Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 717/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIENr. 717
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpațiiși, împotriva deciziei penale nr. 118/AP din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, asistați de avocat ales, pentru partea civilă SC""SRL Rar ăspuns avocat ales, lipsă fiind partea civilă SC" "SRL.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru recurenții-inculpați, solicită admiterea recursurilor în temeiul art.385/15 pct.2 lit.b pr.penală, casarea sentinței penale și pe fond achitarea inculpaților în temeiul art.11, pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a pr.penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, față de greșita situație reținută de instanța de fond și de tribunal.
Precizează că în realitate au existat raporturi comerciale între cele două societăți dar de natură ilicită în țară și în afara țării, erau întocmite facturi fiscale pentru legalitate, dar ulterior unele erau distruse. De asemenea, inculpata a fost convinsă să garanteze cu 2 file CEC pentru 2 împrumuturi, valoarea țigărilor era de 1 miliard lei, iar țigările au fost confiscate, SC" " nu s-a înregistrat cu prejudiciu.
În cauză expertiza contabilă efectuată a stabilit clar că toate contractele de credit dintre Banca Transilvania și SC"" corespund cu facturile întocmite și cu cele nule, față de inexistența prejudiciului nu există nici infracțiunea de înșelăciune. În consecință nu se poate reține că există inducere în eroare, atât timp cât nu există vinovăție, iar față de inculpatul infracțiunea de înșelăciune nu este dovedită, întrucât a efectuat doar transportul. Depune concluzii scrise.
Avocat ales pentru partea civilă SC"" solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații, menținerea deciziei pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică față de expertiza contabilă din care rezultă existența prejudiciului. Precizează că apărările făcute la termenul de azi de inculpați prin apărător, nu au relevanță în raport de probatoriul administrat. A se constata că relațiile comerciale între părțile civile au fost licite, iar activitatea făcută ulterior de inculpații nu privește partea civilă SC" ".
În cauză în raport de probatoriu administrat rezultă că inculpații au cumpărat țigări cu file CEC fără a avea disponibil în cont, iar când au fost introduse la plată s-a constatat acest lucru. În consecință s-a dovedit inducerea în eroare prin mijloace de plată, inculpații au dorit să înlocuiască filele CEC cu bilete la ordin. Nu solicită cheltuieli judiciare.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. În cauză s-a dispus în mod corect condamnarea inculpaților conform probatoriului administrat, au săvârșit faptele reținute, au emis 9 file CEC și bilete la ordin fără disponibil în cont.
Recurenta-inculpată, în cuvântul său, se raliază concluziilor puse de apărător, cu precizarea că au existat relații comerciale cu cele 2 societăți civile.
Recurentul-inculpat, în cuvântul său, precizează că au existat relații comerciale între cele două societăți, nu a știut de filele CEC, directoarea de la bancă a discutat cu și a schimbat filele CEC cu bilete la ordin. Nu se face vinovat de comiterea faptei reținute, nu a înșelat pe nimeni, iar suma reală este alta decât cea solicitată.
Achiesează la concluziile puse de apărător, solicită admiterea recursului și analizarea situației de fapt.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.705 din data de 15 2006, pronunțată de Judecătoria Roman, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1. la pedepsele:
a) 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.c Cod penal, parte vătămată "" R și;
b) 4 (patru) luni închisoare pentru, săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.e Cod penal, parte vătămată " " R,
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, iar în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal, iar potrivit dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal a fost suspendată executarea acestei pedepse pe durata suspendării condiționate.
2., pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art-26, raportat la art.215 alin.4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și c și art.76 lit.c Cod penal, parte vătămată "" R, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile, prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal, iar potrivit dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal a fost suspendată executarea acestei pedepse pe durata suspendării condiționate.
În temeiul art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.215 alin.1 și 3 Cod penal - parte vătămată
S-a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 1 miliard despăgubiri civile, către partea civilă "" R și a fost obligată inculpata la plata sumei de 6.500 lei către partea civilă " "
În temeiul art.165 Cod procedură penală a fost menținut sechestrul asigurator asupra imobilului proprietatea inculpaților situat în comuna, județul
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Între inculpată în calitate de administrator al "" R și "" R s-au derulat activități comerciale în perioada aprilie - mai 2005. Mai precis inculpata cumpăra țigări "" și "" de la partea vătămată "" Ca modalitate de plată s-a folosit emiterea a 9 file CEC de către inculpată, file CEC care au fost folosite de "" drept garanție pentru un credit de nevoi temporare, însă fila CEC BB 30 200 220 193 cu scadență la 12.05.2006 a fost refuzată parțial la plată.
În urma refuzului la plată cecurile emise de "" au devenit nule și s-a solicitat încheierea unui act adițional la contractul de credit nr.118, act adițional nr.1 prin care se substituia garanția reală mobiliară reprezentată de cecurile emise anterior cu un număr de bilete la ordin cu aceleași sume și scadențe ca și cecurile devenite nule.
În legătură cu această faptă inculpata a susținut că administratorul "" a cunoscut faptul că nu au disponibil în cont și că a acceptat această modalitate de plată, cu suma pe care o datorează acestuia este de 1 miliard de lei și nu cea precizată în rechizitoriu, că ea a mai făcut și alte plăți, care nu sunt recunoscute de aceasta.
De asemenea, inculpata a avut aceiași poziție în legătură cu lipsa de participare a soțului său la derularea acestei afaceri.
Inculpata a mai arătat că a încheiat cu, administratorul "" un contract de împrumut tot ca o garanție a faptului că ea trebuie să restituie suma de 1 miliard de lei, pe care i-o datorează.
În legătură cu cea de a doua faptă inculpata s-a obligat că-i va restitui părții vătămate " " diferența de bani.
Inculpatul și-a menținut aceeași poziție de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză au fost audiați martori, s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile. S-a vehiculat și susținut ideea că în cauză nu ar rezulta infracțiunea de înșelăciune (parte vătămată "" ), deoarece nu a rezultat intenția de inducere în eroare, idee respinsă de instanță prin faptul că declarațiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale inculpata a arătat că în momentul în care a emis filele CEC știa că nu au disponibil în cont, dar spera să-l alimenteze până când prima filă CEC devenea scadentă. Mai departe, tot în sprijinul ideii rezultatului inducerii în eroare este faptul că, ulterior, după ce prima filă CEC a fost respinsă la plată, inculpata a acceptat să înlocuiască aceste file CEC cu bilete la ordin, însă pe fiecare bilet era înscrisă o sumă mai mică, tocmai pentru a crea convingerea părții vătămate în acest mod că au disponibil și posibilitate de plată. Mai departe, inducerea în eroare există și prin faptul că, dacă această societate ar fi cunoscut că inculpații nu au disponibil în cont, nu ar mai fi făcut acel împrumut pentru care să garanteze cu acele file CEC.
Emiterea ulterioară a biletelor la ordin - acel procedeu de substituire a garanției reale imobiliare nu are consecințe asupra încadrării juridice a faptei, aceste prevederi ne duc la concluzia că inculpata și-a continuat activitatea infracțională. Infracțiunea de înșelăciune în forma prevăzută de art.215 alin.4 s-a consumat în momentul când s-a produs paguba.
Este adevărat că în concluziile raportului de expertiză rezultă că facturile emise de "" au fost anulate, că practic nu mai există prejudiciu, și dacă nu există prejudiciu nu există nici infracțiunea de înșelăciune.
Este bine știut totuși că aceste concluzii ar trebui coroborate și cu alte probe pentru a ne conduce la concluzia acestui fapt. Însă din celelalte probe rezultă contrariul. Drept pentru care concluziile raportului de expertiză nu sunt în măsură să exonereze de răspundere pe inculpată, datorită modului defectuos în care este ținută contabilitatea lui ""
Ca urmare instanța de fond a considerat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, parte vătămată ""
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune având ca parte vătămată pe " " R, instanța a considerat că fapta inculpatei comportă o altă încadrare juridică, deoarece emiterea biletelor la ordin nu intră în cuprinsul infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, iar extinderea sferei de aplicare a acestui text de lege și la biletele la ordin ar constitui o încălcare a principiului legalității incriminării.
Pentru aceste motive, instanța de fond a pus în discuție și a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal (parte vătămată " " R).
În ceea ce privește pe inculpatul din probele de la dosar rezultă că acesta a participat efectiv la săvârșirea faptei, mai precis a ajutat-o pe inculpată să valorifice aceste țigări, chiar el personal a contactat-o pe în legătură cu furnizarea de țigări. Participația penală sub forma complicității nu implică în mod necesar o înțelegere între autor și complice anterioară momentului consumării faptei. dintre autor și complice poate fi și spontană, situație în care intenția acestuia din urmă de a înlesni săvârșirea infracțiunii se deduce din modul lui de comportare și de împrejurările săvârșirii faptei, situație care rezultă din toate probele de la dosar.
Prin urmare, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal.
Nu același lucru s-a reținut în sarcina inculpatului cu privire la infracțiunea de înșelăciune săvârșită în dauna " " L, din probe nerezultând că inculpatul ar fi participat la săvârșirea acestei infracțiuni, motiv pentru care instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26, raportat la art.215 alin.1 și 3 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal privind gradul de pericol social al faptelor, modul și mijlocul de săvârșire, prejudiciul cauzat, dacă acesta a fost sau nu recuperat, persoana inculpaților, faptul că ei sunt căsătoriți, au doi copii minori în întreținere, nu au antecedente penale, poziția avută după săvârșirea faptelor, etc.
În ceea ce o privește pe inculpata, instanța a aplicat pentru fiecare infracțiune o pedeapsă cu închisoare, cu reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, cu consecințele prevăzute de art.76 lit.c Cod penal, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea.
Conform art.71 Cod penal instanța a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a, b și c Cod penal, iar ca modalitate de executare a dispus a se face aplicarea dispozițiilor art.81 alin.1 și 2 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei rezultante și a pedepsei accesorii.
S-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art.83 Cod penal privind consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni înlăuntrul termenului de încercare.
Cât îl privește pe inculpatul instanța a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal (parte vătămată "" R), în condițiile art.81, 82 Cod penal.
S-a aplicat și pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și c Cod penal, cu aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.
Soluționând latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut că partea vătămată "" s-a constituit parte civilă cu suma de 1.598.005.790 lei. Însă din probele de la dosar rezultă că prejudiciul real suferit este de 1 miliard lei, fapt ce rezultă din recunoașterea inculpatei, acel contract de împrumut încheiat de inculpată și, fără nici o garanție reală. În aceste condiții, în baza art.346 alin.1, raportat la art.14 alin.3 lit. b Cod procedură penală, combinat cu art.998 și 1003 Cod civil, inculpații au fost obligați, în solidar, către "" la plata sumei de 1 miliard lei despăgubiri civile.
De asemenea, inculpata a fost obligată către " " la 6.500 Ron, despăgubiri civile.
În cursul urmăririi penale a fost instituit sechestrul asigurator asupra imobilului din satul, comuna, județul N, prin ordonanța din 15.07.2005, sechestru pe care instanța l-a menținut în condițiile art.165 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații și, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și partea civilă "
Prin apelul declarat de parchet se arată că soluția adoptată de instanță este netemeinică întrucât în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru una din faptele de complicitate la înșelăciune care au fost reținute în sarcina sa.
Se arată în motivele de apel, că probele administrate în cauză evidențiază o activitate infracțională îndelungată care a fost comisă cu intenție de către ambii inculpați, realizându-se totodată și scopul stabilit de legiuitor respectiv - obținerea de foloase materiale necuvenite prin diminuarea patrimoniilor părților vătămate; astfel ambii inculpați au acționat în același scop, în deplină concordanță și în scopul de a înșela societățile comerciale, sau persoanele fizice cu care intrau în relații comerciale, cunoscând faptul că nu au posibilități reale de a-și onora obligațiile de plată.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal în dauna părții vătămate " "
Prin apelul declarat de inculpați și susținerea orală de către apărători, s-a solicitat achitarea, întrucât nu poate fi vorba de înșelăciune, deoarece între aceștia și reprezentanții societății existau relații de conivență pentru a se elibera file CEC drept garanție pentru mărfurile sau produsele care erau cumpărate.
În ce privește pe inculpatul s-a arătat că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea în ce privește infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate " ", deoarece acesta nu a avut cunoștință de relațiile comerciale existente între societăți și nici de modul în care s-au emis filele CEC.
Prin apelul declarat de "" R s-a solicitat desființarea în parte a sentinței și obligarea inculpaților la plata sumei de 215.440,575 lei care reprezintă prejudiciul real ce a fost cauzat de inculpați în dauna societății.
Se arată că, în mod greșit prima instanță a admis în parte acțiunea civilă doar pentru suma de 1 miliard lei, deoarece nu s-au dovedit susținerile inculpaților că ar fi achitat diferite sume de bani, acestea nefiind găsite în evidențele contabile ale societății.
Prin decizia penală nr.118/AP din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.379 punctul 2 lit.a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, partea civilă "" R și inculpații și, a fost desființată în parte sentința atacată și judecând cauza în conformitate cu dispozițiile art.345 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.74 - 76 lit.e Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal, la pedeapsa de4 (patru) luni închisoare(parte vătămată " R).
În temeiul art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, cea1 an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a înlăturat din sentința apelată, dispozițiile art.64 alin.1 lit.a, b și c, art.71 alin.2 și art.71 alin.5 Cod penal, privind pe ambii inculpați.
Au fost obligați inculpații și, în solidar, să plătească părții civile."" R suma de 159.800 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizate la data executării.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art.193 alin.6 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească părții civile "" R, suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
1. Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, tribunalul constată că, prima instanță, în mod greșit a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, în dauna părții vătămate " ", deoarece probele administrate în cauză confirmă comiterea faptei.
De la. " ", inculpata a ridicat materiale de construcții în valoare de 148.139.000 lei, iar pentru plata acestora a emis un bilet la ordin, deși știa că nu deține provizia necesară. Pentru a demara această activitate comercială, în luna martie 2005 inculpatul prin intermediul lui, l-a rugat pe să-i împrumute suma de 5.000 euro. După expirarea perioadei de 6 luni așa cum a fost stabilită de părți, numitul, s-a deplasat în mai multe rânduri la locuința inculpaților solicitând restituirea sumei de bani și întrucât nu deținea această creanță, i s-a propus lui să găsească o firmă care comercializează materiale de construcții, urmând ca să elibereze un bilet la ordin pentru contravaloarea materialelor de construcții pe care acesta urma să le ridice în contul sumei de 5.000 Euro, care a fost împrumutată. Rezultă astfel că prejudiciul în sumă de 148.139.000 lei care a fost cauzat în dauna părții civile " ", a fost cauzat prin înțelegerea inițială care a existat între ambii inculpați și și în scopul de a-și crea foloase materiale necuvenite, faptă care constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal și pentru care inculpatul urmează a răspunde penal.
Această situație de fapt rezultă din plângerea formulată de " " și reprezentantul legal (fila 210 ds.), biletele la ordin emise la 7.07.2005 și justificările de refuz la plată (fila 212 - 221 ds.), declarațiile martorului (fila 242 ds.), coroborate cu declarațiile date de inculpați.
Constatând vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal, tribunalul va dispune condamnarea la pedeapsa închisorii stabilită sub minimul special prevăzut de lege fiind, justificate circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 - 76 lit.e Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.334 Cod procedură penală se va reține această încadrare juridică și nu dispozițiile art.215 alin.4, deoarece instrumentele de plată folosite de inculpați pentru prejudicierea părții civile " ", au fost biletele la ordin și nu filele CEC.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 și următoarele Cod penal, tribunalul va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta fiind de natură a realiza scopul preventiv educativ în sensul prevederilor art.52 Cod penal.
2. Cu privire la apelul declarat de partea civilă R, tribunalul constată că pretențiile civile solicitate sunt întemeiate în parte, respectiv pentru suma de 159.800 lei. Astfel, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut că faptele comise de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, întrucât prin activitățile desfășurate de aceștia, au emis file CEC pentru plata mărfurilor achiziționate de la această societate, deși cunoșteau că nu dețin la bancă lichiditatea necesară pentru a efectua plățile.
În cursul judecării cauzei la instanța de fond, a fost administrată proba cu expertiză tehnică contabilă, însă aceasta nu lămurește cu certitudine prejudiciul cauzat "", deoarece așa cum rezultă din concluziile expertului, societatea ținea o evidență contabilă defectuoasă, în sensul că, o parte din instrumentele de plată și creanțele deținute asupra "", au fost emise pe baza unor facturi anulate ulterior de către administratorul societății și care sunt lipsite de efecte juridice (119 - 122 ds.fond).
Din cuprinsul plângerii penale formulată de partea civilă "" (22 - 24 ds.) rezultă că, aceasta a precizat că prejudiciul total cauzat de către inculpați este în sumă de 2.154.405.000 lei (ROL) din care s-a achitat suma de 556.400.000 lei (ROL), rămânând de recuperat diferența de 1.598.000.000 lei (ROL), pentru care inculpații au emis file CEC, care nu au putut fi plătite de către bancă.
În raport de aceste considerente, tribunalul constată că apelul declarat de partea civilă este întemeiat în parte, în cauză subzistând condițiile răspunderii civile delictuale a inculpaților în sensul prevederilor art.998 și următoarele cod civil și drept consecință potrivit dispozițiilor art.14, 346 Cod procedură penală, inculpații vor fi obligați la plata sumei de 159.800 lei reprezentând despăgubiri civile ce urmează a fi actualizate la data executării.
În scopul recuperării prejudiciului cauzat, potrivit dispozițiilor art.165 Cod procedură penală se va menține sechestrul asigurator asupra imobilului proprietatea inculpaților situat în comuna, județul N, dispus prin ordonanța din 15.07.2005.
3. Apelul declarat de inculpații și, se constată a fi întemeiat doar în ce privește greșita aplicare de către instanța de fond a pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a, b și c Cod penal, precum și aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că activitățile infracționale ale inculpaților s-au desfășurat în perioada 2004 - martie 2005, astfel că, în mod greșit s-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal. Aceste din urmă dispoziții legale, au fost introduse prin Legea nr.278/2006 care a intrat în vigoare începând cu 12.08.2006, iar aplicarea pedepselor accesorii apare ca situație împovărătoare pentru inculpați, aceștia având vocație la aplicarea legii penale mai favorabile în sensul prevederilor art.13 Cod penal.
În consecință, se impune a fi înlăturate dispozițiile art.64 lit. a, b și c Cod penal, privind pedepsele accesorii, deoarece aplicarea acestora nu este legală, întrucât pentru pedepsele aplicate inculpaților, s-a dispus suspendarea condiționată în conformitate cu dispozițiile art.81 și 82 Cod penal, iar infracțiunile pentru care s-a reținut vinovăția acestora au fost comise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.278/2006.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursurile au fost motivate în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărător, au fost criticate hotărârile pronunțate în cauză pentru motivele reținute în considerentele prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele prevăzute de acest text, Curtea constată că recursurile urmează a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate.
Expunerea sau considerentele hotărârii trebuie să cuprindă constatările la care a ajuns instanța cu privire la fapta care a generat conflictul de drept penal, la temeiurile răspunderii penale ale inculpatului, la probele pe care se întemeiază aceste constatări și alte date în legătură cu soluționarea cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod procedură penală, expunerea trebuie să cuprindă, printre altele, și analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția.
Instanța de apel, cu deosebire în condițiile în care a desființat în parte sentința penală pronunțată de instanța de fond, dispunând condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate " " R, avea obligația să motiveze pe baza căror probe își fundamentează soluția, să arate probele pe care le înlătură și să argumenteze înlăturarea acestora, să examineze susținerile din actul de sesizare a instanței, dar și toate apărările pe care și le-au făcut inculpații și să argumenteze de ce sunt neconforme cu realitatea.
Instanță de apel nu putea pronunța o hotărâre, decât după stabilirea adevăratelor raporturi juridice dintre părți și prin analizarea tuturor probelor administrate.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional.
Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii situației de fapt desprinse din acestea, prin înlăturarea motivată a unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc justificarea în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care îl determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.
Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins că justiția a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de participanți și, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea promovării căilor de atac.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu R (94) 12 Comitetului de Miniștri ai Membre asupra eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia"judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.
Această poziție a instanței de apel este reliefată și de practica CEDO -cauza Boldea contra Românieiîn care se arată că:"judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți".
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 alin.1 din Conveție înglobează, între altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor.
Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (împotriva Italiei, Hotărârea din.13.05.1980), a statuat că acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate cum trebuie de instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art.6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților( împotriva Franței,Hotărârea (GC), nr.47287/99, CEDO 2004-1 și de împotriva Olandei, Hotărârea din 19.04.1994).
Din examinarea deciziei penale recurate rezultă că aceasta nu respectă exigențele prevăzute de dispozițiile procedurale, de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauze recente pronunțate și împotriva României (Cauza Boldea împotriva României, Hotărârea din data de 15.februarie.2007),aspecte prezentate și analizate mai sus.
Trebuie observat că pe tot parcursul procesul penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, recurenții-inculpați au susținut că sunt nevinovați și au solicitat achitarea.
În susținerea nevinovăției lor, recurenții-inculpați au invocat, așa cum rezultă din susținerile acestora făcute prin apărător, reținute și în încheierile de amânarea deliberării și pronunțării din data de 28.02.2008-fl.50-51 și din data de 26.03.2009-fl.29-30, numeroase apărări, care din punctul de vedere al apărării ar impune achitarea acestora.
Ori, din examinarea deciziei penale recurate, Curtea constată că instanța de apel, în loc să procedeze la examinarea efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de probă ale recurenților-inculpați, să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de aceștia și să convingă părțile că soluția pronunțată este sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care i-au determinat pe judecători să adopte soluția dispusă în cauză, s-au mulțumit să expedieze justificarea soluției, fără a răspunde la toate criticile și mijloacele de apărare invocate de recurenții-inculpați.
Acest lucru este cu atât mai regretabil cu cât a avut loc după ce Curtea de Apel Bacău prin decizia penală nr.767 din data de 11.12.2008, a dispus casarea deciziei penale nr.78/AP din data de 13.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț și trimiterea cauzei spre rejudecare,tot pentru nemotivarea deciziei pronunțate în apel.
În conformitate cu prevederile art.385/15 pct.2 lit. Cod procedură penală, instanța admite recursul, casând hotărârea atacată șidispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute înart. 385/9alin. 1 pct. 3 - 5, pct. 6 teza a doua, pct. 7 - 10 și pct. 21.
Deci casarea hotărârii recurate și rejudecarea de instanța a cărei hotărâre a fost casată se dispune și atunci când"hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția" (art.385/9 alin.1 pct.9 Cod procedură penală), respectiv"instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului"(art.385/9 alin.1 pct.10 Cod procedură penală).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, cu art.385/9 alin.1 pct.9 și 10 Cod procedură penală, vor fi admise recursurile declarate în cauză, se va dispune casarea deciziei penale recurate și se va trimite cauza spre rejudecare instanțe de apel - Tribunalul Neamț.
Cu ocazia rejudecării apelurilor Tribunalul trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obținute și administrate și analizate conform dispozițiilor procedurale, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
Instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate în motivele scrise de recurs, cât și în preambulul prezentei decizii.
Se va constata că recurenții au fost asistați de apărător ales atât la instanța de apel, cât și la instanța de recurs.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva deciziei penale nr.118/AP din data de 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Casează în totalitatea decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, respectiv Tribunalul Neamț.
Constată că recurenții-inculpați au fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.penală
Pronunțat dec. apel -
Red.dec.recurs
09.12/09.12.2009
4 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana
