Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 543/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 543/R/2008
Ședința publică din data de 18 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 155/A/8 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 25.pen. raportat la art. 215 alin. 1 și 3.pen. art. 25.pen. raportat la art. 215 alin. 1 și 3.pen. art. 25.pen. raportat la art. 215 alin. 1 și 3.pen. art. 215 alin. 1 și 3.pen. art. 25.pen. raportat la art. 293 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 25.pen. raportat la art. 290 alin. 1.pen. art. 25.pen. raportat la art. 292.pen.; cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. art. 323.pen. și art. 26.pen. raportat la art. 215 alin. 1 și 3.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 37 lit. b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezint apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile, SC Transilvania SUD SA - Sucursala Tg. M și.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului arată că susține recursul declarat în cauză, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale recurate și achitarea inculpatului. Apreciază că decizia atacată este nelegală și netemeinică raportat la dispozițiile art. 385/9 pr.pen. fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 385/9 pct. 18.pr.pen. întrucât din probe nu rezultă vinovăția inculpatului pentru faptele pentru care a fost cercetat. Arată, de asemenea, că susține motivele de recurs depuse la dosar.
Solicită a se avea în vedere și că instanța de fond a desemnat un singur apărător din oficiu pentru toți trei inculpații, încălcându-se astfel dreptul la apărare al acestora, deoarece inculpații aveau interese contrare și există declarații în acest sens.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, inculpatul a primit satisfacție juridica la instanța de apel.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 267 din 14 mai 2007 pronunțată de Judecătoria D e j, au fost condamnați inculpații:
1., fiul lui si, născut la 15 august 1961 in comuna, județul M, studii 10 clase si școala profesională, stagiul militar satisfăcut, administrator - persoană fizică autorizată, căsătorit, are 2 copii minori, domiciliat in TM, -,.7, fără forme legale in comuna de M,-, județul M, fără antecedente penale la pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.l si 3 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.l si 3 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.l si 3 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt prev. de art. 208 alin. 1 si 2 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap.la art. 293 alin.l Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals in înscrisuri sub semnătura privată prev. de art. 25 rap.la art. 290 alin.l Cod penal;
- 1 an închisoare pentru instigare la fals in înscrisuri sub semnătura privată prev prev. de art. 25rap.la art.290 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.l si 3 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
In temeiul art. 34 it. b Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în final executând pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare in detenție.
In temeiul art.71Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei pronunțate, iar, in temeiul art.88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei timpul reținerii si al arestului preventiv începând cu data de 31 august 2000 până la 08 iunie 2001.
2., fiul lui si născut la 10 iunie 1963 in comuna, județul M, studii școala profesională, stagiul militar nesatisfăcut,pensionar,căsătorit, are 2 copii, domiciliat in T M,-, are antecedente penale la pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la înșelăciune prev. de art. 25 rap. la art.215 alin.l si 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la înșelăciune prev. de art. 25 rap.la art.215 alin.l si 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la înșelăciune prev. de art. 25 rap.la art.215 alin. 1 si 3Cod penal cu aplic, art.37 lit. b Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.l si 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals privind identitatea prev. de art.25 rap.la art.293alin.l Cod penal cu aplic. art. 41,42 si 37 lit.b Cod penal;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. deart. 25 rap.la art.290 alin.l Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals in declarații prev. de art.25 rap.la art. 292 Cod penal cu aplic. art. 41, 42 si 37 lit. b Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru comiterea de infracțiuni prev. de art. 323Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap.la art.215 alin. 1 si 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, totul cu aplicarea art. 331it. a Cod penal.
In temeiul art, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus in pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în final executând 3 ani 6 luni închisoare in detenție.
In temeiul art.71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a si b Cod penal pe durata executării pedepsei pronunțate si in temeiul art.88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei timpul reținerii si al arestului preventiv din perioada 6 sept.2000 până la 18 mai 2001 si din 09 ian.2002 până în 09.aprilie.2002.
3. fiul lui si, născut la 03 aprilie 1967 în localitatea, județul H, studii 10 clase si școala profesională, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație si loc de muncă, divorțat, are antecedente penale, domiciliat în T M,-/13, în prezent deținut in Penitenciarul Târgu Mureș, fiind arestat în altă cauză la pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.l si 3 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.l si 3 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art.293 alin.l Cod penal cui aplic, art.41,42 Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap.la art.290 alin.l Cod penal;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de instigare la fals in declarații prev. de art. 25 rap.la art.292 Cod penal cu aplic. art. 41,42 Cod penal;
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. deart.323 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art.34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus in pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 4 luni închisoare, în final inculpatul executând 3 ani 4 luni închisoare in detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b Cod penal pe durata executării pedepsei pronunțate si in temeiul art.88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei timpul reținerii si al arestului preventiv din perioada 31 august 2000 până la 08 septembrie 2000.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit.b rap.la art. 10 lit. g Cod penal a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei, fiica lui si, născută la 13.12.1947 in comuna, județul M, studii liceul, fostă cu ultimul domiciliu in T M,-,. 13, sub aspectul infracțiunilor de: fals privind identitatea prev. de art. 293 alin.l Cod penal cu aplic, art. 41, 42 Cod penal; fals in declarații prev. de art.292 cu aplic, art.41,42 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 alin.l cu aplic, art.31 alin.2 si art.41,42 Cod penal; fals in înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, totul cu aplic. art. 331it. a Cod penal întrucât a survenit decesul inculpatei.
În temeiul art. 14 lit. b si 346 Cod pr.penală combinat cu art. 998 cod civil au fost obligați în solidar pe inculpații -, si la plata despăgubirilor către părțile civile:
si, moștenitori ai părții civile 150.000.000 lei ROL,
, 70.000.000 lei ROL,
, 15.000.000 lei ROL,
,15.000.000 lei ROL,
, 400.000.000 lei ROL,
si, 150.000.000 lei ROL, toți in calitate de moștenitori ai părții civile, 180.000.000 lei ROL, în toate situațiile cu dobânda legală aferentă până la acoperirea integrală a prejudiciilor.
A fost obligat inculpatul - să plătească părții civile SA Sucursala T M, cu titlu despăgubiri suma de 4.361.675 lei ROL cu dobânda legală aferentă până la acoperirea prejudiciului.
S-au respins ca nedovedite pretențiile părții civile ca moștenitoare ai părții vătămate
A fost respinsă ca tardivă constituirea de parte civilă a părților vătămate si.
În temeiul art. 445 Cod pr.penală s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.
În temeiul art. 189 Cod pr.penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul din oficiu suma de 450 lei (câte 150 lei pentru fiecare inculpat) care s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Cluj.
In temeiul art. 191 Cod pr.penală a fost obligat fiecare inculpat la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inițial, punerea în mișcare a urmăririi penale față de inculpați a fost făcută prin rechizitoriile Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.M nr.l627/P/1999, 2731/P/99, 2268/P/99, 159/P/2000 și 1968/P/2001 când printr-o încheiere a Judecătoriei Tg.M de restituire a cauzei din primul rechizitoriu astfel că organul de urmărire penală a conexat cele 5 rechizitorii într-un singur act de acuzare, respectiv rechizitoriul din dosarul nr.2731/P/99, actul de sesizare a Judecătoriei Tg. Ulterior,urmare a cererii inculpaților înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei de la Judecătoria Tg. M la Judecătoria D e
Astfel, s-a reține că, inculpatul -, după cum a arătat în declarația de la filele 645-648 era într-o criză financiară în vara anului 1998. S-a întâlnit întâmplător cu inculpatul care, știind că este în criză financiară, i-a propus inculpatului - să tragă o"țeapă"(adică să inducă în eroare) o femeie care stă singură și este alcoolică, cu apartamentul acesteia.
În acest scop, inculpatul i-a făcut cunoștință inculpatului - cu inculpatul. Cei trei inculpați au discutat despre modalitatea în care o vor înșela pe partea vătămată Astfel, la începutul lunii august 1998, conform înțelegerii prealabile între cei trei inculpați, inculpații - și au contactat-o pe partea vătămată. De precizat că victima(partea vătămată) a fost găsită de către inculpatul, după cum declară inculpatul, întrucât acesta avea diferite persoane prin mai mult baruri sordide din mun.Tg.M, persoane care, în schimbul unor mici sume de bani îi furnizau "ponturi"(posibile victime) inculpatului. Așa se explică de ce, audiată fiind de procuror la data de 28.11.2000, partea vătămată Caa rătat că nu-l cunoștea pe inculpatul, însă atât inculpatul -, cât și inculpatul au relevat faptul că victima a fost găsită de inculpatul.
În ziua în care inculpații - și au fost la partea vătămată C s-o inducă în eroare, împreună cu ei s-a deplasat și inculpatul, însă acesta din urmă nu a intrat în apartamentul părții vătămate, probabil pentru a nu putea fi recunoscut ulterior de către a ceasta. Acest aspect a fost relevat atât de către inculpatul - cât și de inculpatul.
Inculpații și - i-au explicat părții vătămate, de față fiind și învinuita, că a ceasta din urmă are o garsonieră și dorește să o schimbe cu un apartament, în speță cu apartamentul părții vătămate, situat pe B-dul 1 - 1918 nr.124. Au convins-o pe partea vătămată, în acest scop ducând la locuința acesteia și o sticlă cu băutură, cei doi inculpați cunoscând că partea vătămată este alcoolică, să consimtă la vânzarea apartamentului. Pentru a fi mai convingători, inculpatul - i-a promis părții vătămate(aceasta fiind o persoană cu nivel de cultură mai scăzută) că o va angaja ca femeie de serviciu la unul din barurile pe care le deține, dacă consimte, și în acest sens să semneze niște hârtii, să garanteze cu apartamentul un împrumut la bancă, pe care urma să-1 scoată inculpatul -.
După ce au convins-o pe partea vătămată să le dea actele de proprietate ale apartamentului, inculpații - și au predat actele inculpatului, care în tot acest a așteptat în apropiere. Din actele de proprietate a rezultat că partea vătămată era coproprietar cu soțul ei. Întrebată fiind de inculpatul - dacă soțul mai trăiește, partea vătămată a relatat acestuia că soțul ei decedase cu mai mulți ani în urmă și că are un singur moștenitor, un copil. Acest aspect i-a fost comunicat inculpatului care le-a spus celor doi coinculpați că trebuie găsit un martor mincinos care să declare, cu ocazia succesiunii, că partea vătămată nu are nici un moștenitor. Totodată, același inculpat, împreună cu - și inculpatul, s-au deplasat la notarul public. La notar au intrat ultimii doi inculpați, inculpatul - probabil tot pentru a nu putea fi recunoscut ulterior - așteptând afară cu scopul de a afla procedura succesiunii și pentru vânzarea-cumpărarea apartamentului.
După două zile, inculpații - și s-au deplasat la locuința părții vătămate, unde le-au convins pe acestea(care în prezenta cauză are calitatea și de învinuită) și pe învinuita ca la dezbaterea succesiunii, aceasta să declare, prima ca parte la succesiune și a doua ca martoră, că soțul defunct al părții vătămate nu are moștenitori.
Atât partea vătămată-învinuită, cât și învinuita au declarat notarului public că soțul defunct al părții vătămate - învinuită, nu are moștenitori, alții decât partea vătămată. În trei zile de la a ceste declarații, actele privind succesiunea după defunctul au fost întocmite, însă, după cum a arătat inculpatul -, partea vătămată - învinuită nu a fost de acord cu schimbul apartamentului pentru o garsonieră. Inculpatul - i-a propus părții vătămate să-i gireze un împrumut la bancă, urmând să o angajeze la barul său.
Partea vătămată a fost de acord, astfel că a doua zi, după ce inițial a consumat băuturi alcoolice oferite de inculpatul - s-a deplasat la biroul notarului public cu inculpații și -, știind că va semna acte pentru garantarea cu apartamentul al unui împrumut luat de inculpatul -.
În realitate, cei trei inculpați s-au hotărât să încheie o procură(un mandat special), prin care partea vătămată îl mandata pe inculpatul - să-i vândă apartamentul. Profitând de faptul că partea vătămată este băută, că are un nivel de cultură scăzut, cât și de faptul că notarul public (căreia, după cum declară inculpatul -, coinculpatul i-a dat notarului 300.000 lei pentru a fi mai "maleabilă"), nu a explicat părții vătămate ce act semnează(conform declarațiilor coinculpaților - și aceasta i-a explicat părții vătămate că semnează acte privind garantarea apartamentului pentru un împrumut, s-a în tocmit un mandat special prin care partea vătămată mandata(lucru nereal, în fapt) pe inculpatul - să-i vândă apartamentul.
Imediat după încheierea procurii, la câteva zile, inculpatul a început să caute un cumpărător, conform declarațiilor lui - și lui. Acest inculpat 1-a găsit ca și cumpărător pe numitul, actele de vânzare-cumpărare privind imobilul părții vătămate, situat pe B-dul 1 - 1918, încheindu-se între susnumit și partea vătămată, prin inculpatul -, în calitate de mandatar la data de 18.08.1998 (746). Suma dată de către numitul inculpatului - a fost în DM(la a cea dată 35-40.000.000 lei). Din această sumă au primit un anumit cuantum și coinculpații și ca și contribuție la "țeapă" trasă părții vătămate. În ce privește valoarea cuantumului, există contradicții între declarațiile inculpatului - și, primul arătând că inculpatul a primit suma de 500 DM, iar inculpatul suma de 1.000 DM, pe când cel de-al doilea coinculpat declară că suma de 1000 DM a primit-o inculpatul, pe când el a primit suma de 500 DM.
Inculpații - și au recunoscut fapta comisă, arătând pe larg modul de comitere al acesteia. Aceste probe s-au coroborează și cu declarațiile părții vătămate - învinuită, cât și a învinuitei.
Inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, dând dovadă de nesinceritate în raport cu probele administrate față de această faptă. Este de precizat aici, că declarațiile inculpaților - și în ce-1 privește pe inculpatul au coincis până la cele mai mici amănunte (în afară de un singur aspect: prezența inculpatului în biroul notarului public cu ocazia încheierii procurii de vânzare-cumpărare a apartamentului, amănunt însă fără importanță în economia stabilirii vinovăției inculpatului ), ținând cont de faptul că este exclusă înțelegerea coinculpaților - și în a-1 încrimina pe inculpatul, întrucât declarațiile primilor doi coinculpați au fost luate conform principiului nepublicității urmăririi penale, deci fără ca cei doi inculpați să știe ce a declarat celălalt.
Deși inculpatul a negat implicarea sa în această cauză, arătând în declarațiile sale, că nu a discutat cu - sau cu inculpatul despre apartamentul părții vătămate C, afirmațiile acestui inculpat au fost infirmate și de declarația martorului, terțul cumpărător al apartamentului părții vătămate. Astfel, acest martor a arătat că după încheierea actelor de vânzare-cumpărare a apartamentului, când a predat suma de bani convenită cu inculpatul -, de față fiind și inculpatul, a auzit discuția dintre coinculpați cu inculpatul, discuție purtată la un telefon public, obiectul discuției fiind tocmai apartamentul părții vătămate(obținerea de către inculpatul a unui nou extras CF al apartamentului, chitanțele pe care același inculpat trebuia să la plătească la CEC, în legătură cu apartamentul).
În urma disjungerii față de inculpatul a cauzei, la data de 10.04.2001 s-a început urmărirea penală față de acesta pentru infracțiunea prev.de art.215 al. 1,3 Cod penal, iar la data de 26.07.2001 a fost audiat în calitate de inculpat pentru fapta comisă în dauna părții vătămate C, dovedindu-se că aceasta a acționat în calitate de autor la comiterea infracțiunii.
Din actele dosarului, a reieșit că inculpații - și le-au determinat pe C și să declare în fața notarului, prima că nu are alți moștenitori, iar cea de a doua ca martor în același sens, deși ambele știau că C are o fiică, pe nume.
Astfel, părțile vătămate erau în divorț în primăvara anului 1999, pe motivul că partea vătămată consuma frecvent băuturi alcoolice. De comun acord, părțile vătămate s-au hotărât să vândă apartamentul pe care-l dețineau, situat în Tg. M-.40 urmând să cumpere 2 garsoniere confort II din suma obținută prin vânzarea apartamentului. În acest sens, au căutat agenți imobiliari care să-i ajute la vânzarea apartamentului. La câteva zile, după cum a declarat partea vătămată, l-au întâlnit întâmplător pe inculpatul pe care soțul său îl cunoaște, acest inculpat promițându-le că-i va ajuta.
După ce a aflat faptul că părțile vătămate doresc să vândă apartamentul, inculpatul l-a contactat pe inculpatul, după care l-a contactat și pe inculpatul -. Inculpatul le-a spus coinculpaților că partea vătămată este alcoolic, că părțile vătămate sunt în divorț, și că astfel părțile vătămate pot fi "țepuite". Este de precizat că inculpatul, după cum a arătat inculpatul -, nu dorea să apară cu numele în acte. Cei trei inculpați s-au înțeles ca inculpatul - să apară în actele pe care le va încheia cu părțile vătămate și prin care urmau să fie înșelate părțile vătămate. De asemenea, inculpații s-au înțeles ca metoda prin care să fie înșelate părțile vătămate să fie o procură, potrivit căreia soții împuternicesc pe inculpatul - să vândă apartamentul, urmând ca inculpații și să-și primească"dreptul" din vânzarea ulterioară a apartamentului, în cuantum de 1.000 DM, iar restul de bani să-i revină inculpatului -.
La câteva zile după aceasta, coinculpații și - s-au deplasat la domiciliul părților vătămate propunându-le acestora să-i vândă apartamentul, urmând ca acesta să le cumpere, în schimb două garsoniere confort II. de o săptămână inculpatul - împreună cu inculpatul s-au prezentat la domiciliul părților vătămate de fiecare dată oferindu-i părții vătămate băuturi alcoolice, pentru a fi mai ușor de convins.
Ulterior, inculpatul - le-a spus părților vătămate să încheie o procură pentru vânzarea apartamentului întrucât el nu are bani, dar urmează să găsească cumpărători. După întocmirea procurii, inculpatul, după cum declară inculpatul - îi presa să vândă apartamentul sub prețul pieței.
Pentru a fi mai convingător, întrucât partea vătămată a început să bănuiască că ceva nu este în regulă, inculpatul - i-a dus pe soții să vadă un apartament confort II situat în str.- -, aparținând martorului, spunându-le că apartamentul este de vânzare, în realitate, apartamentul nu era de vânzare.
Ulterior, apartamentul a fost vândut prin act autentic de vânzare-cumpărare semnat de părțile vătămate, numitei. La încheierea actelor,aceasta din urmă a dat părților vătămate suma de 50.000.000 lei, urmând ca la data mutării să mai primească 20.000.000 lei. La încheierea actelor a participat și inculpatul -. în cursul aceleiași zile, inculpatul -, după ce inițial, înainte de încheierea actelor, a primit un avans de 7.000.000 lei de la numita, fără ca părțile vătămate să știe acest lucru, s-a prezentat la domiciliul părților vătămate și le-a cerut suma de 35.000.000 lei, spunându-le că a găsit un apartament confort II, și este nevoie de un avans. Părțile vătămate au predat inculpatului - această sumă.
Inculpatul - a folosit în interes personal această sumă, plătind niște datorii mai vechi. Întrucât"pontul" a fost dat de către inculpatul, acesta a pretins suma de 3.000.000 lei de la inculpatul -. Acesta nu a avut suma să-i dea inculpatului, astfel că acesta din urmă l-a lovit. În cele din urmă după aprox. o săptămână, când inculpatul - a strâns suma necesară, i-a dat 3.000.000 lei inculpatului, această sumă reprezentând"dreptul" pentru"pontul" dat.
Inculpații - și recunosc fapta, explicând pe larg modul de comitere al acesteia.
Inculpatul nu a recunoscut fapta, arătând că nu știa nimic despre faptul că părțile vătămate doresc să vândă apartamentul și că inculpatul - a cunoscut părțile vătămate prin intermediul său. Declarațiile inculpatului au fost nesincere în raport cu celelalte probe administrate în această cauză. Astfel, partea vătămată a declarat că înainte de a vinde apartamentul s-a întâlnit cu inculpatul, căruia i-a spus despre această intenție, deci, inculpatul cunoștea faptul că părțile vătămate doresc să vândă apartamentul. De asemenea, inculpații - și a declarat starea de fapt descrisă de cei doi inculpați, concordând până în cele mai mici amănunte, că inculpatul a fost cel care le-a dat"pontul" și că toți trei au discutat modalitatea prin care vor fi înșelate părțile vătămate.
În cursul lunii mai 1999, părțile vătămate, și, întrucât aveau mari restanțe la consum și nu aveau posibilități financiare, s-au hotărât să vândă apartamentul în care locuiau, imobil situat în Tg.M-/18.
Într-una din zilele lunii mai, respectiv în 05.05.1999, printr-o persoană numită, după cum a arătat partea vătămată, aceasta s-a întâlnit cu inculpații - și. a, a arătat în continuare partea vătămată, s-au arătat interesați de cumpărarea apartamentului, inculpatul cu ocazia acestei discuții, prezentându-le pe inculpatul - ca o persoană serioasă și care le va vinde apartamentul, în schimb achiziționându-le un apartament cu o cameră și în plus suma de 25.000.000 lei. Acest aspect a fost confirmat și inculpatul - în declarația dată.
În aceiași zi, coinculpații împreună cu partea vătămată s-au deplasat la apartamentul în cauză, unde le-au găsit și pe celelalte două părți vătămate. După ce au văzut apartamentul, coinculpații le-au convins pe părțile vătămate să accepte întocmirea unei procuri pe numele inculpatului -, procură prin care părțile vătămate l-au autorizat pe acest inculpat să le vândă apartamentul. De precizat că părțile vătămate au un cultural extrem de redus, sunt persoane ușor influențabile.
