Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2682/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 69
Ședința publică de la 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pengă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra APELURILOR declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpatul împotriva Sentinței penale nr. 1547 din 21.11.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II -a Penală, în dosarul -.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, la solicitarea expresă a apărătorului ales al apelantului - inculpat pentru a avea posibilitatea să depună la dosar Concluzii, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.03.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1547/21.11.2007 TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit.b pe Cod Penal o perioadă de 3 ani,după executarea pedepsei principale.
În baza art. 215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat același inculpat (pentru fapta reținută la pct.1 din rechizitoriu) la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal inculpatul are de executat pedeapsa ce mai grea aplicata, aceea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe o perioada de 3 ani cu aplicarea art.71-64 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală a dispus arestarea inculpatui.
În baza art. 14 si 346 Cod procedură penală rap. la art.998-999 cod civil a fost admisă acțiunea civilă și a obligat inculpatul la despăgubiri civile către părțile civile, după cum urmează:
- la 26.650 Euro către partea civila SC & SRL
- la 100.000 Euro către partea civila
- la 16.280 lei către partea civilă SC SRL.
fost obligat inculpatul la 2.500 lei cheltuieli judiciare către.
Pentru a pronunța această sentință din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză prima instanță a reținut că la data de 07.03.2005 partea vătămată a depus plângere penală la organele de poliție împotriva învinuitului, solicitând cercetarea acestuia pentru infracțiunea de înșelăciune, motivat de faptul că la 08.02.2005 a achiziționat de la acesta un autoturism marca "BMW X5", pentru care a plătit un avans de 10.000 EURO din suma negociată de 38.000 EURO, ca preț, inducându-l în eroare cu privire la proveniența reală a acestuia.
În cuprinsul plângerii, a precizat că autoturismul i-a fost predat fără număr de înmatriculare și fără acte de proveniență, dar că a promis că acestea îi vor fi aduse la achitarea integrală a prețului.
La data de 26.02.2005 autoturismul a fost depistat din zona - de către organele de poliție ale Secției 8, având montate plăcuțe cu numărul de înmatriculare provizoriu PH --.
Ulterior, s-a stabilit că autoturismul în litigiu era în fapt înmatriculat definitiv sub nr.B-35- având ca deținător pe cetățeanul iranian, care l-a închiriat SC AL SRL la 07.02.2005 pe o perioadă de 20 de zile.
Numărul de înmatriculare PH-- a fost atribuit la data 11.01.2002 părții vătămate pentru un autoturism proprietate privată marca "VW PASSAT". La data ridicării autoturismului de către organele de poliție numărul provizoriu era anulat, deoarece după expirarea perioadei de 90 de zile nu a fost restituit organelor abilitate (vol.2, fl.230).
Ca urmare, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație și conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu numere false de înmatriculare în dosarul nr.581 prin rechizitoriul din 17.07.2005 întocmit de Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
în calitate de parte vătămată în prezentul dosar, a arătat că autoturismul în litigiu era unul din cele 7 cumpărate de la învinuit, acesta încredințându-l că îi aparține și îl deține ca urmare a unui schimb cu un alt autoturism, același model, însă mai nou, adus din, la momentul tranzacției fiind radiat.
Inculpatul i-a adus la cunoștință, totodată, că are la Ambasada României din, un prieten pe nume "", care avea posibilitatea să cumpere și să trimită în containere mașini de teren la prețuri mai mici decât prețul pieței, din România.
Este de menționat faptul că, partea vătămată se ocupa cu vânzarea-cumpărarea de autoturisme, motiv pentru care a acceptat oferta inculpatul de a i le procura în această modalitate din, și de a-i remite în avans câte 10.000 EURO, pentru fiecare autoturism ce va fi adus, urmând ca după înmatricularea acestora să-i achite și restul de bani.
În cadrul acestei înțelegeri, partea vătămată a achiziționat de la inculpatul un număr de marca MITSUBISHI PAJERO și un autoturism marca, pentru care a achitat 23.000 EURO ca preț și restul de 90.800 euro ca avans pentru celelalte autoturisme.
