Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 683/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 cod penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 683
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente G - Asigurări de Viață SA B împotriva deciziei penale nr.125 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat - apărător desemnat din oficiu, pentru inculpata lipsă, avocat apărător ales pentru partea civilă lipsă, lipsind recurenta și părțile civile și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care constatând recursul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru partea civilă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor, deoarece există o răspundere a comitentului pentru fapta prepusului, raportul dintre partea responsabilă civilmente și inculpat implică controlul recurentei asupra inculpatului, fapta inculpatului are legătură indisolubilă cu calitatea pe care o avea la partea responsabilă civilmente, fără această calitate inculpata nu putea să o inducă în eroare pe partea vătămată. Nu solicită cheltuieli judiciare.
Avocat pentru inculpat solicită respingerea recursului ca nefondat, achiesând la concluziile apărătorului părții civile.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece între inculpat și G - Asigurări de Viață SA B au existat relații de prepușenie, obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
C U T E
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr.2810/20.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Craiova, în baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin. 2.Cod Penal, a condamnat pe inculpata, fiica lui și C, născută la data de 24.08.1968 în C, CNP -, cu domiciliul în C, str. G-ral, - 12,.1,.2, jud. D, fără forme legale în C, str. - Roșie, - 4,.13, județul D, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a-c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
A admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabil civilmente - Asigurări de Viață SA-B la plata sumei de 16.582 USD la care urmează a se aplica dobânda legală la data plății efective.
A admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente - Asigurări de Viață SA-B la plata sumei de 800 lei RON la care urmează a se aplica dobânda legală la data plății efective.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191.C.P.P. a abligat inculpata la plata sumei de 300 lei RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei RON reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Craiova nr. 8280/P/2006 din 19.06.2006, s-a pus în miscare actiunea penală și s- dispus trimiterea în judecată a inculpatei, pentru săv. infr. de delapidare, prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal
În fapt, s-a reținut că, inculpata a încheiat la 13.06.2002 cu Asigurări de Viață SA, un contract de consulant de asigurări de viață, în baza căruia, în perioada 01.09.2002 - 07.11.2003 și-a desfpșurat activitatea, în calitate de consultant de asigurări. În perioada 01.09.2002 - 07.11.2003 acesta a deținut funcția de manager de echipă.
Partea vătămată a discutat cu inculpata despre posibilitatea încheierii unor contracte de asigurare cu societatea pe care aceasta o reprezenta.
și soția sa au încheiat contracte de asigurări de viață, la 26.03.2003, respective 28.03.2003, pe o perioadă de 10 ani, fiind achitată suma de 651 USD pentru fiecare din cele două contracte.
Aceste sume au fost depuse de inculpată la societatea de asigurări.
În momentul încheierii contractelor de asigurare, i-a spus părții vătămate că poate încasa primele de asigurare și avansul pentru toată perioada asigurată, iar Agenția acordă credite, în vederea achiziționării de locuințe cu plata unui avans de 30% din valoarea creditului.
În aceste împrejurări, partea vătămată i-a predate inculpatei suma de 5.400 USD, pentru care a primit chitanța nr.- din 26.03.2003, iar pentru soția sa, a plătit sumele de 4.000 USD și 1.400 pentru care i-au fost eliberate chitanțele nr.- din 03.04.2003 și - din 28.03.2003. Cele trei chitanțe nu au ștampila societății de asigurări.
Sumele de bani menționate anterior, încasate de ca avans pentru ratele aferente contractelor de asigurare pe 9 ani, nu au fost depuse în conturile societății de asigurare.
În cursul lunii iunie, partea vătămată a plătit inculpatei suma de 475 USD taxă credit, 2360 USD și 2950 USD avans credit. Pentru aceste sume încasate, a eliberat trei chitanțe (nr. -, - și -) ce nu poartă ștampila societății de asigurări, sume de bani ce, de asemenea, nu au fost depuse în contul societății.
