate și de soția acestuia, audiată ca martor.

Stația ROa comunicat că în data de 20.05.2004 s-a făcut rezervare la trenul 532 pentru o singură legitimație de călătorie pe relația O-P (16 dos up). În cursul cercetării judecătorești, în fața primei instanțe, CFR O prin adresa nr.2484/2007 a comunicat că în data de 20.05.2004 și 21.05.2004 nu s-a emis nici o legitimație de călătorie cu preț întreg pe relația O-P Sud, valabilă la tren, ci doar pentru alte relații, emițându-se două legitimații de acest gen valabile pe relația menționată mai sus la tren personal. În fața instanței de apel Stația ROa comunicat că în data de 20.05.2004 și 21.05.2004 nu s-a emis nici o legitimație de călătorie cu preț întreg pe relația O-P Sud, valabilă la tren.

Instanța de fond a reținut corect totodată că potrivit adresei - Regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor ( 56 dos inst) în evidențe există un autoturism marca BMW 525 de culoare albastru cu număr de înmatriculare - număr foarte apropiat de cel al inculpatului și chiar indicat de partea vătămată care cu ocazia audierii în faza de urmărire penală a arătat că autoturismul marca BMW 525 de culoare albastru,în discuție, avea număr de înmatriculare - sau -,partea vătămată arătând expres că nu este sigură de ultima literă-fila 18.

Proprietarul autoturism marca BMW 525 de culoare albastru cu număr de înmatriculare - numitul audiat în instanță, a arătat că nu îi cunoaște pe inculpați, că nu își amintește ca în perioada faptei să-și fi împrumutat autoturismul altei persoane deși au fost cazuri când a făcut acest lucru și că obișnuiește să iasă din țară însă nu își amintește dacă a făcut acest lucru în perioada comiterii faptei sau dacă se află lângă frontieră. Nu există rațiuni care să justifice credibilitatea acestui martor față de credibilitatea inculpatului în condițiile în care apărarea acestui martor nu a fost verificată, faptul negativ afirmat de acesta neputând constitui obiect al probațiunii decât prin dovedirea faptului pozitiv contrar,în concret că la data săvârșirii faptei acest martor s-a aflat în altă parte și nu la locul acesteia. În speța de față însă s-a apreciat de către organul de urmărire penală că doar asupra inculpatului planează suspiciuni, și pe cale de consecință urmărirea penală s-a început doar împotriva acestuia,acuzația întemeindu-se pe împrejurarea că nr. de înmatriculare al autoturismului său marca BMW 525 de culoare albastru, coincide cu unul din numerele indicate de partea vătămată și pe împrejurarea că probele administrate pentru dovedirea alibiului acestuia-deplasarea s-a împreună cu familia la data comiterii faptei în altă localitate - nu sunt concludente. Aceste probe în opinia instanței de apel nu pot fi înlăturate pentru faptul că nu au o exactitate maximă. Soția inculpatului susține că la data de 20.05.2004 împreună cu inculpatul și fiica sa s-au deplasat la Stația. O, de unde au plecat cu trenul de ora 11,50 la P pentru sărbătorirea și.Așa cum s-a arătat martorul - a confirmat că în cursul lunii mai 2004, l-a dus pe inculpat împreună cu soția și copilul la gară, neputând preciza cu certitudine dacă acea și s-a întâmplat în data de 20 sau în 21 mai 2004, însă știe că era în jurul zilei de S și. Gradul de incertitudine al acestor date nu demonstrează implicit vinovăția inculpatului, până la urmă acesta nefiind oblig să dovedească nevinovăția sa. În interpretarea dată de organul de urmărire penală probelor se ajunge la condamnarea inculpatului pentru că acesta nu poate dovedi cert alibiul și nu pentru că ar exista probe de vinovăție în cauză. În mod evident adresa Stației în sensul că în data de 20.05.2004 și 21.05.2004 nu s-a emis nici o legitimație de călătorie cu preț întreg pe relația O-P Sud, valabilă la tren creează o îndoială asupra probelor administrate în apărarea inculpatului, menționate mai sus,însă nu are o valoare absolută, nu demonstrează fără echivoc lipsa de credibilitate a acestora. Tribunalul a remarcat că l-a un moment dat inculpatul a declarat că nu a avut legitimație de călătorie, aspect ce poate fi real și în ceea ce o privește pe soția acestuia, situația sa ca martor fiind extrem de delicată întrucât în această situație se expune unei posibile acțiuni penale pornite împotriva sa.

În esență, instanța de apel a reținut că nu există probe concludente pentru condamnarea inculpatului, există un indiciu respectiv deținerea de către acesta a unui autoturism marca BMW 525 de culoare albastru, al cărui număr de înmatriculare coincide cu unul din numerele indicate de partea vătămată și o probațiune îndoielnică asupra alibiului invocat de acesta,probațiune cu privire la care însă, îndoiala ce o grefează își are în mod real o posibilă justificare.