Acestea, au fost în fapt închiriate de către inculpat și nu aduse din, după cum urmează:
- de la SC " AL " SRL B, un număr de 5 autoturisme BMW X5 cu numerele de înmatriculare -, B-35-, B-64067, - și un autoturism " II", cu număr de înmatriculare 95696;
- de la SC " SRL un număr de 7 autoturisme: un " " cu număr de înmatriculare B-92141; un "JEEP " cu număr înmatriculare B-92139; un "BMW seria 7" cu număr de înmatriculare B-61769; un "BMW X5" cu număr de înmatriculare B-29-; un "BMW X5" cu număr de înmatriculare B--; un BMW X5" cu număr de înmatriculare FS-DR-555 (vol.1, fl.292-300).
Inculpatul a închiriat autoturisme și de la alte societăți pe care însă le-a restituit, astfel:
- de la SC " și " SRL C ( Real) (3 autoturisme), de la SC SRL (4 autoturisme); de la "PRIMUS " SRL (un autoturism ) și de la SC. "SRL (7 autoturisme).
Este de precizat faptul că, pentru nici unul dintre autoturismele achiziționate de la învinuit, partea vătămată nu a încheiat contracte de vânzare - cumpărare, motivând că acestea urmau să fie perfectate în momentul în care ar fi intrat în posesia actelor de proveniență.
De asemenea, a mai motivat acest aspect prin faptul că inculpatul i-a inspirat încredere datorită prietenului său care i l-a prezentat ca fiind angajat al Ministerului Afacerilor Externe, în cadrul Serviciului de Pază și Protecție. A mai arătat că, această convingere i-a fost întărită și de faptul că l-a văzut deseori pe inculpat la volanul unui autoturism marca "JEEP " dotat cu girofar.
Totodată, a fost asigurat de către martorul că urma să fie angajat de către inculpat ca șofer în cadrul Ambasadei României din -.
Modalitatea prin care inculpatul a achiziționat și a înstrăinat autoturismele a fost următoarea:
In perioada ianuarie - februarie 2005, inculpatul a închiriat în nume propriu un număr de 21 autoturisme de lux cu contract de închiriere pentru fiecare autoturism în parte, pe diverse termene (voI.1, fl.292-305).
La închiriere, inculpatul a achitat avansul în numerar pretinzând în fața agenților de închiriere că vor fi folosite de membri unor delegații străine și că el ar asigura paza acestor persoane (vol.1, fl. 70-95).
După închirierea lor, inculpatul parca autoturismele în diferite puncte din B (Satul Francez, Hotelul, Parcul, etc).
Ulterior, o înștiința telefonic pe partea vătămată, despre locul unde se aflau autoturismele care îl interesau, precum 1, și unde se află cheile de regulă la recepția unor hoteluri sau restaurante).
Cu privire la cele 7 autoturisme vândute părții vătămate, inculpatul a arătat că le-a închiriat la cererea expresă a părții vătămate care în fapt, urmărea după dublarea seriilor prin poansonare să le revândă.
De asemenea, inculpatul a recunoscut că a primit în mai multe dați de la partea vătămată, aproximativ 70.000 euro, dar nu cu titlu de avans, ci drept contravaloare a închirierii lor, sumă din care el și-ar fi însușit 7.000 euro, fără știrea părții vătămate.
A mai arătat inculpatul că partea vătămată avea cunoștință de faptul că autoturismele care au ajuns în posesia părții vătămate, proveneau din închirieri.
De asemenea, inculpatul a arătat în apărarea sa, că scopul închirierii, era de fapt executarea de serii duble care se copiau la autoturismele de lux aduse din străinătate cu seriile de la autoturismele închiriate în țară, apărând astfel două autoturisme cu aceeași serie. Operațiunea ar fi fost făcută în înțelegere cu proprietarii din străinătate pentru ca aceștia să-și recupereze asigurarea, condiția fiind ca, auto turismul poansonat cu seria falsă să nu părăsească țara.
