Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori -
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.594/R/2008
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
JUDECĂTOR: - G - președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 25.01.1964 din Penitenciarul Oradea împotriva deciziei penale nr.13/A din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.2197 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20 noiembrie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat depune la dosar motive de recurs. Solicită repunerea în termenul de recurs depunând la dosar un set de acte cu privire la faptul că inculpatul a fost plecat din țară în anul 2003 și nu a avut cunoștință de hotărârile în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului. Arată că instanța de fond a procedat la judecarea cauzei în lipsa inculpatului, iar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, mai mult hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată la o adresă la care inculpatul nu mai locuia. Depune la dosar Hotărârea dată de Tribunalul Districtual -Republica Slovenia.
La întrebarea instanței inculpatul recurent arată că a fost arestat în Slovenia în data de 05.09.2008 și trimis în țară la data de 19.09.2008 fiind încarcerat în Penitenciarul Rahova, precizând că a luat la cunoștință de hotărârea judecătorească în baza căruia a fost arestat după ce a ajuns în Penitenciarul Rahova.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat mai depune la dosar un set de acte pentru a face dovada că inculpatul a fost plecat din țară pe parcursul urmăririi penale precum și a judecării cauzei în primă instanță și în apel și că nu a avut cunoștință de faptele pentru care este cercetat.
Instanța procedează la ascultarea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal separat atașat la dosar.
La întrebarea instanței inculpatul recurent arată că după ce a fost arestat în Slovenia a fost dus în fața unui procuror fiind asistat de un traducător neautorizat, aducându-i-se la cunoștință faptul că a fost solicitată predarea sa în vederea executării unui mandat de executare de 7 ani închisoare și unul de 3 ani închisoare fără a i se da alte lămuriri. De asemenea a mai arătat că i s-a adus la cunoștință despre ce hotărâre este vorba la câteva zile după ce a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova, iar ulterior rudele sale au luat legătura cu avocatul și s-au făcut demersurile necesare în vederea promovării prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul cu privire la repunerea în termenul de recurs având în vedere că cererea de recurs a fost formulată la data de 10.10.2008, recurentul fiind arestat în vederea executării pedepsei la data de 19.09.2008.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, având în vedere că inculpatul a fost reținut în Slovenia și a fost transferat în Penitenciarul Rahova fără a i se aduce la cunoștință hotărârea care a stat la baza condamnării sale. Arată că motivele de recurs sunt întemeiate și că inculpatului nu i-au fost respectate drepturile procesuale. Solicită a se vedea că la fila 12 din dosarul instanței de apel inculpatul a fost citat pe numele de considerând astfel că a fost lipsă de procedură întrucât inculpatul se numește, iar comunicarea hotărârii s-a făcut prin afișare la Consiliul Local O tot pe același nume greșit. De asemenea arată că așa cum rezultă din actele depuse la dosar, ultima ieșire din țară a inculpatului este 13.02.2003 și că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune. Consideră că se impune casarea hotărârilor recurate și a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Reprezentantul parchetului consideră că cererea de repunere în termen formulată de inculpat este nefondată, întrucât în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.364 Cod procedură penală, atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada că există o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să se întoarcă în țară în vederea exercitării căii de atac a recursului. Mai arată că termenul maxim de 10 zile pentru declararea recursului a expirat în cauză, iar faptul că s-a aflat într-o țară străină nu împiedică declararea recursului solicitând respingerea acestuia ca tardiv. Pe fond arată că recursul este inadmisibil întrucât inculpatul atacă cu recurs hotărârea instanței de fond, el nedeclarând apel în cauză.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt achiesează la cele arătate de apărătorul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2197/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, n baza art.215 al.1 si 4.Cod Penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal s- a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de înșelăciune.
In baza art.61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberarii conditionate privind restul de pedeapsa de 484 de zile ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentința penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor definitiva prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curții de APEL ORADEA pe care l-a contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.
II.In baza art.215 al.1,2 si 4 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infracțiunii de inșelăciune.
In baza art.61 Cod penal restul de pedeapsa de 484 de zile ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentința penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor definitiva prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curtii de APEL ORADEA a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani inchisoare.
In baza art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 si art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art.61 Cod penal, restul de pedeapsa de 484 de zile ramas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentința penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor definitiva prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curtii de APEL ORADEA a fost contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani inchisoare.