A doua zi, conform înțelegerii, cele trei părți vătămate s-au întâlnit cu inculpatul - la biroul notarului public, unde au încheiat procura. În tot acest, după cum a declarat inculpatul -, inculpatul a fost în preajma biroului notarului public, însă s-a ferit de părțile vătămate pentru a nu-i vedea.
Procura s-a încheiat pe numele învinuitei, soția inculpatului -, întrucât acesta din urmă își pierduse buletinul de identitate, fără ca învinuita să fie prezentă în biroul notarului public.
Așa cum a declarat inculpatul -, intenția sa și a inculpatului era de a înșela părțile vătămate, profitând de naivitatea acestora, în urma înșelăciunii inculpatul urmând să primească suma de 1.000 DM. De altfel, în declarațiile lor, părțile vătămate au arătat, că au semnat procura, fără însă să cunoască conținutul acesteia întrucât notarul nu le-a explicat conținutul ei, necunoscând bine limba română.
La data de 13.05.2000 coinculpatii s-au deplasat la agenția mobiliară "SRL cu scopul de a găsit un client la apartamentul părților vătămate. Aici, au discutat cu martora căreia inculpatul a întrebat-o dacă nu cunoaște un posibil cumpărător. După ce au plecat coinculpatii, coinculpata a luat legătura cu martorul, care anterior își manifestase dorința de a cumpăra un apartament în acea zonă.
După circa o oră, coinculpatii, au revenit la agenție și s-au întâlnit cu martorii, și. De aici s-au deplasat cu autoturismul martorului la apartamentul părților vătămate. întrucât martorului i-a convenit apartamentul, după ce 1-a văzut, s-a hotărât să-1 cumpere convenind cu inculpatul - la suma de 50.000.000 lei din care să se scadă taxele notariale și comisionul către agenția imobiliară " SRL.
În aceeași zi, coinculpații și cei trei martori s-au deplasat la biroul notarului public, situat pe str.- -. în birou au intrat inculpatul - și cei trei martori, inculpatul așteptând în sala de așteptare a biroului, sau în stradă.
Întrucât procura era pe numele învinuitei, inculpatul - s-a deplasat la serviciul acesteia, pentru aoa duce, iar inculpatul împreună cu martorul, au plecat la CEC pentru a plăti taxele aferente vânzării-cumpărării imobilului.
Învinuita a semnat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului în calitate de mandatară, soții primind suma de 44.000.000 lei(din suma inițială de 50.000.000 lei), după care aceștia, împreună cu coinculpatul, s-au deplasat în cart., la barul inculpatului - unde acesta i-a dat suma de 7.000.000 lei inculpatului, această sumă reprezentând"dreptul" cuvenit acestuia.
Inculpatul - a recunoscut și regretat fapta comisă, arătând pe larg modul de comitere. Declarația sa s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză: declarația învinuitei, confruntările efectuate între martorii, și inculpatul, declarațiile martorilor, și, declarațiile părților vătămate.
Inculpatul nu a recunoscut fapta comisă dovedind rea credință atât pe parcursul urmăririi penale cât și în instanță, încercând să inducă în eroare organele judiciare. Astfel pe parcursul administrării materialului probator declarațiile sale cu privire la cauză, nu concordă. În declarația olografa de la filele 816-817, inculpatul a arătat că 1-a ajutat pe inculpatul - să găsească un apartament(cel al părților vătămate) și că după ce 1-a pus în legătură pe inculpatul - cu părțile vătămate, nu a mai participat la încheierea nici unui act. în declarația dată în fața instanței, inculpatul, de asemenea, arată că după ce le-a făcut cunoștință coinculpatului cu părțile vătămate, nu a mai participat la încheierea nici unui act, aspect ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate, atât a învinuitei și inculpatului -, cât și martorii, și, relevând faptul că inculpatul a participat la vânzarea apartamentului, la un moment dat oferindu-se să plece cu martorul la CEC pentru ca aceasta să plătească taxele. în declarația din data de 21.07.2000, dată în fața procurorului, inculpatul revine și arată că în ziua de 13.05.2000 s-a aflat întâmplător la " SRL - lucru neadevărat, întrucât din declarațiile inculpatului și ale martorei, inculpatul a venit în mod special la agenția imobiliară, împreună cu coinculpatul, pentru a găsi un cumpărător) și că a fost cu inculpatul - și partea vătămată și martorul, pentru ca acesta să vadă apartamentul(lucru iarăși neadevărat, întrucât la apartament nu s-a deplasat partea vătămată, ci martorii, și împreună cu coinculpații). In declarația de la fila 670-672 dată la 07.09.2000, tot în fața procurorului, inculpatul propune o altă variantă(neconcordantă nici aceasta cu probele administrate), arătând că nu cunoaște nimic despre vânzarea apartamentului de către inculpatul -, părților vătămate, nefiind prezent cu ocazia încheierii vânzării acestuia. Având în vedere cele expuse mai sus, în raport cu propriile sale declarații contradictorii, inculpatul este nesincer, încercând să se sustragă tragerii la răspunderea penală.
Inculpatul - deține un bar în cart. în calitatea sa de administrator la " SRL Tg. întrucât, în cursul anului 1998 nu a achitat mai mult de 4 luni energia electrică, la data de 15.06.1998 un delegat de la. "SA- Sucursala Tg.M s-a deplasat la barul inculpatului și a debranșat instalația de energie electrică de la sursă.
Inculpatul fără acordul societății păgubite, s-a rebranșat la sursa de energie electrică. Conform notei de constatare din 05.11.1998, funcționarii de la SC""SA au constatat că inculpatul s-a rebranșat din proprie inițiativă la sursa de energie electrică. Ca urmare, inculpatul prin fapta sa a produs o pagubă de 4.361.675 lei.
Partea vătămată." SA s-a constituit parte civilă cu această sumă.
La data de 02.10.2000, partea vătămată a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-M, arătând că prin manevre dolosive inculpatul l-a deposedat de locuința pe care o deținea în Tg.M str.-.21.3.
Partea vătămată îl cunoștea pe inculpatul de când acesta din urmă era copil, fiind coleg cu tatăl lui. în cursul lunilor sept-oct. partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul în oraș. Intrând în discuții, partea vătămată i-a spus inculpatului că locuiește într-o casă închiriată de la și că ar dori să o cumpere, însă nu are banii necesari. Inculpatul s-a oferit să-i dea acești bani, cu condiția că, după moartea părții vătămate, casa să rămână inculpatului. După circa 2-3 zile, inculpatul a venit la locuința părții vătămate, iar aceasta i-a arătat contractul de închiriere cu și repartiția, spunându-i că a fost la, unde i s-a spus că trebuie să plătească suma de 15.400.000 lei pentru cumpărarea casei. S-au înțeles să meargă împreună ulterior la." SA. între, inculpatul a căutat un cumpărător pentru locuința părții vătămate, deși acesta din urmă nu dorea să o vândă, sprijinul cerut inculpatului era pentru a o cumpăra de la." SA.
În toamna anului 1999, nu s-a putut stabili exact data, inculpatul s-a întâlnit cu, pe care, de asemenea îl cunoștea de foarte multă vreme. I-a făcut acestuia oferta, spunându-i că are un apartament pe str.-, arătându-i cheile de la poarta imobilului. Totodată, i-a spus că, momentan acolo locuiește un, care urmează să se mute, neprecizând însă calitatea în care partea vătămată ocupă imobilul. s-a declarat de acord cu oferta, arătând că dorește să vândă un apartament pentru că pleacă în alt oraș, dar vrea să-i cumpere fiului său, un apartament în care acesta să se mute. Nu s-a stabilit un preț, urmând să țină legătura. înainte de finele anului 1999 și-a vândut apartamentul contactându-l pe inculpat în vederea cumpărării locuinței părții vătămate. Inculpatul i-a spus că oferta rămâne valabilă. S-a înțeles cu să-i plătească un avans.
În acest inculpatul a contactat partea vătămată solicitându-i să-1 însoțească la notar pentru în tocmirea actelor necesare în vederea stabilirii ca după moartea părții vătămate, locuința să rămână inculpatului. De precizat că partea vătămată nu cunoaște aproape deloc limba română. Anterior intrării la notar, inculpatul a dus partea vătămată la bar unde i-a oferit acesteia de băut cunoscând că este alcoolică. Aceasta s-a întâmplat la data de 27.12.1999, ocazie cu care inculpatul a dus partea vătămată la biroul notarului . Din declarația părții vătămate a reieșit că inculpatul i-a spus să aștepte afară, în care el a intrat în biroul notarului. Fiind chemată apoi în birou, părții vătămate i s-a spus să semneze niște acte, inculpatul spunându-i în limba maghiară că prin acesta se declară de acord să-i lase locuința după moartea sa. După ce a semnat mai multe acte, cei doi au ieșit de la notar, toate actele fiind luate și rămânând la inculpat. Practic la acea dată, au fost semnate simultan două procuri speciale înregistrate consecutiv. Procura specială înregistrată cu nr.3649/27.12.1999 era o împuternicire făcută de partea vătămată pe numele inculpatului, acesta din urmă putând să cumpere - în numele și pentru partea vătămată - de la SC. SA apartamentul nr.3 din Tg. M str.- nr.21. în concret, inculpatul urma să achite integral prețul stabilit, să semneze contractul de vânzare-cumpărare și să solicite îndeplinirea formalităților de întabulare. Cea de-a doua procură, înregistrată la nr.3650/27.12.1999 prevedea ca partea vătămată împuternicește pe inculpat ca, în numele ei și pentru ea, să vândă cui va găsi de cuviință același apartament.
La data de 20.01.2000 s-a deplasat la biroul de intermedieri imobiliare al inculpatului(pe str.-), unde s-au înțeles să efectueze tranzacția pentru prețul de 47.000.000 lei. Inculpatul i-a cerut suma de 20.000.000 lei avans, arătându-i lui că avansul este necesar pentru cumpărarea apartamentului de la SC. SA. Cu această ocazie și au aflat că locuința este a părții vătămate. Precizăm că, cu câteva zile înainte, și au văzut casa, împreună cu inculpatul. Partea vătămată nu era acasă, dar inculpatul avea cheile.
La data de 21.01.2000, inculpatul împreună cu și s-au întâlnit cu partea vătămată la sediul SC. SA. și nu au discutat cu partea vătămată despre faptul că vor să-i cumpere locuința. Partea vătămată a intrat în sediu și a achitat contravaloarea apartamentului, semnând Prețul contractului a fost de 15.268.979 lei, bani pe care partea vătămată i-a achitat, primindu-i de la inculpat. Acesta din urmă îi avea - la rândul lui - de la care îi dăduse avansul de 20.000.000 lei. Partea vătămată a plecat acasă, ceilalți trei mergând la biroul inculpatului. Inculpatul a completat un contract de vânzare cumpărare prin care partea vătămată înstrăina proprietatea apartamentului numitului C-tin pentru suma de 47.000.000 lei. Contractul nu a fost autentificat, fiind semnat de inculpat - ca intermediar, de C-tin- ca cumpărător și - martor. în ceea ce privește semnătura părții vătămate, din declarațiile numiților -C-tin și a reieșit că partea vătămată nu a fost prezentă și nu a semnat. Ca atare, semnătura părții vătămate a fost obținută ulterior de inculpat. Alte persoane nu au fost prezente la încheierea acestui contract.
