Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 716/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIENr. 716
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 181/A din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-parte civilă, asistat de avocat ales și intimatul-inculpat, asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatele-părți civile Spitalul Clinic de Urgență"Sf.Treime" I, SC" Dr. "SRL B, Casa de Asigurări de Sănătate I, Spitalul de Pediatrie B și asiguratorul SC""SA
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Instanța constată că potrivit art.313 din Legea nr. 95/2006, furnizorii de servicii medicale se, dobândesc calitatea procesuală a CAS-urilor, în cauză corect a fost citat serviciu medical-Spitalul Clinic de Urgență "Sf Treime"
Nefiind alte cereri de formulat s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține oral motivele de recurs invocate de parchet, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale și a deciziei penale, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, având în vedere existența infracțiunii atât pe latură obiectivă cât și pe latură subiectivă.
Precizează că în cauză în raport de numărul de îngrijiri medicale, vinovăția inculpatului întrucât nu a redus viteza și apoi a efectuat o manevră nepermisă, leziunile produse părții s-a constatat existența infracțiunii reținute și sub aspectul culpei cu prevedere.
Avocat pentru recurentul-parte civilă, invocă dispozițiile art.385/9 pct.21 pr.penală privind citarea părților civile la instanța de fond, a Spitalului de Pediatrie B, iar la tribunal nu a fost citat. De asemenea invocă nelegala citarea a SC"" față de obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, reanalizarea probelor administrate pentru a se dispune achitarea.
Arată că instanța de fond greșit în a concluziona, rapoartele de expertiză sunt greșit efectuate, iar în declarațiile martorilor și ale inculpatului sunt contradicții în ce privește descrierea evenimentului, nu au fost coroborate cu alte probatorii, mai mult că declarația martorei nu este credibilă. În cauză nu sunt probe din care să rezulte că partea vătămată a traversat pe culoarea roșie a semaforului, probatoriul administrat nu a fost analizat în mod corect pentru a se constata că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținute.
Apreciază că inculpatul a încălcat dispozițiile legale privind conducerea pe drumurile publice, după ce a lovit victima a mai rulat 16, victima se afla sub mașină, astfel că se poate observa că nu a avut prudența necesară.
În concluzie solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, pe latură penală nu are pretenții asupra sancțiunii este de acord cu aplicarea art.18/1 penal dar solicită acordarea în totalitate a despăgubirilor civile. Cu privire la recursul declarat de parchet este de acord cu motivele arătate. Depune concluzii scrise.
Procurorul, față de recursul declarat de partea civilă solicită admiterea față de vinovăția inculpatului și respingerea față de despăgubirile civile solicitate în această fază procesuală.
Avocat ales pentru inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet și de partea civilă, având în vedere că din cele două expertize efectuate concluziile sunt aceleași, victima se face vinovată de producerea accidentului, trecerea de pietoni era semaforizată. A se constata că inculpatul în mod corect a pornit la culoarea a semaforului, situația de fapt reținută de cele două instanțe și faptul că expertizele întocmite nu au fost comentate.
Invocă decizia -Secția penală nr. 3465/27.06.2007 ca practică judiciară.
Solicită de asemenea a se constata că inculpatul nu avea viteză și nu se face vinovat, victima nu a respectat regulile de circulație și se face vinovată de producerea accidentului, astfel că solicită menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice.
Intimatul-inculpat în cuvântul său se raliază concluziilor puse de apărător.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Prin sentința penală 1587/09.09.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus:
În temeiul art.11 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală coroborat cu art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2,4 Cod penal întrucât fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art.14, 346 Cod procedură penală s-au respins pretențiile civile formulate de partea vătămată ca nefondate.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru hotărî astfel prima instanță reținut următoarele:
n ziua de 09-07-2004 în jurul orei 0830,conducând autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare - pe str. - - din municipiul B rulând pe de lângă axul drumului pe direcția Centru -pasajul a accidentat-o pe partea vătămată,ce se angajase în traversare pe marcajul pietonal pe culoarea roșie, proiectând-o sub autoturism după care a tâtât-o peo distanță de aproximativ 16 metri,cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 95-100 zile îngrijiri medicale printre care și cicatrici faciale.
