Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 872/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 872/R
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de partea civilă Asociația de Proprietari-,.3 T împotriva deciziei penale nr. 141/A din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul legal al părții civile recurente, - -, lipsă fiind inculpata intimată, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul legal al părții civile recurente solicită admiterea recursului conform concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatei intimate, av., pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind hotărârile anterioare ca legale și temeinice.
Procurorul pune aceleași concluzii, de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor anterioare ca legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 430 din 18.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 al.1 lit.1pr.pen. cu aplic. art.181al.1 și 2.pen. a fost achitată inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.2151pen iar în temeiul art.181al.3 pen. rap. la art.91 lit.c pen. i s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă în cuantum de 500 lei.
În temeiul art.346 pr.pen. rap. la art.998-999.civ. a fost obligată inculpata la plata către partea civilă Asociația de proprietari - nr.2 a sumei de 717 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar în temeiul art.191 al.1 lit.d pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat. În temeiul art.193 al.1 pr.pen. a fost obligată inculpata la plata către partea civilă Asociația de Proprietari - nr.2 a sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpata a avut calitatea de administrator al Asociația de Proprietari din T,-,.3 pe perioada 15.05.2005-27.11.2005 și în îndeplinirea acestei funcții, și-a însușit sume de bani proveniți din încasări în folosul altuia, prin împrumutarea unei cunoștințe apropiate care nu i-a mai returnat suma împrumutată pentru aod epune la timp către furnizorii de utilități.
În faza de cercetare judecătorească, partea vătămată Asociația de Proprietari din T,-, s-a constituit parte civilă cu suma de 5.748,22 lei, compusă din suma de 3.748,22 lei reprezentând daune materiale (500 lei -diferența prejudiciu; 345 lei -penalizări întârziere facturi către furnizori; 600 lei -valoare expertiză; 650 lei -cost reordonare electronic încasări - plăți pe zile și luni din foi volante primate și îndosarierea în registru de casă; 1.500 lei -pierdere ofertă; 101,92 lei -penalități ) precum și suma de 2.000 lei cu titlu de daune materiale.
Ca urmare a expertizei contabile efectuate în faza de urmărire penală s-a conchis că inculpata a produs un prejudiciu părții civile în cuantum de 1.699,72 lei.
Inculpata a fost audiată în cauză, recunoscând săvârșirea faptei și regretând comiterea ei și precizând că a achitat atât suma rezultată din expertiza efectuată în faza de urmărire penală cât și prejudiciul cauzat părții vătămate.
Dacă prin prisma elementelor constitutive, ele s-ar regăsi în fapta săvârșită de inculpată, respectiv intenția directă manifestată de inculpată în acțiunea de însușire a unei sume de bani din cei gestionați pentru asociația de proprietari pentru împrumutarea unei cunoștințe, prin prisma elementelor intrinseci ale infracțiunii ca și trăsături așa cum sunt definite de art.18 pen, faptei săvârșită de inculpată îi lipsește pericolul social cerut de legiuitor.
Potrivit art.181al.1 pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni iar potrivit aliniatului 2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele desăvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Raportând cerințele legale la speță, instanța a constatat că inculpata nu are antecedente penale, atitudinea ei a fost una sinceră și motivată de dorința acoperirii prejudiciului produs asociației, prejudiciul generat nu a fost mare și a fost acoperit aproape în totalitate iar urmarea produsă nu a fost de natură a pune în pericol activitatea asociației de proprietari și în fine, atingerea adusă uneia din valorile apărate de lege prin fapta sa este minimă.
În ce privește latura civilă a cauzei, pentru a răspunde civil potrivit art.998-999.civ, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și, respectiv, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Instanța de fond a reținut că în cauză există o răspundere civilă delictuală în sarcina inculpatei, există un prejudiciu generat de inculpată prin fapta sa și neacoperit încă, în cuantum de 717 lei, sumă ce reprezintă daune materiale din care, suma de 650 lei reprezintă cost reodonare electronic încasării, activitate de arhivare ce a necesitat o săptămână de zile conform declarației martorei, care a participat personal la activitate, sumă de bani ce rezultă și din evidențele contabile ale asociației ca fiind plătită președintelui asociației și martorului iar suma de 67 lei reprezintă majorări de întârziere pentru neachitarea la termen a obligațiilor de plată declarate în perioada iunie-octombrie 2005, conform adresei ANAF nr.-/09.10.2007, obligații care nu au natura penalităților de întârziere datorate de asociație furnizorilor de utilități pe perioada în care inculpata a fost administrator și care au fost constatate în expertiza efectuată în faza cercetărilor penale și achitate de aceasta.
Instanța nu a acordat despăgubirile materiale solicitate de partea civilă și reprezentate de suma de 1.500 lei reprezentând pierdere ofertă deoarece nu au fost produse probe din care să rezulte că rezilierea contractului nr.16/15.12.2005 a fost cauzată de fapta inculpatei, însușirea unor sume de bani din contul asociației, faptă care ar fi generat o lipsă de lichidități ce au afectat plățile către executantul lucrării cu care a contractat asociația. Dimpotrivă, din nota de reziliere a contractului, fila 41 dosar, rezultă că motivul încetării de comun acord a contractului nr.16/15.12.2005 este depășirea nivelului de complexitate a lucrării față de tariful estimat pentru orele de muncă ce ar trebui prestate, clauză contractuală prevăzută la art.6.2 din contract. Or, rezultă fără echivoc că nu fapta inculpatei ci complexitatea lucrării a generat rezilierea contractului respectiv.
De asemenea, instanța nu a acordat despăgubirile morale solicitate de partea civilă și reprezentante de suma de 20.000 lei însă nu pe considerentul că partea civilă fiind o persoană juridică nu poate suferi un prejudiciu moral. În genere, prejudiciul moral poate fi cauzat numai persoanei fizice, reprezentând suferințe sau neplăceri de ordin fizic sau psihic, fiind consecințe de natură nepatrimoniale însă, în anumite circumstanțe și persoana juridică poate suferi un prejudiciu moral ca urmare a faptelor ilicite săvârșite în anumite ipoteze prevăzute de legiuitor, cum ar fi dispozițiile art.4 și 5 rap. la art.9 din Legea nr.11/1991. Prin urmare, existența unui prejudiciu moral în cazul persoanelor juridice poate exista numai în ipoteza săvârșirii unor fapte ilicite prevăzute expres de legiuitor, o răspundere civilă delictuală specială, ci nu în ipoteza săvârșirii oricărei fapte ilicite, o răspundere civilă delictuală generală. În speță, infracțiunea de delapidare nu poate genera un prejudiciu moral unei asociații de proprietari, neexistând o dispoziție legală care să reglementeze o atare ipoteză.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen, partea civilă Asociația de Proprietari - nr. 2 Bl. 3 T, prin reprezentant legal-președinte - -, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în raport cu soluția pronunțată în latura penală a cauzei precum și în latura civilă a cauzei, prin neacordarea tuturor despăgubirilor solicitate.
Prin decizia penală nr. 141/A din 9.04.2008, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Asociația de Proprietari- Bl.2
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. tribunalul a constat că prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a declarațiilor de recunoaștere ale inculpatei, a probelor testimoniale și a expertizei contabile efectuată în cauză, care a stabilit cuantumul real al prejudiciului produs de către inculpată, părții civile, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ceea ce privește latura penală a cauzei, prin aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei, în condițiile aplicării prev. art. 11 pct. 2 lit. C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit.1rap.C.P.P. la art. 181alin. 12 și 3.C.P.P. comb. cu art. 91 lit. c pentru Cod Penal infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151.Cod Penal și în considerarea faptului că inculpata nu are antecedente penale, având o conduită procesuală corectă în tot cursul procedurilor judiciare.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, partea civilă apelantă a solicitat extinderea procesului penal pentru infracțiunile de înșelăciune, creare de plusuri în gestiune și delapidare în formă continuată în concurs, solicitând, de asemenea, interzicerea prestării muncii de administrator de imobile de către inculpată.
Tribunalul a apreciat că aceste cereri sunt nefondate, raportat la prevederile codului d e procedură penală privind extinderea procesului penal, la codul penal privind elementele constitutive ale infracțiunilor menționate, precum și la condițiile în care poate fi interzisă ca pedeapsă complementară sau accesorie exercitarea unei activități, motiv pentru care le-a respins.
Totodată, tribunalul a considerat că în mod temeinic, prima instanță a apreciat că prejudiciul stabilit în expertiză de 1.699,72 lei produs părții civile Asociația de Proprietari, de către inculpată, în raport cu faptul că suma de bani a fost împrumutată de inculpată unei cunoștințe pentru aoa juta, că acest prejudiciu a fost acoperit în cea mai mare parte până la data pronunțării sentinței, pronunțând o soluție temeinică în latura civilă a cauzei.
S-a constatat că atât în cursul judecății în primă instanță cât și în apel, partea civilă a solicitat daune morale în cuantum de 2.000 lei, daune care în mod evident nu pot fi acordate, în speță persoanei juridice - parte civilă, astfel că respingerea acestora este întemeiată, fiind menținută de instanța de apel.
În ceea ce privește suma de 1500 lei, solicitată de partea civilă în fond și în apel, reprezentând rezilierea unui contract încheiat de asociația de locatari, nu s-au adus probe pentru a se dovedi legătura de cauzalitate între rezilierea contractului și infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, astfel că aceasta a fost respinsă în mod întemeiat de către instanța de fond, fiind menținută și de către instanța de apel.
În ceea ce privește solicitarea părții civile, în latură civilă, în apel, pentru suma de 345, 31 lei reprezentând penalități aplicate de furnizorii de servicii (apă, canal, etc.), această sumă va putea fi recuperată pe baza probelor ce vor fi administrate printr-o acțiune civilă distinctă, astfel că tribunalul a respins această solicitare.
Împotriva deciziei penale nr. 141/A din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs partea civilă Asociația de Proprietari-.3 T, care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra cererii părții civile privind obligarea pârâtei la înapoierea chitanțierului și reaudierea martorului, asupra extinderii procesului penal pentru actele materiale de delapidare în formă continuată, hotărârea a fost insuficient motivată și s-au încălcat disp. art. 292 al.2 Cpp.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările formulate de recurentă, precum de celelalte părți și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Partea civilă recurentă solicită casarea hotărârii deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a inculpatei la înapoierea unui chitanțier și a reaudierii martorului, Curtea apreciază că cererea de înapoiere a chitanțierului nu era o cerere esențială de natură să influențeze soluția procesului, problema înapoierii unor acte fiind o problemă conexă care nu influențează soluția pronunțată.
La fel, în privința reaudierii martorului, se constată că acesta a fost audiat de prima instanță (fila 89), iar declarația sa a fost avută, evident, în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii. La audierea acestuia a participat avocatul ales al părții civile, care avea posibilitatea să formuleze întrebări, pentru a se lămuri toate aspectele considerate relevante pentru judecarea cauzei.
Asupra cererii de extindere a procesului penal pentru infracțiunea de delapidare în formă continuată, instanța de apel s-a pronunțat, apreciind ca fiind nefondată, raportat la dispozițiile codului d e procedură penală privind extinderea procesului penal și a elementelor constitutive ale infracțiunii menționate.
În privința motivării hotărârii, se apreciază că hotărârea pronunțată în apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, neaflându-ne în situația prev. de art. 3859pct.9 Cpp, instanța motivând soluția pronunțată, inclusiv în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.1Cpp cu aplicarea art. 18 Cp.
Potrivit art. 292 al.2 Cpp, "completul de judecată trebuie să rămână același în tot parcursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor".
În cauza de față, nu se poate pune problema constituirii completului de judecată deoarece cauza s-a judecat în apel la primul termen de judecată în compunerea completului din judecătorii: și.
Așa fiind, se apreciază că în raport cu disp. art. 3859Cpp nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp recursul părții civile să fie respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin.1 pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de partea civilă Asociația de Proprietari-,.3 T, împotriva deciziei penale nr. 141/A din 9 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /25.09.08
Tehnored. 2 ex./07.10.08
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
