Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 68/
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. - - - președinte complet
Judecător: - - -
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
procuror -
S-au luat în examinare, recursurile penale declarate de inculpații -. G, G și, domiciliați în comuna, satul, județul A, împotriva deciziei penale nr.202 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând constată:
Prin sentința penală nr.182 din data de 06 iunie 2008, Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată fiecare dintre inculpații -. G, G și, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal.
În baza art.215 alin. 1 și 2 Cod penal, au fost condamnați inculpații -. G, G și la câte 3 ani închisoare, în condițiile art.81 penal, fixându-se totodată un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare inculpat.
În baza art.348 Cod procedură penală rap. la art.170 Cod procedură penală, au fost anulate toate actele de reconstituire a dreptului de proprietate a terenului forestier de 9,89 ha. eliberate pe numele inculpaților G, -. G și și al învinuitului, în baza cărora aceștia au fost validați și înscriși în Obștea.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală și art.998 - 999 Cod civil, a fost respinsă ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea vătămată -.
În baza art.14, 15 și 346 Cod procedură penală, a fost respinsă ca tardivă acțiunea civilă formulată de inculpatul -. G având ca obiect obligarea părții vătămate - la plata sumei de 1 leu daune morale.
, s-a luat act că partea vătămată Obștea, nu s-a constituit parte civilă în cauză și s-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare către stat și către părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: HG, decedată la 01 mai 1979, era inculpaților -. G și G (sora tatălui acestora), precum și a lui, acesta din urmă căsătorit cu inculpata.
Prin decizia nr.18/20 august 1971 Consiliului Popular al Comunei, județul A, s-a încuviințat înfierea cu toate efectele unei filiațiuni firești a părții vătămate - (pe atunci, minora -) de către și HG, dispunându-se ca înfiata să ia numele de," și să se întocmească un nou certificat de naștere pentru aceasta (15, 16 dos.).
- a locuit tot timpul vieții adoptatorilor în casa acestora, iar după moartea părinților ei adoptivi și-a construit o nouă casă în locul celei vechi. Din declaratiile martorei (44-45 dos. și 44 dos. instanță ),a rezultat ca partea vătămată s-a ocupat de înmormântarea defunctei HG, la care au participat mai multe rude ale acesteia din urmă, făcându-i și obiceiurile creștinești ulterioare. Martora -, mama naturală a lui -, a declarat și ea același lucru și că la înmormântarea lui au HG fost prezente mai multe rude ale acesteia, printre care l-a recunoscut pe (46-47 dos.).
După moartea adoptatorilor, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră deținute de autori în cadrul Obștii, inculpații -. G și G, precum și învinuitul au aflat că terenul în suprafață de 9,89 ha. pe care îl deținuse în cadrul obștii sus-menționate lor HG(fostă ), nu fusese revendicat de către fiica adoptivă a acesteia, -.
Pe fondul resentimentelor nutrite față de numita -, pe care o considerau o intrusă în familia lor, datorită împrejurării că aceasta nu era rudă de sânge cu defuncta și HG cu ei, inculpații sus-numiți au convenit să solicite ei terenul care i se cuvenea numitei -, prin atribuirea calității neadevărate de moștenitori ai mătușii lor și ascunderea împrejurării că defuncta avea HG o moștenitoare legală, care era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului deținut de aceasta.
Întrucât învinuitul s-a îmbolnăvit între timp și a zăcut la pat un timp îndelungat, acesta a fost susținut de către soția sa, inculpata, care a achiesat la propunerea inculpaților G și -. de a face împreună demersurile necesare pentru dobândirea terenului cu vegetație forestieră pe care l-a deținut defuncta în HG cadrul Obștii.
În baza înțelegerii respective, în cursul anului 1998, inculpații G, -. G și au solicitat relații de la Comisia Locală de Fond Funciar cu privire la actele care trebuiau anexate la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, apoi au solicitat și obținut de la Primăria Comunei, județul A, copiile actelor de stare civilă ale defunctei HG(respectiv copiile certificatelor de naștere, căsătorie și deces ale acesteia) pentru a dovedi legătura lor de rudenie cu aceasta și au identificat, în persoana numitului, în prezent decedat, un martor dispus să confirme, printr-o declarație mincinoasă dată pe propria răspundere, împrejurarea neadevărată că defuncta nu HG a avut copii.