În cauză la data producerii accidentului rutier au fost identificați martori oculari în persoana numitului care confirmă că partea vătămată s-a angajat în traversare pe culoarea roșie a semaforului la o distanță de 1 de marcajul pietonal, iar semaforul pentru autovehicule arăta culoarea. Ceilalți martori prezenți la fața locului nu au putut da detalii decât despre cele petrecute după producerea accidentului.
Ca urmare a tuturor probelor în expozitivul rechizitoriului se reține că: La data de 09.07.2004, în jurul orelor 8,30 - 8,45, inculpatul conducea autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare -, pe - - din municipiul B, din direcția - spre Pasajul.
În momentul în care inculpatul s-a apropiat de trecerea de pietoni semaforizată din dreptul imobilului nr. 112, rulând pe culoarea a semaforului pentru autoturisme, din partea a sensului său de mers s-a angajat în trecerea carosabilului, în fugă un pieton, la o distanță de 6- 7 metri după trecerea de pietoni, fără a se asigura la culoarea roșie a semnforului pentru pietoni.
În această situație, inculpatul, surprins de atitudinea pietonului, nu a mai executat nici o manevră de frânare și a lovit partea vătămată în vârstă de 15 ani cu partea frontală a autoturismului.
Inculpatul susține că a oprit autoturismul imediat după impact, moment în care a coborât de la volan și a constatat că partea vătămată se afla prinsă sub autovehicul, situație în care, datorită faptului că persoanele care au văzut producerea accidentului strigau la el să tragă mașina pentru a scoate partea vătămată, s-a urcat din nou la volan și a pornit autoturismul mutându-l pe o distanță de aproximativ 16,6, de pe de lângă axul drumului, în parcarea din afara părții carosabile. Oprin în acest loc, inculpatul a constatat că partea vătămată se afla tot sub autoturism, moment în care a apelat la persoanele aflate în zonă, reuțind să degajeze partea vătămată de sub autoturism.
Pentru stabilirea împrejurărilor concrete de producerea accidentului și a posibilităților de evitare a acestuia, în cauză s-au efectuat mai multe expertize
tehnice auto care au stabilit că dinamica producerii accidentului este, foarte probabil, cea descrisă de inculpat, locul impactului cu victima fiind la aproximativ 7,6 după trecerea de pietoni pe de lângă axul drumului, la o distanță de 1,75 de ax.
de deplasare a autoturismului condus de inculpat la momentul impactului a fost calculată la aproximativ 37 km/, iar viteza la momentul apariției pietonului în câmpul de vizibilitate al conducătorului auto la aproximativ 40- 45 km/, conform declarațiilor inculpatului.
În aceste condiții, expertizele effectuate în cauză concluzionează că inculpatul nu putea evita producerea impactului și că stabilirea implicațiilor modului de acțiune postimpact a conducătorului auto asupra amplitudinii leziunilor și vătămărilor suferite de victimă este de competența organelor specializate de medicină legală.
La rândul său, expertiza medic-legală traumatologică efectuată în cauză a concluzionat că topografica și morfologia leziunilor traumatice prezentate de partea vătămată pledează pentru conducerea lor în cadrul unui accident rutier,cel mai probabil prin lovire, cădere, urmate de ajungerea victimei sub mașină. Zonele de arsură faciale și toraco-abdominale anterioare au putut fi produse prin contract direct cu corpuri fierbinți din componența mașinii, în momentul ajungerii susnumitului sub autovehicul.
Partea vătămată declară că s-a angajat în traversare pe marcaj în fugă pentru a nu fi surprins de culoarea roșie a semaforului pentru pietoni,care,iar în momentul impactului și-a pierdut cunoștința.
Inculpatul declară că partea vătămată a traversat pe culoarea roșie în timp ce semaforul pentru autoturisme arăta culoarea a acționat sistemul de frânare pentru evitarea accidentului. După oprirea mașinii întrucât lumea din stația de autobuz a început să țipe și să-i spună să dea mașina în spate a efectuat manevră de mers înapoi însă partea vătămată a rămas agățată de mașinii.
În cauză au fost efectuate mai multe expertize tehnice care au stabilit în mod clar viteza de deplasare a mașinii respectiv între 37 Km /h iar locul impactului a avut loc la aproximativ 7,6 după trecerea de pietoni. La fața locului nu au fost identificate urme de frânare ceea ce conduce la stabilirea faptului că mașina condusă de inculpat nu rula cu viteză mare. Niciuna din probele administrate în cauză nu înlătură prezumția de nevinovăție a inculpatului și nu dovedește în mod clar care ar fi culpa acestuia,având în vedere că nu rezultă încălcarea dispozițiilor în vigoare la aceea dată și nici faptul că inculpatul a avut posibilitatea obiectivă de a prevedea starea de pericol, acesta circulând cu viteza legală prevăzută pe sectorul respectiv de drum și pe pe culoarea a semaforului în timp ce partea vătămată s-a angajat în traversare fără ase asigura, în fugă și pe culoarea roșie a semaforului pietonal.
Simplul fapt al accidentării părții vătămate pe trecerea de pietoni nu duce în mod automat la stabilirea vinovăției inculpatului și tragerea acestuia la răspundere penală,mai ales în condițiile în care nu se poate stabili culpa acestuia iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 66 Cod Procedură Penală, prezumție ce nu poate fi înlăturată decât pe baza probelor administrate în cauză. De asemenea din același probatoriu administrat în cauză, nu rezultă așa cum s-a reținut în rechizitoriu culpa comună a părților. În ceea ce privește acțiunea inculpatului post impact, aceasta nu poate fi considerată ca și culpă acesta acționând în mod clar pentru înlăturarea unei stări de pericol în care se afla partea vătămată și de asemenea în mod cert sub o puternică tulburare emoțională cauzată de accident.
Pentru considerentele expuse instanța a achitat pe inculpat în baza prevederilor art. 10 lit. d Cod Procedură Penală. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 70.000 EUR daune materiale și morale reprezentând cheltuieli efectuate pentru ameliorarea stării de sănătate și pentru suferința psihică.
Potrivit prevederilor art. 14, 346 alin. 2 Cod Procedură Penală atunci când instanța pronunță achitarea pentru că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile, însă în cauza de față fiind vorba de o infracțiune săvârșită din culpă și întrucât infracțiunea nu întrunește elementele constitutive nici sub aspectul laturii obiective, respectiv inculpatul nu a încălcat niciuna din obligațiile ce îi reveneau în calitate de conducător auto și nici sub aspectul laturii subiective, respectiv al culpei și în aceste condiții, instanța a respins ca nefondate pretențiile civile formulate de partea vătămată.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și partea vătămată.
Prin decizia penală 181/23.04.2009 a Tribunalului Bacău s- dispus respingerea ca nefondate a ambelor apeluri.
Pentru hotărî astfel, instanța de apel reținut următoarele: a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, în sensul că inculpatul a circulat regulamentar la trecerea de pietoni, a respectat viteza legală de circulație, însă fiind surprins de conduita negativă a victimei ( care a sfidat orice regulă de trafic și obligația de a respecta culoarea semaforului traversând nepermis ) a frânat cu intenția evidentă de a evita impactul și a cruța viața pietonului nesăbuit, a oprit autoturismul și în creată de evenimentul rutier cât și sub influența de necontestat a șocului psiho- emoțional a căutat să efectueze o manevră cu scopul de a elibera victima, de a-i salva viața și nicidecum din alte considerente. Instanța de fond nu a contestat realitatea evenimentului rutier și nici faptul că victima a fost accidentată însă, analizând temeinic împrejurările producerii accidentului, obligațiile părților implicate în accident și conduita acestora, a realizat cea ce avea legal obligația să aducă la îndeplinire,și anume să lămurească cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Examinând hotărârea instanței de fond, instanța de control judiciar constată că soluția dată a fost temeinic motivată, probele analizate judicios și minuțios iar situația de fapt corespunzătoare acestora. În speță nu există nici un element care să denote lipsa rolului activ al instanței cum de altfel greșit au reținut apelanții.
În conformitate cu dispozițiile art.6 punctul 24 și 35 din OUG 195/2002 pietonii care utilizează drumul public fac parte categoria participanților la trafic care trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor. Examinând conform probelor administrate în cauză îndeplinirea acestor obligații de către cei doi participanți la trafic, inculpatul în calitate de conducător auto și pieton instanța de apel constată următoarele:
1)-Inculpatul circula pe strada - - - B din direcția _ spre podul ( pasaj-), pe tronsonul care este cel mai des și intens semaforizat, în sensul că de la - și până la podul sunt 5 semafoare iar zona este supusă unui trafic intens aproape permanent. Nu există în această zonă nici o trecere de pietoni nesemaforizată și prin urmare regulile pe care trebuia să le respecte inculpatul corespund numai trecerilor semaforizate. Inculpatul rula cu o viteză de 37 km în apropierea de trecerea de pietoni și având culoarea a rulat regulamentar și tot regulamentar după trecerea de semafor a accelerat până la viteze de 40- 45 KM la oră ( raport expertiză). Rezultă deci că inculpatul atât înainte de impact cât și la momentul impactului circula regulamentar. În contextul în care la apropierea de semafor inculpatul avea culoarea, regulamentar avea obligația de trece și nicidecum obligația de a reduce viteza cum greșit s-a arătat în motivele de apel. La trecerea semaforizată inculpatul avea o viteză mult redusă sub limita legală, împrejurare în care acestuia nu-i poate fii imputat nimic în legătură cu traficul rutier. Dimpotrivă acesta a fost pus de un pieton cu o conduită neregulamentară și culpabilă în stare de pericol deoarece prin conduita intempestivă, neregulamentară și imprevizibilă a victimei au fost puse în pericol viața sau integritatea corporală și a celorlalți participanți la trafic, respectiv inculpatul ori alți conducători auto.
2)- Victima, aflată la circa 7 metri de semafor, a observat neîndoielnic culoarea roșie a acestuia, ce însemna pentru ea interdicția absolută de a traversa. Aceasta nu numai că a sfidat obligația de a nu traversa strada pe culoarea roșie pentru pietoni, dar s-a angajat în traversare la circa 7 metri după trecerea semaforizată pe unde nu avea dreptul în nici o împrejurare să treacă strada, alergând,sărind efectiv în fața mașinii inculpatului, fără a acorda atenție traficului. Potrivit art. 72 din Codul rutier pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea a semaforului destinat pietonilor. Or, traversând strada pe culoarea roșie a semaforului pentru pietoni și în plus și prin loc nepermis la o distanță de aproximativ 7 metri de semafor, victima pieton a încălcat toate obligațiile ce-i reveneau. În aceste condiții în speță sunt incidente dispozițiile art. 72 punctul 4 din Codul rutier potrivit căruia pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului, respectiv inculpatul a respectat prevederile legale privind circulația pe sector. În cea ce privește susținerea că inculpatul a deplasat mașina din loc după impact și că urmare acestei manevre victima a suferit ca efect al târârii leziuni, în contextul arătat nu poate fi reținută culpa acestuia. Pe de o parte trebuie observat că urmare impactului victima a fost izbită și trasă sub mașină și până la oprire evident că a suferit și leziuni de rulaj. Aceste leziuni de rulaj constau însă în zgârieturi care sunt irelevante față de complexitatea leziunilor cauzate de impactul produs ca urmare a faptului că victima a sărit pur și simplu în fugă în fața unei mașini aflate în rulaj regulamentar. De asemenea arsurile se datorează faptului mașina aflată în rulaj era în mod fierbinte în partea inferioară unde se afla victima. Manevra efectuată de inculpat a fost instinctuală, efectuată sub impactul șocului produs de conduita victimei iar la trecerea semaforizată ori lângă ea pe culoarea roșie pentru pietoni este imposibil de prevăzut că o persoană s-ar angaja în traversare. Prin ea inculpatul a urmărit să reușească salvarea persoanei aflată sub mașină de consecințele strivirii. Nu poate fii imputată inculpatului această manevră nici pentru faptul că victima ajunsese sub mașină din culpa sa exclusivă,iar accidentul era deja produs tot din culpa acesteia. În situația creată de și șoc pentru toți participanții la trafic, pietoni stradali, conducători auto aflați în rulaj pe ambele sensuri cât și pentru inculpat, nici o persoană aflată în situația inculpatului, conducător auto amator nu ar fi putut să prevadă dacă manevra efectuată va avea și alte consecințe în afara celor care erau deja produse, dar este evident că orice persoană aflată în această situație ar fi făcut manevra atât pentru a încerca să oprească strivirea victimei cât și pentru a evita un impact cu alte mașini, pentru evitarea unui accident în lanț. Pentru aceste considerente instanța de apel constată că în cauză culpa în producerea accidentului rutier aparține în exclusivitate victimei.