In baza art.33 lit.a, 34 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni inchisoare, urmand sa execute 3 ani si 6 luni inchisoare.
In baza art.71 Cod penal s-a interzis drepturile prev.de art.64 lit.a-c Cod penal pana la terminarea executarii pedepsei.
In baza art.65 al.2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a-c Cod penal pe o durata de 5 ani.
In baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală l-a achitat pe inculpatul, pentru savarsirea infractiunii de complicitate la inselaciune prev. de art.26 rap.la art.215 al.1 si 4 Cod penal.
In baza art.14, 346 Cod procedură penală s-a admis actiunea civila formulata de Statul R reprezentat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL la plata sumei de 7.942.RON.
In baza art.14, 346 Cod procedură penală s-a admis actiunea civila formulata de SC SRL si a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL la plata sumei de 23.344. RON.
In baza art.14,346 Cod procedură penală s-a admis actiunea civila formulata de SC Import Export SRL si a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL la plata sumei de 2.370.RON.
In baza art.21 lit.g din Legea nr.26/1990 cu modificarile si completarile ulterioare s-a dispus inscrierea la ORC Bam entiunii referitoare la hotararea de condamnare a inculpatului.
In baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente SC SRL la plata sumei de 1.500.RON cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
1.La data de 5.02.2003, inculpatul in calitate de delegat al SC SRL s-a prezentat la sediul SC SRL B unde urma sa ridice o cantitate de comandata in baza unei comenzi telefonice si prin fax. In acest sens SC SRL Bal ivrat către SC SRL boabe in valoare de 233.430.400.lei. S-a întocmit o factura fiscala, înțelegerea fiind ca plata sa se faca cu o fila CEC care a fost completata la rubrica "Emis" cu data de 20.02.2003 de către inculpatul. Fila CEC era semnata la rubrica "trăgător" de inculpatul. Celelalte elemente esențiale au fost înscrise in cuprinsul CEC-ului de către reprezentanții SC SRL B in prezenta inculpatului. Produsele achiziționate au fost transportate si ulterior descărcate tot in Municipiului B, toate operațiunile fiind realizate sub supravegherea si la indicațiile inculpatului. La data de 26.02.2003 fila CEC a fost refuzata la plata de către unitatea bancara trasa pe considerentul "lipsa totala disponibil".
Prejudiciul cauzat in cuantum de 233.430.400.lei nu a fost recuperat.
2. La 21.03.2003, inculpatul s-a deplasat la sediul SC Import Export SRL O unde prezentându-se in mod mincinos sub numele de, delegat al SC SRL și și-a manifestat dorința de a achiziționa mărfuri. In aceste împrejurări SC Import Export SRL a livrat către SC SRL produse in valoare totala de 23.695.000.lei. Pentru plata, inculpatul a emis o fila CEC pe care nu a completat-o cu toate elementele esențiale deoarece s-a înțeles cu reprezentanții SC Import Export SRL ca aceasta sa fie introdusa in circuitul bancar la data de 10.04.2003, aspect menționat si in cuprinsul facturii întocmite.
La data de 10.04.2003 BRD - Sucursala Bar efuzat plata filei CEC menționata pe considerentul "lipsa disponibil, CEC prezentat in termen, lipsa mandat, unitate in interdicție bancara". Administratorul SC Import Export SRL a indicat fara ezitare fotografia inculpatul ca fiind persoana care a susținut ca se numește si a achiziționat produsele in numele SC Import Export SRL. Semnătura de pe Cec nu este identica cu semnătura inculpatului din fisa cu specimen de semnătura existenta la BRD. Inculpatul a executat in acest fel semnătura, întrucât la momentul refuzului sa se creeze convingerea ca o alta persoana a folosit fila CEC.
Prejudiciul cauzat la SC Import Export nu a fost recuperat.
La solicitarea organelor de politie, Garda Financiara Bae fectuat un control privind aprovizionările si lucrările de produse realizate de SC SRL în perioada februarie-martie 2003. S-a stabilit ca aceasta societate s-a aprovizionat cu marfa de la diverși furnizori in valoare totala de 715.925.001.lei. Marfa menționată a fost valorificata integral fără ca veniturile realizate sa fie înregistrate in evidentele contabile ale societății. Nu au fost identificate documente care sa ateste ieșirea mărfii din gestiune, evidenta contabila fiind practic inexistentă. Pentru activitatea desfășurata in perioada februarie-martie 2003, inculpatul prin nedeclararea veniturilor impozabile, prin ascunderea obiectului si a sursei taxabile s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat cu suma de 79.413.597.lei.
Împotriva hotărârii instanței de fond în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și părțile civile Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea ANAF pentru Statul Român.
În dezvoltarea motivelor de apel, parchetul a arătat că prima instanță dispunând condamnarea inculpatului în baza art 12 din L 87/1994 cu aplicarea art 13 și art. 37 lit a Cod penal la o pedeapsă de 2 ani închisoare, trebuia să aplice și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a- c Cod penal și nu doar aferent pedepsei rezultante. Pe de altă parte deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune cu file CEC, instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată înspre minimum special în condițiile în care acesta nu a recuperat prejudiciul cauzat iar în antecedența sa penală există condamnări pentru săvârșirea aceluiași gen de faptă.
O altă critică adusă de parchet hotărârii este aceea a greșitei achitări a inculpatului. Din materialul probator existent la dosar a rezultat existența unei cooperări strânse între cei doi inculpați. nu era un simplu angajat al societății administrate de inculpatul, rezultând că, de regulă, ridica marfa și se ocupa de depozitarea acesteia. A mai rezultat și faptul că era persoane care indica data scadenței pe fila CEC folosită ca instrument de plată. Este greu de conceput susține parchetul că între cei doi inculpați nu a existat o înțelegere prealabilă, câtă vreme era persoana care intra în contact cu partenerii de afaceri.
A rezultat și că i-a remis inculpatul cartea sa de identitate pentru ca acesta din urmă să se prezinte sub o identitate falsă în fața părții vătămate. Greșit a reținut instanța de fond doar calitatea de delegat al inculpatului,acesta prezentându-se și acționând ca fiind reprezentantul societății SC Export SRL.
Partea civilă DGFP Bac riticat hotărârea atacată în sensul omisiunii instanței de fond de a fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor datorate bugetului de stat, cu majorările de întârziere aferente calculate până la data achitării prejudiciului în condițiile dispozițiilor codului d e procedură fiscală.
Prin decizia penală nr.13/A din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea împotriva sentinței penale nr.2197 din 24.11.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost desființată în sensul că s-a descontopit pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului, fiul lui și, ns la 25.01.2064 în O, jud B, în pedepsele individuale și restul de pedeapsă de 484 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curții de APEL ORADEA și sporul de 6 luni închisoare.
A aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din 87/94 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 33, 34 Cod penal s-au contopit cele două pedepse de 3 ani închisoare aplicate de prima instanță inculpatului pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni prevăzute de art. 215 al.1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cu pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicată de prima instanță aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din L 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, i-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 Cod penal s-a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă de 484 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.147/2000 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr.3/A/2000 a Curții de APEL ORADEA, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare cu art. 71,64 lit.a teza II, b și c Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 7.942 RON obligații către bugetul de stat, cu majorări de întârziere aferente, calculate la data achitării prejudiciului, conform codului d e procedură fiscală.
A menținut restul dispozițiunilor sentinței recurate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a virat în favoarea Baroului B suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul, conform delegației 1710/29.03.2007.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că un prim aspect de nelegalitate este acela al aplicării pedepselor complementare prevăzute de art. 64 Cod penal aferent doar sancțiunii rezultante. Potrivit dispozițiilor legale în situația condamnării pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 se aplică alături de pedeapsă și interzicerea drepturilor ca sancțiune complementară. Este nelegal astfel procedeul primei instanțe de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor doar cu privire la sancțiunea rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă și acesta este fondat, inculpatul urmând a fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor datorate bugetului de stat în condițiile prevăzute de dispozițiile codului d e procedură fiscală.
În acest sens ambele apeluri au fost admise în sensul că a descontopit pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele individuale și restul de pedeapsă de 484 zile închisoare, și sporul de 6 luni închisoare. S-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din 87/94.
În baza art. 33,34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 Cod penal s-a contopit pedeapsa rezultantă cu restul de pedeapsă de 484 zile închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare cu art. 71,64 lit.a teza II, b și c Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II, b și c Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 7.942 RON obligații către bugetul de stat, cu majorări de întârziere aferente, calculate la data achitării prejudiciului, conform codului d e procedură fiscală.
În ceea ce privește soluția instanței de fond privind achitarea inculpatului, tribunalul a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.
A rezultat din materialul probator administrat în cauză faptul că acesta nu și-a desfășurat activitatea ca angajat în cadrul societății comerciale administrate de inculpatul.