După ce au efectuat demersurile menționate mai sus, inculpații G și -. G, împreună cu numita (fiica inculpatei și a lui ), s-au deplasat la domiciliul părții vătămate - și au purtat anumite discuții cu ea, din care și-au dat seama că aceasta nu are cunoștință despre terenul cu vegetație forestieră pe care îl deținuse în Obștea mama ei adoptivă,.
HGCu această ocazie, sus-numiții nu i-au adus la cunoștință numitei - despre terenul deținut de mama sa adoptivă și despre posibilitatea pe care o avea de a cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, hotărându-se să profite de ignoranța acesteia, în interesul lor.
După ce s-au lămurit că - nu va depune cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul deținut de mama sa adoptivă, inculpații G, -. G și s-au prezentat la Comisia de Fond Funciar și au revendicat cele 9,89 ha. teren cu vegetație forestieră deținute de defuncta în HG cadrul Obștii, susținând în mod neadevărat că ei ( iar în ceea ce o privește pe inculpata că soțul său, ), au calitatea de moștenitori ai acesteia și că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul respectiv.
În vederea dobândirii terenului solicitat, la data de 26 martie 1998, inculpații sus-numiți au depus la Comisia de Fond Funciar o cerere colectivă, formulată în numele lui G, -. G și, cerere pe care a semnat-o însă numai G care a avut inițiativa inducerii în eroare a comisiei sus-amintite (18 dos.).
Demersurile Comisei de Fond Funciar au fost finalizate prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea inculpaților G și -. G, precum și a lui, în calitate de moștenitori ai defunctei pentru HG o suprafață de teren cu vegetație forestieră de 9,89 ha. în indiviziune, în cadrul Obștii (48 dos.).
S-a considerat că, în drept, faptele inculpaților G, -. G și comise în anul 1998, de a solicita și obține în favoarea lor (iar în ceea ce o privește pe - în favoarea soțului său ) reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 9,89 ha. teren cu vegetație forestieră în cadrul Obștii, prin atribuirea calității mincinoase de moștenitori a defunctei și HG inducerea în eroare a Comisiei Locale de Fond Funciar cu privire la această calitate, precum și cu aducerea unui prejudiciu părții vătămate -, care a fost privată de reconstituirea acestui drept și de eventualele beneficii pe care le putea obține de pe terenul cu pricina, constituie infracțiunile de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2.penal, texte de lege în baza cărora au fost condamnați la pedeapsa închisorii.
S-a notat că, încadrarea corectă a faptelor comise de inculpați este cea prevăzută de art.215 alin.1 și 2 penal, astfel că instanța, în baza art.334.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu, din infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 în infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2.
Cod PenalPe parcursul urmăririi penale și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpații au recunoscut că au solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul deținut în cadrul Obștii de către defuncta HG, în calitate de moștenitori ai acesteia, însă au susținut în esență că numita -, care fusese înfiată de defuncta sus-numită, ar fi fost exheredată de către mama sa adoptivă. Susținerea inculpaților este infirmată însă de actele de stare civilă ale numitei -, din care reiese că aceasta a fost înfiată cu efete depline de către defuncta HG, înfiere care nu a fost ulterior anulată (15-17, 59-61 dos.).
Referitor la acest aspect s-a arătat că inculpații G, -. G și nu s-au aflat în vreo eroare de fapt cu privire la calitatea de fiică adoptivă a numitei - față de defuncta HG, întrucât raporturile dintre cele două au fost de notorietate publică. De altfel, cu ocazia vizitelor pe care inculpații i le-au făcut numitei - la domiciliul acesteia din comuna, satul, județul A, aceștia au putut constata în mod nemijlocit că sus-numita locuia în casa mamei sale adoptive,apoi în construcția edificată în locul acestei case, neexistând niciun dubiu că moștenise imobilele de la părinții săi adoptivi.
S-a notat că, aspectele semnalate de inculpați în fața instanței că au fost intimidați ori forțați de polițiști să declare într-un anumit mod nu pot fi primite, deoarece nu au fost dovedite și nu s-a formulat vreo plângere împotriva anchetatorilor în urma căreia să se fi stabilit vinovăția acestora datorită îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor lor de serviciu.
De asemenea,instanta de fond a retinut ca nici celelalte aspecte sesizate de apărătorii inculpaților din faza dezbaterilor nu constituie încălcări ale legii care să atragă nulitatea absolută a actelor de urmărire penală la care s-a făcut referire și implicit restituirea cauzei la procuror pentru refacerea acestora.Referitor la neconcordanțele dintre datele la care inculpaților li s- prezentat materialul de urmărire penală de către procuror și data la care organul de cercetare penală a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale, conform art.256 proc.pen., s-a apreciat ca acestea nu constituie un motiv de nulitate absolută a actelor de urmărire penală, ci eventual un motiv de nulitate relativă care trebuia invocat în fața procurorului, potrivit art.257 rap. la art.252.proc.pen. sau în fața instanței, la primul termen de judecată cu procedura completă, potrivit art.300 alin.2.proc.pen.si nu cu ocazia dezbaterilor asupra fondului.
S-a arătat că, inculpaților nu li s-a încălcat nici dreptul la apărare în faza de urmărire penală, deoarece din actele de urmărire penală rezultă că acestora li s-a adus la cunoștință învinuirea și dreptul de a fi asistați de un apărător, dar ei au refuzat acest lucru ( 19, 24, 31 și 35 dos.).
La stabilirea pedepsei ce i s-a aplicat fiecărui inculpat s-a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art.72.penal de faptul ca inculpații erau infractori primari cu varste destul de înaintate, subliniindu-se faptul ca nu au recunoscut săvârșirea faptelor, încercând să inducă în eroare organele judiciare cu privire la adevărata situație de fapt.
În concret, s-a constatat că faptele inculpaților prezintă un pericol social foarte ridicat, aceștia arogându-și pe nedrept calitatea de moștenitori ai defunctei și HG inducând în eroare Comisia Locală de Fond Funciar, care le-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 9,89 ha. teren forestier, teren care îi revenea exclusiv părții vătămate -, ca unic moștenitor legal din clasa descendenților defunctei, clasă de rudenie mai apropiată decât cea din care provin inculpații.
În raport de toate cele ce preced, s-a apreciat că pedeapsa cu închisoarea minimă prevăzută de lege este suficientă pentru fiecare inculpat, pentru ca ea să-și atingă scopul prevăzut de art.52.penal, iar ca modalitate de executare s-au ales dispozițiile art.81 penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Pe latură civilă, în baza art.348.proc.pen. rap. la art.170.proc.pen. s-a dispus anularea tuturor actelor de reconstituire a dreptului de proprietate a terenului forestier în suprafața de 9,89 ha. eliberate pe numele inculpaților și al învinuitului, în baza cărora aceștia au fost validați și înscriși în Obștea Moștenilor, deoarece această suprafață de teren i se cuvine exclusiv lui -.
Totodata,s-a constatat că Obștea nu s-a constituit parte civilă în cauză, aceasta neputând evalua paguba pricinuită prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpați ( 50 dos.).
În baza art.14 și 346.proc.pen. rap. la art.998-999.civil, a fost respinsă ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea civilă - împotriva inculpaților privind suma de 1500 lei reprezentând dividendele ce i s-ar fi cuvenit de la Obște pentru ultimii trei ani.
S-a reținut că, partea civilă nu a făcut nicio dovadă în acest sens cu privire la cuantumul anual al dividendelor date de obște, neștiindu-se nici dacă acestea s-au dat în fiecare an.
S-a retinut ca, in temeiul art.art.15 al.1 si 2 proc. pen. inculpatul -. G, nu se putea constitui parte civilă în acest proces penal împotriva părții vătămate - cu ocazia acordarii ultimului cuvant. a formulat totuși acțiune civilă cu ocazia acordării ultimului cuvânt, conform art.342.proc.pen..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații -. G, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul motiv de apel a fost criticată sentința instanței de fond sub aspectul greșitei condamnări a inculpaților, solicitând achitarea acestora în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e proc.pen. și art.51 Cod penal, susținând că inculpații nu au avut cunoștință de înfierea părții vătămate și că în cauză nu s-a produs nici un prejudiciu.
În cel de-al doilea motiv de apel, a fost criticată sentința primei instanțe sub aspectul încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpaților, susținând că fapta nu a fost consumată și a rămas în stare de tentativă și astfel s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. și ped. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal în art.20 rap.la art.215 alin.1 și 2 Cod penal.
În raport de încadrarea juridică pe care inculpații o consideră a fi corectă s-a solicitat să se constate că în cauză a intervenit prescripția și în consecință să se dispună încetarea procesului penal în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit. teza a II-a proc.pen.
Prin decizia penală nr.202 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Argeșa respins apelurile declarate de inculpați.
Astfel, s-a constatat vinovăția inculpaților în ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2.
Cod PenalS-a reținut că, din probele administrate a rezultat că inculpații aveau cunoștință despre existența calității de moștenitor a părții vătămate, aspect ce rezultă și din faptul că aceștia l-au condus pe martorul la Comisia de Fond Funciar, iar martorul a declarat în mod neadevărat că defuncta HG nu a avut copii; deci nu se putea reține că inculpații s-au aflat în eroare cu privire la situația de fapt.
De asemenea, s-a constatat că infracțiunea de înșelăciune este faptă consumată și nu se poate reține tentativa la această infracțiune, deoarece în contextul speței inducerea în eroare s-a realizat prin solicitarea și obținerea în favoarea inculpaților a reconstituirii dreptului de proprietate, încălcându-se astfel dreptul de proprietate al părții vătămate.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, avându-se în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social și elementele ce caracterizează persoana inculpaților, respectiv atitudinea în raport de fapta săvârșită, vârsta acestora și faptul că sunt cunoscuți fără antecedente penale, s-a considerat că, în mod corect, instanța de fond a dat eficiență disp.art.52 Cod penal, atât în ce privește cuantumul pedepsei aplicate, cât și în ce privește modalitatea de executare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, care au solicitat achitarea în baza art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, întrucât, cu toate diligențele depuse în cursul procesului penal partea vătămată - nu a putut prezenta dovezi pentru a se stabili dacă a suferit vreun prejudiciu și nici Obștea nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel încât lipsind prejudiciul, lipsesc implicit elementele constitutive ale infracțiunii sesizate (de înșelăciune).
Față de infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 din Codul penal s-a solicitat achitarea și pentru motivul determinant în opinia lor, că acesteia îi lipsește unul din elementele constitutive și anume intenția, deoarece, în realitate ei nu au cunoscut că autoarea a adoptat cu efecte depline pe partea vătămată -, iar mobilul lor era unul onest, acela de a păstra dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră (9,89 ha.) ce a aparținut, practic, autoarei lor HG, rudă de sânge.
Se precizează, în continuare, că nu se poate reține în sarcina lor infracțiunea consumată de înșelăciune, întrucât, deși existat intenția, nu s- dovedit în mod cert că ei ar fi exercitat acțiuni caracteristice unei asemenea fapte antisociale, conduita lor infracțională putând fi considerată cel mult tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în raport de care a intervenit prescripția răspunderii penale.
În plus, au arătat că, ipotetic vorbind, partea civilă - nici nu ar fi putut fi prejudiciată prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, întrucât ea nu a formulat cerere de reconstituire în termen legal și astfel a pierdut definitiv dreptul la retrocedarea terenului cu vegetație forestieră, iar o eventuală cerere dacă ar mai fi formulată va fi respinsă, de plano, ca tardivă - rămânând așadar fără eficiență juridică.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate,prin prisma criticilor formulate, în raport de motivul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 proc.pen.Curtea, cu majoritate, constată recursurile declarate de inculpați ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că inculpații, la data de 26 martie 1998, au solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar, prin cerere scrisă și semnată de către unul dintre ei, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră în suprafață de 9,89 ha. ce a aparținut autoarei lor,.
HGÎn finalul demersurilor lor, în procedura de reconstituire, au precizat că sunt singurii moștenitori legali ai autoarei și au întărit această susținere cu martorul, care, printr-o declarație mincinoasă dată pe propria răspundere, a confirmat împrejurarea neadevărată că defuncta nu HG a avut descendenți de gradul I și că nu există alți moștenitori legali cu vocație concretă de a culege efectiv moștenirea lăsată. Declarația a fost dată în scopul fraudării intereselor părții vătămate -, ca unică moștenitoare. Deoarece aceasta urma să o moștenească pe defunctă (fiind în preferabil) și încă nu se solicitase reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier în suprafață de 9,89 ha. inculpații, de conivență fiind, au încercat să profite de moștenire solicitând retrocedarea terenului în beneficiul lor.
Pentru a se înțelege care era vocația succesorală eventuală a inculpaților la moștenirea lăsată de autoarea HG, curtea amintește că inculpații erau nepoți de frate predecedat ai defunctei (rude colaterale de gradul III), iar în concret vocația lor la moștenirea mătușii depindea, printre altele, de concursul celorlalți moștenitori.
Însă, potrivit principiilor care guvernează materia dreptului la moștenire, inculpații au fost înlăturați de la moștenirea lăsată de o altă persoană cu vocație succesorală legală efectivă și anume de parte vătămată - - adoptată cu efecte depline (a se vedea actul de înfiere - filele 15-17 ).
Se reține că, pe parcursul procesului penal, inculpații și-au modificat declarațiile inițiale - arătând mai întâi că nu știau de existența actului de înfiere, iar apoi că știau de faptul că partea vătămată fusese exheredată de către autoare - în scopul atenuării gravității faptelor și a răspunderii penale, însă, pentru că nu au fost prezentate motive întemeiate pentru aceste schimbări de declarații, curtea apreciază că primele depoziții date în cauză reflectă adevărul și converg către situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond.
Referitor la motivele de recurs formulate în cauză, Curtea reține:
- În fața instanțelor de judecată, inculpații au susținut că nu știau de existența unui moștenitor în preferabil, în persoana numitei -, astfel încât demersul lor în validarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu este lipsit de relevanță juridică și nici nu este de natură să influențeze tragerea lor la răspundere penală pentru infracțiunea de înșelăciune, lipsind intenția.
În speță, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, încă înainte de comiterea faptei, în prezența martorului (fiica inculpatei ), inculpații au iscodit-o pe partea vătămată în legătură cu situația juridică a terenului litigant pentru a se edifica dacă aceasta știe sau nu despre existența lui și, mai important, dacă a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 9,89 ha. Discuția a fost purtată la domiciliul părții vătămate, respectiv la locul ultimului domiciliu al defunctei.
HGAceastă situație demonstrează fără echivoc faptul că au recunoscut- tot timpul pe partea vătămată drept moștenitoare a autoarei HG(partea vatamata fiind cea care a intrat în posesia bunurilor succesorale), fiind evidentă intenția inculpaților de aof rauda pe aceasta, profitând de faptul că mostenitoarea nu cunoștea nimic de existența terenului împădurit în suprafață de 9,89 ha.
În opinia curții, cea mai gravă acțiune a inculpaților și care conturează decisiv elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune este aceea că, în urma depunerii cererii de retrocedare a terenului, au venit cu probe false în susținerea ei, respectiv cu mărturia numitul, în sensul că nu existau alți moștenitori în preferabil cu vocație efectivă, concretă, la succesiunea lăsată de autoare.
În consecință, întreaga situație de fapt demonstrează că modalitatea în care inculpații au acționat îmbracă forma intenției, fiind vorba mai exact de o chibzuire dinainte asupra săvârșirii faptei, specifică intenției directe ca formă de vinovăție.
Chiar o verificare sumară a rolului agricol al autoarei ar fi condus la lămurirea deplină a inculpaților și înlăturarea dubiilor cu privire la calitatea de unică moștenitoare a părții vătămate întrucât, după moartea adoptatorilor, în evidența registrului agricol figurau (începând cu anul 1974) partea vătămată - și soțul acesteia (a se vedea adeverința nr.579 din 26 februarie 2008 a Primăriei Comunei ).
De altfel, intenția în comiterea infracțiunii de înșelăciune este evidentă și rezultă chiar din motivele de recurs ale inculpaților care solicită, într-un subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de tentativă la infracțiunea de înșelăciune, cu reținerea în raport de această nouă încadrare juridică a faptei și a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
Referitor la aceasta critica,din probele administrate în cauză, se reține că inculpații au acționat cu intenție directă, prin întreaga lor activitate infracțională urmărind inducerea în eroare a membrilor Comisiei Locale de Fond Funciar cu privire la calitatea lor de moștenitori și, totodată, ascunzând, în mod fraudulos, calitatea de moștenitoare cu vocație succesorală concretă la moștenire a părții vătămate, - (adoptată cu efecte depline de HG).
Intenția de a solicita și de a obține în favoarea lor retrocedarea terenului cu vegetație forestieră, prin inducerea în eroare a comisiei locale de fond funciar este dovedită chiar de modalitatea de acțiune a inculpaților, care știau de calitatea de adoptată a părții vătămate, aspect de notorietate câtă vreme aceasta locuia în casa adoptatoarei și moștenise bunurile succesorale lăsate de autoare.
Dacă inculpații aveau vreo urmă de îndoială cu privire la calitatea de moștenitoare în preferabil a părții vătămate, o puteau întreba pe aceasta cu prilejul vizitei făcute (anterior demersului lor privind reconstituirea dreptului de proprietate) sau, în modalitatea cea mai sigură, puteau verifica rolul agricol al autoarei.
Cea mai gravă acțiune a inculpaților a fost, așa cum s-a arătat, determinarea martorului de a declara că ei sunt singurii moștenitori ai autoarei și că aceasta nu are descendenți de gradul I, declarație care, în materia legii fondului funciar, are un rol probator însemnat pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren.
Pentru toate acestea, inculpații se fac vinovați de infracțiunea de inselaciune reținută în sarcina lor.
Nu există tentativă la infracțiunea de înșelăciune, în raport de considerentele expuse mai sus,intrucat inculpații au depășit această sferă, activitatea lor constituind din punct de vedere obiectiv infracțiunea consumată de înșelăciune, prin obținerea rezultatului scontat-reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetatie forestiera in favoarea lor.
- Se susține, intr-un alt motiv de recurs că, prin activitatea infracțională desfășurată, nu s-a produs nici un prejudiciu în patrimoniul părții civile, astfel încât nu pot fi conturate elementele constitutive ale infr. prev. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal.
Curtea apreciază că prin probele administrate s-a dovedit că prejudiciul a existat și s-a reflectat în aceea că partea vătămată nu a mai putut beneficia de dreptul de proprietate (inclusiv prerogativele sale) asupra terenului in litigiu, ascunzându-i-se informațiile despre existența imobilului, date care ar fi ajutat-o în procedura de retrocedare și în obținerea, în final, a titlului de proprietate în calitate de succesoare în drepturi a autoarei sale,.
HGPrin această acțiune se urmărea de catre inculpati, ca partea vătămată să nu afle că are dreptul să ceară pentru sine reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, în scopul de a se profita de moștenire în frauda succesorului în preferabil, și anume a partii vătămate -.
- S-a sustinut,de asemenea, că partea civilă - nu ar putea fi prejudiciată prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, întrucât nu a formulat cerere de reconstituire în termenul legal și, prin urmare, la acest moment a pierdut definitiv dreptul la retrocedarea terenului cu vegetație forestieră.
Acest fapt nu poate fi primit de curte, întrucât, pe calea acțiunii civile, partea vătămată poate solicita desființarea titlului de proprietate emis în favoarea inculpaților, iar în urma unei cereri de repunere în termen pentru reconstituirea dreptului de proprietate, partea civilă interesată poate obține validarea asupra terenului, în condițiile legii fondului funciar.
Drept urmare, curtea subliniază faptul că modalitatea concretă de săvârșire a faptelor denotă un ridicat grad de pericol social concret, manifestat prin atitudinea fățișă a inculpaților de sfidare a legilor prin folosirea de manopere dolosive în atingerea scopului lor, acela de fraudare a intereselor părții vătămate, astfel încât solicitările inculpaților în sensul achitării lor nu pot fi reținute.
Pentru considerentele care preced, în conformitate cu prevederile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea,cu majoritate, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar în baza art.192 alin.2 proc.pen. îi va obliga pe inculpații G și, la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe -. G la 400 lei cu același titlu, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu ce se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei si a Libertatilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților -. G, G și, formulate împotriva deciziei penale nr.202/14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații G și, la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe -. G la 400 lei cu același titlu, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.:
Tehnored./
3 ex./06.02.2009
Jud.apel: G
-
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
Consideră că, în raport cu probele existente la dosar, se impune achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1 și 2 Cod penal.
Temeiul achitării îl reprezintă dispozițiile art.10 lit.d Cod de procedură penală, rap.la art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, pentru următoarele motive:
Infracțiunea prevăzută de art.215 Cod penal implică din punct de vedere al laturii subiective forma de vinovăție a intenției directe.
Din dispozițiile exprese ale art.215 alin.1 Cod penal, rezultă că subiectul activ al infracțiunii trebuie să urmărească prin intenția sa infracțională scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust. În vederea realizării acestui scop, subiectul activ induce în eroare o persoană prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, sau, în condițiile prevăzute de alin.2 al aceluiași text de lege prin folosirea unor mijloace frauduloase.
În cauză, aceste condiții impuse de textul de lege în ceea ce privește latura subiectivă a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, nu sunt îndeplinite.
Pentru a se demonstra intenția inculpaților de a înșela partea vătămată prin modalitățile prevăzute de dispozițiile art.215 alin.1 și 2 Cod penal și pentru realizarea scopului cerut expres de textul de lege amintit, trebuie să existe probe clare, indubitabile, potrivit cărora se poate reține vinovăția sub forma intenției directe a inculpaților.
Nici una dintre probele administrate în această cauză, nu poate să ducă la convingerea că inculpații au acționat cu intenția directă de a înșela pe partea vătămată.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat, inculpații au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, deoarece aveau convingerea că pot obține, potrivit legii, acest drept de la autoritățile abilitate.
Aspectul că inculpații știau de existența unei alte persoane care ar fi fost îndreptățită conform reglementărilor dreptului succesoral să beneficieze de dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, nu este o probă clară și concludentă pentru a demonstra intenția inculpaților de a înșela.
Această concluzie rezultă cu claritate și din faptul că în regiunea în care se află terenul revendicat, se aplică regulile " obștii sătești", reguli care se bazează pe transmiterea pe cale ereditară a bunurilor și pe legăturile de sânge între membrii aceleiași familii.
Mai mult decât atât, împrejurarea că inculpații au solicitat comisiei abilitate de lege reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă nu erau îndreptățiți potrivit normelor legale să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nu poate constitui un argument potrivit căruia aceștia au acționat cu intenția directă de a înșela.
Comisia de Aplicare a Legii fondului funciar este obligată să facă propriile verificări și să dispună asupra cererilor cu care este investită, după
examinarea temeinică a situației de fapt, inclusiv a dreptului persoanelor solicitante de a beneficia de reconstituirea proprietății asupra unor terenuri.
Chiar dacă se reține împrejurarea că inculpații nu au relevat în cererea pe care au adresat-o Comisiei de reconstituire a dreptului de proprietate, toate aspectele pe care ei deja le cunoșteau privind existența unor altor persoane care eventual ar fi fost îndreptățite la reconstituirea proprietății, nu reprezintă o probă concludentă și pertinentă pentru a demonstra intenția directă a acestora de a înșela, având în vedere că sesizarea Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar s-a realizat de către inculpați cu bună credință pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Este important de subliniat că nici până în prezent dreptul de proprietate privată asupra terenului în litigiu nu a fost stabilit în favoarea unei persoane fizice.
Mai trebuie amintit și faptul că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată au fost săvârșite potrivit actului de sesizare în anul 1998. Soluționarea definitivă a acestei cauze la această dată, având în vedere vârsta înaintată a inculpaților și mai ales intervalul de timp îndelungat care s-a scurs, nu mai reprezintă un act de justiție, iar condamnarea inculpaților este ineficientă, pentru că nu s-a respectat principiul celerității soluționării unei cauze penale, aspect consacrat atât de dispozițiile art.21 din Constituția României, dar și de numeroase alte reglementări internaționale.
Pentru aceste argumente, consider că se impune achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate.
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
Dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehn.
3 ex.
13.02.2009.
În baza disp. art.10 lit.d) Cod procedură penală, rap. la art.11 pct. 2 lit.a) Cod procedură, penală achită pe inculpații -.G, G și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 al.1 și 2 Cod penal.
Înlătură aplicarea disp. art.348 și 170 Cod procedură penală.
dr.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marius Gabriel Săndulescu, Elena