Din actele dosarului așa cum au fost analizate mai sus, instanța de apel a conchis, asemenea instanței de fond că, nu rezultă nici o probă clară în sensul că inculpatul ar fi participat în calitate de complice la săvârșirea faptei. În consecință Tribunalul Bihora apreciat corectă concluzia instanței de fond neexistând nici o probă directă sau concludentă care să dovedească vinovăția acestuia, soluția corectă este achitarea inculpatului în baza art. 11 punct 2 lit. "a" rap la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, întrucât în mod greșit a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

Împotriva aceleiași hotărâri, a declarat recurs și inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și achitarea sa în baza art.10 lit. C pe C.P.P. motiv că fapta nu a fost săvârșită de el. În motivarea recursului arată că inculpatul a fost în Vama pentru a cumpăra o sticlă de whisky pentru martorul, de la magazinul shop. Inculpatul s-a întâlnit cu martorii și la orele 12.45 în cartierul acestuia de unde au pornit spre Vama. Autoturismul nu a oprit până în vamă. Partea vătămată a declarat că în drum spre O, în stația "Diesel" o persoană îmbrăcată cu o bluză de culoare albă, mic de înălțime și gras, supra-ponderat l-a înșelat prin metoda cu 200 euro după care a fugit în trombă cu un BMW 530 de culoare albastră. Aceasta nu a făcut nicio referire la un autoturism Renault sau la o persoană suplă și înaltă de 1.90 cm. cât are inculpatul. Mai arată că inculpatul a fost reținut la poliție și ținut pe coridor peste 2 ore alături de partea vătămată. Partea vătămată a dorit să-și recupereze pe orice cale banii și l-a indicat pe inculpatul ca având o cicatrice pe mâna dreaptă și chiar la recunoscut din grup ca fiind autorul faptei. Mai precizează că autoturismul Renault cu care s-a deplasat inculpatul avea culoare gri, era defect în sensul că nu putea urca peste viteza a doua și nu a oprit în stația "Diesel" unde s-a petrecut șmenul. Menționează că inculpatul este suplu, înalt de 1,90 cm. Avea i de culoare deschisă și bluza de culoare închisă. Partea vătămată a avut posibilitatea pe holul poliției să îl vadă pe inculpat și să descrie dacă avea semne distinctive. Aceasta a declarat că persoana care a înșelat-o a fost îmbrăcată cu i de culoare închisă.

Verificând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și ale celor care, potrivit legii vor fi analizate din oficiu, instanța constată că sunt nefondate, urmând a le respinge în consecință.

În mod legal și temeinic inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, la dosarul cauzei neexistând probe care să-l incrimineze. Singurul aspect care a dus la identificarea acestuia a fost autoturismul în care s-au aflat inculpații la data săvârșirii faptei, ale cărui semnalmente au fost descrise de partea vătămată în fața organului de poliție, cu privire la care însă nu a reținut cu exactitate ultima cifră a numărului de înmatriculare, - sau -. Astfel s-a ajuns la identificarea numitului ca fiind proprietarul autoturismului cu numărul de înmatriculare -. Pe lângă faptul că cei doi inculpați nu se cunosc, inculpatul a făcut dovada cu biletul de călătorie pe ruta O-P, poziție pe care și-a susținut-o constant, încă de la primele declarații. Ca atare, dubiul părții vătămate legat de numărul de înmatriculare al autoturismului profită inculpatului, astfel încât, în mod corect a fost achitat de către prima instanță pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de acesta, mai ales că partea vătămată nu l-a identificat decât pe coinculpatul cu ocazia recunoașterii în grup.

Și în ceea ce-l privește pe inculpatul, soluția instanțelor este corectă, Judecătoria Oradea dispunând condamnarea acestuia la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Inculpatul recunoaște că, la data săvârșirii faptei s-a deplasat până în vama împreună cu trei prieteni pentru a cumpăra o sticlă de alcool de la magazinul duty-free, dar nu este el autorul infracțiunii reținute în sarcina sa. De menționat că inculpatul nu a avut de făcut obiecțiuni cu privire la modul de efectuare a recunoașterilor din grup, confirmând că partea vătămată și martorii l-au indicat din grup fără ezitare și fără a fi influențată de o altă persoană, inculpatul arătând doar că susținerile părții vătămate sunt false, întrucât nu l-a văzut niciodată. Față de această precizare, apărărările formulate de inculpat cu privire la modul în care a fost identificat de partea vătămată la scurt timp după comiterea faptei sunt irelevante. De asemenea, declarațiile martorilor audiați la cererea inculpatului și care se află în relații se amiciție cu acesta, nu au fost în măsură să dovedească o stare de fapt contrară, iar, pe de altă parte, instanța a apreciat că au o tentă subiectivă datorită relațiilor dintre aceștia. Nu în ultimul rând, dat fiind că partea vătămată, cetățean străin, intrată pe teritoriul României chiar înainte de comiterea faptei, nu s-a constituit parte civilă în cauză, nu avea vreun alt interes decât acela de a contribui la aflarea adevărului și la pedepsirea persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385¹⁵punctul 1 litera "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.105/A din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.

Va obliga pe recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuielile judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR și inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.105/A din 06 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă pe recurentul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuielile judiciare în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

decizie /16.11.2009.

Judecător apel - C -

Judecător fond -

ex./16.11.2009,

Președinte:Rus Claudia
Judecători:Rus Claudia, Condrovici Adela, Patrăuș Mihaela

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Oradea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Oradea