La data de 31.01.2000, inculpatul a dus din nou partea vătămată la notar, unde a convins-o să semneze un testament, prin care acesta testa cu titlu particular locuința de pe str.- nr.21/3, cu deplin drept de proprietate inculpatului. Din cuprinsul testamentului, a reieșit motivul testării și anume faptul că inculpatul a achitat prețul de cumpărare a locuinței. Partea vătămată a arătat că inculpatul i-a spus că trebuie să semneze testamentul pentru cazul în care acesta nu ar mai putea să-i dea înapoi banii plătiți la SA. Partea vătămată a mai declarat că a fost de acord, însă nu a știut că a cei bani provin de la C-tin. Și de această dată, partea vătămată a semnat în necunoștință de cauză, fiind îmbătată anterior de inculpat și netraducându-i-se conținutul actului.
La data de 02.02.2000 s-a întocmit la notarul public S o"declarație"- ofertă(promisiune) de vânzare-cumpărare" prin care partea vătămată reprezentată prin mandatar oferă spre vânzare apartamentul nr.3 de pe str.- în favoarea numitului C-tin pentru suma de 47.000.000 lei, sumă achitată integral. Partea vătămată nu a cunoscut întocmirea acestei oferte.
La începutul lunii februarie 2000, s-a deplasat la biroul inculpatului și acesta i-a dat contractul de vânzare-cumpărare din 21.01.2000, semnat de, împreună cu un extras CF și o copie după"Declarația-ofertă" sus amintită. La acest moment i-a dat inculpatului diferența de 27.000.000 lei pe care o mai avea de dat, după avansul de 20.000.000 lei.
La câteva zile, în jurul datei de 06/07.02.2000 și C-tin au căutat partea vătămată la un bar din P-ța -, unde acesta obișnuia să stea. Găsind-o, i-a spus acesteia că trebuie să elibereze apartamentul pentru că l-au cumpărat. Partea vătămată s-a arătat surprinsă, arătând că nu are cu ei și că a vorbit doar cu. A doua zi, inculpatul găsește partea vătămată la același bar și în prezența martorilor, și îi spune, pentru prima dată, că trebuie să se mute, întrucât persoanele respective au cumpărat apartamentul.În prezența acelorași martori, partea vătămată a replicat că el nu a vândut locuința, inculpatul spunându-i însă că nu este adevărat, întrucât a fost la notar și a semnat.
În cursul lunii februarie, după toate aceste evenimente, C-tin și au venit și au aplicat un lacăt pe locuința părții vătămate, astfel încât acesta nu a mai putut intra în casă. După alte 2-3 zile, aceiași doi, însoțiți de și alte persoane, au încărcat bunurile părții vătămate și le-au dus în, la o cunoștință a părții vătămate.
Starea de fapt mai sus descrisă a reieșit din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorilor audiați.
Din starea de fapt conturată și din înscrisurile existente la dosar, s-a apreciat că acțiunile întreprinse de inculpatul în legătură cu locuința părții vătămate, în contextul în care s-au desfășurat, întrunesc element ele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, faptă prev.de art.215 al. 1,3 Cod penal.
Astfel profitând de nivelul intelectual scăzut al părții vătămate, de faptul că aceasta nu cunoștea limba română și că era dependentă de alcool, inculpatul a făcut demersurile necesare pentru cumpărarea locuinței de la "SC. în același, a căutat un cumpărător pentru locuință, găsindu-l în persoana numitului C-tin prin intermediul tatălui acestuia -. Din declarațiile martorilor, reiese că în toamna - iarna anului 1999, de mai multe ori, partea vătămată - care frecventa zilnic barul"" a fost căutată de inculpat, care de fiecare dată îi dădea de băut și discutau despre locuința părții vătămate.
Cu privire la cele două procuri speciale întocmite la notar în data de 27.12.1999 este de remarcat că ele au fost întocmite cu aceeași ocazie(vezi numărul de înregistrare al a cestora), părții vătămate fiind-i cerut de inculpat să semneze pentru a confirma că după moarte îi va lăsa acestuia locuința, în urma cumpărării acesteia, de la "SC. Partea vătămată a semnat actele puse în fața sa, fără a le citi și fără a-i fi explicate în limba maghiară, în acest con text semnând și procura specială prin care îl împuternicea pe inculpat să vândă locuința.
Faptul că partea vătămată nu avea intenția să-și vândă locuința a reieșit și din declarațiile numiților și care au arătat că, deși s-au întâlnit la sediul"SC cu partea vătămată, aceasta nu a discutat cu ei despre vânzarea locuinței. Mai mult, aceleași persoane au arătat că la încheierea contractului sub semnătură privată din 21.01.2000 partea vătămată nu a fost prezentă și nici nu au cunoștință dacă și când aceasta a semnat contractul respectiv. De altfel, un exemplar al acestui contract l-au primit abia la începutul lunii febr. 2000 de la inculpat, odată cu "Declarația- ofertă" întocmită la data de 02.02.2000 de inculpat, în calitate de mandatar al părții vătămate.
Aceste aspecte au relevat faptul că inculpatul a evitat contactul între partea vătămată și sau, tocmai în ideea că partea vătămată să nu ia cunoștință de faptul că inculpatul intenționează să-i vândă apartamentul.
În contextul în care, așa cum a susținut inculpatul ar fi avut acceptul părții vătămate pentru a vinde locuința, apare nefiresc că la data de 31.01.2000 îi cere părții vătămate să testeze în favoarea sa aceeași locuință. Pe de altă parte, motivarea acestei testări"legatarul particular. a achitat prețul de cumpărare al acestui imobil", relevă în că o dată faptul că partea vătămată nu a știut că inculpatul a primit banii dați la "SC de la.
Faptul că partea vătămată nu intenționa să-și vândă locuința a fost confirmat și prin declarațiile angajaților barului"", martorii, și care au arătat că îl cunoșteau foarte bine pe și au asistat la discuțiile acestuia cu inculpatul și cu și însă, până în momentul în care i-a spus să elibereze locuința, partea vătămată nu a știut că inculpatul încerca să o vândă. Martora, a arătat foarte clar că, în momentul în care - în barul"", și i-au spus părții vătămate să elibereze apartamentul, acesta le-a replicat că ea nu a vândut casa și nu se mută nicăieri.
Cu privire la cele 47 milioane lei achitate de pentru apartament, s-a dovedit că aceștia au fost dați direct inculpatului. După achitarea avansului de 20.000.000 lei, pe care inculpatul i-a dat părții vătămate și aceasta a achitat prețul la"SC la data de 06 sau 07.02.2000, - i-a înmânat tot inculpatului restul de 27.000.000 lei. Partea vătămată nu a fost prezentă la acest moment. Partea vătămată a arătat că nu a primit niciodată această sumă și nici nu cunoștea că cele 20.000.000 lei avans erau primite de la. Prin întocmirea testamentului din 31.01.2000, inculpatul a urmărit să șteargă orice eventuală pretenție a părții vătămate pentru vânzarea locuinței, testamentul fiind întocmit la 10 zile după înțelegerea dintre inculpat și. în oferta de vânzare din 02.02.2000 inculpatul apare ca mandatar al părții vătămate, iar nu ca legatar.
Inculpatul, în prima sa declarație dată la 10.01.2002 a arătat că și i-au dat direct părții vătămate cele 20.000.000 lei, iar în ziua încheierii contractului cu "SC, s-au deplasat toți patru(, și ) la restaurantul "", unde s-a încheiat contractul sub semnătură privată datat 21.01.2000. Cu această ocazie i-a dat părții vătămate restul de 27.000.000 lei, care a luat banii și a plecat cu ei. Din această tranzacție, inculpatul a declarat că și-a reținut doar un comision de 1.410.000 lei.
Cu toate acestea, în declarația ulterioară din 22.01.2002, inculpatul a revenit și a arătat că, de fapt, din cele 27.000.000 lei, i-a dat părții vătămate 6.000.000 lei, sumă pe care acesta o pretinsese de la începutul înțelegerii cu inculpatul, iar el și-a reținut restul de circa 20.000.000 lei, în baza aceleiași înțelegeri.
Aceste afirmații au fost contrazise de declarațiile numiților C-tin, și ale părții vătămate. De altfel, deși a lucrat ca intermediar, conform afirmațiilor sale, în cadrul CONS" inculpatul nu a întocmit nici un fel de chitanțe cu privire la aceste sume de bani.
Atitudinea ostilă a inculpatului față de angajații barului"" care au încercat să ajute partea vătămată, este încă o dovadă a faptului că inculpatul încearcă să inducă și să mențină în eroare partea vătămată.
Inculpatul nu a recunoscut că acțiunile sale au fost concretizate în sensul inducerii și menținerii în eroare a părții vătămate, afirmând că aceasta l-a rugat să o ajute să vândă apartamentul. Mai mult, în una dintre declarațiile sale, a arătat că partea vătămată a încercat să-l înșele, în sensul că urmărea ca după încasarea prețului apartamentului să rămână și cu casa. Această afirmație a fost făcută de către inculpat odată cu depunerea la dosar în apărarea sa - a două declarații date în fața notarului, datate 03.07.2000 și 16.07.2000 - declarații în cuprinsul cărora partea vătămată a arătat că nu are nici o pretenție materială de la inculpat, respectiv că nu înțelege să facă plângere penală pentru înșelăciune, întrucât nu a fost păgubit prin încheierea contractului cu C-tin. De remarcat că această din urmă"Declarație" a fost dată la circa 9 luni după ce partea vătămată depusese deja plângere penală împotriva inculpatului.
Cu privire la aceste"declarații" partea vătămată a arătat că au fost date la cererea inculpatului. Deși inițial partea vătămată a refuzat, fiind amenințată de inculpat a mers la notar și a dat acele declarații. Inculpatul i-a spus că abia a ieșit din pușcărie și nu dorește să intre din nou pentru partea vătămată. Aceste momente au fost confirmate de martorii -z, și, fiul și mama părții vătămate, care au arătat că în cursul verii 2001, inculpatul a venit la domiciliul lor din unde a găsit partea vătămată și i-a cerut să vină la poliție să semneze că își retrage plângerea, altfel îl omoară.
La data de 18.11.1999, partea vătămată a depus plângere împotriva inculpatului -- fiul său, arătând că în cursul lunii oct. 1999, în urma introducerii unei acțiuni civile în evacuare îndreptată împotriva sa, a constatat că inculpatul - obținuse anterior un certificat de moștenitor pe numele ei pentru un imobil constituit din 2 corpuri de casă - CF.2093/I/ și apoi întocmise o procură specială prin care ea îl împuternicea să vândă imobilul respectiv. Partea vătămată a arătat că nu a semnat aceste acte notariale.