În perioada în care a îndeplinit funcția de "unit manager", inculpata putea executa activitatea unui consultant de asigurări, având chitanțiere dar și chitanțiere de încasări în valută, pe care le deținea doar unit managerul.
După ce a fost revocată din această funcție (la 31.07.2003), a refuzat să predea chitanțierele pentru încasări în valută, deși acest lucru i-a fost cerut de către martora - unit manager - la societatea de asigurări.
Datorită gravelor deficiențe în activitatea inculpatei, la data de 07.11.2003 a încetat contractul inculpatei cu en Asigurări de Viață SA.
Potrivit adresei societății de asigurări, primele inițiale și suplimentare de asigurare se pot plăti prin intermediul consultantului de asigurare de viață, eșalonat, fără a se putea face plata în avans.
Consultanții de asigurări de viață, nu au calitatea de a încasa avansuri pentru creditele ipotecare, banca Bank NV - Sucursala B fiind abilitată să acorde credite ipotecare.
Sumele în valută încasate cu titlu de "prime suplimentare" și "avans credit", nu au ajuns niciodată la en.
În fapt, partea vătămată nu a avut încheiat un contract de credit pentru locuințe, deși i-au fost încasate sume în valută în acest sens de către învinuită, deoarece en nu încheie astfel de contracte.
Din probele administrate, a rezultat faptul că inculpata a indus în eroare pe partea vătămată, cu ocazia executării contractelor, încasând de la acesta suma de 16.582 USD, drept prime suplimentare la contractele de asigurare de viață și avans credit.
Pentru realizarea rezoluției infracționale, a folosit chitanțe tipizate en, din cele deținute în calitatea sa, pe care însă nu le-a depus la societate și nu a aplicat ștampila pe aceasta.
Expertiza grafică efectuată în cauză a stabilit că semnăturile depuse la rubrica "semnătură consultant" sau "casier" pe xerocopiile nr.-/26.03.2003, nr.-/09.06.2003, nr.-din09.06.2003, nr.- din 16.06.2003, nr.- din 28.03.2003, nr.-/03.04.2003 și nr.-/25.03.2003 au fost executate de aceeași persoană, ce a executat semnăturile depuse pe contractul de consultant asigurare de viață încheiat la 13.06.2002 între en SA și.
Sumele de bani au fost folosite de în interes personal.
a declarat că, în luna octombrie 2004, după ce inculpata a părăsit România, a fost sunat pe telefonul mobil de aceasta, din Italia, și i-a cerut să nu o denunțe deoarece îi va rambursa banii, pe care a recunoscut că și i-a însușit.
Inculpata s-a sustras urmăririi penale, motiv pentru care nu a fost audiată.
Martorul, soțul inculpatei, a predat organului de cercetare penală, în copie, fragmente ale unei scrisori trimise de acesta din orașul, Italia, împreună cu originalul plicului expediat.
În cuprinsul acestei scrisori, inculpata își cere iertare față de toate persoanele cărora le datorează bani, inclusive partea vătămată.
Conform declarației martorului, în perioada 1997 - 2003, inculpata a făcut mai multe împrumuturi cu dobândă la personae fizice și, întrucât nu a reușit să restituie sumele de bani, au fost nevoiți să vândă apartamentul pe care îl dețineau.
Partea vătămată - a declarat că, în anul 2003, contractul și polița sa încheiată cu en C, a intrat în gestiunea inculpatei, căreia îi achita trimestrial ratele, fără a urmări, de fiecare dată, eliebrarea chitanțelor, având încredere în aceasta.
La sfârșitul anului 2003 a fost anunțat de reprezentanții, că are restanțe la plata polițelor de asigurare, atât pentru ele, cât și pentru tatăl său, moment în care și-a dat seama că inculpata nu a depus bani în conturile societății de asigurări, aproximativ suma de 11.000.000 lei ROL.
Partea vătămată, a încheiat în anul 2002 o poliță de asigurare, pe o durată de 10 ani, iar în anul 2003, ratele trimestriale le achita agentului de asigurări. Aceasta i-a eliberat, la începuit, chitanțe tipizate, iar apoi, "chitanțe de mână", aceste înscrisuri fiind depuse la dosar.
a declarat că a plătit suma de 800.000 lei ROL, ce reprezentau bani nedepuși de învinuită în conturile societății de asigurări.
Situația de fapt expusă anterior s-a probat cu: procesul-verbal de sesizare din oficiu, denunțul penal formulat de en, adresele en, raportul de expertiză, copiile chitanțelor și polițelor de asigurare, copia contractului de consultant de asigurări de viață, declarațiile martorilor, copia scrisorii predate de martorul.
În faza de cercetare judecătorească, a fost audiată partea vătămată care a învederat instanței că se constituie parte civilă cu suma de 800 lei Ron, la care urmează a se aplica dobânda legală la data plății efective, sumă pe care a achitat-o inculpatei și care a reprezentat contravaloarea unor rate.
De asemenea partea vătămată a învederat instanței că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 16582 USD, la care urmează a se aplica dobânda legală la data plății efective, sumă pe care a achitat-o inculpatei și care a reprezentat contravaloarea unor rate și polițe de asigurare. Partea vătămată a arătat în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Deși inculpata a fost legal citat, aceasta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, astfel că instanța a dispus citarea acesteia cu mandat de aducere, cu întocmirea unui proces-verbal de căutare și ulterior citarea acesteia prin publicitate la sediul Consiliului Local C și la ultimul domiciliu cunoscut din C str. - Roșie, - 4,. 13, jud.
Au fost audiați martorii din acte, care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Partea civilă a solicitat în dovedirea laturii civile audierea martorului.
În ședința publică din data de 22.03.2007 partea civilă a solicitat introducerea în cauză a SC ASIGURARI DE - B ca parte responsabilă civilmente. Instanța a dispus introducerea în cauză a părții responsabil civilmente, după care la termenul din data de 03.05.2007 s-a constat depusă prin serviciul arhivă al instanței o cerere prin care SC ASIGURARI DE - Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive. În ședința publică din data de 20.09.2007 instanța a unit excepția cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că starea de fapt a fost corect stabilită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr. 8280/P/2004.
Ca atare, vinovăția inculpatei a fost dovedită, instanța constatând că faptele acesteia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, reținând vinovăția inculpatei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 cod penal. respectiv de circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpatei, apreciind că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare, ca modalitate de execuție în regim de detenție, fiind de natură a-și atinge scopul preventiv-educativ al pedepsei.
În temeiul dispozițiilor art.71.p, instanța a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a-c p pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a părții responsabil civilmente SC ASIGURARI DE - B, având în vedere următoarele considerente:
La data de 01.06.2002, între inculpată și Asigurări de Viață, a fost încheiat un contract de consultant asigurări de viață, în baza căruia inculpata a efectuat activitatea de intermediere a asigurării.
Potrivit art.1000 alin.3 cod civil comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Din interpretarea acestui text de lege, a rezultat că pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, art.1000 alin.3 cod civil, prevede alte două condiții speciale pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului și anume: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei de către prepuși, în funcțiile ce li s-au încredințat.
Raportul de prepușenie presupune încredințarea de către comitent a unei funcții sau însărcinări, având dreptul de a direcționa activitatea prepusului, de a-l îndruma și de a-i controla activitatea încredințată.
Acest raport de prepușenie apare de regulă dintr-un contract de muncă, dar el poate exista și în afara unui contract prealabil între comitent și prepus, situație în care victima trebuie să facă dovada faptelor din care decurge raportul de prepușenie.
În speță contractul încheiat între părți nu are natura juridică a unui contract de muncă, însă analizând clauzele inserate în acesta, instanța de fond a constatat că la art.4 "Drepturi și obligații", Compania-respectiv Asigurări de Viață A, avea dreptul de a-l îndruma pe consultantul de asigurări și de a-i verifica activitățile îndeplinite în conformitate cu acest contract.
Aceste aspecte s-au reținut și din declarația martorului, care a declarat că activitatea inculpatei era controlată lunar de numita, managerul echipei, care în cadrul companiei avea astfel de atribuții.
Din considerentele expuse s-a reținut că între Asigurări de Viață A și inculpată a exista raportul de prepușenie, societatea de asigurări prin managerul de echipă, având dreptul de a îndruma și controla activitatea inculpatei.
Ca un argument în plus față de considerentele expuse s-a mai arătat că pentru desfășurarea activității de consultat în cadrul societății de asigurări, personalul era instruit să capteze încrederea clientului, pentru produsul vândut, încredere care totodată erae consolidată și de renumele pe care îl are Asigurări de Viață A, pe piața asigurărilor. Acest aspect a fost confirmat și de martorul care a declarat că atunci când peroanele asigurate plătesc primele de asigurare, au convingerea că respectiva plată se realizează către, depoziție din care se poate deduce că pentru beneficiarii de asigurări, renumele Asigurări de Viață A, pe piața asigurărilor, reprezintă un garant pentru seriozitatea consultanților din cadrul acestei societăți.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, în speță din considerentele expuse, și dispozițiile art.1000 alin 3cod civil, rezultând faptul că Asigurări de Viață A, are calitate procesuală pasivă, în prezenta cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente-comitent al inculpatei, fiind răspunzător pentru fapta culpabilă săvârșită de aceasta.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lîngă Judecătoria Craiova și partea responsabilă civilmente ASIGURĂRI DE, criticînd soluția pentru nelegalitate.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și desființarea sentinței penale atacate întrucât instanța de fond nu a dispus anularea chitanțelor eliberate de către inculpată celor trei părți vătămate, nu a dispus confiscarea sumei de bani reprezentînd prejudiciul cauzat părții vătămate - și în mod greșit a interzis integral ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 lit.a din
Cod PenalApelanta parte responsabilă civilmente ASIGURĂRI DE a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărîri prin acre să se respingă acțiunea civilă. Astfel, prima instanță nu a avut în vedere că fapta inculpatei s-a făcut cu depășirea limitelor mandatului acordat de subscrisă potrivit contractului de consultant de asigurări de viață, între inculpată și subscrisă încheindu-se un contract care are natura juridică a unui contract de mandat, mandatul acordat inculpatei fiind unul special, limitat numai la posibilitatea încasării și depunerii primelor inițiale și suplimentare. Astfel, potrivit art.1546 alin.1 civ. asigurătorul în calitate de mandant este ținut să răspundă numai pentru acele acte sau fapte juridice încheiate de mandatar (consultantul de asigurare) în limitele împuternicirii date, în speța de față doar de încasare și depunere prime inițiale și suplimentare. Ori, în cazul de față inculpata a încasat și apoi nu a depus sumele încasate cu titlu de rate de credit, avans de credit, prime de asigurare în avans, pentru aceste sume inculpata neavînd mandat, depășind astfel limitele mandatului acordat și autorizarea acordată de subscrisă în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale. Mai mult, în cazul de față nu poate fi vorba de o subordonare directă și nici de exercitarea unui control direct din partea subscrisei. Așadar, cerința legală este aceea ca fapta să fie săvîrșită în funcția încredințată, ceea ce nu se îndeplinește în cazul de față. A mai arătat că partea civilă cunoștea faptul că inculpata nu putea încasa sume cu titlu de avans de credit sau de credit.
Prin decizia penală nr.125 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins apelul declarat de partea responsabilă civilmente, a fost admis apelul declarat de parchet, s-a desființat în parte sentința, în baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c cod penal, în baza art.118 lit.e cod penal s-a confiscat de la inculpată suma de 600 lei nerestituită părții vătămate, au fost anulate actele false, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, fost obligată apelanta partea responsabilă civilmente la 110 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, tribunalul a arătat că prima instanță a procedat la o cercetare judecătorescă completă, stabilind în mod indubitabil activitatea infracțională desfășurată de inculpată și vinovăția acesteia din urmă.
Încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpată este una corectă iar individualizarea judiciară a pedepsei aplicate reflectă o justă analiză a criteriilor legale de individualizare raportate la persoana și conduita inculpatei pe parcursul procesului penal.
Aceleași exigențe le manifestă prima instanță atunci cînd dispune ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție, apreciind, în mod corect, că numai într-un asemenea mod poate fi atins scopul pedepsei, așa cum este el definit de art.52 pen.
Instanța de fond a aplicat însă pedeapsa accesorie prev.de art.64 lit.a pen. în integralitate și fără o motivare prealabilă în ceea ce privește prima teză, care se referă la "dreptul de a alege", aspect ce contravine practicii CEDO dar și opiniei ÎCCJ, care prin decizia nr. LXXIV (74)/2007, a admis recursul în interesul legii declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lîngă ÎCCJ și a stabilit că "dispozițiile art.71 din pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza I - c din pen. nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din pen.".
Față de cele menționate, tribunalul a apreciat că interzicerea dreptului de a alege prev.de art.64 lit.a teza I, nu se impune în cauză, motiv pentru care va înlătura această dispoziție.
De asemenea, prima instanță, deși a constatat că părții vătămate - i-a fost cauzat un prejudiciu de 1100 lei din care s-au recuperat decît 500 lei, iar pentru diferență aceasta nu s-a mai constituit parte civilă, nu a făcut aplicarea art.118 lit.e din pen. privind confiscarea specială a "bunurilor dobîndite prin săvîrșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia".
Instanța de fond a omis să facă aplicarea disp.art.348 C.P.P. în sensul că nu a dispus anularea actelor false, respectiv a chitanțelor emise de către inculpată fără ștampila societății de asigurare și după ce activitatea de unit manager la această activitate îi încetase.
În opinia tribunalului, criticile formulate de apelanta parte responsabilă civilmente Asigurări de Viață sunt nefondate, deoarece în cauză sunt îndeplinite cele două condiții specifice (pe lîngă cele generale) prev. de art.1000 alin.3 din civ. pentru angajarea răspunderii comitentului, și anume: 1) existența raportului de prepușenie; 2) prepusul să fii săvîrșit fapta în funcțiile ce i-au fost încredințate.
Prima condiție este îndeplinită întrucît între comitent ( Asigurări de Viață SA) și prepus ( ) existau raporturi juridice de muncă îar în momentul săvîrșirii faptei ilicite de către prepus, primul avea autoritatea de a îndruma și controla activitatea desfășurată de acesta în îndeplinirea sarcinilor încredințate.
Și cea de-a doua condiție specifică este îndeplinită, întrucît situația în care nu poate fi pusă problema răspunderii comitentului pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvîrșite de prepusul său este aceea în care fapta nu are nici un fel de legătură cu exercițiul funcției încredințate.
Această situație, însă, nu există în prezenta cauză, inculpata avînd ca atribuții de serviciu încasarea unor sume de bani cu titlu de prime inițiale și suplimentare.
Faptul că inculpata a încasat sume de bani și cu alt titlu, de la părțile vătămate, nu poate fi imputat acestora din urmă, care aveau toate motivele să creadă că activitatea desfășurată de inculpată era una legală.
Această stare de fapt a fost generată de pasivitatea angajatorului Asigurări de Viață, care nu a manifestat suficientă diligență în exercitarea atribuțiilor de îndrumare și control a activității desfășurată de inculpată în funcțiile încredințate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs partea responsabilă civilmente G - Asigurări de Viață SA B, în motivare arătând că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că nu s-au respectat prevederile aplicabile contractului de consultant de asigurări de viață și limitele mandatului acordat inculpatei, neexistând o subordonare directă și nici un control direct din partea societății de asigurare, partea civilă avea cunoștință de faptul că inculpata nu putea încasa sume de bani cu titlu de "avans credit" sau " credit" inculpata putând să încaseze doar prima inițială și cea suplimentară, inculpata nu avea mandat de a încasa sume de bani de la partea civilă cu titlu de "avans credit" sau " credit" sau prime de asigurare în avans, chitanțele emise părții civile nu sunt ștampilate și semnate de vreun reprezentant legal al societății G - Asigurări de Viață SA.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.3859pct.18, art.374 și următoarele cod procedură penală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Din întreg materialul probator existent la dosar alcătuit din declarații părți vătămate, declarațiile martorilor, raport de expertiză, copii de pe contractul de consultant de asigurări de viață, copii de pe chitanțe și polițe de asigurare rezultă că inculpata, în baza unui contract de consultant de asigurări de viață încheiat cu G Asigurări de Viață SA, în perioada 01 septembrie 2002 - 7 noiembrie 2003 și-a desfășurat activitatea în calitatea de consultant de asigurări, deținând și funcția de manager de echipă.
Profitând de această calitate, inculpata a indus-o în eroare pe partea vătămată, care încheiase împreună cu soția sa contract de asigurări de viață pe o durată de 10 ani, încasând de la aceasta suma de 16.582 USD drept prime suplimentare la contractele de asigurare de viață și avans credit, sume ce au fost folosite de inculpată în interes personal.
În aceleași împrejurări inculpata a primit de la partea vătămată -- suma de 600 lei și de la partea vătămată suma de 800 lei.
În mod corect instanțele de fond și apel au reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1000 alin.3 cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului în condițiile în care inculpata a săvârșit fapta profitând de calitatea pe care o avea la partea responsabilă civilmente G Asigurări de Viață SA. Fără această calitate inculpata nu ar fi avut posibilitatea să inducă în eroare părțile vătămate și să încaseze de la acestea sume de bani.
Așa cum rezultă din declarația martorului partea responsabilă civilmente, prin reprezentanții săi, avea obligația să controleze activitatea inculpatei, context în care nu se poate invoca de către recurentă faptul că inculpata avea mandat doar pentru încasare și depunere prime inițiale și prime suplimentare.
Susținerea recurentei că partea civilă avea cunoștință de faptul că inculpata nu avea mandat să încaseze sume de bani cu titlul de "avans credit" sau " credit"și prime de asigurare în avans, nu este întemeiată în condițiile în care inculpata a beneficiat de încrederea pe care partea civilă a avut-o în societatea G Asigurări de Viață SA B - care este foarte cunoscută în România, fiind convins că persoanele care reprezintă această societate se bucură de aceeași încredere.
În acest context simplu fapt că toate chitanțele emise părții civile nu erau ștampilate sau semnate de vreun reprezentant legal al părții responsabile civilmente, nu este suficient pentru a se constata că G Asigurări de Viață SA nu răspunde pentru prejudiciul produs părții civile.
În altă ordine de idei, partea responsabilă civilmente are posibilitatea să recupereze, pe căile prevăzute de lege, de la inculpată, sumele de bani plătite părții civile, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de către.
În consecință, deoarece nu există alte cazuri de casare din cele prevăzute de art.3859cod procedură penală, ținând cont de dispozițiilor art.38515alin.1 pct.1 lit.b cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente G - Asigurări de Viață SA B împotriva deciziei penale nr.125 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpat, se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2008.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
A/
S/30.10.2008
15 octombrie 2008
- Sector 5 B va urmări și încasa de la recurenta parte responsabilă civilmente suma de 260 lei cheltuieli judiciare statului.
- C va urmări și încasa de la inculpat suma de 300 lei cheltuieli judiciare statului și va confisca și suma de 600 lei.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Robert