Aceste apărări au fost respinse ca fiind făcute "pro causa", întrucât din verificări nu a rezultat aceste aspecte.
Astfel, perchezițiile efectuate de către organele de poliție la adresele din B,-, sector 3,-, Sector 4,-, sector 5,-, Sector 5 și comuna de,-, indicate de către inculpat ca fiind garaje în care partea vătămată ar schimba seria autoturismelor, nu au confirmat aceste aspecte (vol. 1, fl. 113; vol.2, fl. 132).
Susținerile inculpatului au mai fost infirmate și de verificările autoturismelor în litigiu efectuate la REGISTRUL AUTO ROMÂN care prin adresa nr.4450/12.07.2005, a atestat că elementele de identificare ale acestora nu prezintă urme de intervenții.
La data de 22.06.2005, inculpatul a fost supus tehnicii de investigare a comportamentului simulat, raportul de constatare concluzionând că răspunsurile acestuia au provocat în traseele diagramelor obținute, modificări semnificative ale stresului emoțional, care sunt specifice comportamentului simulat (vol.1, fl.245).
În timpul cercetării judecătorești nu a putut fi audiat inculpatul acesta nefiind găsit la domiciliul sau, deși instanța a făcut numeroase demersuri in acest sens.
Au fost audiați în cauza și martorii, agent, care și-au menținut declarațiile din faza de urmărire penală, arătând ca inculpatul s-a prezentat acestora ca fiind agent și ca având posibilitatea sa le vândă la prețuri mici autoturisme de lux, pentru care însa nu avea documente de înmatriculare.
Au fost audiați și martorii, și escu, care l-au cunoscut pe inculpat în calitate de recepționeri la hotelurile la care acesta se caza și unde deseori lasă la recepție chei de autoturisme pe care apoi le ridicau diverse persoane.
De asemenea au fost audiați și martorii G care a arătat că firma la care acesta era angajata i-a închiriat inculpatului mai multe autoturisme, si G și care au arătat ca l-au cunoscut pe inculpat ce le-a fost prezentat ca fiind procurator de mașini străine la prețuri rezonabile și care a adus în curtea acestora un autoturism marca BMW X5 cu număr de Germania și pentru care urma să fie achitat prețul în momentul în care se aduceau documentele justificative, autoturism ce a fost ridicat ulterior de către organele de politie întrucât mașina ar fi fost sustrasă.
De asemenea a fost audiata și partea vătămata care a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală arătând ca inculpatul, ce-i fusese prezentat de un prieten ca fiind agent, i-a oferit spre vânzare mai multe autoturisme, despre care i-a spus că îi aparțin, la un preț mai mic decât prețul pieței, dar pentru care nu i-a prezentat si documentele aferente, in perioada februarie-aprilie 2005, motiv pentru care a și formulat plângere împotriva acestuia. Acesta a mai arătat ca se constituie parte civilă cu suma de 100.000 EURO reprezentând prejudiciul efectiv cauzat respectiv contravaloarea mașinilor predate.
Tribunalul a reținut ca la data de 26.01.2006 partea vătămată SC - S SRL a depus la dosarul cauzei adresa de constituire parte civilă pentru suma de 26.650 EURO reprezentând sumele neachitate de către inculpat în baza contractelor de închiriere a autoturismelor.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare fapta în parte, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, reținându-se forma continuata a infracțiunilor, consecințele deosebit de grave ale infracțiunilor săvârșite și prejudiciile extrem de mari create parților civile, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist postexecutoriu, urmând să facă aplic.art.37 lit. b Cod penal, dar și faptul că acesta a avut o atitudine nesincera și nu s-a prezentat în fata instanței de judecata, dând dovada de lipsă de interes pentru aceasta cauza, pentru administrarea probatoriului și exercitarea dreptului la apărare al acestuia.