Raportat deci, la lipsa de fundament a motivelor invocate de apelanți, prima instanță a reținut și apreciat corect lipsa vinovăției inculpatului, element fără de care fapta imputată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia.
Împotriva deciziei au formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și partea vătămată.
În motivele scrise, Parchetul invocă netemeinicia și nelegalitatea deciziei invocând motivele de recurs prev. de art. 385/9 pct.16 și 18 cod penal, față de greșita achitare a inculpatului întrucât acesta nu a redus viteza până la limita evitării oricărui pericol în preajma trecerii de pietoni presemnalizată și marcată corespunzător și a efectuat manevră total neadecvată prin deplasarea autovehiculului ceea ce condus la târârea victimei 16,6 metri, concluzionând că arsurile faciale suferite de partea vătămată nu s-ar fi produs dacă partea vătămată ar fi fost scoasă imediat de sub autoturism.
Solicită casarea atât a deciziei susmenționate cât și a sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare iar pe fond condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2,4 cod penal.
Partea vătămată în motivele scrise de recurs a invocat culpa inculpatului sub aceleași aspecte - încălcând normele legale prevăzute de Codul Rutier și Regulamentul de aplicare a acestuia privind viteza cu care circula și care nu i-a mai permis să evite impactul și mutarea autovehiculului lucru care au produs și leziunile cele mai grave- cule faciale.
Analizând decizia recurată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, în temeiul art.385/7 alin.3 Curtea C.P.P. constată că recursurile formulate sunt nefondate.
Atât prima instanță cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, din administrarea unui probatoriu vast, concluzionând în mod temeinic că în cauză nu se poate reține culpa inculpatului în accidentarea victimei și producerea leziunilor.
Reevaluând materialul probator în baza propriului examen, Curtea constată că într- adevăr nu se poate reține vinovăția inculpatului din următoarele considerente:
Incidentul în cadrul căruia partea vătămată suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 95-100 zile îngrijiri medicale a avut două etape.
În prima etapă a avut loc surprinderea și acroșarea victimei de către autoturismul inculpatului. Susținerile părții vătămate cum că nu traversat pe culoarea roșie a semaforului nu sunt reale.
Astfel din procesul verbal de cercetare la fața locului(fl.6 ) rezultă că de la trecerea pentru pietoni până la începutul urmei de târâre s-a măsurat o distanță de 9,8 metri, aspect fixat și în schița anexată acestuia.
Din declarația martorului martor ocular rezultă că în momentul impactului când a auzit bubuitura semaforului pentru pietoni era pe culoarea roșie, pe trecerea de pietoni nu se aflau pietoni, iar semaforul pentru autovehicule arăta culoarea. În mod netemeinic se susține de partea vătămată că acest martor și-a schimbat declarația la prima instanță. Din examinarea declarației martorului ( fila 65 instanță) rezultă că martorul și- menținut de3clarația de la prima instanță precizând din nou același aspect- că în momentul în care partea vătămată traversat în fugă pe trecerea de pietoni, semaforul pentru aceștia arăta culoarea roșie. Același martor relatat că traversarea părții vătămate a avut loc nu pe trecerea de pietoni cu paralel cu aceasta la aproximativ un metru.
De altfel și victima, în prima sa declarație dată la 27.03.2004 a arătat că traversat în fugă strada, s-a asigurat că nu trece nici un autovehicul, dar nu mai reține pe ce culoare a semaforului traversat.
Aceleași aspecte rezultă și din expertizele tehnice auto efectuate în cauză care au concluzionat că accidentul s- produs din culpa pietonului care traversat pe culoarea roșie a semaforului pentru pietoni, în fugă, viteza de deplasare a autovehiculului anterior impactului era de aprox. 37 km/h, iar locul impactului era situat după trecerea de pietoni, la aproximativ 7,3 metri.
Potrivit art. 72 alin. 2 din OUG 195/2002 " pietonii au prioritate de trecere față de conducătorul de vehicule numai atunci când sunt angajați in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea a semaforului destinat pietonilor", iar la alin. 4 " pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locurile nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului resp4ectat prevederile legale privind circulație prin acel sector ".
Ori, din probele administrate rezultă că inculpatul a circulat cu o viteză inferioară celei de 5o km/h permisă în interiorul localităților, potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 și circula având culoarea a semaforului pentru autovehicule.
Din cele expuse, Curtea reține că în cauză culpa pentru acroșarea și lovirea victimei, cu consecința fracturilor parietală, piramidei nazale și de tibie, aparține în totalitate acesteia.
Rămâne a analiza dacă între manevra efectuată de inculpat ulterior prin mutarea autoturismului și leziunile părții vătămate există legătură de cauzalitate.
În cea de- doua parte incidentului, imediat după impact, inculpatul a coborât de la volan și constatând că partea vătămată se afla încă sub autovehicul, a urcat din nou la volan și a mutat autoturismul pe o distanță de aproximativ 16,6 m în parcarea din afara părții carosabile.
Potrivit art.77 alin.1 din OUG 195/2002"conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale(sănătății unei persoane) este obligat.să nu modificesau să șteargă urmele accidentului.".
În analiza culpei inculpatului în producerea leziunilor și vătămării părții vătămate, Curtea are în vedere conținutul rapoartelor de expertiză medico-legală efectuate în cauză.
Astfel din primul raport de constatare medico-legală nr. 2032/19.07.2004 al B(fl.35 ds.ur.p. ) rezultă că partea vătămată a prezentat un politraumatism cu fractură incompletă parietal dr,fractură piramida nazală, fractura cominutivă tibie dr, plaga buzei sup. edentație parțială posttraumtica, necesitând 50-55 zile îngrijiri medicale. Cu privire la leziunile prin arsură s-a stabilit că datorită faptului că s-au infectat, devin leziunile cele mai grave din accidentul rutier și necesită pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale.
În precizările ulterioare fl.67 se arată că traumatismul cranio facial s-a produs prin proiectarea victimei pe o suprafață iar escoriațiile toraco-abdominale s-au putut produce fie în timpul proiectării fir prin tararea victimei aflată cu fața în jos.
Prin suplimentul la raportul de expertiză SML B referitor la producerea arsurilor de la față și torace apreciază că au apărut lacontactulcu un corp fierbinte( galerie de evacuare, de eșapament) în momentul tarării, victima aflată sub autoturism.
Concluziile se coroborează cu declarațiile martorilor care aflați la fața locului arată că victima se afla sub mașină cu picioarele înspre motor iar corpul înspre portbagajul mașinii.
Pentru lămurirea mecanismului producerii leziunilor prin arsură s-a dispus o nouă expertiză la Institutul de Medicină Legală I(fl.96) care a concluzionat că topografia și morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea în cazul unui accident rutier cel mai probabil prin lovire, cădere, urmat deajungerea victimeisub mașină.
Zonele de arsură faciale și toraco-abdominale anterioare au putut fi produse prin contact direct cu corpuri fierbinți din componenta mașinii,în momentul ajungerii sus-numituluisub autovehicul.
În aceste condiții, concluziile expertizei la IML I fiind clare, în sensul că arsurile s-au produs în momentul contactului corpului victimei cu componentele fierbinți din construcția mașinii, Curtea apreciază că în speță aceste arsuri nu s-au produs independent și ulterior accidentului propriu-zis, pentru a fi cauzate exclusiv prin manevra efectuată de inculpat de mutare a mașinii.
De altfel, după cum rezultă și din concluziile de la pct.3 al raportului de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertiză Criminalistică este foarte mare probabilitatea ca procesul de tarare a victimei să se fi desfășurat în două etape, prima dintre acestea fiindtararea victimei pe o distanță de circa 4,8 prin nefrânarea suficientă sau acționarea cu întârziere a frânei.
De altfel, concluziile raportului de constatare medico-legală traumatologică și cea tehnică criminalistică se coroborează cu declarațiile martorilor oculari- și. Astfel, martorul relatează că a văzut autoturismul Opel condus de inculpatîn frânareiar sub mașină se afla o persoană care era târâtă.
Din cele expuse, instanța reține că nu se poate stabili un raport de cauzalitate între fapta inculpatului care, după accidentul de circulație a mutat autovehiculul de la locul unde acesta se oprise, pe o distanță de 16,6, tarând astfel victima, care se afla prinsă dedesubt și producerea leziunilor mai grave, cele de arsură, care au determinat încadrarea juridică mai gravă în alin.2 și 4 al art.184 penal.
În aceste condiții este nefondată și nesusținută de probele din dosar afirmația Parchetului din motivele de casare, cum că arsurile faciale suferite de partea vătămată nu s-ar fi produs dacă partea vătămată ar fi fost scoasă imediat de sub autoturism.
Cât despre recursul părții vătămate prin care se susține că inculpatul a încălcat regulile de circulație prevăzute de OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare a acestuia circulând cu o viteză care nu i-a mai permis oprirea și nu a respectat semnificația indicatorului rutier referitoare la trecerea de pietoni, nu pot fi reținute din următoarele considerente:
Potrivit art.31 din OUG 195/2002 " participanții la trafic trebuie să respecte următoarea ordine de prioritate:- la litera d) semnalele luminoase sau sonore(semafoare) iar la litera e) indicatoarele".
Așadar conducătorii auto și pietonii au obligația de a respecta semnificația culorii semaforului când acesta funcționează și doar în cazul în care semaforul nu funcționează- semnificația indicatoarelor rutiere.
Potrivit art.60 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002"semnalul de culoare intermitent și semnalul de culoare roșie interzic pietonilor să se angajeze în traversare pe partea carosabilă". Așadar chiar în varianta părții vătămate că a început traversarea când semaforul pentru pietoni intermitent, acesta a încălcat normele rutiere care interzic traversarea în aceste condiții.
Cât despre susținerea că inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare pentru a-i permite evitarea oricărui pericol, potrivit art.123 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002"conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ în localitate la trecerile de pietoni,semnalizate prin indicatoare și marcaje", în cazul de față limita de viteză era cea generală în interiorul localităților(de 50 km/)", respectată de inculpat.
Față de cele expuse, Curtea constată că în cauză atât sentința primei instanțe cât și decizia instanței de apel sunt legale și temeinice, iar soluția de achitare în temeiul art.10 lit.d pr.penală dispusă este corectă.
În consecință, întrucât nu există cazuri de casare care să poată fi luată în considerare din oficiu, în temeiul art.385/7 alin.3 pr.penală, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
-DECIDE -
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și recurentul-parte civilă împotriva deciziei penale nr. 181/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.penală obligă recurentul parte civilă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare din recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. /
Red.-
Tehnored./ 08.12.2009
2 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana
