Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 70/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 63/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 70
Ședința publică de la 23 martie 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pengă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL împotriva sentinței penale nr. 431/ 14.08.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 16.03.2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală când, având nevoie de timp pentru deliberări, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.03.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA
Prin sentința penală nr.431/14.08.208 a Tribunalului Giurgiu,în baza art.22,pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată) întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.art.4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 (modificată și completată) a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.
În baza art.88 pen.a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28.04.2008 la 06.05.2008.
În baza art.81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani - termen de încercare.
În baza art. 83 pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 pen.
În baza art.17 din Legea nr.143/2000 (modificată și completată) a confiscat de la inculpat,cantitatea de 11,30 grame opium rămasă în urma efectuării constatării tehnice științifice.
În baza art. 191 alin.1 pr. pen. a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 220 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a reținut că la data de 28.04.2008 inculpatul a intrat pe teritoriul României, la volanul autocamionului marca "Mercedes" cu numărul de înmatriculare IR-15511/IR-15512, fiind însoțit de martorul.
Cu ocazia controlului specific efectuat în G, organele de poliție i-au pus în vedere inculpatului să declare dacă deține asupra sa, sau în autovehicul, droguri, arme sau alte bunuri sau substanțe interzise pe teritoriul României, răspunsul fiind negativ.
Cu ocazia controlului efectuat asupra inculpatului,organele de poliție au găsit,ascuns în ciorapul de pe piciorul stâng,un pachet ce conținea o substanță solidă de culoare închisă, iar ulterior a mai fost găsit un alt pachet ce conținea o substanță asemănătoare,sub scaunul șoferului din cabina autovehiculului.
Inculpatul a declarat organelor de poliție că respectiva substanță este opium și este destinată consumului propriu, fără să știe că acest drog este interzis pe teritoriul României, iar raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/29.04.2008 a confirmat că respectiva substanță este opiu, în cantitate de 12,35 grame.
Martorul,ajutor de șofer pe același autocamion a declarat că nu știa că inculpatul este consumator de opiu și că avea opium asupra sa.
Obiectul juridic al infracțiunilor prevăzute în Legea nr.143/ 26 iulie 2000 privește două tipuri de relații sociale: pe de o parte relații sociale care asigură combaterea traficului de droguri, iar pe de alta cele care asigură prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri.
În raport de această distincție legiuitorul a reglementat diferențiat faptele legate de traficul de droguri de cele legate de consumul ilicit de droguri.
Din examinarea comparativă a prevederilor art.2,referitoare la traficul de droguri,cu prevederile art. 4 referitoare la consumul ilicit de droguri, se poate constata că în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art.4, intră acțiuni proprii infracțiunii prevăzută de art.2,cum sunt cultivarea,producerea, fabricarea, extragerea,prepararea, cumpărarea, etc, care, în mod, preced consumul propriu-zis.
Rezultă că, prin voința legiuitorului, unele acțiuni care definesc traficul de droguri sunt absorbite în latura obiectivă a consumului de droguri.
de droguri cuprinde,printre altele și trecerea peste frontieră a drogurilor, în scopul de a fi comercializate ilicit. Această trecere peste frontieră a drogurilor este,de fapt,dimensiunea transfrontalieră a infracțiunii de trafic, în art.3 din Legea nr.143/2000, fiind incriminată fapta de introducere sau scoatere de droguri, fără drept, din țară.
În situația în care trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consum propriu, fapta se încadrează în prevederile art.4 din Legea nr.143/2000 care absoarbe în conținutul său și trecerea drogurilor peste frontieră.
Dacă pentru trecerea frauduloasă a drogurilor peste frontieră în scopul comercializării,există suficiente argumente în vederea stabilirii unor sancțiuni severe,în cazul în care destinația exclusivă a acestora este consumul propriu, înăsprirea pedepsei nu este justificată numai de faptul că drogurile respective au fost aduse din străinătate.
Cum din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a deținut drogurile în scopul consumului propriu,și nu al comercializării, chiar dacă aceste droguri au fost introduse în țară, în mod ilicit, fapta acestuia nu poate primi decât încadrarea juridică prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000, privind consumul de droguri.
În consecință, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 ( modificată și completată) întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția de a introduce droguri în unul din scopurile prev.Ia alin.2, ci în scopul consumului propriu, astfel că inculpatul a fost achitat, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1. d pr. pen. pentru infracțiunii prev.de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 ( modificată și completată).
În baza art.4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000(modificată și completată) inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
Primul motiv de apel vizează greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000.
Din probele administrate,reiese că,ulterior intrării în țară,asupra inculpatului a fost descoperită cantitatea de 12,35 grame opiu,introdusă în mod nelegal și fără declararea în vamă,aceasta fiind o infracțiune care se consumă instantaneu,în momentul trecerii frontierei.
Față de aceste aspecte,în mod greșit,instanța de fond a apreciat că infracțiunea prev.de art.3 din Legea nr.143/2000 este absorbită de infracțiunea prev.de art.4 din Legea 143/2000, întrucât elementele constitutive ale celor 2 infracțiuni sunt diferite.
Se mai critică soluția și pentru greșita apreciere a formei concursului de infracțiuni, în cauză existând concursul real de infracțiuni prev.de art.33 lit.a Cod penal.
Al doilea motiv de apel se referă la greșita individualizare a pedepsei,având în vedere amploarea acestui fenomen infracțional,gradul ridicat de pericol pe care îl prezintă inculpatul pentru siguranța circulației pe drumurile publice,astfel că se impune aplicarea unei pedepse rezultante cu executare în regim de detenție și aplicarea art.117 Cod penal.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,Curtea constată apelul fondat.
Instanța de fond a făcut o analiză a Legii 143/2000, ajungând la concluzia că această lege specială reglementează diferențiat traficul de droguri față de consumul de droguri. A mai concluzionat că în latura obiectivă a infracțiunii prev.de art.4, intră acțiuni proprii infracțiunii prev.de art.2 cum sunt cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea,etc.care,în mod,preced consumul propriu zis.
Pe baza acestor considerente,instanța de fond a stabilit că,în situația în care trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consum propriu,cum este în cauza de față,fapta se încadrează la art.4 din Legea 143/2000,care absoarbe în conținutul său și trecerea drogurilor peste frontieră.
În contradicție cu această concluzie,instanța a dispus achitarea inculpatului pentru fapta prev.la art.3 din Legea 143/2000,pentru lipsa unui element constitutiv, fără a dispune, în acord cu analiza efectuată, schimbarea încadrării juridice a faptelor.
Mai mult,după dispoziția de achitare,a motivat în sensul că,aceeași faptă este absorbită de fapta prev.de art.4 din Legea 143/2000.
În concluzie,instanța de fond a greșit când a apreciat că față de o faptă absorbită în altă faptă, se poate dispune și achitarea pentru lipsa unui element constitutiv, dar a greșit și prin dispoziția de achitare, constatând,de fapt,că trecerea frontierei cu droguri destinate consumului propriu nu reprezintă infracțiunea prev.de art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, deși cele două infracțiuni(art.3 și art.4) sunt diferite,fiind comise prin acțiuni diferite,respectiv deținere și trecere a frontierei,fiind săvârșite în concurs real, astfel că se impune conform art.334 Cod procedură penală,schimbarea încadrării juridice,în sensul că faptele sunt comise prin acțiuni diferite,aflate în concurs conform art.33 lit.a Cod penal și nu art.33 lit.b Cod penal.
Pentru fiecare infracțiune se vor aplica pedepse corespunzătoare, având în vedere disp.art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și condițiile concrete de comitere a acestora, cantitatea de droguri deținută, limitele de pedeapsă stabilite de lege precum și persoana inculpatului,față de care se vor reține circumstanțe atenuante prev.la art.74 lit.c Cod penal,respectiv atitudinea inculpatului după comiterea faptelor, fiind sincer pe parcursul cercetărilor și prezentându-se în fața instanței.
Față de infracțiunea prev.la art.3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000,se va aplica pedeapsa complimentară prev.la art.65 Cod penal,interzicând drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal,pe o perioadă corespunzătoare.
Va contopi pedepsele,inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea,în regim de detenție,pentru realizarea scopului prev.la art.52 Cod penal.
Va aplica art.71-64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Va deduce din pedeapsa rezultantă perioada arestării preventive și va dispune,în baza art.117 Cod penal,expulzarea inculpatului,după executarea pedepsei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și disp.art192 alin.3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva Sentinței penale nr.431/ din data de 14 august 2008,pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală,schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunile prevăzute de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.33 lit.b din Codul penal în infracțiunile prevăzute de art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
În temeiul art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.74 alin.1 lit.c și alin.2 din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară,fără drept,de droguri de mare risc.
În temeiul art.65 alin.2 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.74 alin.1 lit.c și alin.2 din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, pentru consum propriu.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b și art.35 alin.1 din Codul penal, contopește pedepsele astfel aplicate,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art.71 din Codul penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal, pe perioada executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.88 alin.1 din Codul penal,deduce din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive, de la data de 28 aprilie 2008 până la data de 06 mai 2008.
Înlătură aplicarea art.81-83 din Codul penal.
În temeiul art.117 din Codul penal, dispune expuIzarea inculpatului de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală,cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei și onorariul interpretului de limbă persană, în echivalentul a 6 ore (câte 3 ore pentru termenele din 26 ianuarie și 16 martie 2009), se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
GREFIER
Red.VB
Dact.IE/2 ex./22.05.2009
Trib.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Carmen Veronica Găină