Față de toate aceste considerente tribunalul a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special al pedepsei, dar cu executare în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpata soluționat prin decizia penală nr.12.2.04.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală în sensul desființării în parte a sentinței și în urma rejudecării s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în pedepsele componente.
În baza art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit. Cod Penal a fost condamnat inculpatul, la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod Penal, după executarea pedepsei principale (pct.4 din Rechizitoriu).
În baza art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit. Cod Penal a fost condamnat același inculpat la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod Penal, după executarea pedepsei principale (pct.1 din Rechizitoriu).
Conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.a teza a II-a si lit.b după Cod Penal executarea pedepsei principale cu aplicarea art.71 - 64 lit.a și b Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 27.11.2007 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia penală nr.3161/08.10.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, a fost casată integral decizia penală nr. 12.008 și cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de apel (Curtea de APEL BUCUREȘTI ); s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Instanța de recurs a reținut în considerentele deciziei că instanța de apel a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 378 alin. 2 Cod procedură penală în sensul ascultării inculpatului, mai ales să apelul parchetului era formulat în defavoarea inculpatului.
La rejudecarea cauzei s-a procedat la ascultarea inculpatului potrivit art. 378 alin. 2 Cod procedură penală la termenul din 23.02.2009, declarație în care arată că menține toate declarațiile date la urmărirea penală, recunoaște că a închiriat autoturismele în urma unei înțelegeri verbale cu partea vătămată, aceasta din urmă comunicând inculpatului destinația autoturismelor, anterior închirierii, respectiv pentru folosirea la filmări. Inculpatul mai arată că primea de la partea vătămată contravaloarea chiriei fără a întocmi vreun act doveditor al plății, inculpatul primind un comision în raport cu fiecare autoturism, potrivit înțelegerii dintre cei doi.
Susține că nu și-a declinat vreo altă calitate oficială la firmele de la care a închiriat autoturismele, după cum arată că partea vătămată cunoștea faptul că autoturismele nu pot fi vândute. Susține de asemenea că nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, ulterior începerii anchetei aflând de destinația dată de partea vătămată, autoturismelor (fila 54).
Inculpatul a invocat formularea unui denunț împotriva mai multor persoane pentru comiterea de fapte de corupție, fiind comunicată instanței de către DNA - Secția de Combatere a Corupției ordonanța din 07.09.2006 dispusă în dosarul nr. 18/P/2006 prin care s-a dispus măsura scoaterii de sub urmărire penală ori cea a neînceperii urmăririi penale față de persoanele reclamate, avându-se ca temei juridic dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală. Prin aceeași ordonanță s-a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovaa competenței de soluționare a cauzei privind pe inculpatul sub aspectul comiterii mai multor infracțiuni de înșelăciune și distrugere din culpă.
Motivele de apel formulate de apelanții Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul s-au referit la următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie a sentinței:
-în apelul parchetului se critică sentința numai pentru greșita individualizare a pedepsei, arătându-se că în raport de circumstanțele reale ale cauzei, de persoana inculpatului (care este recidivist) și poziția procesuală nesinceră, de prejudiciul cauzat părții vătămate, se impune aplicarea unei pedepse în cuantum majorat;
-în apelul inculpatului se critică sentința pentru greșita condamnare, susținându-se că inculpatul nu a avut niciodată intenția de a înșela părțile vătămate.
Probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția sa, declarațiile martorilor nu sunt credibile, nu se coroborează ori se contrazic.
Nici declarația părții vătămate nu se coroborează cu alte dovezi pentru a proba vinovăția inculpatului, iar din derularea acțiunilor rezultă că această parte vătămată știa că mașinile sunt de la societăți de închiriere, aceasta fiind interesată doar de anumite tipuri de autoturisme.
Solicită ca instanța să nu aibă în vedere concluziile testului poligraf întrucât nu a fost efectuat profesionist, ci din contră interesat.
Susține că din ansamblul dovezilor administrate rezultă că poziția procesuală a părții vătămate trebuie cenzurată întrucât unele acțiuni efectuate de aceasta (abandonarea autoturismelor în diferite locuri din B) s-au pus în sarcina inculpatului.
Solicită achitarea pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile motivat de faptul că există contracte de închiriere pentru autoturisme și
există astfel posibilitatea dezdăunării părților vătămate prin acțiuni la instanțele comerciale, și daunele solicitate sunt prea mari.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, criticile formulate în cauză prin prisma dispozițiilor art. 371 și art. 378 Cod procedură penală sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În privința criticilor aduse de inculpat sentinței se constată că acestea nu au în vedere nici probele administrate în cauză, nici faptul că toate apărările inculpatului sunt formulate prin interpretarea personală a dovezilor și a situațiilor faptice fără a opune o dovadă contrară (cum permite art. 66 alin. 2 Cod procedură penală), dar și prin deplasarea vinovăției asupra altor persoane, cu care de altfel inculpatul s-a aflat anterior într-un anumit tip de relații.
Asupra acestei modalități de interpretare a dovezilor este atât solicitarea de a înlătura concluziile testului poligraf care au stabilit existența unui comportament simulat, deși nu există nici un impediment tehnic ori procedural care să-l pună sub semnul îndoielii, dar și constatarea desprinsă din ordonanța din 07.09.2008 a (dispusă în urma denunțului inculpatului cu privire la fapte de corupție comise de mai multe persoane). În această ordonanță se reține că după efectuarea unor ample activități de cercetare penală s-a constatat că inculpatul are o abilitate deosebită în construirea de scenarii, în susținerea cărora se folosește de documente false dublate de prezentarea unor calități mincinoase (ofițer în cadrul unor structuri de informații), "arsenalul" folosit fiind de natură să câștige încrederea și pe această bază să obțină un profit infracțional( fila 78).
În speța de față inculpatul, deși așa cum recunoaște și este probat, închiria autoturisme de la firme de specialitate, a ajuns să prezinte părții vătămate o situație în sensul procurării din străinătate ( prin intermediul prietenului ) și al vânzării acestora în România.
Așa s-a întâmplat și cu autoturismul marca BMW X5 pentru care partea vătămată a plătit în avans 10.000 Euro din suma negociată de 38.000 Euro, aceasta fiind trimisă în judecată pentru conducere pe drumurile publice și punere în circulație a unui autoturism cu numere false de înmatriculare.
Situația de fapt reținută de prima instanță s-a bazat și pe probele administrate nemijlocit, atât partea vătămată cât și martorii audiați menținând toate declarațiile anterioare și arătând că inculpatul le prezenta inițial situații fără dubii pentru a le câștiga încrederea, pentru ca ulterior să se ajungă la nefinalizarea tranzacțiilor negociate privind vânzarea de autoturisme, deși o parte din preț se plătise.
Tot pentru a capta încrederea "victimelor" inculpatul se prezenta prin folosirea de calități mincinoase, (ofițer în cadrul ), fapt confirmat de martorii,
Acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate era laborioasă și bine pusă la punct. Astfel el închiria autoturisme de la firme de specialitate, dar numai mărci cunoscute și bine cotate, le parca în puncte din municipiul B (Satul Francez, Hotel, Parcul, etc) după care înștiința pe partea vătămată despre aceste locuri, comunicându-i unde se aflau cheile, partea vătămată folosind aceste autoturisme fără a cunoaște că sunt închiriate, ci că sunt aduse din străinătate de inculpat în scopul vânzării.
Invocarea de către inculpat a lipsei intenției de a înșela nu poate fi primită întrucât inculpatul nu doar că nu a produs dovezi, dar din modalitatea concretă de comitere rezultă un plan minuțios și bine organizat de a procura și vinde autoturisme prezentându-se potențialilor cumpărători situații nereale, dar care inițial le și câștiga încrederea. Apărările inculpatului în sensul că partea vătămată deține în diferite garaje autoturisme în vederea schimbării seriilor nu s-au dovedit plauzibile, la perchezițiile domiciliare negăsindu-se asemenea autoturisme ori activități. Nici verificările la nu au condus la constatări de natură a susține apărările inculpatului.
Toate aceste converg însă spre constatarea testului poligraf cu privire la comportamentul simulat al inculpatului, iar înlăturarea acestei constatări ce conturează personalitatea inculpatului nu poate fi făcută.
Așa fiind, nu poate fi primită solicitarea de achitare a inculpatului, acesta acționând cu intenție directă în comiterea faptelor, inculpatul nu doar prevăzând rezultatul faptelor, dar urmărind producerea lui într-un mod organizat și bine pus la punct.
Inculpatul mai susține că acțiunea civilă nu trebuie soluționată, iar părțile vătămate să se îndrepte la instanțe comerciale. Se omite însă faptul că pagubele produse sunt rezultatul comiterii unor fapte penale, iar art. 346 alin. 1 Cod procedură penală obligă instanța ca în caz de condamnare să se pronunțe și asupra acțiunii civile. În cauză părțile vătămate s-au constituit părți civile cu diferite sume de bani, iar apărarea inculpatului în acest moment în sensul că prețul închirierii este prea mare, nu poate conduce la o altă constatare. Între inculpat și firmele de închiriere era o convenție, cu un preț negociat, necontestat de inculpat și care reprezintă valoarea daunei produse pentru care inculpatul trebuie să răspundă.
În schimb sentința este nelegală în ce-l privește pe inculpat doar sub aspectul aplicării unei pedepse accesorii prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a Cod penal prin interzicerea și a dreptului electoral de a alege, ceea ce este contrar conținutului acestui drept în raport cu infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Astfel că în privința pedepsei accesorii aceasta va privi doar interzicerea drepturilor prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În ceea ce privește apelul parchetului se constată că acesta este întemeiat motivat de faptul că instanța a făcut o greșită individualizare a pedepsei. Cuantumul acesteia la nivelul minimului special de 10 ani închisoare (pentru fiecare infracțiune comisă) nu a ținut seama nici de criteriile art. 72 Cod penal, dar nici nu a avut în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, reale și personale.
Infracțiunile comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social prin modul laborios de săvârșire, perioada îndelungată de acțiune, scopul urmărit, folosirea de calități mincinoase, dar și prin consecințele deosebit de grave produse. Nu poate fi ignorată persoana inculpatului care a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, din actele dosarului rezultând o solidă specializare a inculpatului în comiterea de infracțiuni de înșelăciune, atât în trecut, dar fiind cercetat urmare disjungerii ordonanței din 07.09.2006 tot pentru acest gen de fapte, dar nici poziția procesuală nesinceră avută pe parcursul procesului.
Având în vedere aceste constatări, dar și cerințele art. 52 Cod penal instanța de apel apreciază că o pedeapsă de câte 12 ani închisoare este aptă să asigure dublul scop al pedepsei, preventiv și educativ.
Acest cuantum este stabilit și având în vedere principiul neagravării situației inculpatului în propria cale de atac, motivat de faptul că prima hotărâre a instanței de apel din 22.04.2008 a fost casată prin exercitarea recursului doar de către inculpat, la rejudecare neputând-se aplica o pedeapsă peste cuantumul de 12 ani închisoare pentru că ar fi contrar art. 372 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală urmează a fi admise ambele apeluri, desființându-se în parte sentința apelată doar în limitele ce preced.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995 pentru onorariul parțial al avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.1547/F din data de 21 noiembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în Dosarul nr.-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit.b din Codul penal (pct.4 din rechizitoriu) de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 din Codul penal cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și art.37 lit.b din Codul penal (pct.1 din rechizitoriu) de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal, contopește cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 12 ani închisoare, alături de care va executa, conform art.35 alin.3 din Codul penal, și pedeapsa complementară cea mai grea, dintre cele stabilite prin sentința penală apelată, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art.71 din Codul penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal pe perioada executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./16.04.2009
Ex.2
Red. / TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină
