Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 595/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.595/R/2008
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe
JUDECĂTOR: - G - președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți și, ambii domiciliați în com., nr. 203, județul B și de partea vătămată recurentă, domiciliat în loc. bloc PB -2..11, județul B, împotriva deciziei penale nr.201/A din 11 iulie 2008, pronunțată de Tribunalului Bihor în dosar unic, decizie care menține în totalitate sentința penală nr.809 din 18 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea,în dosar unic, inculpații fiind trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, fapte prevăzute și pedepsite de art.239 alin.1-3 Cod penal, respectiv art.321 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea vătămată recurentă personal și asistat de apărător ales avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, inculpatul recurent personal și asistat de apărător ales avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.165 din 29.10.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, care se prezintă și pentru inculpata recurentă - lipsă.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța din oficiu pune în discuția părților tardivitatea recursului declarat de partea vătămată recurentă și inculpatul recurent, față de împrejurarea că aceștia au fost prezenți la pronunțare.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat solicită respingerea excepției.
Apărătorul ales al părții vătămate recurente avocat solicită repunerea în termenul de recurs, arătând că într-adevăr și au fost prezenți la dezbateri, dar pronunțarea hotărârii a fost amânată de patru ori, considerând astfel că s-au încălcat dispozițiile art.306 Cod procedură penală precum și art.6 din CEDO.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea excepției arătând că încălcarea dispozițiilor art.306 Cod procedură penală nu poate fi reținută în apărare.
Apărătorul ales al părții vătămate recurente avocat în replică arată că este culpa instanței.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul părților asupra recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat depune la dosar xerocopia adeverinței nr.542 din 25.02.2008 din care rezultă că este cursantă în cadrul Școlii Superioare de Civilă - curs de zi. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate ca fiind netemeinice și nelegale și reanalizând probele să se dispună achitarea inculpaților în baza art.11 pct. lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală arătând că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute sarcina lor. Mai arată că, așa cum rezultă din actele dosarului, nici unul dintre martorii audiați în cauză nu confirmă susținerile părții vătămate recurente. De asemenea solicită se avea în vedere declarația martorei (fila 29 dosar de fond) care arată că partea vătămată este cea care i-a agresat pe inculpați. Depune la dosar un set de articole din ziar.
Apărătorul ales al părții vătămate recurente avocat solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate ca fiind netemeinice și nelegale și a se dispune condamnarea inculpaților și pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, arătând că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților pentru aceste infracțiuni. De asemenea arată că schimbarea încadrării juridice dispusă de instanța de fond din infracțiunea prevăzută de art.239 al.1-3 Cod penal în art.180 al.2 Cod penal este nelegală, considerând că în mod greșit au reținut instanțele că partea vătămată și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu. Precizează că faptele comise de inculpații și au fost probate în cauză în mod deosebit prin declarațiile martorilor și astfel că solicită condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor și obligarea acestora la cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de partea vătămată recurentă și ca tardive și respingerea recursului declarat de inculpata ca nefondat, arătând că probele administrate confirmă participarea inculpaților la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar amenda aplicată este temeinică și legală.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt arată că nu a săvârșit nici o infracțiune și solicită admiterea recursului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 809 din 18.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art.239 alin.1-3 Cod penal în infracțiunea de lovire prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal.
În baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.63 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5.000 RON amendă penală,
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.63 ind.1 Cod procedură penală.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiune prev. și ped. de art.321 alin.1 Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art.239 alin.1-3 Cod penal în infracțiunea de lovire prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal.
În baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.63 Cod penal a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 3.000 RON amendă penală,
A fost atrasă atenția inculpatei asupra prevederilor art.63 ind.1 Cod procedură penală.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitată aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiune prev. și ped. de art.321 alin.1 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit ca parte civilă.
În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 140 RON fiecare, cheltuieli judiciare câtre stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în după amiaza zilei de 26.04.2006 în jurul orelor 14.00, a avut loc o ședință a Consiliului Local al comunei, ședință la care alături de alți invitați a participat și partea vătămată, la data respectivă agent principal, șeful Postului de Poliție.
La această ședință, printre altele, s-a discutat și problema detensionării situației din localitatea, unde în cursul dimineții câțiva cetățeni nemulțumiți printre care și inculpatul au blocat șoseaua.
După ședință, consilierul G, întrucât își sărbătorea ziua onomastică, i-a rugat pe câțiva participanți printre care și martorul primarul comunei și pe partea vătămată, să rămână în sală să-i cinstească cu o sticlă de vin.
În acest răstimp, a intrat în sală inculpatul, care s-a interesat de motivul pentru care el nu a fost invitat la ședință, după care la solicitarea martorului a părăsit sala.
Martorul a declarat că, până în acest moment el a consumat un pahar cu vin, iar partea vătămată cât și acest martor, au declarat că partea vătămată servea o sticlă de bere fără alcool.
Văzând sticla de bere din fața părții vătămate, întrucât între inculpat și partea vătămată au existat conflicte anterioare, inculpatul a socotit că este momentul prielnic să se revanșeze. Astfel, inculpatul când l-a văzut peste câtva timp pe partea vătămată urcându-se în autoturismul său și pornind, s-a urcat în autoturismul său ce staționa în apropierea clădirii, la volanul căruia stătea fiica lui, inculpata, au făcut un viraj brusc și i-au tăiat calea pe șosea, intrând pe contrasens, obligându-l astfel să oprească.
Partea vătămată a susținut că în acel moment a coborât din autoturism, s-a îndreptat furios spre el adresându-i următoarele cuvinte:" ce mă bețivule, vrei să ne omori, tu ne controlezi pe noi în trafic". La cererea părții vătămate adresate inculpatei de a-și prezenta permisul de conducere, inculpatul i-a adresat următoarele cuvinte: " ce permis, măi escrocule, am să sun la șefii tăi să vină să te testeze".
Partea vătămată a declarat că întrucât discuțiile le-a purtat cu inculpații pe drumul E 60, unde circulația era intensă, l-a rugat pe inculpat să se retragă la marginea șoselei, sens în care l-a apucat pe inculpat de mână cu intenția de al trage la marginea șoselei. În acest moment inculpatul i-a adresat injuriile de genul "bețivule, escrocule".
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi adresat părții vătămate aceste cuvinte, declarând că în autoturismul condus de inculpata, circulau pe un drum prioritar, când la un moment dat partea vătămată ar fi fost cel care le-a tăiat calea, iar în urma unui viraj brusc fiica sa a oprit autoturismul la o distanță de aproximativ 30 de de clădirea primăriei.
În mod similar a declarat și inculpata.
Instanța de fond a reținut că declarațiile inculpaților cu privire la acest aspect nu sunt sincere, afirmațiile sunt contrazise de declarațiile părții vătămate, de declarația martorului, care a arătat că autoturismul condus de inculpată era staționat inițial în stația de autobuz, și i-a tăiat calea autoturismului condus de partea vătămată, iar inculpatul i-a adus injurii părții vătămate.
Martorii, a au declarat că nu au auzit discuția dintre inculpatul și partea vătămată.
Partea vătămată a declarat că inculpatul era în stare avansată de ebrietate, motiv pentru care a dorit să evite orice discuție cu acesta și l-a rugat pe martorul G să-l anunțe pe primarul că este ultragiat. În acest răstimp l-a tras pe inculpat de, la care acesta i-a aplicat o lovitură în bărbie. Întrucât inculpatul susținea că partea vătămată era băut, partea vătămată l-a prins de, cerându-i să se supună testării, dar inculpatul l-a prins de piept de haine, de cravată timp în care fiica inculpatului l-a lovit cu poșeta în cap și la zgâriat cu mâinile.
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice declarând că din contra partea vătămată ar fi consumat alcool.
Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu a confirmat faptul că partea vătămată ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice.
La un moment dat, la fața locului, a sosit martorul, primarul comunei, care a prins-o pe inculpata de mâini, iar agentul l-a imobilizat pe inculpatul, după care l-a condus la locuința martorei.
Inculpatul nu a recunoscut că l-ar fi lovit pe partea vătămată, declarând că acesta împreună cu martorul cu forța au încercat să-l ducă în postul de poliție iar când s-a împotrivit l-au târât câțiva metri, partea vătămată l-a prins de mâini, de gât iar martorul l-a prins de picioare. În momentul în care fiica lui s-a împotrivit să fie luat cu forța, martorul a prins-o de păr și i-a aplicat lovituri pe spate (fila 18).
Inculpata nu a recunoscut că l-ar fi amenințat, l-ar fi lovit, l-ar fi tras de haine pe partea vătămată declarând (fila 19) că din contra partea vătămată împreună cu martorul ar fi încercat să-l conducă cu forța pe tatăl său la postul de poliție, l-au târât până în curte, ea a intervenit în ajutorul tatălui, "ajutor " ce a constat în faptul că l-a prins pe tatăl său și l-a tras, încercând să se opună ca acesta să fie dus la postul de poliție. Inculpata a declarat că la rândul ei a fost lovită de partea vătămată, lovitura i-a fost aplicată în piramida nazală iar martorul a tras-o de păr și a lovit-o cu pumnul în spate.
În învălmășeala și în îmbrânceala creată, toți patru au căzut în curte.
În dovedirea susținerilor inculpații au depus copii de pe certificatele medico-legale nr.1197/Ia/443 din 27.04.2006 și 1196/Ia/27.04.2006 (filele 67-68)din concluziile cărora rezultă că la data examinării, prezenta leziuni posttraumatice ce pot data de 26.04.2006, au fost produse prin loviri cu corp dur și comprimare cu degetele. Leziunile au necesitat spre vindecare un nr. de 4-5 zile de îngrijiri medicale fiind localizate la nivelul buzei inferioare iar la nivelul brațului stg. s-a constatat o zonă echimotică acoperită de excoriații. În ceea ce privește pe inculpata s-a constatat prezența unor leziuni ce pot data din aceeași dată, leziunile fiind localizate la nivelul pleoapelor superioare, piramidei nazale și s-au constatat existența unor placarde excoriate pe spate. Leziunile au necesitat spre vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Totodată au fost audiați în cursul urmăririi penale și în instanță martorii (fila 29, fila 62-65 dosar urmărire penală),Puștea (fila 33, fila 38-40 dosar urmărire penală), a (fila 50, fila 41-42 dosar urmărire penală), (fila 51, fila 43-45 dosar urmărire penală), (fila 52), a (fila 60, fila 56-57 dosar urmărire penală),), (fila 61, fila 36-37 dosar urmărire penală), (fila 63, fila 48-49 dosar urmărire penală), (fila 46-47 dosar urmărire penală), G (fila 50-51 dosar urmărire penală), (fila 52-53 dosar urmărire penală), G (fila 54-56 dosar urmărire penală), (fila 58 dosar urmărire penală), G (fila 59 dosar urmărire penală).
Din aceste probe a rezultat că partea vătămată, în momentul în care a încercat cu forța să-l conducă pe inculpatul la postul de poliție pentru a fi testat cu aparatul alcooltest (în condițiile în care acesta a fost doar pasager în autoturism) și modul în care acesta a acționat, trăgându-l de mâini, prinzându-l de ceafă, îmbrâncindu-se cu acesta, iar pe inculpata lovind-o în față, (chiar în condițiile în care a presupus că inculpatul este în stare de ebrietate), acesta, prin felul în care a acționat, și-a depășit atribuțiile de serviciu.
Conform practicii judiciare, atâta timp cât lucrătorul de poliție, insultat și lovit de inculpat, își depășise anterior atribuțiile de serviciu (în cazul de față, prin aceea că a încercat să-l conducă la postul de poliție pentru a stabilii dacă acesta consumase băuturi alcoolice în situația în care acesta era pasager al autoturismului), în sarcina inculpatului nu a putut fi reținută infracțiunea de ultraj prev. de art.239 Cod penal întrucât procedând în acest mod lucrătorul de poliție s-a situat în afara protecției pe care o acordă acest text de lege. - Codul penal adnotat-Editura " ", fila 647.
Pentru acest motiv, în baza art.334 Cod procedură penală prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art.239 alin.1-3 Cod penal în infracțiunea de lovire prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal.
În baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplic. art.63 Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5.000 RON amendă penală.
I-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.63 ind.1 Cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, modul și împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă, limitele legale de pedeapsă, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, faptul că s-a prezentat la toate chemările organelor de anchetă și la termenele de judecată, lipsa de antecedente penale dar și faptul că anterior au existat relații conflictuale între partea vătămată și inculpatul întrucât acesta i-a aplicat inculpatului o amendă contravențională, amendă care ulterior unei contestații formulate a fost anulată de instanță. În urma acestei amenzi, inculpatul a depus împotriva părții vătămate o plângere penală pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.(fila 18).
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiune prev. și ped. de art.321 alin.1 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului este adevărat că inculpatul aflându-se întru-un loc public, i-a adresat anterior insulte părții vătămate, în prezența unor cetățeni care au ieșit să privească la scandal (în care a fost implicat un fost consilier, un șef de post și un primar) scandal în care părțile s-au îmbrâncit reciproc, s-au împărțit pumni și picioare.
Însă, sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că această infracțiune se comite cu intenție directă sau indirectă, deci inculpatul trebuia să fie conștient (sau să accepte posibilitatea) că săvârșind în public acte, gesturi, proferând cuvinte, expresii sau se dedă la orice alte manifestări va aduce atingere bunelor moravuri sau să producă scandal public.
Față de împrejurările comiterii infracțiunii, instanța de fond, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a achitat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiune prev. și ped. de art.321 alin.1 Cod penal.
Pentru motive similare, în baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de ultraj prev. și ped. de art.239 alin.1-3 Cod penal în infracțiunea de lovire prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal.
În baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplic. art.63 Cod penal a condamnat pe inculpata, la pedeapsa de 3.000 RON amendă penală.
I-a atras atenția inculpatei asupra prev. art.63 ind.1 Cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii comise, modul și împrejurările comiterii faptei, urmarea produsă, limitele legale de pedeapsă, atitudinea inculpatei pe parcursul procesului penal, faptul că s-a prezentat la toate chemările organelor de anchetă și la termenele de judecată, lipsa de antecedente penale.
Pentru motive similare,în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat pe aceeași inculpată pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiune prev. și ped. de art.321 alin.1 Cod penal.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea vătămată și inculpații și, solicitând deopotrivă desființarea hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală, și rejudecarea cauzei.
În motivarea căii de atac, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa solicitat condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.321 Cod penal motivând că soluția dispusă de instanța de fond, de achitare în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru această infracțiune, este nelegală, întrucât, deși aceasta reține că din probele administrate rezultă că inculpații, cu intenția și pentru a se revanșa pentru conflictele anterioare avute cu partea vătămată, i-au adresat în public acesteia expresii licențioase și că la acest incident au participat mai multe persoane, care au auzit scandal și au ieșit din primărie, a apreciat în mod nejust că inculpații nu au fost conștienți că, procedând în acest fel, aduc atingere bunelor moravuri și că produc scandal public.
Partea vătămată a solicitat condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile cu privire la care a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, motivând că acestea au fost probate în cauză, în mod deosebit prin declarațiile martorilor și, și totodată solicită asprirea regimului sancționator aplicat de instanța de fond inculpaților.
Inculpații, prin calea de atac, au solicitat achitarea lor, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art.180 al.2 Cod penal motivând că, raportat la probațiunea administrată, nu se poate reține în sarcina lor nici una din infracțiunile prevăzute de art.180 al.2 și 321 Cod penal.
Prin decizia penală nr.201/A din 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea vătămată și inculpații și împotriva sentinței penale nr. 809 din 18.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea care a fost menținută în totul, obligând pe apelanți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel, respectiv, apelanții inculpați și partea civilă.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau preponderent în depoziții de martori, la care se adaugă certificatele medico-legale și declarațiile date de părți, demonstrând cu certitudine că în data de 26.04.2006, inculpații au așteptat în autoturismul lor ca partea vătămată, la data respectivă agent principal, șeful Postului de Poliție, să iasă din clădirea Primăriei și să urce la volanul autoturismului, i-au tăiat calea, încercând să-l surprindă conducând sub influența băuturilor alcoolice; în incidentul care s-a produs, partea vătămată a fost agresată de către ambii inculpați, aceasta, la rândul său, ieșind din sfera atribuțiilor de serviciu, prin încercarea de a-l conduce la postul de poliție pe inculpatul, pentru a-l testa cu aparatul alcooltest, în condițiile în care acesta era pasager al autoturismului.
Față de această stare de fapt, hotărârea instanței de fond este legală sub aspectul condamnării inculpaților pentru infracțiunea prev. și ped. de art.180 al.2 Cod penal, aceasta reținând în mod corect că, în materialitatea sa, fapta de lovire există, fiind atestată de certificatul medico-legal al părții vătămate, și că autorii săi sunt cei 2 inculpați, martorii audiați confirmând cu toții că între inculpați și partea vătămată au existat agresiuni reciproce.
Este corectă dispoziția instanței de fond, de schimbare a încadrării juridice, rt.239 al.1-3 Cod penal în infracțiunea prev.de art.180 al.2 Cod penal, aceasta reținând corect că, conform practicii judiciare, atâta timp cât lucrătorul de poliție, insultat și lovit de inculpat, își depășise anterior atribuțiile de serviciu (în cazul de față, prin aceea că a încercat să-l conducă la postul de poliție pentru a stabilii dacă acesta consumase băuturi alcoolice în situația în care acesta era pasager al autoturismului), în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de ultraj prev. de art.239 Cod penal întrucât procedând în acest mod lucrătorul de poliție s-a situat în afara protecției pe care o acordă acest text de lege.
În ce privește pedeapsa amenzii penale aplicate inculpaților și cuantumul acesteia, s-a apreciat că au fost valorificate corect criteriile prevăzute de art.72 Cod penal. S-au avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor, circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv lipsa de antecedență penală a acestora, cât și fondul conflictual preexistent între părți.
Referitor la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiune prev. și ped. de art.321 alin.1 Cod penal reținută în sarcina inculpaților, s-a apreciat că soluția de achitare este legală, întrucât deși s-a reținut că inculpații, aflându-se într-un loc public, i-au adresat insulte părții vătămate și au intrat într-o altercație fizică cu aceasta, nu s-a produs scandal și nici nu a fost tulburată liniștea publică, aceste rezultate nefiind dorite și nici acceptate indirect de către inculpați.
În opinia instanței de apel, deși instanța de fond achită pentru lipsa vinovăției inculpaților, nu sunt întrunite nici condițiile laturii obiective, sub aspectul producerii unui scandal în public sau tulburării liniștii publice.
Din modul cum s-au obiectivat faptele, a rezultat că, într-adevăr, cei 2 inculpați au generat acest conflict; că aceștia au încercat să atragă atenția în mod public asupra pretinsului comportament neadecvat al părții vătămate, care, deși era șef al Postului de poliție, s-ar fi aflat în trafic sub influența băuturilor alcoolice.
A rezultat însă din probele administrate în cauză că, după ce inculpații au folosit expresii licențioase la adresa părții vătămate, de genul "ce mă bețivule? Tu vrei să ne omori? Tu ne controlezi pe noi în trafic?", acest conflict a fost amplificat de partea vătămată și că, urmare conduitei acesteia, s-au strâns mai mulți privitori și incidentul a atras cu adevărat atenția publică.
În concret, partea vătămată, în mod abuziv, a încercat să-l testeze cu aparatul alcooltest pe inculpatul, care nu se aflase la volanul autoturismului; că l-a solicitat în ajutorul său pe primarul localității, care, sosit la locul incidentului, a prins-o de mâini pe inculpata și împreună cu agentul, pe care l-a imobilizat pe inculpatul, i-au condus pe cei 2 inculpați la locuința martorei.
Chiar și în acest context, nu s-a putut reține că s-a tulburat liniștea publică, întrucât conflictul apărut între polițist și inculpați a fost de scurtă durată și a fost aplanat foarte repede. indecente, insultătoare, ce au fost adresate polițistului, au fost auzite doar de martorul, iar martorii și a au auzit doar cum inculpații și partea vătămată se certau, nefiind astfel realizată urmarea prevăzută de textul de incriminare, respectiv atingerea bunelor moravuri, scandal public, tulburarea liniștii și ordinii publice.
Acest incident, deși a atras anumiți privitori, nu a avut amploare, ca dovadă, puține persoane, respectiv cele arătate, au știut ce s-a afirmat și nu s-a creat un sentiment de insecuritate, martorul audiat în apel, respectiv, care, la momentul incidentului, s-a aflat în zonă, dovedind că acest incident nu a fost menit a atrage atenția publică, martorul ce era în trecere continuându-și drumul.
Conform martorilor audiați, persoanele care s-au aflat la locul incidentului au venit și în urma faptului că partea vătămată a solicitat intervenția primarului, acesta venind din incinta primăriei, unde s-au aflat mai multe persoane, care au luat cunoștință de acest incident în momentul în care a fost anunțat primarul.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, s-a apreciat justă reținerea instanței de fond, că inculpații nu au urmărit să producă scandal public, să liniștea publică și nici nu au acceptat indirect aceste rezultate, intenția acestora fiind de a atrage atenția asupra comportamentului părții vătămate, șef de post, care, conform susținerilor inculpaților, s-a aflat la volan sub influența băuturilor alcoolice. A dori să semnalezi o astfel de conduită în cadrul comunității, nu echivalează, în opinia instanței de apel, cu intenția de a produce scandal sau de tulburare a liniștii publice. O astfel de conduită poate genera indignarea cetățenilor, a comunității, dar nu în raport de fapta inculpatului, ci în raport de faptul semnalat.
Față de considerentele expuse, instanța de apel a apreciat legală soluția de achitare a celor 2 inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.321 Cod penal, iar criticile aduse de Parchet ca fiind nefondate.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală i-a obligat pe apelanți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în apel, respectiv apelanții inculpați și partea civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată și intimații și, apreciind-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul declarat, partea vătămată a solicitat casarea hotărârilor atacate în sensul de a se dispune condamnarea inculpaților și pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, susținând că, în mod greșit s-a dispus achitarea lor pentru această infracțiune. De asemenea, s-a invocat nelegalitatea hotărârilor recurate și sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. 1-3 Cod penal în cea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și s-a mai susținut că faptele comise de cei doi inculpați au fost probate, în mod deosebit prin declarațiile martorilor și, considerente pentru care a solicitat să se dispună condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Prin recursul declarat, inculpații și au solicitat casarea și modificarea hotărârilor în sensul de a se dispune achitarea lor, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, deoarece faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. În susținerea recursului s-a făcut referire la declarațiile martorilor audiați în cauză, în special la declarația martorei, susținându-se că din acestea rezultă că, dimpotrivă, partea vătămată a fost cea care i-a agresat pe cei doi inculpați.
Examinând decizia recurată prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
În ceea ce privește recursurile declarate în cauză de partea vătămată și de inculpatul, curtea va reține că acestea sunt tardive, considerent pentru care le va respinge ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală și, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va dispune obligarea celor doi la plata sumei de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Astfel, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 9 iunie 2008 Tribunalului Bihor, când instanța a rămas în pronunțare asupra apelurilor declarate în cauză, atât partea vătămată, cât și inculpatul au fost prezenți la dezbateri.
Or, potrivit art. 385/3 rap. la art. 363 alin. 3 Cod procedură penală, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de declarare a recursului curge de la pronunțare.
Cum decizia penală recurată a fost pronunțată în data de 11 iulie 2008, recursurile declarate de partea vătămată în 24 iulie 2008 și de inculpatul în 23 iulie 2008, sunt evident tardive.
Cât privește recursul declarat de inculpata, curtea va reține că instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate.
De asemenea, în mod corect a dispus prima instanță schimbarea încadrării juridice a uneia din fapte, din infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1-3 Cod penal în cea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, câtă vreme prin depășirea atribuțiilor de serviciu, intimatul s-a situat în afara protecției conferite de dispozițiile art. 239 Cod penal.
Cât privește pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatei recurent, curtea apreciază că aceasta corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana acesteia, precum și aptitudinii de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Nu poate fi primită apărarea inculpatei recurente, în sensul că fapta nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama de mijloacele și modul de săvârșire al faptei, precum și de urmările produse.
Astfel fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefundat recursul inculpatei recurente care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de recurenta inculpată domiciliată în nr.203, jud.
2. În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca tardive recursurile penale formulate de partea vătămată domiciliat în, -,.11 și inculpatul domiciliat în, nr.203, jud. împotriva deciziei penale nr.201 din 11 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
red. dec. jud.-,11.12.2008
jud. apel,
jud. fond
tehnored. dec.GM/2 ex./15.12.2008
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