Rolul inculpatului a fost acela de a înmâna părții vătămate o filă CEC semnată și ștampilată anterior de către inculpatul, neputându-se dovedi că ar fi avut cunoștință de lipsa disponibilului din contul societății, nu se poate concluziona că ar fi acționat cu vinovăția cerută de lege în modalitatea intenției raportat la conținutul infracțiunii de înșelăciune.
Sub acest aspect așadar soluția de achitare pronunțată de instanța de fond a fost menținută ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând repunerea în termenul de recurs, întrucât nu a avut cunoștință de hotărârile pronunțate în cauză, fiind plecat din țară de la sfârșitul anului 2002, iar, după admiterea cererii să se procedeze la soluționarea recursului dispunându-se admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, unde s-a soluționat apelul în lipsa sa și cu nerespectarea dispozițiilor legale care guvernează materia citării părților în cadrul procesului penal.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpatul este tardiv și în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală va fi respins ca atare.
Solicitarea inculpatului de la dispune repunerea în termenul de recurs este neîntemeiată.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că împotriva deciziei penale nr.13/A/16.01.2008 a Tribunalului Bihor, prin care s-a reformat sentința penală nr.2197/2006 a Judecătoriei Oradea, a formulat recurs inculpatul la data de 10.10.2008 (2).
Hotărârea instanței de apel fusese comunicată cu inculpatul la domiciliul acestuia - O, str. -, nr.11, -,.8, jud.B (115, 116), de unde filele de comunicare s-au întors cu mențiunea "destinatar mutat iar noul locatar nu permite afișarea", precum și la Consiliul Local O (108) și B (109), inclusiv la sediul firmei SC - SRL O (114) al cărei administrator fusese inculpatul.
Potrivit dispozițiilor art.182 Cod procedură penală combinat cu art.177 alin.1,4 Cod procedură penală, comunicarea actelor de procedură către inculpat, precum hotărârea pronunțată într-o cauză penală, se realizează la adresa unde inculpatul locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă și în situația în care acestea nu sunt cunoscute, se afișează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea sau dacă activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe locuri, la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.
În speță, dispozițiile legale susmenționate au fost respectate întocmai, respectiv inculpatului i s-a comunicat decizia penală nr.13/A/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor la domiciliu (115, 116), la locul de muncă (114), precum și la Consiliul Local O (108), având în vedere că activitatea infracțională s-a derulat în O și B, iar sediul organului de urmărire penală care a efectuat cercetarea penală se află în O - Inspectoratul de Poliție al Județului B, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.
Inculpatul, prin motivele de recurs susținute oral în fața instanței de recurs a invocat că, comunicările nu respectă dispozițiile legale în materie întrucât la rubrica numele și prenumele celui citat s-a inserat " " ori pe el în cheamă " ".
În conformitate cu dispozițiile art.182 Cod procedură penală combinat cu art.176 Cod procedură penală, comunicarea trebuie să cuprindă, printre mențiuni și numele și prenumele celui citat, ori, în speță, comunicarea actului de procedură s-a realizat cu respectarea exigențelor impuse de textul legal în discuție, neputându-se contesta că numele inculpatului este iar prenumele. De altfel, dacă instanța de control judiciar are în vedere susținerea inculpatului că nu a fost în țară din anul 2002 și pentru acest motiv nu a uzat de termenul legal prevăzut de art.385/3 alin.1 combinat cu art.363 Cod procedură penală de calea de atac ordinară a recursului, nu există temei pentru susținerea că, întrucât instanța de apel a comunicat decizia pronunțată lui și nu lui, nu a putut formula recursul în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Din actele depuse de inculpat la dosar pentru susținerea afirmațiilor sale că a fost plecat din țară din 2002, în urma examinării mențiunilor de pe pașaportul inculpatului, curtea constată că ultima mențiune este din data de 27.12.2002, când inculpatul s-a întors în țară prin vama "" Ungaria, după ce plecase din România în Austria prin vămile - Ungaria și - Austria. După această dată nu s-a inserat vreo ieșire din România a inculpatului, iar după 01.01.2007 România devenind un spațiu fără frontiere pe zona, este firesc ca să nu existe nici o mențiune în pașaportul inculpatului.
Celelalte acte depuse de inculpat atestă că la 19.11.2007 inculpatul a primit un permis de rezidență în Italia, cerere formulată la data de 17.10.2007, însă nu și împrejurarea susținută de inculpat că nu a mai venit în România în perioada la care face referire. (2002-2008).
La solicitarea instanței de control judiciar de a preciza inculpatul când a aflat de existența mandatului de executare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.71 și 64 lit.a teza II, b și c Cod penal și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a taza II, b și c Cod penal, acesta a susținut că la data de 05.09.2008 a fost arestat în Slovenia de către judecătorul de instrucție de la Tribunalul Districtual din orașul în vederea extrădării către autoritățile judiciare române, ocazia cu care a fost încunoștințat cu privire la existența a două mandate de executare a pedepsei privative de libertate emise în România pe seama sa, iar în data de 19.09.2008 a fost adus în țară și încarcerat în Penitenciarul Rahova B. Recursul a fost declarat în cauză la data de 10.10.2008.
Potrivit dispozițiilor art.364 Cod procedură penală aplicabil și pentru recurs, este considerată ca făcută în termen declarația de recurs introdusă după expirarea termenului legal, dacă instanța de recurs constată căîntârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Din economia textului legal rezultă că, repunerea în termen este un remediu procesual care operează când instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și, ca urmare, se consideră ca fiind făcut în termen recursul introdus după expirarea termenului de recurs.
Prima condiție de fond care poate face admisibilă cererea de repunere în termen - existența unei cauze temeinice de împiedicare -, în speță nu este îndeplinită, întrucât aspectele reliefate de inculpat că nu a fost în țară nu pot fi apreciate, potrivit practicii judiciare și doctrinei, ca fiind cauze temeinice de împiedicare a declarării recursului în termen, atâta timp cât inculpatul nu a făcut dovada că există o împrejurare obiectivă care l-a împiedicat să se întoarcă în țară în vederea uzării de calea de atac legală a recursului.
Cea de-a doua condiție referitoare la data până la care trebuie făcută cererea de recurs, în legătură cu care solicită repunerea în termen, de asemenea nu este îndeplinită în cauza dedusă judecății. Art.364 Cod procedură penală stabilește un termen maxim de 10 zile pentru declararea recursului pentru care se cere repunerea în termen, care a expirat în cauză având în vedere că de la data de 09.09.2008, data încarcerării în Penitenciarul Rahova în vederea executării pedepsei dispusă prin decizia penală recurată, nu a existat nici un impediment pentru inculpat de a declara recursul. De la această dată instanța de control judiciar are obligația de a calcula cele 10 zile, și acestea s-au împlinit la 30.09.2008 și, cu toate acestea, inculpatul nu a declarat recursul în prezenta cauză decât la 10.10.2008. Culpa inculpatului în exercitarea recursului peste termen cu nerespectarea dispozițiilor art.364 Cod procedură penală îndrituiesc instanța de recurs să constate că cele două condiții de fond nu sunt îndeplinite și, prin urmare, cererea de repunere în termen se va respinge ca neîntemeiată.
Recursul declarat de inculpat este tardiv.
Introducerea recursului are efectul de a investi instanța de control judiciar cu verificarea hotărârilor atacate în recurs. Procedura unui astfel de efect depinde însă de valabilitatea recursului declarat, de introducerea lui în condițiile legii. Dacă au fost încălcate dispozițiile legale de care depinde valabilitatea recursului, instanța de control judiciar nu mai poate proceda la verificarea legalității și, în anumite limite, și a temeiniciei hotărârilor atacate, și, în consecință, îl va respinge ca fiind introdus cu încălcarea legii.
În speță, recursul fiind declarat după expirarea termenului legal de recurs de 10 zile, inculpatul este decăzut din exercițiul dreptului său conform prevederilor art.185 alin.1 Cod procedură penală, iar recursul peste termen este nul.
În consecință, recursul declarat de inculpatul neproducând efecte juridice, va fi respins ca tardiv conform art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală combinat cu art.416 pct.4 lit.a și art.416/1 pct.1 lit.a Cod procedură penală.
În baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
Se va constata că inculpatul se află în stare de deținere din data de 05.09.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală
RESPINGE ca tardiv recursul penal declarat de inculpatul, născut la 25.01.1964, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva deciziei penale nr.13/A din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Constată că inculpatul se află în stare de detenție începând cu data de 05.09.2008.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. dec. jud.- M, în concept 26.11.2008
jud. apel,
jud. fond
tehnored.GM/2 ex./28.11.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