Din actele de urmărire penală efectuate a reieșit că, în cursul lunii iunie 1999, inculpatul -, având probleme financiare, lucru de care aveau cunoștință inculpații și, s-a întâlnit cu acești doi inculpați în parcul de pe str. - cel Cu această ocazie, - le-a spus că mama sa deține un imobil în de M--179, fiind vorba despre două case situate în aceeași curte. - le-a cerut sfatul, întrebându-i cum să procedeze pentru a trece acest imobil pe numele său, întrucât voia să obțină un împrumut pe care să-l garanteze cu aceste case. Celor doi le-a mai spus că tatăl său este decedat și el mai are încă 7 frați.
Inculpații și au discutat între ei după care i-a spus că ar fi nevoie de o femeie în vârstă care să semene cu mama lui - și care să declare la notar că este și să semneze în numele acesteia la deschiderea succesiunii după tatăl predecedat al inculpatului -. Inculpatul l-a întrebat pe - dacă există asemănare între mama lui și numita - mama inculpatului. - a spus că va face rost de buletinul de identitate al mamei sale pentru a se verifica o posibilă asemănare. A doua zi, cei trei s-au reîntâlnit, - aducând buletinul de identitate al mamei sale. a privit fotografia și a afirmat "ar merge ", dar că trebuie plătită și mama lui. Conform acestei înțelegeri, a cerut pentru contribuția lui - îl va ajuta la succesiune, discutând cu notară, îi va găsi o persoană care să-i împrumute suma de 1.000 DM. a cerut 1.000 DM pentru aportul său, iar pentru suma de 1 milion lei. - a fost de acord cu aceste pretenții, după care a făcut copii xerox după buletinul de identitate al mamei sale, pentru a nu se vedea bine fotografia. După 1-2 zile, pe data de 25.06.1999, după inculpatul a convins-o pe învinuita, cei trei s-au întâlnit cu aceasta în fața biroului notarului public. Inculpata s-a îmbrăcat la sugestia inculpaților și, astfel încât să nu-i fie văzută clar fața, iar în parcul din fața biroului notarial, inculpații și - i-au cerut inculpatei să intre la notar și să declare că se numește, iar apoi să semneze în numele acesteia. Cei doi, împreună cu i-au dat asigurări că nu se va întâmpla nimic și că va primi un milion lei dacă îi ajută. învinuitei i-au explicat ce vor să facă, asigurând-o însă că vor restitui împrumutul pe care îl vor lua ulterior. Inculpatul se angajase anterior să aducă o persoană care să declare la dezbaterea succesiunii că este de fapt, că nu are copii și soțul ei a decedat. Astfel că, la data de 25.06.1999, inculpatul l-a adus pe numitul, o cunoștință a acestui inculpat, căruia i s-a promis suma de 100 DM pentru această mărturie. Inculpatul a intrat anterior la notar stând de vorbă cu aceasta, după care a ieșit, spunându-i învinuitei și lui să între împreună cu inculpatul -. Astfel, la data de 25.06.1999, notarul a întocmit Certificatul de moștenitor nr.22/1999, din care reiese că în urma decedatului, a rămas imobilul din CF.2093- de M, unică moștenitoare fiind, în calitate de soție supraviețuitoare. Declarația de martor a numitului se află la fila nr.167.
La data de 29.06.1999, cei trei inculpați au adus-o din nou pe învinuita la același notar determinându-o să semneze o procură specială(înregistrată sub nr.483/1999), prin care l-a împuternicit pe inculpatul - să vândă cui va crede de cuviință și pentru prețul ce-l va socoti, ambele case situate în de M,--179, semnând în numele ei și pentru ea. Învinuita a acceptat, intrând din nou la notar, declarând că se numește și semnând în locul acesteia ca mandantă, procura specială.
Inculpații au început să caute o persoană care l-ar putea împrumuta pe -. La începutul lunii iulie 1999, inculpatul a vorbit cu numitul, acesta din urmă spunându-i că îi va aduce un"client" pentru un împrumut de 10.000 DM cu o dobândă de 10%. Cei doi s-au deplasat la locuința inculpatului -, ocazie cu care au discutat despre împrumut, - fiind de acord cu condițiile numitului. In plus, acesta din urmă solicită pentru acest serviciu suma de 1.000 DM, lucru cu care a fost de acord. le-a spus că persoana care ar putea acorda împrumutul se numește și îi este vecin și prieten.
A doua zi, la Judecătoria Tg.M, s-au întâlnit cei trei inculpați cu, care îl adusese și pe. Acesta din urmă a spus că este de acord să îl împrumute pe -, dar vrea să vadă pe ce nume se află casele de la de La serviciul de carte funciară, conducătorul CF. le-a spus că există suspiciuni cu privire la faptul că ar fi singura moștenitoare, întrucât acest martor știa că - mai are frați. a început să vocifereze, reproșându-i lui - că nu ar fi actele în regulă. - a recunoscut în cele din urmă că are alți frați, dar că actele sunt rezolvate legal pentru imobilul în cauză. și s-au dus - în după masa aceleiași zile, la, unde au stat de vorbă cu o rudă a lui -, care a confirmat faptul că există mai mulți moștenitori.
A doua zi, cei trei inculpați s-au întâlnit la biroul notarului cu și. vroia să se asigure că procura făcută pe numele lui - este legală. Notarul l-a asigurat de legalitatea procurii. Conform înțelegerii între părți, împrumutul urma să fie acordat cu garanție imobiliară. În concret, urma să se încheie un contract de vânzare-cumpărare autentic între - ca mandatar al numitei și, contract ce constituie de fapt garanția imobiliară. La notarul, nu a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât taxele notariale i s-au părut prea ridicate. în aceste condiții, a cerut lui - să meargă la notarul (pe care îl cunoștea) pentru încheierea contractului. La notarul s-a încheiat contractul de vânzare- cumpărare între cei doi, trecându-se fictiv suma de 80 milioane lei.
Conform înțelegerii, inculpatul - trebuia să se întâlnească cu pentru a primi cele 10.000 DM pentru a primi suma împrumutată, între, inculpatul a obținut un extras CF. în care apărea ca proprietar. întâlnindu-se cu inculpatul -, i-a spus că știe că nu este unic moștenitor, - recunoscând acest lucru. Cu toate acestea, a fost de acord să-i dea suma cerută împrumut, în prezența martorilor, și (soția inculpatului -). S-a încheiat o convenție cu data de 30.06.1999, prin care se confirma că - a primit suma de 80 milioane lei. în fapt, era vorba de cele 10.000 DM, echivalente în lei. întrucât dobânda era de 10%, a și reținut 1.000 DM pentru prim a lună, dându-i inculpatului - doar 9.000 DM.
De la domiciliul lui - unde s-au dat banii, inculpatul -, soția lui și au plecat la barul"SYNDI"din cart. unde erau așteptați de inculpații și, precum și de. Pe drum, - 1-a rugat pe să pună deoparte 4.000 DM, pentru a nu-i fi luați toți de către. La barul respectiv, a luat cele 5.000 DM rămase de la inculpatul -,începând să împartă banii conform înțelegerilor anterioare: -1.000 DM + 100 DM, pentru învinuita; - 100 DM; - 1.000 DM, restul fiind reținut de inculpatul. Acesta din urmă 1-a contactat telefonic pe numitul, judecător, întrucât inculpatul - avea o datorie mai veche la acesta. Prezentându-se, acesta a primit de la inculpatul 2.000 DM, conform declarațiilor inculpaților - și, sau 1.000 DM conform declarației inculpatului.
Ulterior, conform declarației inculpatului -, i-ar fi luat cea.3.000 DM din încasările de la barul inculpatului, și alte bunuri de la locuința sa, ce valorau cea. 1.000 DM.
În prezent, titularul dreptului de proprietate asupra imobilului din de M este tot, acțiunea de evacuare înaintată de acesta din urmă fiind suspendată până la clarificarea cauzei penale.
Învinuita a recunoscut comiterea faptelor.
Inculpatul - a recunoscut comiterea faptelor.
Inculpatul a afirmat că nu el a determinat-o pe să declare în fals la notar, dar vinovăția sa este certă, având în vedere că el a adus-o pe învinuită la notar, în urma înțelegerii prealabile cu coinculpații și este evident că el a fost mobilul principal pentru învinuită, în momentul în care aceasta a acceptat.
Inculpatul a dat o primă declarație în fața procurorului la data de 10.01.2002, ocazie cu care a negat orice implicare a sa. Ulterior, în declarația dată, de asemenea în fața procurorului și a avocatului, a revenit, recunoscând că el a avut ideea implicării învinuitei, tocmai în scopul încheierii actelor notariale, astfel încât imobilul din de M să ajungă pe numele lui -. în apărarea sa, inculpatul a invocat faptul că s-a implicat doar pentru a recupera de la inculpatul - o sumă de bani pe care acesta o datora de mai mult numitului - judecător.
Față de inculpații -, și s-a început urmărirea penală și pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
Considerăm că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, la momentul în care inculpatul - a luat legătura cu ceilalți doi inculpați, cei trei s-au gândit la elaborarea unui plan prin care să se ajungă la trecerea imobilului din de M pe numele sau la dispoziția inculpatului -. Planul stabilit și descris anterior în cuprinsul prezentului act, presupunea implicarea tuturor celor trei inculpați, fiecare având un rol stabilit și fiecare urmând să profite de pe urma reușitei. In acest context, inculpatul s-a oferit să ajute la încheierea actelor la notarul (pe care o cunoștea foarte bine și la care a mai încheiat unele acte - o parte tot în contextul unor fapte penale), ulterior obținerii acestor acte, să găsească o persoană care să-l împrumute pe inculpatul -. Inculpatul s-a oferit să o aducă pe mama sa, învinuita, pentru ca aceasta să se prezinte la notar, declarând că se numește și că este unica moștenitoare a numitului.
Inculpatul - urma să facă rost de buletinul de identitate al mamei sale - și de celelalte acte necesare pentru aoc onvinge pe să se prezinte în două rânduri la notar. Este evident că aportul fiecărui inculpat era necesar pentru săvârșirea infracțiunilor și pentru a duce la bun sfârșit planul inițial. Sub aspect subiectiv, cei trei inculpați au prevăzut de la început desfășurarea activității infracționale până la finalitatea propusă. Temporal această activitate urma să se desfășoare în mai multe etape succesive, fiecare fiind dependentă de cea precedentă.
Prin plângerea penală înregistrată la 14.12.1999, partea vătămată a solicitat trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, arătând cu în cursul lunii nov. 1999, inculpatul l-a indus în eroare cu privire la condițiile încheierii unui contract referitor la locuința părții vătămate din Tg.M- /100.
În cursul lunii octombrie, partea vătămată s-a hotărât să vândă locuința sus-menționată, intenționând să plece apoi în Ungaria. în acest scop, a luat legătura cu martorul, vărul său, cerându-i să-l ajute la vânzarea apartamentului. Întrucât îl cunoștea pe inculpatul -, a discutat cu el despre apartament, inculpatul arătându-se interesat în a-l cumpăra. în acest sens, împreună cu martorul, inculpatul - s-a deplasat la locuința părții vătămate unde, după ce au servit băuturi alcoolice au discutat despre condițiile încheierii unui contract de vânzare-cumpărare. Au negociat prețul apartamentului la suma de 70 milioane lei. De precizat că apartamentul în cauză, la acea dată era trecut pe numele părinților părții vătămate - decedați, partea vătămată fiind unic moștenitor.
