Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 68
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " înșelăciune" declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă recurentă SC" "SRL și inculpatul recurent și intimat împotriva deciziei penale nr. 489 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2010, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar și concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 28 ianuarie 2010.
În termenul de pronunțare, inculpatul recurent și intimat a depus la dosar, prin Serviciul de Registratură concluzii scrise.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 462/15.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -a hotărât următoarele:
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" și art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală, achită pe inculpatul fiul lui G și, născut la data de 17.10.1963 în localitatea Câmpulung M, județul S, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii "fals în înscrisuri sub semnătură privată " prev. și ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 alin. 3 Cod penal și art. 91 Cod penal aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 1000 lei.
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală și art. 10 lit. d) Cod procedură penală achită pe inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor " prev. și ped. de art. 246 raportat la art. 258 Cod penal și "înșelăciune " prev. și ped. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală respinge acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de către părțile civile " " I, reprezentată de administratorul și "", în contradictoriu cu inculpatul și cu partea responsabilă civilmente " AUTO"
În baza art. 348 Cod procedură penală dispune desființarea facturii fiscale seria - - nr. - emisă la data de 27.09.2001 de către partea responsabilă civilmente " AUTO" A.
În baza art. 349 și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 28.06.1999, în baza contractului de leasing nr. -, " " I, reprezentată de administratorul, achiziționat de la "Daewoo Automobile Romania", prin dealerul "Internațional Complex " I, autoturismul marca Daewoo, model, autoturism ce a fost înmatriculat cu numărul -.
Valoarea contractului de leasing, încheiat pe o perioadă de 36 de luni a fost de 24288 USD, fiind achitat un avans de 4200 USD conform avizului de plată - din 28.06.1999. Tot la data de 28.06.1999 a fost încheiată la SA polița de asigurare tip CASCO nr. IȘ-000.035 privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, valabilă până la data de 27.06.2002.
La data de 28.07.2001, fiind condus pe DN 2 de către numitul, soțul numitei, autoturismul anterior arătat a fost implicat într-un accident rutier pe raza județului S, tamponându-se cu autofurgoneta marca cu numărul de înmatriculare -, fiind avariat în partea frontală stânga.
Ca urmare a impactului au suferit deformări numeroase părți ale caroseriei și a fost activat sistemul de protecție suplimentară de tip air-bag, atât la conducătorul aut cât și la pasagerul din dreapta.
În urma acestui accident, în aceeași zi, autoturismul a fost adus la -ul auto al " Auto" I situat pe șoseaua din municipiul I de către numitul, șofer al " " I.
Conform adresei nr. 2452 din 04.03.2004 a - fila 345 dosar urmărire penală - în perioada 01.08.2001-12.10.2001 " Auto" I având atelier de reparații auto nu era autorizată pentru a presta servicii de reparații auto, fiind autorizată ulterior, la data de 29.08.2005.
La data de 03.08.2001 numitul a dat o declarație de daună referitoare la avarierea autovehiculului cu nr. -, declarația fiind înregistrată sub nr. 678 din 03.08.2001.
Având în vedere polița de asigurare încheiată la "" la data de 03.08.2001 numitul, inspector de daune la "" s-a prezentat la service-ul auto al " Auto" I și a întocmit un proces verbal de constatare a pagubelor ( soluția fiind de înlocuire a părților constatate avariate) și un supliment al acestuia - filele 315-316 dosar urmărire penală.
La data la care autoturismul a fost adus la " Auto" I, inculpatul avea calitatea de sef service auto.
Astfel, prin decizia nr. 65 din 01.08.2001 inculpatul a fost delegat în perioada 01.08.2001-30.09.2001 în funcția de responsabil " Daewoo" din cadrul " Auto" (fila 423 dosar urmărire penală), funcție pe care a exercitat-o și după data de 30.09.2001 prin înțelegere tacită, fără a fi emisă o altă decizie (filele 242 - 242 dosar ).
Inculpatul a fost numit prin decizia nr. 68 a "" ca șef Auto în cadrul " Auto" începând cu data de 01.06.2001 (fila 433 dosar urmărire penală).
În calitate de șef service inculpatul avea numeroase sarcini, așa cum sunt acestea menționate în fișa postului ce a fost semnată de către acesta - filele 424-428 dosar urmărire penală.
La data de 03.01.2002, prin decizia nr. 89 inculpatului i-a fost desfăcut contractul de muncă pe motivul neprezentării la serviciu (decizie discutabilă în condițiile în care înțelegerea a fost de exercitare a funcției de responsabil " Daewoo " până la data de 30.12.2001 din 03.01.2002 fiind prima zi lucrătoare).
După aducerea autoturismului la service inculpatul a întocmit un deviz estimativ al lucrărilor de reparații, fiind avansată suma de 350 milioane lei vechi.Acest deviz nu a putut fi găsit, neaflându-se nici la " Auto", nici la "" și nici la inculpat sau partea vătămată. Cu toate acestea, existența acestui deviz nu poate fi negată, inculpatul, numita și martorul confirmând existența acestui deviz.
La data de 15.08.2001 "" a notificat partea civilă " " I că pentru reparația autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare -, autoturism implicat în evenimentul rutier din data de 28.07.2001 suma maximă pe care o putea acorda era de 220 milioane lei vechi, din această sumă " " I urmând a suporta valoarea de 10. 560.000 lei reprezentând contravaloarea întregirii de sumă conform contractului de leasing (fila 319dosar urmărire penală).
Prin adresa înaintată "" la data de 17.09.2001 SC SRL Iac omunicat că nu dorește ca avaria autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - să fie considerată "daună totală" ci dorește achiziționarea unui alt autoturism mai vechi, cu plata integrală, de la unul din dealerii zonali din I în condițiile în care SA este de acord să achite suma de 220 milioane lei vechi (fila 321 dosar urmărire penală).
Ulterior, la 25.09.2001 " " Iac omunicat "Daewoo Automobile România", proprietara autoturismului, că este de acord cu reparația autoturismului (fila 320 dosar urmărire penală), despre această hotărâre fiind încunoștințată și " Auto" (fila 323 dosar urmărire penală). În adresa către " Auto" a fost menționat faptul că repararea autoturismului Daewoo cu numărul de înmatriculare - urma să se facă folosindu-se piese și subansamble de la autoturismul Daewoo cu numărul de înmatriculare - care se afla în parcul de stocaj I.
Acest autoturism Daewoo cu nr. de înmatriculare --model inferior ca dotări - a părăsit parcul de stocaj Daewoo I la data 04 octombrie 2001 însoțit de factura nr. -/04.10.2001 în valoare de 192.710.700 lei (fila 256 dosar urmărire penală) fiind achiziționat de către " Auto" A.
Conform adresei "Daewoo Automobile Romania" Centrul Zonal I din 30.09.2003 (fila 252 dosar urmărire penală) autoturismele părăsesc Parcul de numai după ce sunt facturate, neexistând posibilitatea ca acel autoturism să fi părăsit înaintea datei de 04.10.2001 acest parc.
Rațiunea pentru care " " I nu a dorit ca avaria autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - să fie considerată "daună totală" (această daună totală fiind mai mult decât evidentă ) a fost aceea că potrivit art. 12 din contractul de leasing nr. -, în cazul în care autovehiculul este avariat total în perioada contractuală utilizatorul ( " " I) nu va beneficia de un alt autovehicul pentru continuarea contractului de leasing și va avea obligația de plată a redevențelor aferente perioadei contractuale scurse până în momentul avarierii -altfel spus utilizatorul rămânea fără mașină dar cu obligația plății redevențelor.
La data de 26.09.2001 inculpatul a întocmit bonul de comandă nr. - în valoare de 243.212.455 lei vechi în care a consemnat o serie de operațiuni ce ar fi fost efectuate la repararea autoturismului Daewoo cu numărul de înmatriculare -, manopera reprezentând 351,18 ore, aproximativ 44 de zile lucrătoare.
Astfel, bonul a fost întocmit înainte de începerea reparării autoturismului (piesele au fost disponibile după data de 04.10.2001), împrejurare ce nu corespunde cu metodologia și tehnologia de reparații impusă de constructor acestui autoturism.
De asemenea instanța reține că în acest bon nu au fost trecute operațiuni care se impuneau - a fi efectuate sau, din contră, au fost trecute operațiuni care nu se impuneau a fi efectuate (montarea de airbaguri noi ), precum și faptul că au fost trecute ca efectuate operațiuni care nu se impuneau nefiind trecute în dosarul de daune aprobat de asigurat (schimbarea tapițeriei, a punții spate, a banchetei spate ).
Deși bonul de comandă nu corespunde întru totul realității, expertiza a concluzionat că acesta poate fi echivalat cu un deviz estimativ și nu cu un deviz definitiv, neputând conține toate neprevăzutele care apar pe timpul operațiunilor de montare - demontare.
A doua zi, la 27.09.2001 a fost întocmită factura fiscală seria - - nr. - privind reparațiile efectuate conform bonului anterior arătat, fiind trecută o sumă mai mică, respectiv 220.000.000 lei vechi, inculpatul semnând la rubrica delegat în locul numitului, persoană ce apărea la rubrica" Numele ".
Cele două înscrisuri (bonul de comandă și factura fiscală) au fost înaintate "" care a virat către " Auto" I suma de 209.440.000 lei vechi (a fost scăzută valoarea de 10. 560.000 lei reprezentând contravaloarea întregirii de sumă conform contractului de leasing) prin ordinul de plată din 22.11.2001.
Autoturismul reparat a fost ridicat din service de către numitul într-una din zilele din perioada 10--13.10.2001 (data nu putut fi stabilită cu exactitate întrucât nu a fost întocmit nici un proces verbal de recepție sau de predare - primire a autoturismului), obligativitatea întocmirii aparținând unității reparatoare și nu beneficiarului care poate să nu fie inițiat în astfel de proceduri.Totuși, instanța nu poate reține o culpă reparatorului în condițiile în care chiar numitul a declarat că a găsit cheile mașinii în contact și a luat mașina la îndemnul unui muncitor care spăla o mașină.
Cu autoturismul ridicat de la " Auto" I, reprezentanții SC SRL I au circulat până la data de 11.08.2003 când a avut loc un impact cu un autoturism marca pe raza localității Nord.În urm accidentului, autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - a fost introdus pentru reparații în service-ul, cu această ocazie constatându-se că mărimea deformațiilor datorate accidentului erau prea mari față de cele ale autoturismului marca și față de viteza de 15 km pe oră la care s-au produs.
Față de aceste aspecte reprezentanții SC SRL I au solicitat efectuarea unei expertize tehnice extrajudiciare care a concluzionat următoarele:
- autoturismul a suferit un accident puternic la partea din față cu mai mult timp în urmă;
- multe din elementele aflate pe autoturism sunt reparate și nu schimbate;
- panoul metalic pe care este ștanțată seria de caroserie și pe care este fixată plăcuța cu numărul de înmatriculare a fost înlocuit, fiind decupat de pe caroseria originală și sudat pe altă caroserie;
- starea autoturismului este submediocră datorită efectuării unor lucrări de reparație de slabă calitate.
Ulterior, a fost efectuat un supliment la expertiza tehnică extrajudiciară care a concluzionat că:
- timpul normat trecut în bonul de comandă este un timp corect apreciat;
- timpul minim efectiv necesar reparației este de circa 10-12 zile lucrătoare;
- seria de caroserie, poansonată pe caroserie este elementul de
identificare al autoturismului, la autoturismul, seria de caroserie fiind poansonată pe panoul de sub parbriz, în interiorul compartimentului motor;
- devizul întocmit nu reprezintă înlocuirea cadrului față al autoturismului;
- în nici unul din cazurile care pot apărea la reparația unui autovehicul nu
este necesară decuparea zonei unde este poansonată seria de caroserie și sudarea ei pe o altă caroserie;
- nu se justifică înlocuirea zonei unde era poansonată seria de caroserie, prin
tăiere și sudare, de pe o caroserie pe alta.
O nouă expertiză a fost efectuată în cursul urmării penale -20.05.2004- care a concluzionat, printre altele, următoarele:
- lucrările înscrise în deviz ca executate nu se regăsesc pe autoturismul reparat;
- pe autoturism nu se găsesc piese prevăzute ca schimbate de reparator;
- pe autoturismul inițial avariat s-au executat operațiuni de demontare agregatului energetic (motorului ) cu anexele sale și a reperelor de identificare: tăblițele cu numărul de înmatriculare și s-a decupat porțiunea din tablier pe care este ștanțată seria caroseriei;
- s-a demontat dublul airbag și combina muzicală;
- s-a decupat porțiunea din tablier pe care este ștanțată seria caroseriei și s-a montat prin sudură această porțiune pe autoturismul supus expertizării;
- timpul de lucru înscris în bonul de comandă de către reparator nu a fost același cu timpul real al reparării;
- valoarea reparației dacă piesele înlocuite conform bonului de comandă ar fi fost noi, trebuia să fie de 252.910.436 lei;
- autoturismul cu numărul de înmatriculare - a fost schimbat cu un alt autoturism necunoscut de tip SX, în prezent reclamanta dispunând de un autoturism necunoscut, de alt tip, pe care nu îl poate folosi.
La data de 21.08.2003, conform raportului de verificare tehnică în vederea omologării întocmit de Registru Auto Român s-a constatat imposibilitatea identificării autovehiculului, motorul nefiind montat pe autoturism și elementul de caroserie conținând elementul de identificare poansonat prezentând suduri executate artizanal de jur -împrejur.
Ca situație de fapt instanța a analizat materialul probator sub aspectul a trei situații posibile:
A). reparația autoturismului cu nr. de înmatriculare - a fost încheiată la data de 27.09.2001 când a fost emisă factura fiscală seria - - nr. - privind reparațiile efectuate conform bonului anterior arătat, în acest caz la reparația acesteia neputând fi folosite piese de la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - în condițiile în care acest autoturism a părăsit parcul de stocaj Daewoo I la data 04 octombrie 2001 însoțit de factura nr. -/04.10.2001 în valoare de 192.710.700 lei.
B). reparația autoturismului cu nr. de înmatriculare - s-a făcut prin înlocuirea caroseriei cu o altă caroserie, cea a autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - sau a unui alt autoturism.
C). reparația autoturismului cu numărul de înmatriculare - s-a făcut cu piese de la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare -, după data de 04.10.2001;
Deși s-a specificat că autoturismul Daewoo cu numărul de înmatriculare - a fost reparat în parte cu piese de la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - instanța reține că în fapt acest lucru nu era posibil până la data de 27.09.2001 în condițiile în care acest autoturism a părăsit parcul de stocaj Daewoo I la data 04 octombrie 2001 însoțit de factura nr. -/04.10.2001 în valoare de 192.710.700 lei.
Deși bonul de comandă nr. - în valoare de 243.212.455 lei vechi în care a consemnat o serie de operațiuni ce ar fost efectuate la repararea autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - și factura fiscală seria - - nr. - privind reparațiile efectuate conform bonului anterior arătat ar dovedi că autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - a fost reparat până la data de 27.09.2001, aceste înscrisuri sunt combătute de numeroase probe administrate:
-declarația inculpatului care a susținut că a folosit piese de la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare -;
-declarația martorului care a arătat că la service fost adus un alt autoturism Daewoo, un model inferior, cu numărul de înmatriculare -, pentru a se lua elemente de caroserie și pentru a fi montate la autoturismul avariat, lucrările fiind efectuate sub comanda inculpatului care avea funcția de inginer de service;
- înscrisul din 25.09.2001 emis de către " " I prin
care a comunicat "Daewoo Automobile Romania", proprietara autoturismului, că este de acord cu reparația autoturismului (fila 320 dosar urmărire penală), despre această hotărâre fiind încunoștințată și " Auto" (fila 323 dosar urmărire penală). În adresa către " Auto" a fost menționat faptul că repararea autoturismului Daewoo cu numărul de înmatriculare - urma să se facă folosindu-se piese și subansamble de la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - care se afla în parcul de stocaj I.
Cu privire la cea de a doua variantă (reparația autoturismului cu nr. de înmatriculare - s-a făcut prin înlocuirea caroseriei cu o altă caroserie, cea a autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - sau a unui alt autoturism), variantă susținută de către partea civilă dar și de expertiza efectuată in cursul urmăririi penale - autoturismul cu nr de înmatriculare - a fost schimbat cu un alt autoturism necunoscut de tip SX, la care a fost montat motorul de pe autoturismul cu nr. de înmatriculare -, panoul metalic pe care este ștanțată seria de caroserie și pe care este fixată plăcuța cu numărul de înmatriculare fiind decupat de pe caroseria originală și sudat pe altă caroserie, instanța constată ca nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, pe de o parte, nu se pune problema unei a treia mașini (variantă ce nu a fost susținută de vreo parte) sau a înlocuirii caroseriei cu cea a autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - în condițiile în care și aceasta era avariată.
Ultima variantă care corespunde realității și care se probează cu întreg ansamblul probator administrat este aceea că reparația autoturismului cu nr. de înmatriculare - s-a făcut cu piese de la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare -, după data de 04.10.2001, deși bonul de comandă nr. - în valoare de 243.212.455 lei vechi în care s-a consemnat o serie de operațiuni ce ar fost efectuate la repararea autoturismului Daewoo cu nr de înmatriculare - și factura fiscală seria - - nr. - privind reparațiile efectuate conform bonului anterior arătat ar dovedi că autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - a fost reparat până la data de 27.09.2001, împrejurări combătute motivat anterior.
Astfel, pe lângă probele administrate și enumerate în combaterea posibilei variante menționate la lit. A) instanța apreciază ca fiind conforme cu realitatea:
- adresa "Daewoo Automobile Romania" Centrul Zonal I din
30.09.2003 (fila 252 dosar urmărire penală) potrivit căreia autoturismele părăsesc Parcul de numai după ce sunt facturate, neexistând posibilitatea ca acel autoturism să fi părăsit înaintea datei de 04.10.2001 acest parc și factura nr. -/04.10.2001 în valoare de 192.710.700 lei (fila 256 dosar urmărire penală);
- declarația inculpatului dată la data de 23.06.2006 în care precizează că
autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - a fost achiziționat din Parcul Daewoo I după acordul dat de partea civilă SC SRL acord dat la 25.09.2001;
- declarația inculpatului dată la data de 09.02.2004 în care a precizat că o
parte din reparații la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - au fost efectuate începând din luna august 2001 (dezmembrarea) dar finalizarea s-a făcut după data de 04.10.2001 când a fost adus efectiv autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare -;
- concluziile parțiale ale expertizelor efectuate în cauză;
Astfel, expertiza extrajudiciară a concluzionat că la efectuarea reparației la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - s-a ales ca soluție repararea unor elemente de rezistență și nu înlocuirea lor și că multe dintre elementele aflate pe autoturism sunt reparate de o calitate submediocră ceea ce exclude varianta înlocuirii întregii caroserii.
De asemenea s- mai concluzionat că:
- nu se poate stabili cu precizie care din avariile autoturismului au fost cauzate de impactul cu autoturismul și care au fost cauzate de calitatea slabă a reparațiilor efectuate cu mai mult timp în urmă.
- nu se justifica înlocuirea caroseriei autoturismului avariat cu cea a autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - în condițiile în care și aceasta era avariată.
Expertiza tehnică judiciară efectuată în cursul urmăririi penale a concluzionat, pe lângă multe împrejurări necontestate de părți (inexistența airbagurilor și a combinei muzicale, situația constatată în bonul de comandă, oportunitatea unor operații de reparații sau lipsa semnăturii beneficiarului la ridicarea mașinii) și unele împrejurări contradictorii:1. distrugerea panoului pedalier; 2.uzura; 3. vopsirea autoturismului
În drept
1) Raportat la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată constând în aceea că inculpatul a întocmit bonul de comandă nr. - în valoare de 243.212.455 lei vechi în care a consemnat o serie de operațiuni ce au fost efectuate la repararea autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - și a întocmit factura fiscală seria - - nr. - privind reparațiile efectuate conform bonului anterior arătat, fiind trecută o sumă mai mică, respectiv 220.000.000 lei vechi, semnând la rubrica delegat în locul numitului, persoană ce apărea la rubrica" Numele "instanța constată:
Potrivit art. 290 alin 1 Cod penal constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice ", respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice, în sarcina inculpatului fiind reținută modalitatea contrafacerii subscrierii.
subscrierii, în sensul dispozițiilor art. 290 Cod penal are un înțeles mai larg, semnătura fiind considerată contrafăcută ori de câte ori nu a fost scrisă de cel căruia i se atribuie.Va exista astfel falsificare prin contrafacerea semnăturii atunci când făptuitorul, fără a imita semnătura reală, execută o semnătură care creează aceeași aparență prin executarea pe înscris a propriei sale semnături. Față de aceste considerente, chiar dacă inculpatul nu a încercat să imite semnătura lui, instanța constată că inculpatul a falsificat factura fiscală seria - - nr. - semnând la rubrica "semnătura de primire" în locul numitului, persoană ce apărea la rubrica" Numele ".
În ceea ce privește cel de al doilea act material constând în aceea că inculpatul întocmit bonul de comandă nr. - în valoare de 243.212.455 lei vechi în care a consemnat o serie de operațiuni ce nu au fost efectuate în realitate la repararea autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare -, act înaintat la SC SA care a virat către " Auto" I suma de 209.440.000 lei vechi, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute.
Astfel fapta reținută în sarcina inculpatului reprezintă mai degrabă prima modalitate de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal, respectiv falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu mențiunea că în cauză nu este vorba de un înscris oficial ci de unul sub semnătură privată.
Această modalitate de falsificare ce intră în latura obiectivă a infracțiunii de fals intelectual nu este sancționată de art. 290 Cod penal care vorbește de contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului neputând reprezenta vreuna dintre cele trei modalități de săvârșire a infracțiunii.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 18 ind. 1 Cod penal, instanța apreciază că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorii sociale apărate prin legea penală, respectiv încrederea publică în autenticitatea și veridicitatea în înscrisurile sub semnătură privată, în condițiile în care factura fiscală chiar și în lipsa semnăturii delegatului avea valoarea unui început de dovadă scrisă care, coroborată cu alte probe era aptă să probeze raportul juridic obligațional, iar prin conținutul ei concret, semnarea facturii de către inculpat în rubrica destinată altei persoane, în condițiile în care și acesta avea dreptul să semneze factura.
În ceea ce privește infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor " prevăzută și pedepsită de art. 246 raportat la art. 258 Cod penal instanța apreciază că fapta inculpatului de a efectua, în calitate de șef service auto reparații la autoturismul cu nr. de înmatriculare - nu se circumscrie dispozițiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 246 raportat la art. 258 Cod penal constituie infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului, care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane".
Așa cum s-a menționat anterior instanța a apreciat că varianta referitoare la efectuarea reparațiilor autoturismului cu numărul de înmatriculare - prin înlocuirea caroseriei cu o altă caroserie, cea a autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - sau a unui alt autoturism, variantă susținută de către partea civilă dar și de expertiza efectuată in cursul urmăririi penale - autoturismul cu numărul de înmatriculare - a fost schimbat cu un alt autoturism necunoscut de tip SX, la care a fost montat motorul de pe autoturismul cu numărul de înmatriculare -, panoul metalic pe care este ștanțată seria de caroserie și pe care este fixată plăcuța cu numărul de înmatriculare fiind decupat de pe caroseria originală și sudat pe altă caroserie nu corespunde realității.
În motivarea acestei aprecieri, instanța consideră că, pe de o parte, nu se pune problema unei a treia mașini (variantă ce nu a fost susținută de vreo parte ) sau a înlocuirii caroseriei cu cea a autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare - în condițiile în care și aceasta era avariată. Pe de altă parte, nu se poate stabili dincolo de orice îndoială că schimbarea caroseriei autovehiculului și recarosarea acestuia a fost realizată de către inculpat, caz în care se aplică principiul potrivit căruia îndoiala profită inculpatului (in dubio pro reo).
Astfel, în momentul în care autoturismul cu numărul de înmatriculare - a fost preluat din service de către martorul nu a făcut nici o obiecție cu privire la calitatea lucrărilor efectuate în cadrul service-ului auto, existând prezumția că acesta corespundea din punct de vedere calitativ. Instanța nu poate da eficiență susținerilor Parchetului referitoare la faptul că martorului nu avea cunoștințele tehnice necesare evaluării lucrărilor efectuate deoarece verificarea seriei caroseriei reprezintă o operațiune ce poate fi efectuată și de către o persoană care nu posedă cunoștințe tehnice specifice. Pe de altă parte, în condițiile în care autoturismului prezenta avarii grave în momentul introducerii în service iar pentru repararea acestuia au fost folosite piese de la un alt autoturism, verificarea lucrărilor efectuate în momentul preluării autovehiculului reprezenta o minimă diligență ce trebuia depusă de către martor, având în vedere și faptul că autoturismul făcea obiectul unui contract de leasing.
Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că fapta inculpatului nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, lipsind elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal instanța reține că potrivit prevederilor legale această infracțiune constă în, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapt mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă", iar în conformitate cu alin. 2 al art. 215 Cod penal,înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune se aplică regulile privitoare la concursul de infracțiuni".
În raport de aceste dispoziții legale instanța apreciază că întocmirea la data de 26.09.2001 de către inculpat a bonului de comandă nr. - în valoare de 243.212.455 lei vechi în care a consemnat o serie de operațiuni ce ar fi fost efectuate la repararea autoturismului Daewoo cu nr. de înmatriculare -, manopera reprezentând 351,18 ore, aproximativ 44 de zile lucrătoare nu reprezintă o acțiune de inducere în eroare, prin mijloace frauduloase societății de asigurare "" deoarece pe de o parte acesta a fost întocmit înainte de începerea reparării autoturismului (piesele au fost disponibile după data de 04.10.2001), iar pe de altă parte acesta este echivalat cu un deviz estimativ și nu cu un deviz definitiv, neputând conține toate neprevăzutele care apar pe timpul operațiunilor de montare - demontare.
În condițiile în care societatea de asigurare prin adresa nr. 1341/15.08.2001 a informat SC SRL că suma maximă ce poate fi acordată drept despăgubire este de 220.000.000 lei, instanța apreciază că prin semnarea facturii fiscale de către inculpat la rubrica destinată delegatului nu s-a cauzat o falsă reprezentare a realității societății de asigurare și nici nu s-a cauzat o pagubă acesteia deoarece, chiar și în ipoteza lipsei semnăturii delegatului factura fiscală avea valoarea unui început de dovadă care să probeze raportul juridic în temeiul căruia asigurătorul trebuia să achite contravaloarea reparațiilor.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că fapta inculpatului nu se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, partea civilă SRL și inculpatul care au solicitat desființarea hotărârii primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
Apelul formulat de parchet vizează nelegalitatea soluției de achitare a inculpatului pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune și netemeinicia în aprecierea gradului de pericol social al faptei de fapt material în înscrisuri sub semnătură privată.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași susține următoarele:
S-a reținut în sarcina inculpatului, infracțiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. și ped. de art. 246 Cod penal, cu referire la art. 258 Cod penal, constând în aceea că în calitate de șef de service la AUTO SA, în perioada august-octombrie 2001 dispus efectuarea la autoturismul părții vătămate SRL, marca Daewoo, model cu nr. de înmatriculare - a unor reparații majore pentru efectuarea cărora unitatea nu avea autorizație prevăzută de lege și a schimbat caroseria autoturismului cu o alta,a fără acordul reprezentantului deținătorului, SRL, aducând o vătămare intereselor legale ale părții vătămate.
Prin decizia nr. 65 din 01.08.2001 inculpatul a fost delegat în perioada 01.08.2001 - 30.09.2001 în funcția de responsabil " Daewoo" din cadrul Auto SA, funcție pe care a exercitat-o și după această dată prin înțelegere tacită, fără a fi emisă o altă decizie.
În calitate de șef de service inculpatul avea numeroase sarcini printre care și îndeplinirea sarcinilor în vederea asigurării unui serviciu pentru client în mod corect, respectarea liniilor directoare de desfășurare și îndeplinirea sarcinilor forte actuale în vederea asigurării unui serviciu concurențial - pentru clienți etc. Conform atribuțiilor de serviciu, inculpatul răspundea de tot ce însemna, satisfacerea clienților în ceea ce privește prestarea de servicii și răspundea totodată pentru calitatea lucrărilor.
Pornind de la atribuțiile pe care le avea inculpatul ca șef de service, consideră că acesta și-a încălcat atribuțiile de serviciu în condițiile în care a efectuat reparații la autoturismul părții vătămate, fără să aibă autorizație pentru a presta asemenea servicii.
Din expertiza efectuată în cauză, imediat după ce autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - a suferit accidentul în localitatea Nord, s-a constatat că panoul metalic pe care este ștanțată seria de caroserie și pe care este fixată plăcuța cu numărul de înmatriculare a fost înlocuit, fiind decupat de pe caroseria originală și sudat pe o altă caroserie, starea autoturismului fiind mediocră datorită efectuării unor lucrări de reparație de slabă calitate.
Ulterior, a fost efectuată o nouă expertiză în cursul urmăririi penale20.05.2004 care a concluzionat printre altele că autoturismul cu numărul de înmatriculare -E a fost schimbat cu un alt autoturism necunoscut de tip SX.
Conform adresei nr. 2452 din 04.03.2004 a - fila 345 dosar, în perioada 01.08.2001 - 12.10.2001 AUTO SA I nu era autorizată pentru a presta servicii de reparații auto, fiind autorizată ulterior, la data de 29.08.2005 pentru a efectua lucrări de reparații auto la structura de rezistență și direcție a autovehiculelor, care implică înlocuirea unor componente la subansamblurile și sistemele constructive și funcționale.
Rezultă astfel că, din expertiza tehnică efectuată în cauză cât și adresa de la I, inculpatul a efectuat reparații la autoturismul părții vătămate fără să aibă autorizație pentru acest lucru cum ar fi; s-a decupat porțiunea de tablier pe care este ștanțată seria caroseriei și a montat prin sudură această porțiune pe autoturismul supus expertizării, a executat operațiuni de demontare a agregatului energetic cu anexele sale și a reperelor de identificare, a demontat dublul airbag.
Inculpatul nu poate nega faptul că la autoturism s-au făcut aceste reparații atâta timp, cât conform propriei declarații de la fila 447 dosar urmărire penală a declarat că s-a ocupat personal de repararea autoturismului - și că totodată a decupat porțiunea cu seria de la șasiu deoarece era contorsionată.
În condițiile în care expertiza a dovedit în mod cert că la autoturismul părții vătămate s-au efectuata reparații la structura de rezistență și direcție iar inculpatul a declarat că s-a ocupat personal de repararea acestei mașini, rezultă fără nici un dubiu că acesta a cunoscut toate aceste aspecte, efectuând reparațiile fără a avea autorizarea de la
În aceste condiții consideră că s-a făcut dovada în cauză că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 246 Cod penal, cu referire la art. 258 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, săvârșită de către inculpatul s-a reținut prin actul de sesizare că aceasta, a constat în faptul că, a înaintat la SA, în vederea decontării, bonul de comandă nr. -/26.09.2001, cuprinzând operațiuni fără corespondent în realitate și factura fiscală nr. -/27.09.2001, semnată în fals - în locul beneficiarului SRL, cunoscând faptul că actele contabile nu cuprindeau operațiunile efectuate în realitate la autoturismul cu nr. -, în baza actelor falsificate, societatea de asigurare SA achitând beneficiarului Auto SA, angajator al inculpatului, prin ordin de plată din 22.11.2001, suma de 209.440.000 lei.
În fapt, și instanța a reținut că inculpatul a întocmit bonul de comandă nr. - în valoare de 243.211.455 lei vechi în care a consemnat o serie de operațiuni ce ar fi fost efectuate la repararea autoturismului Daewoo, deși acestea nu se regăsesc în realitate. Consideră că reprezintă o acțiune de inducere în eroare, prin mijloace frauduloase a societății de asigurare SA deoarece, dacă societatea de asigurări ar fi cunoscut că nu s-au efectuat acele reparații, nu ar fi virat suma societății Auto SA.
Conform declarației numitului, inspector daune la SA, reparația autoturismului părții vătămate s-a făcut numai după ce acesta a constatat personal că autoturismului este avariat, a întocmit un aviz, iar ulterior la final, a mai verificat odată starea mașinii, iar plata s-a făcut la finalizarea reparațiilor.
Potrivit condițiilor de asigurare privind preluarea riscurilor de avarii și furt pentru autovehiculelor Daewoo comercializate de sistem leasing atașate la dosar fila 194 - 201 dosar urmărire penală, rezultă că societatea de asigurări nu acordă despăgubiri pentru "pagube produse ca urmare a unor reparații necorespunzătoare ori datorate defectării sau deteriorării unor piese sau subansamble neomologate, montate la autovehicul. În baza acestor prevederi nu preia în asigurarea daunelor cauzate direct sau indirect.
În baza acelorași condiții acordă avansuri din despăgubiri pe baza unui deviz antecalcul întocmit pe baza prețurilor de catalog și a tarifelor de manoperă la data producerii evenimentului asigurat, dar numai ca urmare a unei pagube deja constatate. De asemenea, este îndreptățit să nu acorde despăgubiri dacă în declarațiile asiguratului sau ale reprezentanților acestuia în cererea de despăgubiri, se constată neadevăruri, falsuri, aspecte frauduloase sau exagerări evidente.
În baza acestor clauze contractuale SA putea să refuze plata contravalorii reparațiilor autoturismului părții vătămate, dacă ar fi cunoscut că bonul de comandă cât factura fiscală cuprindeau operațiuni fără corespondent în realitate.
Chiar dacă instanța a reținut, că aspectele nereale se referă doar la manopera, timpul de lucru înscris în bonul de comandă de către reparator, considerând că și celelalte lucrări înscrise în deviz ca executate și care nu se regăsesc pe autoturismul reparat, au fost de natură să inducă în eroare SA, întrucât, la acea dată societatea de asigurări avea calitatea de asigurator facultativ pentru autovehiculul menționat.
Față de aceste considerente, apreciază că fapta inculpatului se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune.
Apreciază că, în cauză, prin probele administrate s-a făcut dovada existenței ambelor infracțiuni comise de către inculpat, astfel că instanța în mod greșit a dispus achitarea acestuia.
Soluția instanței este criticabilă și sub aspectul achitării inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reținut în sarcina inculpatului, că a semnat în fals factura nr. -/27.09.2001 la rubrica semnătura de primire, în locul beneficiarului SRL și a întocmit în fals bonul de comandă nr. -/26.09.2001, trecând în cuprinsul acestuia operațiuni neefectuate în realitate, acte pe care le-a înmânat la SA, în vederea justificării plății de 220.000.000 lei.
Infracțiunea de fals are ca obiect juridic comun relațiile sociale referitoare la încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecințe juridice, în autenticitatea sau veridicitatea acestor înscrisuri, în adevărul pe care trebuie să-l exprime.
În speță, inculpatul a semnat în fals cele două înscrisuri producătoare de consecințe juridice, infracțiune gravă și sancționată prea blând de instanță.
Apelul formulat de partea civilă nu a fost motivat în scris și nici susținut oral.
Criticile formulate de inculpat vizează greșita reținere a existenței faptei de fals material în înscrisuri sub semnătură privată raportat la împrejurarea că semnătura inculpatului în locul delegatului nu echivalează cu o contrafacere a subscrierii, ci a fost aplicată de inculpat din eroare la rubrica "semnătura de primire", fapt ce conduce la concluzia inexistenței laturii subiective a faptei, sub aspectul intenției acestuia de a falsifica factura fiscală nr. -.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 489/24 noiembrie 2008 respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul - și partea civilă SRL
A obligat inculpatul și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit fără echivoc că faptele de înșelăciune și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii.
Astfel, potrivit disp. art. 246 Cod penal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcționarului, care în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Pentru existența acestei infracțiuni, este necesar ca subiectul activ să fie circumstanțiat, acesta neputând fi decât funcționar public sau funcționar, ca în cazul de față, conform art. 258 Cod penal.
Conform art. 147 alin. 2 Cod penal, funcționar poate fi și orice salariat în serviciul altei persoane juridice decât cea prevăzută în alin. 1, chiar și una privată.
Având în vedere că, în cazul funcționarului, nu mai sunt repetate nici măcar cu titlu general, de exemplu, circumstanțele în care își poate desfășura activitatea, se trage concluzia că în situația funcționarului - alt salariat, întotdeauna acesta trebuie să fie într-un raport de muncă cu persoane juridice unde își desfășoară activitatea, nefiind lipsit de importanță cum a fost investit. În consecință, pentru a căpăta calitatea de alt salariat și implicit de funcționar în sensul art. 147 alin. 2 Cod penal trebuie să existe un contract individual de muncă între acea persoană fizică și persoană juridică, contract care trebuie să îndeplinească toate condițiile de formă și fond cerute de lege pentru existența valabilă a unui asemenea contract.
Calitatea de funcționar cerută în textul articolului 246 Cod penal trebuie să existe la momentul comiterii faptei. Ori, în cazul de față, inculpatul a fost delegat în perioada 1.08.2001 - 30.09.2001 în funcția de responsabil Daewoo din cadrul Auto SA, funcție pe care a exercitat-o în mod tacit și după data de 30.09.2001 fără a fi emisă o altă decizie. Totodată, prin decizia nr. 68/2001, inculpatul a fost numit ca șef Serviciu Auto în cadrul Auto SA începând cu data de 1.06.2001 până la data de 30.12.2001, întrucât prin decizia nr. 89/3.01.2002, prima zi lucrătoare ulterioară datei de 30.12.2001, i-a fost desfăcut contractul de muncă.
Din coroborarea acestor date cu momentul reparării autoturismului, a cărei finalizare a avut loc la data de 4.10.2001 când a fost adus efectiv autoturismul cu nr. de înmatriculare - de la care s-au preluat piese și componente pentru reparația autoturismului deținut de SRL I, precum, și cu momentul consumării faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor care are loc la momentul producerii urmărilor prevăzute de lege, respectiv a vătămării intereselor legale ale unei persoane, în cazul de față aceasta realizându-se ipotetic la data de 11.08.2003 când a avut loc impactul cu autoturismul marca, se poate concluziona că fapta nu întrunește nici condițiile preexistente necesare existenței sale.
Cât privește conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material reprezentat de o acțiune (îndeplinirea în mod defectuos a operațiunii de efectuare a reparațiilor la autoturism), Tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că susținerile părții civile precum și ale parchetului privind înlocuirea caroseriei autoturismului cu nr. de înmatriculare - cu o altă caroserie, respectiv cea a autoturismului Daewoo, cu nr. de înmatriculare - nu corespund realității.
Această concluzie juridică se impune întrucât și caroseria acestui din urmă autoturism era avariată, iar despre existența unui al treilea autovehicul cu aceleași caracteristici tehnice nu poate fi vorba, această variantă nefiind susținută de nici una dintre părți și nici de martorii audiați în cauză, care în perioada respectivă au lucrat în cadrul SRL.
De altfel, această împrejurare de fapt este și foarte dificil de dovedit pe baza probelor testimoniale, în condițiile în care martorii au precizat că la service erau aduse foarte multe mașini marca Daewoo.
În același timp, la momentul ridicării autoturismului din service, partea civilă, prin reprezentantul său nu a făcut nici o obiecțiune cu privire la calitatea reparațiilor efectuate, autoturismul funcționând la parametrii tehnici normali aproximativ 2 ani, până la data de 11.08.2003 când a fost, implicat într-un nou incident rutier. Această stare de fapt poate crea convingerea că inculpatul și a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corect, între activitatea desfășurată de acesta, de efectuare a reparației autoturismului și daunele provocate acestuia în urma celui de-al doilea eveniment rutier neexistând nici o legătură de cauzalitate, așa cum se susține în mod neîntemeiat prin actul de sesizare.
Pe de altă parte, față de distanța mare în timp scursă de la momentul efectuării reparațiilor și ridicarea autoturismului de către beneficiarul acestor lucrări, respectiv 10 - 13.10.2001 și până la momentul celui de-al doilea impact, 11.08.2003, oricine putea efectua lucrări de recarosare a autovehiculului, fiind cel puțin hazardată reținerea vinovăției inculpatului în realizarea acestei activități, în lipsa unor probe concludente și pertinente pentru a stabili această situație de fapt. Cum îndoiala nu poate profita decât inculpatului, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect incidența acestui principiu.
Cât privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina aceluiași inculpat, Tribunalul apreciază că, de asemenea, instanța de fond a pronunțat o soluție legală de achitare a inculpatului, aceasta impunându-se ca urmare a analizei riguroase și obiective a materialului probator administrat în cauză.
Astfel, împrejurarea constatată ca fiind reală și anume aceea a completării unui bon de comandă de către inculpat în care s-au consemnat o serie de operațiuni tehnice de efectuare a reparațiilor la autoturismul Daewoo cu nr. de înmatriculare - și o manoperă reprezentând 351, 18 ore nu reprezintă o acțiune de inducere în eroare a SA, întrucât așa cum a stabilit expertiza tehnică efectuată acest bon are valoarea unui deviz estimativ, fiind emis înainte de începerea reparațiilor, iar pe de altă parte în factura fiscală eliberată societății de asigurare s-a trecut o sumă mai mică decât cea stabilită în bonul de comandă, respectiv 220 milioane lei cu privire la care părțile au consimțit de comun acord.
În aceste condiții se poate aprecia că societatea de asigurare nu i-a fost cauzată nici o pagubă, aceasta asumându-și prin contract obligația de plată a contravalorii reparațiilor autoturismului asigurat. Pe de altă parte, numitul, inspectorul de daune din cadrul, s-a prezentat în data de 3.08.2001 la sediul " Auto" SA I și a întocmit un proces verbal de constatare a pagubelor (soluția fiind de înlocuire a părților constatate avariate) și un supliment al acestuia așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală (filele 315-316), împrejurare în raport de care partea civilă nu poate pretinde că a fost indusă în eroare de inculpat ori că acesta i-a prezentat în mod alterat realitatea.
Neexistând o acțiune de inducere în eroare și nefiind creată nici o pagubă în dauna societății de asigurare, Tribunalul constată că prima instanță a apreciat în mod just inexistența conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune atât sub aspectul elementului material cât și al urmăririi imediate.
Cât privește criticile formulate de inculpat prin motivele de apel, Tribunalul apreciază că și acestea sunt nefondate întrucât nu sunt susținute de nici unul din mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, raportat la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului, în modalitatea contrafacerii subscrierii, instanța de fond a stabilit în mod corect că executarea semnăturii de către inculpat, fără a imita semnătura reală a delegatului reprezentat de numitul, de o manieră care creează aparența semnăturii reale se circumscrie dispozițiilor art. 288 Cod penal și impune aplicarea unei sancțiuni.
Față de urmarea produsă, respectiv o atingere minimă adusă valorilor sociale apărate de legea penală ce au ca și conținut încrederea și veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o evaluare corectă a gradului de pericol social al faptei și a criteriilor ce determină acest pericol, ce au fost analizate în contextul tuturor împrejurărilor reale reținute în cauză și au condus la aplicarea dispozițiilor art. 18 Cod penal.
Față de cele ce preced, Tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde pe larg motivele pe care aceasta se fundamentează, cu evocarea corectă și judicioasă a dispozițiilor legale, urmare a efectuării unei analize complete și temeinice a mijloacelor de probă administrate în cauză.
În consecință, deoarece hotărârea primei instanțe nu este afectată de nici un viciu în stabilirea situației de fapt și în aplicarea dispozițiilor legale, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul va respinge ca nefondate apelurile formulate împotriva Sentinței penale nr. 462/15.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 al. 1 Cod procedură penală, hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate deprocurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul și partea civilă SC " " SRL
Motivele expuse de procuror sunt identice cu cele de apel și vizează greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - art. 246 raportat la art. 248 Cod penal și "înșelăciune" prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal.
De asemenea, redactarea cu știință a înscrisului sub semnătură privată în care însăși conținutul contravine realizații intră în sfera contrafacerii - art. 290 Cod penal - iar fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului pentru infracțiunile din actul de sesizare.
Prin motivele de recurs invocate de partea civilă " " SRL și aflate la filele 39-43, s-au susținut aceleași motive de condamnare a inculpatului și obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale.
Inculpatul - a criticat hotărârile sub aspectul temeiului achitării pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal în sensul aplicării disp. art.10 lit. "d" Cod penal întrucât faptei îi lipsește latura subiectivă respectiv intenția directă ca formă a vinovăției.
În conformitate cu disp. art. 385 ind. 14 alin. 1 ind. 1 instanța de recurs a procedat la ascultarea inculpatului, care nu a contestat situația de fapt ci doar anumite împrejurări în care faptele ar fi fost comise.
Criticile formulate de recurenți se încadrează în drept în cazurile de casare înscrise în disp. art.385 ind. 9 alin. 1 pct. 17 ind. 1 privind greșita aplicare a legii și pct. 18 vizând eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unor hotărâri greșite de achitare.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate.
În cauza dedusă judecății instanța de fond a examinat probatoriul administrat și a dispus în sensul arătat anterior rezultând cu caracter de certitudine următoarele:
La data de 28 iulie 2001 autoturismul DAEWOO model cu nr. de înmatriculare IȘ 99- achiziționat în leasing de SRL a fost implicat într-un accident de circulație pe raza județului S tamponându-se cu autofurgoneta marca cu nr. de înmatriculare SV.05.
În procesul de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție au fost constatate avariile suferite de autoturismul -.99. s-au efectuat fotografii dar nu s-a întocmit planșe foto.
Autoturismul a fost adus în municipiul I și prezentat pentru reparații la -ul Auto SA, punct de lucru, șef de service fiind inculpatul -.
Cum autoturismul era asigurat CASCO la SA, inspectorul de daune a întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor înregistrat sub nr. 678/3.08.2001 la care s-a adăugat apoi un proces-verbal suplimentar înregistrat sub același număr.
După introducerea autoturismului în inculpatul - a întocmit un deviz estimativ al reparațiilor de circa 350 milioane lei vechi.
Acest deviz nu se află la dosar și nici la societatea de asigurare sau la SC " Auto" SA.
Cu adresa nr. 1341 din 15.08.2001, SC "" SA a informat SC " " SRL că suma maximă ce se acordă pentru despăgubire este de 220 milioane lei vechi din care "" va suporta 10.056.000 lei vechi reprezentând contravaloarea reîntregirii de sumă conform contractului de leasing și a condițiilor de asigurare.
Cum diferența dintre valoarea devizului estimativ - 359 milioane lei vechi - și suma oferită de societatea de asigurare - 220 milioane lei vechi - era prea mare și nu putea fi suportată de "", prin adresa nr. 2731/17 sept.2001, societatea a înștiințat asigurătorul că nu dorește ca avaria autoturismului să fie considerată daună totală manifestându-și intenția de a achiziționa un alt autoturism - mai vechi - aceeași marcă DAEWOO.
De pe acest autoturism urmau să fie folosite piese pentru reparația autoturismului cu nr. IȘ.99.
Cu adresa nr. 2759/26.09.2001 "" și-a dat acordul pentru repararea autoturismului cu piese și subansamble de la autoturismul DAEWOO cu nr. -.31. aflat în parcul de stocaj aparținând DAEWOO Automobile sucursala I, dar acest autoturism era un model inferior respectiv SX și un nefiind dotat cu airbag și modul de aer condiționat.
Cu factura nr. -/4 octombrie 2001 " Auto" a achiziționat autoturismul DAEWOO model SX cu nr. de înmatriculare -.31. cu prețul de 192.710.700 lei.
Pentru virarea banilor de la către SC " Auto" SA inculpatul a întocmit un nou deviz -bon de comandă nr. - din 26 septembrie 2001 în valoare totală de 243.212.455 lei vechi în care a menționat că au fost întocmite diferite piese între care, modul airbag șofer și pasager și modul de climatizare, piese ce nu se găseau pe autoturismul -.31. cu privire la care "" și-a dat acordul pentru a fi folosit pentru piese de schimb.
Este de precizat faptul că factura fiscală emisă de " Auto" SA nr. - din 27 sept. 2001 ( 325 dosar urm. penală) atestă contravaloarea repartițiilor în sumă de 220 milioane lei vechi însemnând 184.873.950 lei valoare și 35.126.050 lei, valoare TVA.
Prin urmare deși contravaloarea devizului - atestă suma de 243.212.455 lei vechi (fila 326 urm. penală) plată făcută de asigurător a fost redusă la 209.440.000 lei conform ordinului de plată (328 dosar urm. penală) urmând ca diferența să fie suportată de SC SA (fila 321 dosar urm. penală).
Se reține prin actul de sesizare a instanței că inculpatul a semnat în fals factura - din 27 sept. 2001 la rubrica de primire în locul beneficiarului și a întocmit bonul de comandă nr. -26.09.2001 trecând în cuprinsul acesteia operațiuni neefectuate în realitate.
În fapt, așa după cum s-a arătat mai sus asiguratorul nu a achitat suma înscrisă în bonul de comandă ci plata s-a redus conform facturii emise de.
Instanța de fond a reținut în mod corect că imputabil inculpatului este falsificarea facturii fiscale seria -.-. nr. - care a semnat la rubrica "semnătura de primire" în locul numitului persoană ce apare la rubrica "Numele delegatului".
De asemenea, justificat s-a reținut că această faptă a inculpatului a adus o atingere minimă valorii sociale Apărate prin legea penală, respectiv încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată, aplicabile fiind disp. art. 18 ind. 1 Cod penal.
Se reține prin rechizitoriu că inculpatul a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei art. 246 Cod penal constând în aceea că inculpatul a efectuat reparațiile autoturismului în lipsa autorizației prevăzute de lege, schimbarea caroseriei fără a avea acordul părții vătămate, recarosarea autoturismului fără a înștiința Registrul Auto Român, cauzând societății comerciale un prejudiciu de 502.812.400 lei reprezentând lipsa de folosință a autoturismului după data de 21.08.2003.
Prin urmare, activitatea imputabilă inculpatului ar consta în:
- efectuarea unor reparații pentru care "" nu deținea autorizațiile prevăzute de lege;
- schimbarea caroseriei autovehiculului, fără a avea acordul părții vătămate;
- recarosarea fără a înștiința Registru Auto Român.
Față de împrejurările concrete ale cauzei, schimbarea caroseriei și recarosarea au același conținut.
Autoturismul IȘ.99. a fost reparat cu piese de pe mașina IȘ.31. așa cum și-a exprimat acordul partea civilă și cum dovedesc probele din dosar - inclusiv în parte expertiza judiciară, mai puțin concluziile acesteia.
efectuată împrejurul panoului pedalier care conținea seria de caroserie nu putea fi îndreptată fără decuparea acestuia sub bordul mașinii făcea imposibilă intervenția în alt mod iar compunerea acestuia din mai multe elemente de tablă suprapuse impunea îndreptarea fiecăreia în parte.
Procesul verbal suplimentar de constatare a pagubelor prevede necesitatea reparării acestui panou pedalier ( 316 dosar) iar procesul verbal de cercetare la fața locului este menționat "pod pedalier distrus" (fila 314 dosar).
în vigoare nu prevăd necesitatea unui aviz prealabil al autorităților competente -- Poliția Rutieră - în vederea efectuării de lucrări de reparații cu sudură la caroserie în zo0na în care a fost poansonat numărul de identificare a autovehiculului (adresa nr. 2452/4.03.2004 a Registrului Auto-Român).
Aceeași adresă arată la pct. 1 că "în perioada 1.08.2001-12 oct. 2001, acest agent economic (în speță SC "" Auto) nu era autorizat de Registrul Auto Român conform reglementărilor legale pentru a presta servicii de reparații auto.
Prin urmare, lucrările de reparații cu sudură la caroserie nu necesită existența unui aviz prealabil, în timp ce efectuarea serviciilor de reparații auto presupunea existența unei autorizări de către.
Într-un alt context expertiza de specialitate -113 dosar urm. penală - afirmă că "autoturismul a fost avariat la data de 28.07.2001 orele 16,00 pe timpul deplasării pe DN 2K la km 3 +600 către localitatea Cornul județul Conducătorul autoturismului a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune frontală cu un stâlp".
Or, din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că aceasta s-a ciocnit frontal cu un autovehicul,
În ceea ce privește schimbarea caroseriei sau recarosarea, prin expertiz6a de specialitate - fila 125 dosar urm. penală - s-a concluzionat că "cupola autoturismului prezentat la expertizare nu prezintă urme de intervenție. Ea este în stare foarte bună, așa după cum a ieșit autoturismul din fabrica constructoare".
Prin urmare, nu se pune problema înlocuirii caroseriei cu cea a autoturismului Daewoo - nr. IȘ.31. - în condițiile în care și aceasta era avariată.
Pe de altă parte, nu se poate stabili dincolo de orice îndoială că o eventuală schimbare de caroserie sau recarosare ar fi fost realizată de către inculpat după cum se arată în conținutul rechizitoriului.
În cauză este aplicabil principiul potrivit căruia îndoiala profită inculpatului (in dubio pro reo).
Nici infracțiunea de "înșelăciune" prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal nu se circumscrie laturii obiective prevăzută de lege.
Din raportul de expertiză tehnico-științifică auto rezultă că prejudiciul efectiv suferit de " " SRL este de 252.910.438 lei și reprezintă valoarea reparațiilor care trebuiau efectuate la autoturism raportat la deteriorările constatate de agentul de poliție și inspectorul de asigurări.
Suma de 220 milioane lei vechi, reprezentând contravaloarea reparațiilor solicitată de " Auto SA" a fost virată de către "" SA și doar 10.560.000 lei vechi din această sumă a fost suportată de " ".
Având în vedere suma stabilită ca valoare a reparațiilor ce trebuiau efectuate a fost de 252.910.438 lei, se constată că asiguratorul nu a fost prejudiciat din punct de vedere material.
Chiar și în condițiile în care inculpatul nu ar fi întocmit înscrisul fals, SC "" SA ar fi trebuit să plătească acesteia suma, având în vedere avariile constatate.
Prin urmare, prin semnarea facturii fiscale de către inculpat la rubrica destinată delegatului nu s-a cauzat o falsă reprezentare a realității societății de asigurare și nici nu s-a cauzat o pagubă a acesteia.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursurile declarate de procuror, inculpat și partea civilă se vor respinge ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul și partea civilă " " SRL vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recursul procurorului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă SC " " SRL I și inculpatul împotriva Deciziei penale nr.489 din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă inculpatul și partea civilă la plata sumelor de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.02.2010
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Mihaela Chirilă