La data de 10.11.1999, partea vătămată și martorul s-au întâlnit cu inculpatul - și acesta din urmă i-a dus la domiciliul inculpatului. Aici, inculpatul - a intrat în casă și a stat de vorbă cu inculpatul, căruia i-a cerut suma de 1 milion lei pentru a achita taxele notariale, pentru obținerea certificatului de moștenitor pentru partea vătămată.
Inculpatul a fost de acord, oferindu-se, totodată, să rezolve actele la notarul public. Cei doli inculpați s-au dus apoi la un bar de pe str. -, unde s-au întâlnit cu partea vătămată și martorul. Inculpatul - i-a prezentat pe celălalt inculpat ca fiind agent imobiliar și se numește. în acest moment, partea vătămată s-a ridicat spunând"o, te cunosc de mult"!, arătându-se bucuros de prezența acestuia. La masă s-a discutat despre actele ce trebuiau întocmite, inculpatul - arătând că are 70.000.000 lei, dar momentan îi sunt depuse la bancă și nu-i poate ridica, decât peste câteva zile, fiind depuși la termen. Inculpatul a intervenit, dând asigurări părții vătămate că - îi va da banii, de aceasta se va ocupa el personal, afirmând că, în cazul în care - nu va da banii, îi va rupe gâtul acestuia. Referitor la acest moment, din declarațiile părții vătămate și ale martorului a reieșit că, cu puțin înainte cei doi inculpați au stat de vorbă separat. Faptul a fost confirmat și de inculpați, care au arătat că - i-a spus lui că vrea "să-i tragă o țeapă"părții vătămate, în sensul că vrea să treacă apartamentul pe numele său, dar că nu va plăti prețul. Inculpatul - l-a rugat pe să se întoarcă la masă și să dea părții vătămate toate asigurările, în sensul că el, este om de încredere și că va plăti apartamentul, lucru pe care inculpatul l-a și făcut, profitând și de încrederea în el a părții vătămate.
Imediat după aceste discuții, cei doi inculpați s-au deplasat, împreună cu partea vătămată la biroul notarului public, unde s-a făcut succesiunea după părinții lui, întocmindu-se certificatul de moștenitor nr. 127/10.11.1999.
Odată întocmit acest certificat, s-au făcut și formele necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Contractul a fost încheiat între - vânzător și - cumpărător, suma trecută ca preț fiind de 40.000.000 lei. După aceea, inculpații s-au despărțit de partea vătămată, asigurând-o că în câteva zile, va primi banii pe apartament. în acest moment, cei doi inculpați s-au înțeles să găsească rapid un cumpărător. A doua zi, la data de 11.11.1999, inculpatul i-a trimis pe numiții și la domiciliul inculpatului - pentru a-i duce la barul"" din cartierul, unde îl aștepta inculpatul și martorul (zis""). Pe drum, i-a spus inculpatului - că inculpatul vrea să treacă apartamentul pe numele său(al lui ) motivat de faptul că i-ar fi teamă ca inculpatul - să nu cumva să vândă fără știrea lui apartamentul. La bar, inculpatul, în prezența martorului, i-a cerut lui - să întocmească o procură specială pentru a-l împuternici cu vânzarea apartamentului pe numitul, persoana de încredere a inculpatului. Cu această ocazie, inculpatul a arătat că pentru contribuția lui dorește 1.000 DM din vânzarea apartamentului cerând 1.000 DM și pentru martorul. Inculpatul - a fost de acord, fiindu-i teamă să intre în conflict cu cei doi, în aceeași zi, s-a întocmit la notar procura specială nr.3094/11.11.1999, - împuternicindu-1 pe să vândă cui va crede de cuviință apartamentul din-/100. La data de 12.11.1999, în prezența numiților și, inculpatul i-a spus lui - că din suma ce o vor obține pe apartament, el își va reține 1.000 DM și 1.000 DM pentru . în privința sumei rămase i-a spus că o va reține pentru a achita judecătorului din datoria pe care - o avea la acesta.
În zilele următoare, inculpatul a încercat să găsească un cumpărător care să achite repede prețul. În decurs de o săptămână, la sugestia judecătorului - conform declarațiilor martorilor și, pe baza procurii - prin contratul de vânzare-cumpărare - apartamentul a fost trecut de către, pe numele lui și soția. Prin aceasta se încerca evitarea pericolului vânzării apartamentului de către - altei persoane. După încheierea acestui contract(la 18.11.1999), de circa 10 zile nu s-a găsit un cumpărător.
. inculpatul s-a întâlnit cu martorul pe care l-a întrebat dacă ar fi interesat să cumpere un apartament. Acesta fiind de acord, a oferit 5.000 DM, astfel încât la data de 26.11.1999, la încheiat la notar contractul de vânzare-cumpărare nr.2470/1999 între și învinuita - ka, concubina martorului.
La întocmirea acestui contract a participat și martorul -- avocat din Baroul Mureș - care a semnat contractul în calitatea sa, pentru a confirma identitatea martorei (soția lui ), persoană care nu avea actele de identitate. Suma de 5.000 DM, preț al contractului, a fost dată de direct avocatului -, care, împreună cu inculpatul, s-a deplasat la domiciliul judecătorului, dându-i acestuia cele 5.000 DM. Din declarațiile celor prezenți în acel moment la domiciliul numitului, respectiv inculpatul, numitul și soții - a dat inculpatului 1.000-1.200 DM, martorului 800 DM și soților 200 DM, restul banilor rămânând la el.
Partea vătămată nu a primit nimic din suma care fusese stabilită ca preț al apartamentului. După ce apartamentul a ajuns pe numele numitei -ka, aceasta la data de 07.06.2000 a vândut - prin contract de vânzare-cumpărare autentic - apartamentul numiților și.
Din ansamblul actelor de urmărire penală administrate în cauză, a reieșit cu claritate activitatea infracțională a inculpaților - și. Astfel, din momentul primelor discuții cu partea vătămată, inculpatul - a luat hotărârea de aoi nduce în eroare, respectiv de aoc onvinge că este dispus să cumpere apartamentul și să achite prețul, deși nu avea banii necesari.
În ideea de a determina partea vătămată să facă actul de transfer al proprietății, inculpatul - a apelat la ajutorul inculpatului, persoană cu care mai acționase în acest gen de fapte și care se pricepea la problemele legate de acte, cunoscând mai mulți notari. Inculpatul - i-a arătat de la început coinculpatului că vrea"să-i tragă o țeapă" părții vătămate, convingându-o că-i va plăti apartamentul după ce-și va scoate bani din bancă. Inculpatul a fost de acord să-l ajute, în acest sens - profitând de încrederea manifestată față de el de partea vătămată - a convins-o pe aceasta să în cheie contractul de vânzare-cumpărare cu -, asigurând-o că-și va primi banii, deși cunoștea că - are multe datorii și nu avea de unde să facă rost de bani.
Mai mult, după încheierea contractului - așa cum s-a descris, s-a ocupat de transferurile succesive ale proprietății, în scopul obținerii unei sume de bani pentru acel apartament.
Inculpatul - recunoaște comiterea faptei, descriind cu lux de amănunte desfășurarea activității infracționale, de la momentul în care s-a decis să inducă în eroare partea vătămată la încheierea contractului și să o mențină astfel pe parcursul executării acestuia.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta a recunoscut că a acceptat să-l ajute pe coinculpat pentru a determina partea vătămată să încheie contractul, însușindu-și din suma obținută în urma comiterii faptei 1.000 DM. bani i-a primit de la judecătorul, persoană la care a ajuns suma totală obținută (5.000 DM), în urma demersurilor inculpatului pentru a achita datoria coinculpatului față de numitul.
Starea de fapt a fost dovedită cu declarațiile părților vătămate, declarații inculpați, declarații de martori, proces verbal de confruntare, alte înscrisuri, plângeri penale și declarații parte civilă, declarații inculpați, procese verbale de confruntare.
În drept, faptele inculpaților, - și de a induce și a menține în eroare partea vătămată C cu prilejul încheierii și executării unui contact întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al. 1,2, cod penal.
Fapta inculpatului de a determina pe inculpații mai sus menționați la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate C întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune prev.de art.25 rap.la art.215 al. 1,3 cod penal.
Fapta inculpaților - și de a induce și menține în eroare părțile vătămate și cu prilejul încheierii și executării unui contract întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al. 1,3 cod penal.
Fapta inculpatului de a determina pe cei doi inculpați la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna celor două părți vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune prev.de art.25 rap.la art.215 al. 1,3 cod penal,
Fapta inculpatului - de a induce și menține în eroare părțile vătămate, și cu ocazia încheierii și executării unui contract întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al. 1,3 Cod penal.
Fapta inculpatului care cu intenția de a determinat pe inculpatul - la comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna celor 3 părți vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la înșelăciune prev.de art.25 rap.la art.215 al. 1,3 cod penal.
Fapta inculpatului - de a sustrage energie electrică în dauna părții vătămate SC SA cauzând un prejudiciu de 4.361.675 lei ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în modalitatea prev.de art.208al.l,2 cod penal.
Fapta inculpatului de a induce și de a menține în eroare partea vătămată determinându-o să semneze diverse acte notariale pe care aceasta în alte condiții nu le-ar fi încheiat și ascunzându-i faptul că urmărește vânzarea apartamentului acesteia, deși nu avea acordul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al. 1,3 cod penal.
Fapta inculpatei care la două date diferite în baza unei rezoluții infracționale unice s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a induce în eroare notarul public, în vederea întocmirii de către aceasta a unor acte autentice constituie infracțiunea de fals privind identitatea prev.de art.293 al.l cu aplic. art.41,42 cod penal.
Fapta aceleiași inculpate care la două date diferite în baza unei rezoluții infracționale unice a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața unui notar public arătând că este unica moștenitoare a decedatului, că nu are copii, respectiv că este proprietara imobilului din --179 și a terenului aferent dobândite prin cumpărare, edificare și moștenire, în vederea întocmirii unui certificat de moștenitor și al unei procuri speciale care nu putea fi făcută în lipsa acestor declarații, constituie infracțiunea de fals în declarații, prev.de art.292 cod penal cu aplic, art.41,42 cod penal.
Fapta aceleiași inculpate de a determina în modalitățile arătate mai sus, în cele două ocazii notarul public, fără ca acesta să cunoască adevărul, să întocmească două acte notariale prin care să se constate date necorespunzătoare adevărului, întrunește element ele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual comisă în condițiile participației improprii prev.de art.289 al.l cod penal, cu aplic, art.31 al.2 și art.41,42 cod penal.
Fapta aceleiași inculpate care cu ocazia întocmirii procurii speciale nr.483/29.06.99 de către notarul public, a executat semnătura unei alte persoane decât cea care trebuia să semneze înscrisul, încredințându-1 apoi altei persoane, constituie infracțiunea prev.de art.290 al.l cod penal.
Faptele inculpaților, - și care cu intenție au determinat-o pe inculpata la două date diferite dar în baza unei rezoluții infracționale unice să se prezinte sub o altă identitate în vederea inducerii în eroare a unui notar public și pentru a produce consecințe juridice constituie infracțiunea de instigare la fals privind identitatea prev.de art.25 cod penal rap.la art.293 Cod penal cu aplic, art.41,42 cod penal.
Faptele acelorași inculpați care cu intenție au determinat-o pe inculpata la două date diferite dar în baza unei rezoluții infracționale unice să facă în fața notarului public declarații necorespunzătoare adevărului în vederea producerii unor consecințe juridice cunoscând că aceste declarații servesc conform legii producerii unor asemenea consecințe, constituie infracțiunea de instigare la fals în declarații prev.de art.25 rap.la art.292 cu aplic, art.41,42 cod penal.
Faptele acelorași inculpați care au determinat-o cu intenție pe inculpata să execute semnătura unei alte persoane cu ocazia întocmirii procurii speciale nr.483/29.06.99, constituie infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.25 rap.la art.290 al.l cod penal.
Fapta inculpatului - care cu ocazia încheierii la notarul public a contractului de vânzare- cumpărare din 30.06.99, a folosit procura specială nr.483/20.06.99, cunoscând că aceasta este falsă constituie infracțiunea de uz de fals prev.de art.291 teza I, cod penal.
Fapta inculpaților -, și de a se asocia în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni elaborând un plan și distribuindu-și fiecăruia rolurile constituie infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 cod penal.
Fapta inculpatului - de a induce și a menține în eroare partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare asupra unui apartament și pe parcursul executării a cestui contract săvârșită astfel încât fără această eroare partea vătămată nu ar fi încheiat contractul constituie infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al. 1,3 cod penal.
Fapta inculpatului care cu intenție a înlesnit și ajutat pe inculpatul - la comiterea faptei de mai sus, prin acțiuni de convingere a părții vătămate, profitând de încrederea acestuia să încheie contractul în condițiile cerute de coinculpatul -, constituie infracțiunea de complicitate de înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 al. 1,3 cod penal.
Apărările inculpaților în sensul că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată nu pot fi reținute.
În cauză, atât în faza urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrat un probatoriu complex care este mai mult decât suficient, care atestă activitatea infracțională, comisă de inculpați.
La individualizarea pedepselor care le-au fost aplicate inculpaților s-a ținut cont pe lângă datele personale ce îi caracterizează, de faptul că au comis o pluralitate de infracțiuni, de modalitățile și împrejurările în care au fost concepute, materializate și finalizate, că prin urmările produse părților vătămate, prezintă un pericol social ridicat, de faptul că prejudiciile nu au fost recuperate până în prezent, și nu există nici o intenție în acest sens din partea inculpaților.
Pe parcursul derulării procesului s-au constituit părți civile, părțile vătămate menționate mai sus, cu diferite sume reprezentând prejudiciul matrimonial produs efectiv produs cât și cu diferite sume reprezentând daune morale.
Din punct de vedere al despăgubirilor materiale, acțiunea acestora este admisibilă, paguba încercată fiind dovedită, astfel că în temeiul art.14 lit.b și art.346 C.P.P. combinat cu art.998 civ. a obligat în solidar inculpații -, și la plata despăgubirilor către următoarele părți civile: și ca moștenitori ai părți civile între decedat la 150.000.000 lei ROL; 70.000.000 lei ROL; 15.000.000 lei ROL; - 15.000.000 lei ROL; - 400.000.000 lei ROL; și - 150.000.000 lei ROL;, toți în calitate de moștenitori ai părții civile -180.000.000 lei ROL, în toate situațiile cu dobânda legală aferentă până la acoperirea integrală a prejudiciului.
A fost obligat inculpatul - să plătească părții civile SC. SA- Sucursala T-M cu titlu de despăgubiri suma de 4.361.675 lei ROL cu dobânda legală aferentă până la acoperirea prejudiciului.
Au fost respinse ca nedovedite pretențiile părții civile ca moștenitoare a părții vătămate
A fost respinsă ca tardivă constituirea de parte civilă a părților vătămate și.
În temeiul art.445 Cod proc.penală, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.
În temeiul art.189 Cod proc.penală s-a stabilit onorariu pentru apărător din oficiu suma de 450 lei (câte 150 lei pentru fiecare inculpat) care s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Cluj.
În temeiul art.191 Cod proc.penală, a fost obligat fiecare inculpat la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații -, și, precum și partea vătămată.
Inculpatul - a criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât celor trei inculpați li s-a încălcat în mod grav dreptul la apărare, având în vedere faptul că au fost asistați de către același apărător desemnat din oficiu pe parcursul rejudecării cauzei, deși aceștia au interese contrare. În subsidiar, solicită admiterea apelului și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal și art.323 Cod penal, să se procedeze la o nouă individualizare a pedepselor și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege iar pentru infracțiunile prev. de art.291 și art.293 pen. a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct2 lit b raportat la art.10 lit h Cod procedură penală, apreciind că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale prev. de art.124 Cod penal. Totodată arată că în ceea ce privește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art.208 Cod penal a intervenit grațierea conform art4 din Legea 543/2002. Cu privire la modalitatea executării pedepsei, având în vedere atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, recuperarea aproape în întregime a prejudiciului cauzat părților civile, precum și perioada M de scursă de la data săvârșirii infracțiunilor ( în care nu a mai fost confruntat cu legea penală și s-a încadrat în muncă), solicită aplicarea prevederilor art.81 sau art.86/1 pen. privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei.
Inculpatul - a solicitat în principal admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că i s-a încălcat dreptul la apărare, având același avocat desemnat din oficiu ca și ceilalți doi inculpați, deși există interese contrare între ei. În subsidiar, solicită admite;ea apelului și a se dispune achitarea sa în temeiul art.l0 lit.c Cod procedură penală, considerând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat în cazul în care instanța va reține totuși vinovăția sa, solicită a se reține circumstanțe atenuante și a se avea în vedere că prejudiciul a fost recuperat parțial. De asemenea, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.124 pen. și art.4 din Legea 543/2002.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, apreciind că i-a fost încălcat dreptul la apărare, având același apărător desemnat din oficiu ca și ceilalți doi inculpați, în condițiile în care declarațiile inculpați lor sunt contradictorii și instanța de fond a reținut ca mijloc de probă împotriva sa și declarațiile coinculpaților - și -. În subsidiar, solicită admiterea apelului și în temeiul art.11 pct.2 raportat la art.10 litc Cod procedura penală să se dispună achitarea sa, deoarece nu a participat la săvârșirea faptelor. De asemenea, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.124 pen. și art.4 din Legea 543/2002.
Partea vătămată a solicitat repunerea în termenul de apel d e 10 zile, deoarece nu i s-a comunicat minuta sentintei atacate iar la pronunțare nu a fost prezent, luând cunoștință cu totul întâmplător, la data de 11.07.2007, de conținutul acesteia. Totodată, arată că este nemulțumit de soluția pronunțată de instanța de fond privind constituirea sa de parte civilă, precizând că, cu ocazia rejudecării cauzei, constituirea de parte civilă s-a tăcut la și nu trebui a respinsă ca tardivă.
Prin decizia penală nr.155/A din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de inculpații - (fiul lui și, născut la data de 15 august 1961 în com., jud. M,. în T M,-,.7, jud. C, în loc. de M,-, jud. M), (fiul lui și, născut la data de 10 iunie 1963 în com., jud. M,. în T M,-, ap4, jud. M), - (fiul lui și, născut la data de 3 aprilie 1967 în localitatea, jud. H, arestat în altă cauză, deținut în Penitenciarul Târgu Mureș ) și partea vătămată (. în T M,-,.4, jud. M), împotriva sentinței penale nr.267/14.05.2007 a Judecătoriei D e j, pe care o desființează în întregime și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria D e
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 300 lei reprezentând onorariile avocațiale din oficiu (cuvenite av. - și -), care au fost avansate din
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel (în care se includ și onorariile
avocațiale din oficiu) au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr.50l/A/2005 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr.2097/2005, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria D e j, inculpații -, și. precum și părțile vătămate și, împotriva sentinței penale nr. 786/26.10.2004 a Judecătoriei D e j, care a fost desființată în întregime, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria D e j, unde s-a format dosarul nr.34/2006 în care s-a pronunțat sentința atacată.
În motivarea acestei decizii penale s-a arătat, printre alte critici, că prima instanță nu a rezolvat fondul cauzei, a încălcat prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, prin faptul că nu a respectat principiul egalității armelor, nu a efectuat o cercetare judecătorească conformă cu dispozițiile legale în materie și a rezolvat superficial latura civilă a cauzei, obligându-i pe toți inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile, chiar dacă nu există raport de cauzalitate între faptele comise de aceștia și prejudiciile cauzate.
În rejudecare, încă de la primul termen de judecată din data de 13.02.2006, prima instanță a procedat la desemnarea unui singur avocat din oficiu care să apere interesele celor trei inculpați, respectiv av., după care au fost acordate mai multe termene de judecată, din diverse motive (lipsă de procedură, cereri de amânare, etc.), fără a fi administrată vreo probă și fără a fi puse în discuție motivele rejudecării cauzei, aceasta fiind soluționată pe fond la data de 23.04.2007, când inculpații au fost asistați de către același avocat desemnat din oficiu, respectiv av. (fostă ), care a pus concluzii pe fond și a formulat concluzii scrise cu privire la toți cei trei inculpați, în condițiile în care este evident că inculpații au interese contrare, câtă vreme doi dintre aceștia, și -, au negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar inculpatul - recunoaște comiterea faptelor și îi implică și pe ceilalți doi inculpați in activitățile infracționale deduse judecății.
După cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară (inclusiv în practica instanței supreme), desemnarea unui singur apărător din oficiu pentru doi sau mai mulți inculpați, care au interese contrare în cauză, echivalează cu neasistarea acestora de către apărător, în cazurile în care asistența juridică este obligatorie potrivit legii, hotărârea pronunțată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 pr.pen.
În această situație, văzând și dispozițiile deciziei penale nr.501//2005a Tribunalului Cluj, pentru garantarea deplină a dreptului lor la apărare, prima instanța era datoare fie să pună în vedere inculpaților contrarietatea de interese și să le dea posibilitatea angajării unui apărător ales, fie să numească un apărător din oficiu pentru fiecare dintre ei, care să le asigure o apărare concretă și efectivă.
Or, în cauză, deși contrarietatea de interese este evidentă (aspect care rezultă din declarațiile inculpaților), prima instanță a desemnat în mod nelegal, același apărător din oficiu pentru toți cei trei inculpați, respectiv pe d-na av. (fostă ), situație ce echivalează cu lipsa de apărare a acestora (împrejurare care rezultă fără dubiu și din atitudinea apărătorului desemnat din oficiu, în rejudecarea cauzei, acesta având o poziție formală, inactivă, fără a formula cereri, ridica excepții sau propune probe în apărarea inculpaților și fără a-și pregăti adecvat măcar concluziile orale în faza dezbaterilor sau concluziile scrise formulate ulterior.
În consecință, constatând nulitatea absolută a hotărârii atacate pe motivul încălcării dreptului la apărare al inculpaților, prin neasistarea acestora de către un apărător care să le asigure o apărare concretă și efectivă (a se vedea în acest sens și hotărârea pronunțată de CEDO în cauza Daud contra Marii Britanii), în baza art.379 pct.2 lit.b pr.pen. tribunalul a admis apelurile declarate de inculpații -,. și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr.- a Judecătoriei D e j, care a fost desființată în întregime și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond - Judecătoria D e
Cu ocazia rejudecării, prima instanță s-a preocupat de remedierea deficiențelor și respectarea dispozițiilor legale sus-menționate, dar a avut în vedere și celelalte motive de apel formulate de inculpați și partea vătămată, precum și considerentele deciziei penale nr.501/A/2005 a Tribunalului Cluj.
Conform art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 300 lei reprezentând onorariile avocațiale din oficiu (cuvenite av. - și -), care s-a avansat din
Potrivit art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel (în care se includ și onorariile avocațiale din oficiu) au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei decizii a declarat recurs in termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea decizie atacate ca netemeinică și nelegală și achitarea sa sub aspectul comiterii infracțiunilor care i-au fost reținute în sarcină.
Inculpatul recurent a învederat în principal faptul că nu se face vinovat de comiterea nici uneia din infracțiunile pentru care a fost condamnat de instanțele ierarhic inferioare și în consecință a solicitat și respingerea ca nefondată a acțiunii civile.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.267 din 14 mai 2007 Judecătoriei D e inculpatul recurent a fost condamnat pentru comiterea a trei infracțiuni de instigare la înșelăciune prev. de art.25 raportat la art.215 alin.1 și 3.Cod Penal; pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 3.Cod Penal; o infracțiune prev. de art.25 rap. art.293 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal; art.25 rap. la art.290 alin.1 Cod Penal, art.25 rap la art.292 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.323 și Cod Penal art.26 rap. la art.251 alin.1 și 3.Cod Penal cu aplicarea art.33 lit.a și Cod Penal art.37 lit.b
Cod PenalInvestit cu soluționarea apelului declarat de inculpatul alături de ceilalți coinculpați respectiv, și, precum și apelul declarat de partea vătămată, Tribunalul Cluj, prin decizia penală nr.155 /A din 8 mai 2008 admis apelurile așa cum au fost ele formulate constatând că inculpații apelanți au fost lipsiți de o apărare efectivă deoarece interesele lor, deși sunt contrare, au fost apărate de către același avocat.
S-a constatat incidența unui caz de nulitate absolută, așa cum am mai menționat respectiv lipsa de apărare.
Instanța de recurs, în speța dedusă judecății, este abilitată doar a analiza dacă decizia recurată este sau nu legală și temeinică și în urma acestei analize să se pronunțe în sensul admiterii sau respingerii recursului.
Curtea constată că decizia tribunalului este una corectă în deplină conformitate cu dispozițiile constituționale, procedural penale și ale convenției europene a drepturilor omului. Astfel, conform art.197 alin. 2 Cpp dispozițiile relative la asistarea inculpaților de către apărător, când sunt obligatorii, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Potrivit art. 171 alin.3 asistența C.P.P. juridică este obligatorie, în cursul judecății, și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai
Art. 6 paragraful 3 lit. c din CEDO stipulează în mod lipsit de echivoc că orice acuzat aredreptul de a se apăra el singur sau de a fi asistat de un apărător ales și dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.
Analiza acestor texte legale mai sus invocate conduce la concluzia că asistența juridică a persoanei acuzate de comiterea unei infracțiuni trebuie să fie una reală și efectivă, să constituie o adevărată garanție a desfășurării unei proceduri echitabile. Or, din examinarea lucrărilor dosarului dedus judecății rezultă că cei 3 inculpați au interese contrarii, dând unii împotriva altora declarații incriminatoare. Cu toate acestea ei au fost apărați de același avocat desemnat din oficiu a cărui prestație lasă mult de dorit. Și în opinia noastră, ca și în cea a instanței de apel, această neregulă, care echivalează cu o lipsă de apărare a inculpaților, atrage nulitatea absolută a sentinței Judecătoriei D e
În opinia majoritară a completului de judecată ce a participat la soluționarea prezentului dosar recursul trebuie respins ca nefondat nefiind incident vreun caz prevăzut de lege de introducere a recursului cu încălcarea prevederilor legale ce guvernează această materie. Potrivit art.38515pct.1 lit. b Cpp recursul este inadmisibil doar atunci când a fost declarat în cazuri și condiții neprevăzute de lege, respectiv când vizează hotărâri ce nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu recurs ( vezi art. 3851Cpp), sau a fost formulat de către o persoană ce nu are calitatea de titular al recursului sau cu depășirea limitelor în care i se recunoaște dreptul la recurs sau în situația în care există autoritate de lucru judecat cu privire la recursul exercitat de una din părți. Pentru aceste considerente, având în vedere că decizia recurată este legală și temeinică, raportat și la dispozițiile art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.189 și art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul domiciliat in T M-,.9, împotriva deciziei penale nr. 155/A din 8 mai 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Cu opinia separata a D-lui judecător, în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului declarat de inculpat
OPINIE SEPARATĂ
Cu ocazia deliberării asupra soluției procesual penale înscrise în cuprinsul disp.art.315/15 pr.pen. ce se va dispune în cauză, s-a manifestat și opinia separată a unuia din membrii completului de judecată în sensul promovării unei soluții efective de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de inculpat pe temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen.
În esență sunt de reiterat aspectele de bază specifice speței, motivele concrete ce au fost invocate de către inculpatul în cauză, la nivelul instanței de apel ca și în fața instanței de recurs. Toate acestea conduc spre o soluție indubitabilă de respingere a căii de atac exercitată în cauză. De remarcat sunt însă și detaliile specifice speței ce converg spre o altă soluție decât cea promovată în majoritate și anume aceea de respingere ca inadmisibil a recursului.
Astfel, după cum s-a subliniat, împotriva sentinței de condamnare a inculpaților s-a declarat calea de atac a apelului de către inculpații -, partea vătămată și inculpatul.
Aspectele ce au motivat pe inculpatul în promovarea apelului au fost cele legate de încălcarea dreptului la apărare, grevat pe împrejurarea că a avut același apărător desemnat din oficiu ca și pentru ceilalți doi inculpați în condițiile în care declarațiile inculpaților sunt contradictorii iar instanța de fond a reținut ca mijloc de probă împotriva sa și declarațiile celorlalți coinculpați. În subsidiar s-a invocat și aspectul de fond al achitării sale, cu motivarea că nu a participat la săvârșirea faptelor.
Critica de substanță și singulară adusă de către instanța de apel sentinței de condamnare a vizat tocmai aspectul invocat de către acest inculpat și anume desemnarea unui singur avocat din oficiu care să apere interesele celor trei inculpați în condițiile în care ar fi evident că între aceștia au existat interese contrare. S-au prezentat și detalii, în sensul că inculpații și au negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor iar inculpatul - a recunoscut comiterea faptelor și i-a implicat și pe ceilalți doi în activitățile infracționale deduse judecății. În continuare s-a subliniat că în mod constant practica judiciară s-a pronunțat în sensul că desemnarea unui singur apărător pentru doi sau mai mulți inculpați care au interese în cauză echivalează cu neasigurarea acestora de asistență juridică efectivă. Hotărârea este lovită de nulitate absolută atâta vreme cât inculpaților trebuia să i se asigure asistență juridică potrivit legii și astfel pe acest unic considerent s-au admis apelurile declarate, s-a desființat în întregime sentința și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Cu toate că inculpatul a primit o satisfacție juridică deplină la nivelul instanței de apel, în funcție de cele mai sus subliniate, a înțeles a promova ultima cale de atac ordinară admisibilă în speță, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și achitarea sa de sub orice penalitate.
Evident că într-o astfel de situație considerăm că se impune a se trece la analiza - în ce măsură inculpatul are vreun interes în promovarea acestei căi de atac. De altfel, pertinența funcțională a fost considerată, la nivel de doctrină juridică, ca fiind una din cerințele legale care creează limitele admisibilității, alături de încuviințarea obiectivă a căii de atac de către lege, și de legitimitatea subiectivă a celui care folosește calea de atac.
Fără discuție că se poate vorbi de lipsa de utilitate funcțională a recursului de față atâta vreme cât din datele cauzei rezultă inutilitatea lui, el nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie la cazul respectiv, ne aflăm într-o situație clasică când la nivelul apelul persoana ce a declarat acea cale de atac a primit o satisfacție deplină, însă în continuare înțelege a declara o nouă cale de atac.
Situația juridică fiind una pe deplin lămurită, se impune a se căuta răspunsul procesual în lumina soluției efective pe care trebuie să o promoveze o instanță de judecată de recurs în astfel de situații.
Într-un astfel de context,pe calea opiniei separate de față, propunerea este aceea de constatare a inadmisibilității căii de atac exercitate, cu o soluție efectivă grefată pe disp.art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen.
Considerăm căde planotrebuie acceptată ideea că atâta vreme cât un recurs prezintă inutilitate, el nu poate produce efectele scontate, se impune a fi apreciat ca fiind inadmisibil.
Acceptând ideea respingerii căii de atac ca fiind nefondată, înseamnă să se treacă peste această fază preliminară de analiză a limitelor admisibilității căii de atac, recunoscându-se implicit ideea existenței interesului în promovarea recursului. Într-o astfel de ultimă situație, ar însemna ca toate construcțiile juridice născute pe marginea instituției juridice abordate a "interesului", la nivel de doctrină și practică juridică, să cadă, iar în plus s-ar naște o relație de sinonimie între simpla declarare a unei căi de atac și existența interesului persoanei în cauză. Altfel spus, o persoană care declară o cale de atac se presupune că deja are și interesul în aod eclara.
Este adevărat că și în această situație de constatare a lipsei interesului se presupune o anumită analiză - examinare a speței, cu constatarea stării juridice favorabile persoanei și lipsa de utilitate funcțională a căii de atac ce s-ar exercita. Subliniem însă că această examinare este întotdeauna una pur superficială, de suprafață, cel mult o "pipăire" a fondului, instanța rezumându-se la aceste operațiuni. lucrurile, atâta vreme cât nu avem de a face cu o analiză pe fond a pricinii, de substanță, pe toate coordonatele cauzei, pentru a se putea vorbi de o respingere ca nefondată a căii de atac, per a contrario, soluția procesuală singura valabilă în cadrul dispozițiilor procedural penale este cea înscrisă la art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. și anume aceea a respingerii ca inadmisibil a recursului.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Vasile Goja Săndel Macavei
