Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art. 215 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA Nr. 9

Ședința publică din 8 februarie 2010

PREȘEDINTE: Acsinte Viorica

JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, împotriva sentinței penale nr.278 din 30 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 1 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitate apărătorului inculpatului intimat să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 8 februarie 2010.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 278 din data de 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art.288 al. 1 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals intelectual" prev. de art.289 al. 1 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals ", prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de "participație improprie la fals intelectual ", prev. de art.31 al.2 rap. la art.289 al.1 Cod penal, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune ", prev. de art. 215 al. 1, 2 și 5 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.

S-a respins acțiunea civilă formulată de Agenția Domeniilor Statului.

S-a dispus anularea copiilor falsificate ale sentințelor civile, respectiv: nr. 6875/13.11.1996 a Judecătoriei Suceava, nr. 3063/29.04.1996 a Judecătoriei Suceava, nr. 3555/21.04.1994 a Judecătoriei Suceava, nr. 4348/13.05.1993 a Judecătoriei Suceava, nr. 2139/20.04.1999 a Judecătoriei Suceava, nr. 1933/30.05.2001 și nr. 8241/02.12.1997 a Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 328/P/2007 din data de 8 august 2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de"fals material în înscrisuri oficiale", prev. de art. 288 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; "fals intelectual" prev. de art. 289 al. 1 Cod penal; "participație improprie la fals intelectual", prev. de art. 31 al. 2 rap. la art. 289 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal; "uz de fals", prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și "înșelăciune", prev. de art. 215 al. 1, 2 și 5 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, a falsificat un număr de 7 sentințe judecătorești în care a menționat alte suprafețe de teren la care erau îndreptățite persoanele menționate.

Apoi, referitor la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 al. 1 Cp. s-a reținut că inculpatul, în calitate de funcționar public în accepțiunea Codului penal, a conceput pe o ciornă tabelul dactilografiat de făptuitoarea căreia i-a dat dispoziție să-l dactilografieze cu datele furnizate de el deși știa că acestea sunt nereale, în care se menționau suprafețe de teren pentru cele 7 persoane mai mare decât cele la care erau îndreptățite, valorile fiind aceleași cu cele din hotărârile judecătorești falsificate, înscris pe care l-a și semnat investindu-l cu autoritatea instituției de interes public pe care o reprezenta - Primăria comunei Moara.

Pentru infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 al. 2 rap. la art. 289 al. 1 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. s-a reținut că, după ce a conceput și a dat dispoziție să fie întocmit tabelul ce conținea date nereale cu privire la suprafețele de teren și în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, i-a determinat pe ceilalți membri ai Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar, funcționarii publici, în accepțiunea Codului penal, și să semneze acel înscris fals ce emana de la o autoritate publică locală invocând pretextul urgenței fără a le prezenta documentele pe baza cărora au semnat tabelul și abuzând de încrederea pe care i-au acordat-o aceștia.

În ceea ce privește infracțiunea de fals, prev. de art. 291 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. organul de urmărire penală a reținut că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a folosit înscrisurile falsificate - hotărâri judecătorești și tabele centralizatoare cunoscând că acestea sunt false în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv transmiterea către primăria comunei Moara a unor suprafețe de teren mai mari decât cele la care era îndreptățită.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 5 Cp, s-a arătat în actul de sesizare al instanței, că a depus autorităților abilitate de lege Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din cadrul Prefecturii județului S - o documentație falsă cu privire la întinderea drepturilor unor 7 persoane, care a fost avizată de această autoritate și pe baza cărora Administrația Domeniilor Statului a scos din patrimoniul Stațiunii de Cercetări Agricole S suprafața de 22,55 ha teren agricol în valoare totală de 929.117 EURO echivalentul a 3.099.534 lei, autorități pe care le-a indus în eroare prin demersurile pe care le-a făcut - întocmirea unor situații false și a unor documentații conținând date nereale.

În actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:

Inculpatul a fost primar ales al comunei Moara, județul S în perioada 2000-2004, care îi conferea și calitatea de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar, perioadă în care viceprimar al comunei a fost învinuitul. În cadrul aceleiași autorități publice, erau angajate numitele și, aceste două persoane făcând parte din aceeași comisie locală de aplicare a legii fondului funciar.

Primăria la care erau angajați cei patru era o autoritate publică în accepțiunea art. 145 Cod penal și în conformitate cu prev. art. 147 Cod penal, aceștia erau funcționari publici, întrucât exercitau permanent sau temporar, cu ori titlu indiferent cum au fost investiți, o însărcinare de orice natură în serviciu uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 Cod penal.

Prefectura județului S, ca autoritate județeană cu atribuțiuni în aplicarea Legii fondului funciar, în anul 2001 convocat conducerile primăriilor Moara, Șcheia, și conducerile Administrației Domeniului Statului și a Stațiunii de Cercetări Agricole S, ocazie cu care le-a adus la cunoștință faptul că s-au produs erori cu ocazia inventarierii terenurilor din domeniul public, întrucât au fost incluse în domeniul public și unele suprafețe de teren ale cetățenilor și le-a cerut întocmirea unor situații cu terenurile deținute de cetățeni și care se regăsesc în perimetrul

Inculpatul, participant la acea ședință, în calitatea sa de primar al comunei Moara și de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar, a solicitat funcționarilor publici și u să totalizeze titlurile de proprietate și sentințele civile ale cetățenilor care dețin teren aflat în perimetrul S pentru întocmirea situațiilor solicitate.

S-a mai reținut că Primăria com. Moara, prin adresa nr. 3934/28.11.2002 a înaintat situația solicitată către Prefectura județului S, astfel:

Tabel nominal cu cetățenii care dețin terenuri conform hotărârilor judecătorești și a titlurilor de proprietate a căror suprafețe de teren fac obiectul HG 460/2002. În acest tabel erau nominalizate un număr de 23 de persoane care însumau suprafața de 23,87 ha printre aceștia aflându-se și, cu suprafața de 1,08 ha, cu suprafața de 0,75 ha, cu suprafața de 0,26 ha, cu suprafața de 1 ha, cu suprafața de 1,85 ha și cu suprafața de 0,64 ha.

. Tabel nominal cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societățile naționale cu profil agricol, cărora li se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000 cu modificările ulterioare. În acest tabel erau nominalizate mai multe persoane la 9 poziții pentru o suprafață totală de 36,09 ha.

Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, prin hotărârea nr. 526 din 5.09.2002 a validat pozițiile 1-9 pentru întreaga suprafață de teren solicitată.

Aceste situații și tabele au fost transmise la Prefectura județului S de către inculpatul, care a gestionat rezolvarea acestei probleme de scoatere a terenului din patrimoniul Ag. Domeniilor Statului potrivit HG 460/16.05.2002, în care era nominalizată și Stațiunea de Cercetări Agricole

În baza acestei hotărâri de guvern, suprafețele de teren agricol erau scoase din domeniul public al statului, rămânând în patrimoniul S, până la semnarea protocolului de predare-primire către autoritățile publice locale.

În aceeași perioadă, inculpatul a solicitat referentei să redacteze un tabel nominal cu un număr de 7 persoane, respectiv:, u, și, cărora li se reconstituise dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 28,7 ha teren, înmânându-i în acest sens o ciornă scrisă cu pixul.

În baza dispoziției date de primarul comunei și respectiv de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar, pe baza primite a întocmit tabelul solicitat pe care l-a înmânat odată cu ciorna, șefului ei, respectiv inculpatul.

În tabelul respectiv erau menționați martorii: cu suprafața de 2,90 ha, cu suprafața de 4,75 ha, cu suprafața de 5,17 ha, cu suprafața de 6,26 ha, cu suprafața de 4,00 ha, cu suprafața de 3,85 ha și cu suprafața de 1,14 ha, toți totalizând o suprafață totală de 28,07 ha.

Acest tabel a fost înaintat de către inculpatul, Prefecturii județului S, Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S și în baza sa s-a încheiat protocolul de delimitare a suprafeței de 28,07 ha între Agenția Domeniului Statului, reprezentată de ing. asistată de un reprezentant al S și S și inculpatul - primar al comunei Moara.

În baza situațiilor întocmite de Comisia comunală de aplicare a Legii fondului funciar Moara a cărui președinte era inculpatul, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Agenția Domeniilor Statului a predat la data de 13.02.2003 către Primăria comunei Moara, reprezentată de inculpat, suprafața totală de 84,42 ha în care era inclusă și suprafața de 28,07 ha cuprinsă în tabelul întocmit de numita.

În protocolul de predare-primire a terenurilor sunt menționate hotărârile judecătorești nr. 6875, 1063, 3555, 4348, 2139, 1933 și 8241, ce au stat la baza identificării cadastrale menționate.

Prefectura județului S, prin reprezentanții săi legali, a constatat că din suprafața totală predată în baza protocolului nr. 41301 din 13.02.2003, este inclusă și suprafața de 28,07 ha teren retrocedat în baza unor hotărâri, sesizând neconcordanțe între hotărârile judecătorești solicitate de la Judecătoria Suceava și cele prezentate ca documentație de către Comisia comunală de aplicare a Legii fondului funciar Moara, astfel că au fost inițiate cercetări sub aspectul săvârșirii unor fapte de natură penală.

În cursul urmăririi penale, s-au administrat următoarele mijloace probatorii: au fost efectuate acte remergătoare p., după cum rezultă din procesul verbal de la fila 7 ds.; s-a înregistrat lângerea p. Instituției Prefectului județului S ( 16 ds. ); de asemenea, s-au atașat următoarele înscrisuri: dresa nr. 2412 din 15.05.2008 a Primăriei comunei Moara (21 ds. ); abelele nominale cu cetățenii care dețin teren conform hotărârilor judecătorești și a căror suprafețe de teren fac obiectul nr.HG 460/2002 ( 45, 52 ds.).

În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico - științifice, după cum rezultă din aportul de constatare tehnico-științifică nr. 88.602 din 16.01.2007(179 - 230 ds.); s-a procedat la evaluarea imobilelor, în conformitate cu aportul de evaluare teren agricol intravilan ( 231 - 241); s-au atașat otărârile judecătorești falsificate și

(133-134;135;136;137;138; 139-140; 141-142 ds. ).

În cauză, au fost audiați ca martori, numiții (f 247-249), (f 248 ds. ), (f 249 - 250 ds. ), (251-253 ds. ), (f 254, 255 ds.), (256.ds.), ( 257-258 ds. ), ( 259-263 ds.), ( 263-264 ds. ), ( 265-267), ( 268,269), (f 270, 271 ds. ); (272, 273 ds. ); ( 274-276 ds. ); ( 277-279 ds. ); ( 280, 281 ds. ); (f 282, 283 ds. ); (f 284, 285 ds. ); ( 286 ds. ); ( 289, 290 ds. ); (f 291-305); (f 315-321).

A fost audiat inculpatul, așa cum rezultă din declarațiile acestuia de la filele 306 - 313 dosar parchet.

S-au depus și o serie de înscrisuri, după cum urmează: dispoziția 11 din 18 aprilie 2002, prin care inculpatul dispunea delegarea atribuțiilor specifice comisiei de fond funciar, în sarcina numitului, viceprimar al comunei, specificându-se că acesta răspunde de funcționarea în condiții corespunzătoare, a instituției amintite, de modul de atribuire a titlurilor de proprietate și de punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, actul fiind vizat pentru legalitate, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 1 din Legea 215/2001, așa cum rezultă de pe verso - ul actului.

De asemenea, la fila 19 dosar parchet, este atașată nota internă nr. 2203 din 1 august 2002, prin care inculpatul solicita numitului, registrul privind înregistrarea cererilor la legea fondului funciar, nota fiind semnată și de consilierul juridic.

Pe acest înscris se observă o mențiune olografă, care relatează că destinatarul actului a primit un exemplar de pe act, și că nu are dosarul solicitat, precizând că presupune că este la secretar.

Au fost atașate și copiile hotărârilor despre care se arată că ar fi fost falsificate, copie de pe 461/16 mai 2002, Anexa 1 cu suprafețele de teren din domeniul public al statului, aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, tabelul nominal cu persoanele care dețin teren pe raza comunei Moara, în fostul perimetru al S, planurile de situație aferente acestor terenuri, copie de pe dispoziția privind stabilirea atribuțiilor de serviciu ce revin salariaților din cadrul primăriei, tabel nominal cu cetățenii care dețin teren conform hotărârilor judecătorești și a căror suprafețe de teren fac obiectul 461/2002, copie după Protocolul încheiat între Agenția Domeniilor Statului, reprezentanții Oficiului Județean de Cadastru, Direcția Agricolă și inculpat, privind suprafața de 28,07 ha teren, identificat pe teritoriul comunei Moara, protocol încheiat în conformitate cu 268/2001 și 626/2001, tabelele cu cetățenii care dețin teren în baza unor hotărâri judecătorești și titluri de proprietate, și care intră în categoria celor vizate de 460/2002, tabel nominal cu persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, la regii autonome cu profil agricol sau la societăți cu profil agricol, cărora li se se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, copii după titlurile de proprietate emise, după procesele verbale de punere în posesie, precum și copii după hotărârile judecătorești de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea cetățenilor,.

La fila 154 dosar parchet, se regăsește declarația martorului, care arată că a primit moștenire de la mama sa, suprafața de 0,25 ha teren agricol, terenul fiind deținut de S, și că pentru a intra în posesia imobilului, a fost nevoit să deschisă acțiune civilă la Judecătoria Suceava.

Așa a fost emisă sentința civilă 6875/13.11.1996, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, pentru suprafața menționată mai sus, pe raza comunei Moara. Că, pentru a fi pus în posesie, s-a deplasat la primăria comunei Moara, unde a vorbit cu inginera, și că la acea vreme a vorbit și cu primarul de atunci, care a luat documentele, printre care se afla și sentința civilă menționată, și că aceste documente au fost înmânate de către primar, la ingineră.

Ulterior, martorul precizează că a vândut acel teren, aspectul fiind confirmat inclusiv de contractul de vânzare - cumpărare depus la fila 155 dosar parchet.

În acest act, figurează în calitate de cumpărător, doamna.

Martorul - fila 246 - 247 dosar parchet, relatează că are o suprafață de 0,65 ha teren situat în tarlaua "", pe raza comunei Moara, teren ce a fost al tatălui său, numitul, decedat în 1968. Că, pentru a se putea bucura de această proprietate, a formulat o acțiune în instanță, iar la data de 2 decembrie 1997, Judecătoria Suceavaa pronunțat sentința civilă 8241 în dosar 4475/1997, prin care i se reconstituia martorului, dreptul de proprietate pentru acest teren.

Mai declară martorul, că s-a deplasat la primăria Moara cu această sentință, și că a vorbit cu primarul de atunci, pentru a fi pus în posesie, făcând mai multe demersuri în acest sens; că, de-abia în cursul anului 2005, fost pus în posesie cu suprafața menționată anterior, în prezența inginerei și a viceprimarului de atunci,.

Precizează martorul, că el personal, nu a primit teren în plus, că nu mai reține cărei persoane din primărie a dat actele pentru a fi pus în posesie și că nu cunoaște dacă în baza acestei sentințe, s-a preluat o suprafață mai mare de teren.

Numitul - fila 248 dosar - declară că tatăl său, decedat în luna aprilie 2006; că în timpul vieții, tatăl martorului a avut un litigiu cu Stațiunea de Cercetări Agricole S, pentru revendicarea unei suprafețe de 76 ari teren, pe raza comunei Moara, acesta fiind contextul în care s-a emis sentința civilă 3063 din 29 aprilie 1996, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea tatălui martorului, pentru imobilul arătat anterior.

În baza acestei hotărâri, tatăl martorului a fost pus în posesie, fiind eliberat și titlul de proprietate 1758/ 22 iulie 2004; în prezent, martorul deține efectiv terenul, precizând că nu cunoaște alte amănunte.

La rândul său, martorul - filele 250 - 251 dosar parchet, relatează că în anii 1948 - 1949 cumpărat suprafața de 0,26 ha teren agricol lângă cimitirul polon în comuna Moara; că a deținut terenul până la cooperativizare, când a fost preluat de Stațiunea de Cercetări Agricole; că, după anii 1989, revendicat terenul în instanță, în contradictoriu cu Stațiunea de Cercetări Agricole S, astfel că, la data de 13 aprilie 1993, prin sentința civilă 4348, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru această suprafață.

În baza acestei hotărâri, martorul precizează că s-a prezentat la Primăria comunei Moara, pentru a fi pus în posesie.

Ca și martorul, și numitul arată că nu reține cui a predat actele pentru a fi pus în posesie, precizând că nu cunoaște dacă în baza acestei hotărâri, s-a primit mai mult teren, martorul arătând că el personal ține efectiv, 26 ari.

Martorul - filele 251 - 253 dosar urmărire penală relatează că în anul 1990 moștenit de la părinții săi, suprafața de 1,85 ha teren agricol la Stațiunea de Cercetări Agricole S, în tarlaua ""; că, în cursul anului 1996, reușit să obțină, prin sentința civilă 5981 din 8 octombrie 1996, reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren; că, în baza acestei hotărâri, s-a emis titlul de proprietate 1611, primind și fișa proces verbal de punere în posesie pentru cei 1,85 ha teren.

Despre punerea în posesie, martorul precizează că a fost efectuată de primarul de la acea vreme, și de către inginera.

Arată martorul, că nu cunoaște dacă în baza acestei sentințe s-a primit o suprafață mai mare de teren de la Stațiunea de Cercetări Agricole, el personal primind exact suprafața menționată în acte.

Numitul - fila 255 - precizează că înainte de colectivizare, tatăl său Gac umpărat suprafața de un hectar teren agricol, de la din S; că, în timpul colectivizării, terenul a fost preluat de către Stațiunea de Cercetări Agricole S; că, după anii 1989, formulat acțiune în revendicare, în care s-a judecat cu Stațiunea de Cercetări Agricole S, și prin sentința civilă 2139 din 20 aprilie 1999, instanța a decis reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest imobil.

În acest context, s-a prezentat la Primăria Moara, a dat o copie de pe hotărâre numitului, comisia de fond funciar deplasându-se la fața locului pentru punerea sa în posesie; că acest demers a fost efectuat în prezența inginerului, fără a preciza prezența inculpatului la fața locului.

În prezent, terenul este deținut de fiul martorului, și nu poate preciza dacă în baza actelor menționate, s-a preluat teren în plus decât cel arătat.

Martora - fila 256 dosar - fiica numitei declară că în anul 1993, mama sa a obținut reconstiuirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha teren, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de reconstituire, în cursul anului 1995, numita a vândut terenul; că în cursul anului 2002, inculpatul a chemat-o la primărie pe; întrucât aceasta nu s-a putut deplasa, a mers în locul său martora și sub pretextul că ar fi neclarități în acte, i-ar fi luat originalul hotărârii.

Numitul - fila 259 - 263 dosar parchet - a precizat că în prezent este secretar al comunei Moara; că în anul 2003, primar al comunei Moara era inculpatul, iar viceprimar, numitul.

În legătură cu tabelul nominal cu cetățenii care dețin teren conform hotărârilor judecătorești, și a căror suprafețe de teren fac obiectul 460/2002, arată că este semnat de inculpatul, de inginera și de; că le recunoaște ușor semnăturile, întrucât a lucrat mulți ani cu aceștia; că a luat cunoștință despre situația creată după ce a fost sesizat de către Prefectura S; că semnătura ce apare pe acest tabel, în dreptul numelui său, - aceasta nu-i aparține, ci este făcută de numita - referent; că tabelul nu i-a fost prezentat cu ocazia întocmirii, neputând preciza motivul, menționând între altele, o posibilă lipsă de la serviciu, fie o presupusă evitare de prezentare a tabelului.

În legătură cu modificările privind suprafețele de teren ce apar pe hotărârile judecătorești ale numiților, u, și, martorul precizează că au fost făcute cu o mașină de scris, după părerea martorului, de către inculpat, la sediul primăriei, unde există trei mașini de scris. Că, două mașini de scris erau marca ""; că una din mașini era la biroul agricol și una la biroul martorului și secretariat; că, la mașina de scris de la biroul agricol avea acces inginerul agricol, referentul agricol, însă mai aveau acces la ea și alți funcționari ai primăriei, respectiv contabila.

Precizează martorul, că la mașina de scris din biroul său, martorul avea acces, dar și referenta care făcea lucrări de secretariat, adică, și.

Martorul declară că cetățenii arătați mai sus au primit teren în baza sentințelor, fiind puși în posesie cu suprafețele menționate în acele acte, fiind vorba despre o suprafață totală de 5,52 ha teren.

Mai arată acest martor, că în momentul de față, este vorba despre o suprafață în plus de 22,55 ha teren care ar fi fost preluată de la ADS; că inculpatul nu a beneficiat de nici o suprafață de teren din cea preluată de la ADS, însă numita -, soacra sa, a fost pusă în posesie cu o suprafață de 2 ha teren în anul 2006, tot în baza unei sentințe judecătorești, că nici sau nu au primit terenuri de la ADS, și nici rudele lor.

La rândul său, numitul - filele 264-265 dosar relatează că a fost membru al comisiei de fond funciar Moara, în perioada 1993 - 2005; că în anii 2000 - 2004, fost primar al comunei Moara inculpatul; că în anul 2002, martorul a semnat un tabel nominal cu cetățenii care dețineau sentințe civile de reconstituire a dreptului de proprietate, și a căror terenuri se aflau în administrarea, terenuri care ulterior, au fost scoase din domeniul public, conform 460/2002.

În legătură cu acest tabel, martorul precizează că nu cunoaște tabelul, pentru că nu i-a fost prezentat; că în opinia sa, persoanele care l-au semnat sunt implicate în modificarea hotărârilor judecătorești; că nu-și amintește să se fi în vreo cîrciumă, că ar cunoaște persoana care a modificat acele acte.

Mai arată acest martor, că a lucrat la Primăria Moara în același birou cu inginera până în anul 2002, cînd și-a mutat întreaga documentație legată de fondul funciar.

Referitor la tabelul cu cetățenii ce au fost puși în posesie în tarlaua 332, martorul arată că are pe rolul instanței, un litigiu cu privire la acel imobil; că a fost pus în posesie în anul 1995 împreună cu, deținând suprafața de 0,50 ha; că una din persoane este socrul fostului viceprimar, este bunicul acestuia, este soacra inginerei, iar este bunica lui.

- filele 265 - 267 dosar parchet - este fost membru al comisiei de fond funciar Moara, în perioada 1991 - 2004; că în perioada 2000 - 2004, primar al comunei Moara a fost; că în acest timp, martorul nu a participat la nici o ședință în care să se dezbată probleme de fond funciar; că nu cunoaște cum s-a efectuat scoaterea suprafeței de 28,07 ha teren din tarlaua, din administrarea Agenției Domeniilor Statului; că inculpatul era un primar mai încrezut, ce obișnuia să ia hotărâri de unul singur, fără a se consulta cu alți angajați ai primăriei.

, ca și - foști membri ai comisiei de fond funciar Moara în perioada 1991 - 2004, menționează aceleași aspecte ca martorul.

, fost agent fiscal în anul 1992, arată că încasa impozite și taxe de la populație; că în prezent este suspendat din funcție, fiind în litigiu cu fostul primar, despre care a auzit că a scos o suprafață de teren din domeniul public al statului, folosind niște falsuri, pe care însă, nu le-a văzut; că în prezent este membru al comisiei de fond funciar Moara.

La rândul său, numitul declară că a fost înaintat un tabel de către Comisia comunală Moara, către filiala Sa A genției Domeniilor Statului, în baza căruia s-a încheiat un protocol de delimitare a suprafeței de 28,07 ha teren; că punerea în posesie urma să se facă după primirea procesului - verbal de predare - primire din partea ADS B; că pe acest protocol apare numele martorului, în calitate de director general S, precum și ștampila instituției, că protocolul fără număr și dată a fost semnat de directorul adjunct, că semnătura și ștampila de pe acest act au un rol consultativ, că în același fel a fost semnată și fișa cadastrală în care a fost indicată suprafața de 28,07 ha teren.

- fila 277 dosar parchet - menționează că 2001 - 2005 lucrat ca reprezentant al ADS B în județul S, și că în această perioadă, în temeiul 460/2002, primăria comuna Moara a beneficiat de retrocedarea suprafeței de 84,42 ha teren, prin protocolul 41301/13.02.2003, încheiat între cele două instituții; că acest protocol a fost întocmit pe baza documentației de retrocedare terenuri, întocmită de primărie și aprobată de Comisia Județeană S, în temeiul HG 460/2002; că, o parte din acest protocol a avut ca obiect retrocedarea către cetățenii comunei Moara care dețin hotărâri judecătorești, astfel că primăria Moara a înaintat la Comisia județeană S, un tabel cu un număr de 7 cetățeni, cu o suprafață totală de 28,07 ha teren, semnat de primar, secretar, membrii comisiei locale, tabel însoțit de hotărârile judecătorești aferente; că, pentru această documentație s-a întocmit un protocol care precizează că punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate se va face după primirea procesului verbal de predare primire de la ADS B, că prin acest protocol s-a procedat doar la delimitarea suprafeței în cauză, nu și la predarea lui.

Delimitarea terenului a fost făcută pe tarlaua 13, parcela 332/2, verificată de S, S, semnată de primarul comunei Moara; protocolul a fost întocmit de acest martor, care avea atribuții în sensul menționat; că după ce l-a întocmit, l-a înaintat către și Oficiul Județean de cadastru și Geodezie, ambele instituții verifdicând documentația și semnând-o; că a fost întocmit ulterior protocolului 41301/13.02.2003 și a stat împreună cu întreaga documentație, la baza elaborării acestui protocol, aferent celor 28,07 ha teren.

Cât privește martorul - arată că în perioada 2001 - 2005 fost director general la Oficiul de Cadastru; în legătură cu cele 7 sentințe, precizează că au fost centralizate într-un tabel, documentația fiind înaintată către ADS B; că tabelul a fost întocmit de către comisia comunală de fond funciar Moara, că tabelul a fost vizat de Oficiul de cadastru; că prin acest protocol, s-a fcăut doar delimitarea suprafeței de 28,07 ha, urmând ca punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate să se facă după primirea procesului - verbal de predare - primire din partea ADS

În schimb, martorul arată că în anul 2003 era consilier comunal, afirmând că fosta conducere a primăriei a întocmit un tabel pentru o suprafață de 28,07 ha teren, mai mult cu 22,55 ha decât ar fi fost îndreptățită comuna Moara, să scoată din ADS, că tabelul a fost înaintat către instituțiile abilitate după ce a fost semnat de inculpatul, și, însă nu poate preciza ce s-a întâmplat cu acest teren.

Martorul - fila 284 precizează că deține suprafața de 4,88 ha teren, din care 50 de ari în tarlaua, pe care i-a primit în anul 2003, în baza unei hotărâri judecătorești; că a intrat în posesia acestui imobil în perioada în care inculpatul era primar, că nu a dat nici o sumă de bani pentru teren.

Martora arată că în cursul anului 2003, venit primarul la ea, dându-i o ciornă pe o hârtie scrisă cu pixul, spunându-i să redaceteze un tabel cu datele de pe ciornă; că în tabelul respectiv figurau numele, u, și, că pe acea ciornă mai erau hotărârile judecătorești și suprafețele aferente fiecărei persoane; că în aceewași zi, în jurul orei 15,00, a venit cu tabeluls emnat de el, de și de, cerându-i să-l semneze în locul secretarului, motivat de faptul că " se grăbea să ajungă la prefectură".

Numitul a precizat că a semnat acel tabel care i-a fost prezentat dactilografiat de către însuși primarul comunei pe holul instituției, care manifestându-se nervos, i-a solicitat să-și aplice semnătura, spunându-i că este așteptat la ADS

Martora a arătat că este membră a comisiei de fond funciar Moara, și salariat al Primăriei din 1997; că în cursul anului 2001, împreună cu conducerile primăriilor Moara, Șcheia, s-a prezentat la Prefectura S, aceasta le-a adus la cunoștință că, în momentul inventarierii terenurilor din domeniul public, s-au produs niște erori care trebuie îndreptate, în sensul că au fost inventariate și suprafețe care aparțin cetățenilor, aceste terenuri urmând a fi scoase din domeniul public.

Pentru a proceda în acest sens, s-a solicitat primăriilor menționate mai sus, să inventarieze terenurile deținute de cetățeni, și care se regăsesc în perimetrul

În acest context, martora a avut ca atribuție, atât ea cât și, să adune titlurile de proprietate și sentințele civile care reflectau existența terenurilor în perimetrul, că a strâns această documentație, pe care a predat-o inculpatului, că aceste documente au fost prezentate de mai multe ori la prefectură; că, în urma discuțiilor purtate între reprezentanții, ADS, primarul comunei Moara și prefectură, s-a stabilit că urmează a se scoate suprafața de 28,07 ha teren.

Din această suprafață, parte era neproductivă, fiind gropi și coaste, și pentru care stațiunea plătea redevențe, deși acele suprafețe nu produceau nimic.

Despre tabelul conținând 7 nume de cetățeni, martora arată că suprafețele aferente cetățenilor au fost modificate la o mașină de scris; că la primăria Moara sunt două mașini de scris, una în biroul secretarului și una în biroul agricol; că la aceste mașini aveau acces toți funcționarii; că dintre cetățenii menționați în tabel, doar doi au beneficiat de terenuri scoase de la ADS; că tabelul i-a fost prezentat de inculpatul, care i-a solicitat să-l semneze spunându-i că nu are timp să-i dea explicații, întrucât este de așteptat de reprezentanții ADS.

Mai arată martora, că nu-și amintește dacă în acel moment, tabelul era semnat și de ceilalți colegi.

Inculpatul a arătat că tabelul i-a fost prezentat de către viceprimarul comunei, respectiv și l-a semnat fără să-l verifice, întrucât avea încredere în toți membrii comisiei locale.

Tabelul cuprinzând cele 7 persoane a menționat și hotărârile judecătorești în baza cărora s-a invocat restituirea suprafețelor de teren, astfel:

1. - Hot. nr. 6875/13.11.1996

2. - Hot. nr. 3063/29.04.1996

3. - Hot. nr. 3555/21.04.1994

4. u - Hot. nr. 4348/13.054.1993

5. - Hot. nr. 2139/20.04.1999

6. - Hot. nr. 1933/30.05.2001

7. - Hot. nr. 8241/02.12.1997

S-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice care a concluzionat următoarele:

1. Exemplarul xerocopiat al sentinței civile nr. 6875/13.11.1996 a Judecătoriei Suceavaa numitului, folosit la Primăria comunei Moara "prezintă diferențe în ceea ce privește suprafețele de teren menționate față de exemplarul original aflat în arhiva Judecătoriei Suceava și față de exemplarul ridicat de la petent prin faptul că pe exemplarul ridicat de la petent prin faptul că exemplarul xerocopiat suprafața de teren este de 2,90 ha iar pe exemplarele originale suprafața de teren este de 0,25 ha". nu a fost efectuată după exemplarul aflat în arhiva Judecătoriei Suceava ci după exemplarul predat de petent.

2. Exemplarul xerocopiat al sentinței civile nr. 3063/29.04. 1996 a Judecătoriei Suceava a numitului, folosit la Primăria comunei Moara "prezintă diferențe în ceea ce privește suprafețele de teren menționate în originalul aflat în arhiva Judecătoriei Suceava și față de exemplarul ridicat de la petent prin faptul că pe exemplarul xerocopiat suprafața de teren este de 4,75 ha iar pe exemplarele originale suprafața de teren este de 1,00 ha (prima filă) și 0,76 ha (următoarele file)." nu a fost efectuată după exemplarul aflat în arhiva Judecătoriei Suceava.

3. Exemplarul xerocopiat al sentinței civile nr. 3555/21.04.1994 a Judecătoriei Suceava a numitei, folosit la Primăria comunei Moara"prezintă diferențe în ceea ce privește suprafețele de teren menționatefață deexemplarul original aflat în arhiva Judecătoriei Suceava și față de exemplarulridicat de la petent prin faptul că pe exemplarul xerocopiat suprafața de teren estede 5,17 ha iar pe exemplarele originale suprafața de teren este de 0, 75 ha".nu a fost efectuată după exemplarul aflat în arhiva Judecătoriei Suceava.

4. Exemplarul xerocopiat al sentinței civile nr. 4348/13.05.1993 a Judecătoriei Suceava a numitului u, folosit la Primăria comunei Moara"prezintă diferențe în ceea ce privește suprafețele de teren menționate față deexemplarul original aflat în arhiva Judecătoriei Suceava și față de exemplarulridicat de la petent prin faptul că pe exemplarul xerocopiat suprafața de teren estede 6,26 ha iar pe exemplarele originale suprafața de teren este de 0,26 ha".nu a fost efectuată după exemplarul aflat în arhiva Judecătoriei Suceava.

5. Exemplarul xerocopiat al sentinței civile nr. 2139/20.04.1999 a Judecătoriei Suceava a numitului, folosit la Primăria comunei Moara"prezintă diferențe în ceea ce privește suprafețele de teren menționate față de exemplarul original aflat în arhiva Judecătoriei Suceava și față de exemplarul ridicat de lapetent prin faptul cape exemplarul xerocopiat suprafața de teren este de 4 ha iar pe exemplarele originale suprafața de teren este de 1 ha".nu a fost efectuată după exemplarul aflat în arhiva Judecătoriei Suceava ci după exemplarul predat de petent.

6. Exemplarul xerocopiat al sentinței civile nr. 1933/30.05.2001 a Tribunalului Suceava a numitului, folosit la Primăria comunei Moara"prezintădiferențe în ceea ce privește suprafețele de teren menționate față de exemplaruloriginal aflat în arhiva Judecătoriei Suceava și față de exemplarul ridicat de lapetent prin faptul că pe exemplarul xerocopiat suprafața de teren este de 3,85 haiar pe exemplarele originale suprafața de teren este de 1,85 ha".nu a fost efectuată după exemplarul aflat în arhiva Tribunalului Suceava,

7. Exemplarul xerocopiat al sentinței civile nr. 8241/02.12.1997aJudecătoriei Suceava a numitului, folosit la Primăria comunei Moara"prezintă diferențe în ceea ce privește suprafețele de teren menționate față deexemplarul original aflat în arhiva Judecătoriei Suceava și față de exemplarul ridicat de la petentprin faptul că pe exemplarul xerocopiat suprafața de teren este de1,14 ha iar pe exemplarele originale suprafața de teren este de 0,65 ha".nu a fost efectuată după exemplarul aflat în arhiva Judecătoriei Suceava ci după exemplarul predat de petent.

Raportul tehnico-științific a constatat că "cifrele care reprezintă suprafețele de teren de pe exemplarele xeroxate au fost dactilografiate cu mașina de scris marca " ", seria -, din biroul secretarului și secretariat a Primăriei comunei Moara, județul S".

Cercetările au stabilit faptul că la mașina de scris din dotarea autorității publice locale aveau acces secretarul comunei, referenții și însă și ceilalți angajați ai primăriei care își dactilografiau propriile lucrări.

Referitor la întinderea prejudiciului, s-a reținut faptul că, u ajutorul documentelor falsificate au fost scoase din patrimoniul unor unități cu capital de stat sau publice suprafața de 22,55 ha teren, în valoare totală de 929.117 EURO, echivalentul a 3.099.534 lei, stabilită pe baza unei expertize tehnice de evaluare.

În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați: inculpatul (fila 50 ds. fond), martorii din lucrări: ( 52 ds. fond), ( 53 ds. fond), ( 54 ds. fond), ( 83 ds. fond), ( 84 ds. fond), G ( 85 ds. fond), (mandatara martorei - 86 ds. fond), ( 94 ds. fond), ( 107 ds. fond) și martorii propuși de inculpat, respectiv ( 114 ds. fond), ( 115 ds. fond), ( 131 ds. fond) și ( 132 ds. fond).

La termenul de judecată din data de 25 februarie 2009, instanța a revenit de la audierea martorului din lucrări, întrucât din motive medicale, a fost în imposibilitate de a depune jurământul, conform art. 85 Cod proc. penală și de a fi audiat, urmând ca la soluționarea cauzei, să aibă în vedere declarația acestuia dată în cursul urmăririi penale la fila 286 ds.

Din declarația martorei din lucrări (referent în cadrul Primăriei Moara) a rezultat faptul că în decursul anului 2003, la solicitarea inculpatului, a redactat un tabel, însă nu-și mai amintește ce fel de date cuprindea acesta, întrucât la acea vreme avea mai multe acte de redactat. A mai arătat că nu-și amintește nici a cui era scrisul de pe ciorna pe care inculpatul i-a dat-o la redactat. Din câte își amintește, în primărie existau două mașini de scris, una se afla în biroul secretarului iar cealaltă în biroul agricol, acestea nefiind încuiate. Nu a putut preciza dacă după terminarea orelor de program, șefii instituției aveau sau nu acces la mașinile de scris.

Audiată fiind în instanță, martora din lucrări (inginer agronom Primăria com. Moara) a arătat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale, întrucât corespunde adevărului. Cu această ocazie, a arătat că a fost membru al comisiei comunale încă din anul 1991 iar în anul 1997 devenit salariat al Primăriei com. Moara. În perioada 2001-2002, au fost convocate conducerile primăriilor Moara, Șcheia, la Comisia județeană În acea ședință, subprefectul a pus problema existenței în inventarul domeniului public al statului al unor suprafețe care aparțineau diverșilor cetățeni, care au fost inventariate în mod greșit în domeniul public. Cu acel prilej, oficialitățile au hotărât că acele suprafețe aparținând cetățenilor să fie inventariate separat, pentru a fi scoase din domeniul public al statului și pentru a se reglementa situația juridică a imobilelor respective. La acea ședință au mai participat reprezentanți ai Oficiului de cadastru, și conducerea. Astfel, fiecare comisie comunală trebuia să vadă cu exactitate despre ce suprafață de teren era vorba, în colaborare cu celelalte instituții. A mai arătat că în cadrul comisiei comunale Moara nu existau atribuții stricte în acest sens, desemnate pentru o persoană anume. Având în vedere contextul arătat anterior, inculpatul a declarat în fața secretarului, d-nei u și în prezența sa, dar și a viceprimarului că se ocupă personal de această problemă. A mai auzit că inculpatul ar fi delegat atribuțiile ce-i reveneau în calitate de președinte al comisiei, către viceprimar, printr-o dispoziție semnată de comisia județeană, însă ea personal nu a văzut acest act. Astfel, inculpatul a solicitat persoanelor prezente să adune toate hotărârile judecătorești și inclusiv titlurile de proprietate, în care figurau terenuri aflate în administrației; a mai arătat că de acest aspect, s-a ocupat inițial colegul său, respectiv u, întrucât ea lipsise câteva zile de la serviciu. Toate actele solicitate au fost adunate și puse într-un dosar și înaintate inculpatului. S-au întocmit mai multe tabele vizavi de hotărârile judecătorești și titlurile de proprietate și au fost înaintate comisei județene, pentru competentă verificare. Dosarul cuprindea hotărârile judecătorești cu persoane care aveau calitatea de proprietari, dar și nu calitatea de acționari ai. Ulterior, li s-a spus să separe persoanele care aveau calitatea de acționari ai de cei care aveau calitatea de cetățeni. Cu aceste dosare, inculpatul s-a prezentat la prefectură.

A mai arătat că inculpatul a fost persoana care s-a ocupat de aceste demersuri, el ținând legătura cu toate instituțiile înainte arătate, în timp ce restul funcționarilor nu au cunoscut niciodată locațiile suprafețelor care urmau a fi scoase din domeniul public al statului.

De asemenea, martora a precizat la fila 293 verso dosar urmărire penală, că în urma discuțiilor purtate între primar, prefectură, și ADS, s-a concluzionat că trebuia să se scoată suprafața de 28,07 ha teren, parte din această suprafață fiind reprezentată de niște terenuri care încadrau stațiunea de cercetări agricole, suprafață cu gropi, neproductive, pentru care stațiunea trebuia să plătească redevențe, deși nu era productivă.

Cu privire la suprafața de 22,50 ha teren de la ADS, martora precizează că parte din aceasta era deja deținută de cetățenii comunei Moara, Șcheia și, parte a suprafeței era pârloagă, fiind neproductivă, iar pe diferența de teren au fost puși în posesie cetățenii care aveau lipsă teren.

Despre persoanele a căror hotărâri judecătorești au fost modificate, martora a precizat că doar doi au beneficiat de terenuri preluate de la ADS, ceilalți deținând terenurile conform actelor de proprietate.

Despre numitul a arătat că avea o suprafață de teren de 0,5 ha, obținută prin hotărâre judecătorească, acest teren fiind scos din domeniul public; că inculpatul s-a folosit de sentința civilă a lui, pentru a scoate teren din domeniul public, și că acest cetățean nu a fost pus în posesie cu suprafața cuvenită, în timpul mandatului inculpatului. Ulterior, a fost pus în posesie, iar acesta a procedat la vânzarea terenului respectiv. În acest sens, a precizat că ea a cumpărat suprafața de teren respectivă, pe care o deține și în prezent. După ce s-a întors de la prefectură, inculpatul a spus că trebuie să se întocmească un tabel și o documentație care să justifice o suprafață de 23 ha, întrucât aceasta fusese repartizată comisiei Moara pentru a fi scoasă din domeniul public al statului.

În acest sens, martora a arătat că în luna mai a fost emisă o hotărâre de guvern nr. 460, prin care se scotea din domeniul public al statului o anumită suprafață de teren. După emiterea acestei hotărâri s-au întocmit tabelele despre care a făcut vorbire anterior. Deși inițial i se spusese că pentru comisia comunală Moara s-a atribuit o suprafață de 23 ha, ulterior revenind de la prefectură, inculpatul i-a arătat un tabel nominal pe care i-a spus că trebuie să-l semneze, întrucât nu are timp de comentarii. Astfel, pe acel tabel a văzut că era trecută suprafața de 28 ha, însă nu a reținut și numele cetățenilor înscriși pe acel tabel. Când a întrebat de ce este trecută suprafața de 28 ha și de ce tabelul este atât de scurt și nu sunt evidențiați toți cetățenii, inculpatul i-a răspuns că oficialitățile ADS trebuia să plece la B și va explica când se va întoarce. Ulterior, i-a spus că diferența de 5 ha reprezenta o suprafață de teren neproductiv, pe care stațiunea o avea în posesie, fără a obține vreun beneficiu și pentru a dori ca Stațiunea să scape de acest teren. A mai arătat că inculpatul nu a participat la puneri în posesie, dar le dădea dispoziții în acest sens.

La rândul său, martorul - audiat în instanță la fila 54 dosar, precizând că menține declarația dată la urmărire penală, arată că nu s-a ocupat de probleme legate de fondul funciar, că în calitate de viceprimar avea alte atribuții; că nu a cunoscut de faptul că inculpatul i-ar fi delegat atribuții legate de fondul funciar, că nu a întocmit nici o documentație de fond funciar.

A mai precizat martorul, că dosarele cuprinzând documentația pentru terenurile persoanelor care aveau calitatea de acționari la erau depozitate în Biroul agricol, că el a ținut evidența persoanelor ce erau acționari la și aveau terenuri cu de apă; că a participat la puneri în posesie efective a terenurilor doar când primea dispoziții verbale de la inculpat; că avea calitate de membru al comisiei de fond funciar; că inculpatul nu a organizat ședințe ale comisiei comunale; că tabelul cu suprafața de 28,07 ha teren a fost semnat și de el,; că, în urma scoaterii terenului de la ADS, el a primit o suprafață de 0,82 ha teren la care ar fi fost îndreptățit, respectiv 0,50 ha după bunicul său, iar 0,32 ha după socrul lui.

În cauză a fost audiat și martorul, declarația acestuia coroborându-se cu cea dată în faza de urmărire penală.

Inculpatul arată că avea calitate de primar al comunei Moara și de președinte al comisiei de fond funciar Moara; că nu era din localitate, și că nu cunoștea familiile din comună, gradele de rudenie dintre acestea, motiv pentru care a mandatat pe viceprimarul să îndeplinească sarcinile ce reveneau președintelui comisiei de fond funciar; că între el și inginera a intervenit un incident în cursul anului 2001; că mai multor cetățeni ai comunei Moara li se reconstituiseră dreptul de proprietate pentru terenuri de la, acei cetățeni fiind acționari la stațiune; că a dorit să clarifice situația juridică a terenurilor, angajaând uns expert topo care să efectueze măsurători.

Analizând actele și probele administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație:

Inculpatul a avut calitatea de primar ales al comunei Moara, județul S în perioada 2000-2004; prin urmare, el îndeplinea și funcția de președinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar, perioadă în care viceprimar al comunei a fost învinuitul. În cadrul aceleiași autorități publice, erau angajate numitele și, aceste două persoane făcând parte din aceeași comisie locală de aplicare a legii fondului funciar.

Primăria la care erau angajați cei patru era o autoritate publică în accepțiunea art. 145 Cod penal și în conformitate cu prev. art.147 Cod penal, aceștia erau funcționari publici, întrucât exercitau permanent sau temporar, cu ori titlu indiferent cum au fost investiți, o însărcinare de orice natură în serviciu uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 Cod penal.

Acest tabel a fost înaintat de către inculpatul, Prefecturii județului S, Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S și în baza sa s-a încheiat protocolul de delimitare a suprafeței de 28,07 ha între Agenția Domeniului Statului, reprezentată de ing., asistată de un reprezentant al S și S și inculpatul - primar al comunei Moara.

Din declarațiile martorilor, rezultă că aceștia au obținut în instanță, în contradictoriu cu Stațiunea de Cercetări Agricole S, dreptul de proprietate pentru suprafețele de 0,25 ha teren, respectiv 0,76 ha teren, cu care de altfel, au fost puși în posesie, că ei nu stăpânesc în plus nici o altă suprafață, și că nu au cunoștință dacă, pe baza documentelor predate de ei la primărie pentru a fi puși în posesie, s-au luat terenuri în plus.

Martorul, deși acesta declară că inculpatul ar fi cumpărat terenul de la el, contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5689 din 28 septembrie 2004, demonstrează că imobilul a fost achiziționat de numita, care, la rândul ei, l-a înstrăinat ulterior.

În același sens sunt și susținerile martorilor, și, care precizează că li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenuri în suprafață de 0,26 ha, un hectar, 1, 85 ha, respectiv 0,65 ha teren, că în prezent ei țin aceste terenuri, și nu au alte suprafețe în plus față de cele cuvenite prin acte.

Cât privește depoziția martorei, fiica lui, prima instanță a apreciat-o ca fiind subiectivă.

Astfel, aceasta afirmă că mamei sale i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren în suprafață de 0,75 ha, pe care l-a vândut în anul 1995, după rămânerea definitivă a hotărârii de reconstituire, și că în anul 2002, inculpatul ar fi transmis numitei, că actele pe care le deține în legătură cu terenul, nu ar fi în regulă.

A reținut prima instanță că este puțin probabil ca, la un interval de 7 ani după efectuarea unei asemenea tranzacții imobiliare, acest aspect să nu fie cunoscut, căci era în interesul lui să declare acest lucru, pentru a nu mai plăti impozit; apoi, dacă într-adevăr inculpatul ar fi semnalat așa zise nereguli în actele de proprietate ale lui, și dacă nu știa de înstrăinarea imobilului, în momentul în care martora a mers la primărie să rezolve această situație, ar fi trebuit să-l anunțe pe inculpat despre aceste aspecte. Dacă ar fi procedat așa, atunci cum se explică faptul că totuși, inculpatul a reținut originalul actului de proprietate; și dacă într-adevăr, s-a înstrăinat terenul de 0,75 hectare de către mama martorei, cum se explică faptul că aceasta se mai afla în posesia exemplarului original al acestuia.

De asemenea, instanța a surprins o certitudine maximă în declarația martorului, atunci când acesta afirmă fără dubiu, că modificarea suprafețelor de teren ce reveneau martorilor menționați mai sus, au fost efectuate cu ajutorul mașinii de scris de la primărie, fără însă a aduce în sprijinul acestei afirmații, și alte dovezi.

Apoi, depoziția martorului nominalizează persoane aflate în grad de rudenie cu martora și cu numitul, ca fiind printre cetățenii care ar fi beneficiat de terenuri scoase din domeniul public al statului.

Nici unul din martorii audiați, atât în cursul urmăririi penal, cât și în fața instanței, nu confirmă că ar fi predat hotărârile judecătorești către inculpat. De altfel, depozițiile acestora sunt în sensul că inculpatul nu se deplasa în teren niciodată pentru a participa la punerile în posesie, și că inginerul agricol era cel care deținea întreaga documentație de fond funciar, și care participa efectiv la punerile în posesie.

Cât privește documentația privitoare la suprafața de 28,07 ha teren, așa cum a fost evidențiată în tabelul nominal cuprinzând pe cei 7 cetățeni menționați mai sus, instanța reține următoarele aspecte:

Prin aportul tehnico-științific efectuat în faza de urmărire penală, s-a constatat că "cifrele care reprezintă suprafețele de teren de pe exemplarele xeroxate au fost dactilografiate cu mașina de scris marca " ", seria -, din biroul secretarului și secretariat a Primăriei comunei Moara, județul S".

Această expertiză confirmă, într-adevăr, că hotărârile judecătorești aparținând celor 7 cetățeni au fost falsificate, în maniera descrisă în lucrare.

A reținut instanța că ceea ce nu se confirmă însă, prin acest mijloc de probă, este că autorul falsului ar fi inculpatul.

Din această perspectivă, sunt relevante depozițiile martorilor care au lucrat în primărie, și care relevă că în instituție existau trei mașini de scris, la care aveau acces aproape toți angajații instituției.

Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere și dispoziția 11 din 18 aprilie 2002, prin care inculpatul dispunea delegarea atribuțiilor specifice comisiei de fond funciar, în sarcina numitului, viceprimar al comunei, specificându-se că acesta răspunde de funcționarea în condiții corespunzătoare, a instituției amintite, de modul de atribuire a titlurilor de proprietate și de punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, actul fiind vizat pentru legalitate, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. 1 din Legea 215/2001, așa cum rezultă de pe verso - ul actului.

În asemenea context, instanța a apreciat că este subiectivă declarația martorului, atunci când arată că nu s-a ocupat de probleme legate de fondul funciar, că în calitate de viceprimar avea alte atribuții; că nu a cunoscut de faptul că inculpatul i-ar fi delegat atribuții legate de fondul funciar, că nu a întocmit nici o documentație de fond funciar.

Dacă lucrurile ar fi stat așa, atunci cum se explică răspunsul dat de acesta, prin care declară că nu are dosarul solicitat, presupunând că se află la secretar, dat chiar pe nota internă nr. 2203 din 1 august 2002, prin care inculpatul solicita acestui martor, registrul privind înregistrarea cererilor la legea fondului funciar, nota fiind semnată și de consilierul juridic.

Este de observat că pe acest înscris este făcută o mențiune olografă, care relatează că destinatarul actului a primit un exemplar de pe act, și că nu are dosarul solicitat, precizând că presupune că este la secretar.

Asemenea aspecte sunt de natură a crea dubii în legătură cu persoana care a comis falsurile constate prin raportul de expertiză. Cum orice dubiu profită inculpatului, și cum în conformitate cu prevederile art. 66 Cod procedură penală și art. 68 ind. 1 Cod procedură penală, în cauză nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, tribunalul a apreciat că în speță nu s-a demonstrat că inculpatul a fost cel care a comis falsurile din hotărârile judecătorești reținute în actul de sesizare al instanței, astfel încât a dispus achitarea pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Cât privește infracțiunea de fals intelectual, aceasta este incriminată prin art. 289 Cod penal, care face vorbire despre falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Din această perspectivă, tribunalul a reținut în primul rând, că martora declară că nu-și amintește cui aparținea scrisul de pe ciornă.

Prin urmare, nu s-a demonstrat cine a scris acea ciornă. Chiar dacă inculpatul ar fi scris-o, este de observat că ea conținea datele din hotărârile judecătorești ce erau falsificate; întrucât în cauză nu s-a demonstrat că inculpatul este autorul falsului material în înscrisuri oficiale, respectiv din cele 7 hotărâri judecătorești, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul nu avea cunoștință despre faptul că datele furnizate de el ar fi fost nereale.

Pe de altă parte, instanța a reținut că în sarcina inculpatului se impută întocmirea unei în fals; ori, ciorna nu este un înscris oficial în sensul prevăzut de codul penal.

Chiar dacă s-ar reține că ciorna respectivă cuprindea date false, cât timp inculpatul nu avea știință de acest aspect, nu se poate reține împrejurarea că inculpatul este cel care a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori a omis cu știință să insereze unele date sau împrejurări.

De altfel, martorii relatează că tabelul, semnat de inculpat, în calitate de primar, de - viceprimar și de - membru al comisiei de fond funciar și inginer agricol, a fost prezentat, împreună cu documentația aferentă, de mai multe ori la Comisia Județeană, că a fost avizat de organele abilitate, respectiv de Agenția Domeniilor Statului și de Oficiul de Cadastru, de.

În acest context, tribunalul achitat inculpatul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, în sensul că fapta n-a fost săvârșită de acesta.

Infracțiunea de uz de fals, prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, este definită de legiuitor ca fiind folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Prima instanță a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni: în cauză nu există probe care să demonstreze că inculpatul știa despre faptul că hotărârile judecătorești au fost falsificate în legătură cu suprafețele ce au fost reconstituite persoanelor enumerate în titlu.

Nu are relevanță că inculpatul, în calitate de primar, a depus documentația, respectiv tabelul cu hotărârile aferente, la organele abilitate, la Comisia Județeană.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din declarațiile martorilor, această documentație a fost avizată de organele abilitate.

De altfel, și ceilalți martori audiați, inclusiv arată că s-au întocmit mai multe tabele vizavi de hotărârile judecătorești și titlurile de proprietate și au fost înaintate comisei județene, pentru competentă verificare.

Apoi, nu s-a demonstrat în cauză, că inculpatul a urmărit producerea unor consecințe juridice.

Toți martorii confirmă că inculpatul nu era din comună, că astfel nu avea vreun interes de a obține teren pentru el sau vreo persoană din familia lui, sau alte bunuri.

Așa fiind, în cauză tribunalul a dispus achitarea inculpatului, n baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Referitor la infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, instanța a reținut că în cauză nu s-a demonstrat că inculpatul ar fi determinat, cu știință, pe vreunul din funcționari, să întocmească în fals, documentația cu tabelul.

Este de observat că martorii audiați relevă că au semnat fiecare în parte acel tabel. Nici actul de sesizare nu descrie care ar fi fost maniera de acțiune a inculpatului, și nici din probe nu rezultă un asemenea aspect.

Faptul că inculpatul ar fi solicitat celorlați, respectiv viceprimarului și inginerei, să semneze mai repede tabelul, că se grăbește să ajungă la Prefectură, întrucât cei de acolo trebuie să ajungă la B, nu prezintă importanță din această perspectivă.

Această împrejurare demonstrează doar graba în care se afla inculpatul, însă nu este în măsură să probeze cum a determinat inculpatul, cu știință, întocmirea în fals, din culpă, a tabelului cu cele 7 nume de cetățeni sau cum a determinat pe vreunul din membrii comisiei, să efectueze falsuri pe hotărârile judecătorești.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, la nivelul laturii subiective, impunându-se achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală sub aspectul comiterii infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 al. 2 rap. la art. 289 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Martorul arată că în perioada 2001 - 2005 fost director general la Oficiul de Cadastru; în legătură cu cele 7 sentințe, precizează că au fost centralizate într-un tabel, documentația fiind înaintată către ADS B; că tabelul a fost întocmit de către comisia comunală de fond funciar Moara, că tabelul a fost vizat de Oficiul de cadastru; că prin acest protocol, s-a făcut doar delimitarea suprafeței de 28,07 ha, urmând ca punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate să se facă după primirea procesului - verbal de predare - primire din partea ADS

Coroborând aceste declarații, prima instanță a reținut că prin acel protocol s-a făcut doar operațiunea de delimitare a suprafeței totale de 28,07 ha teren, care nu a fost predată efectiv, punerea în posesie urmând a se face după primirea procesului - verbal de predare - primire din partea ADS

Ori, în asemenea împrejurări, nu se poate vorbi despre existența vreunui prejudiciu, a cărui întindere a fost stabilită în mod cert.

Față de aceste împrejurări, tribunalul a apreciat că se impune achitarea inculpatului și pentru această infracțiune, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

Întrucât, în cauză nu s-a demonstrat existența prejudiciului, prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de Agenția Domeniilor Statului.

A dispus anularea copiilor falsificate ale sentințelor civile, respectiv: nr. 6875/13.11.1996 a Judecătoriei Suceava, nr. 3063/29.04.1996 a Judecătoriei Suceava, nr.3555/21.04.1994 a Judecătoriei Suceava, nr.4348/13.05.1993 a Judecătoriei Suceava, nr. 2139/20.04.1999 a Judecătoriei Suceava, nr.1933/30.05.2001 și nr. 8241/02.12.1997 a Judecătoriei Suceava.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, arată că prima instanță a dispus achitarea inculpatului considerând că unele fapte le-a săvârșit fără vinovăție, ignorându-se faptul că:

- inculpatul a fost singura persoană care a avut acces la întreaga documentație și care fost falsificată doar când a fost el;

- inculpatul nu a permis niciunui alt membru al comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar să aibă acces la documentația de reconstituire a dreptului de proprietate, punându-le la dispoziție doar unele;

- a fost interesat de activitatea de reconstituire a dreptului de proprietate, el deplasându-se personal la toate celelalte autorități cu atribuțiuni în această activitate;

- a fost interesat de scoaterea din proprietatea statului a unei suprafețe de teren mai mare, aspect ce este confirmat indubitabil de activitatea pe care a desfășurat-o ulterior, în sensul că a transmis către persoanele îndreptățite, în deplină proprietate doar suprafețele de teren pe care aceștia le aveau în hotărârile judecătorești, deși din documentația pe care o avea asupra sa altele erau suprafețele de teren ce trebuiau transmise în proprietate și a urmărit dobândirea în proprietate privată a suprafețelor de teren reconstituite, obținând de la unul dintre proprietari prin mijloace dolosive suprafața de teren.

Toate aceste argumente susțin faptul că inculpatul a cunoscut că documentele ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate sunt false, întrucât chiar el le-a falsificat și le-a folosit în scopul obținerii pentru sine, în mod nemeritat, a unor suprafețe de teren agricol.

Relevant este și faptul că pentru a șterge urmele infracțiunii, a urmărit ulterior obținerea în proprietate a suprafețelor de teren agricole redobândite de către foștii proprietari pentru a nu se mai cunoaște cu exactitate suprafețele de teren ieșite din proprietatea statului român, urmând ca întreaga proprietate obținută prin fraudă să ajungă în patrimoniul său privat.

Trecerea unei suprafețe mai mari de teren decât cea reală din domeniul public al statului în domeniul privat, în baza unei documentații întocmite în fals, a creat un prejudiciu Administrației Domeniului Statului. Pe acest considerent, apreciază parchetul că în mod nejustificat instanța de judecată a dispus respingerea acțiunii civile formulată de către Administrația Domeniului Statului.

Referitor la anularea documentelor falsificate, instanța de judecată a dispus doar anularea hotărârilor judecătorești falsificate, însă fără a dispune și anularea tabelului nominal în care erau menționate cele 7 persoane cărora li s- recunoscut/reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâri judecătorești.

Pentru aceste motive, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 278 din 30.10.2009 a Tribunalului Suceava și pronunțarea unei decizii legale și temeinice.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și în conformitate cu art. 371, 378 Cod procedură penală, curtea constată că apelul este întemeiat, însă pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, dând justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

În anul 2001, Prefectura jud. S, ca autoritate cu atribuțiuni în aplicarea Legii fondului funciar, a convocat conducerile primăriilor Moara, Șcheia, și, conducerea ADS și Stațiunii de Cercetări Agricole S, aducându-le la cunoștință faptul că s-au produs erori cu ocazia inventarierii terenurilor din domeniul public, întrucât au fost incluse acolo și terenuri ale cetățenilor. S-a cerut cu această ocazie întocmirea unor situații cu terenurile deținute de cetățeni și care se regăsesc în perimetrul stațiunii.

Ca urmare a acestei întâlniri, inculpatul, în calitate de primar al comunei Moara, a solicitat martorilor și u întocmirea unor situații privind titlurile de proprietate și sentințele civile ale cetățenilor care dețin teren aflat în perimetrul

S-a întocmit un tabel în acest sens și în care erau nominalizate 23 persoane, care potrivit titlurilor de proprietate și a hotărârilor judecătorești, dețin suprafață de 23,87 ha. (52) și un tabel în care erau menționate mai multe persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la (53).

Aceste tabele au fost transmise la Prefectul jud. S, de către inculpat, care a gestionat rezolvarea acestei probleme de scoatere a terenului din patrimoniul ADS potrivit HG nr. 460/2002.

Ulterior întocmirii acestei situații, inculpatul a solicitat martorei întocmirea unui tabel cu un număr de 7 cetățeni, respectiv, și, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 28,07 ha. teren, înmânându-i în acest sens o ciornă. Susține martora că la acel moment nu a cunoscut faptul că suprafețele de teren au fost modificate, iar tabelul a fost semnat în aceeași zi de inculpat, și și de ea, care a semnat în locul secretarului.

În baza acestui tabel s-a încheiat protocolul de delimitare a suprafeței de 28,07 ha teren din ADS - S și inculpat în calitate de primar al comunei Moara.

La data de 13.12.2003 ADS a predat Primăriei com. Moara pe baza tuturor situațiilor întocmite de comisia comunală de aplicare a Legii 18/1991 o suprafață de 84,42 ha. teren.

Din concluziile raportului de expertiză tehnico-științifică (228-231 ) rezultă că cifrele care reprezintă suprafețele de teren de pe exemplarele xeroxate ale hotărârilor judecătorești au fost dactilografiate cu mașina de scris marca " " seria - din biroul secretarului Primăriei com. Moara (deci distinct de biroul inculpatului).

Din declarațiile martorilor care au lucrat în primărie rezultă că la mașina de scris aveau acces mai multe persoane, printre care secretarul, referenții și, plus ceilalți angajați ai instituției.

În condițiile în care nu s-a demonstrat fără echivoc că inculpatul a falsificat cele 7 hotărâri judecătorești în care ar fi incluse alte suprafețe de teren la care erau îndreptățite persoanele menționate, este corectă concluzia primei instanței, în sensul că nu inculpatul este autorul, soluția de achitare fiind așadar corectă.

Cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 289 al. 1 Cod penal, Curtea constată că în speță nu sunt întrunite elementele ei constitutive.

Din depoziția martorei rezultă că inculpatul a întocmit pe o ciornă tabelul ulterior dactilografiat de aceasta. Atâta vreme cât inculpatul nu avea cunoștință că datele inserate în tabel nu corespund realității, nu se poate concluziona că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.289 al.1 Cod penal, deoarece lipsește intenția infracțională ce caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, impunându-se în consecință schimbarea temeiului juridic al achitării din cel prevăzut de art. 10 lit. c în art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Pentru considerentele de mai sus, alături de cele reținute de prima instanță, curtea constată că soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 Cod penal și art. 31 al. 2 rap. la art. 289 al. 1 Cod penal este legală și temeinică, în condițiile în care nu s-a dovedit că inculpatul știa faptul că hotărârile judecătorești sunt falsificate și că ar fi determinat pe vreunul dintre funcționari să întocmească în fals tabelul. Dealtfel, martora arată că la data dactilografierii tabelului, nu avea cunoștință de faptul că suprafețele de teren menționate în hotărârile judecătorești au fost modificate.

A susținut Parchetul că inculpatul a falsificat întreaga documentație în momentul în care a ajuns în posesia lui, nepermițând accesul la aceasta vreunui alt membru al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar. A transmis persoanelor îndreptățite doar suprafețele de teren pe care aceștia le aveau în hotărârile judecătorești, urmărind dobândirea suprafețelor de teren reconstituite, obținând chiar de la unul din proprietari prin mijloace dolosive suprafețe de teren. Toate aceste susțineri sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză.

Faptul că inculpatul a avut la îndemână toată documentația pe care ulterior a depus-o la Prefectura jud. S nu conduce, în lipsa unor probe certe în acest sens, în mod automat la concluzia că el este autorul falsurilor. Potrivit depozițiilor martorilor, această documentație a fost avizată de organele abilitate după efectuarea unor verificări prealabile.

Cât privește scopul urmărit de inculpat și care în opinia parchetului ar fi să-și procure suprafețe de teren, nu rezultă din vreo dovadă existentă la dosar că el ar fi avut vreun interes în acest sens.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, este real că prin falsificarea hotărârilor judecătorești s-a urmărit scoaterea din domeniul public a suprafețelor de teren inserate în plus față de cele cuvenite celor 7 persoane, însă cel care a avut în vedere producerea rezultatului socialmente periculos, prin inducerea în eroare a comisiei județene, nu s-a dovedit că ar fi fost inculpatul, el înaintând doar actele în conformitate cu atribuțiile de serviciu. Așadar, soluția de achitare în conformitate cu dispozițiile art.10 lit.c Cod procedură penală este corectă.

Cu privire la latura civilă a cauzei, dispozițiile art.14 al. 3, 346 Cod procedură penală prevăd ca modalitate principală de soluționare a acțiunii civile repararea în natură prejudiciului cauzat și numai în măsura în care aceasta nu mai este posibilă, prin plata unei despăgubiri bănești.

Or, urmare a anulării înscrisurilor falsificate și având în vedere că în realitate terenurile nu au fost niciodată încredințate în proprietate persoanelor menționate în hotărârile judecătorești, nu se poate vorbi despre o pagubă în patrimoniul părții civile.

Se impune însă a se anula tabelul întocmit de Comisia comunală da aplicare a Legii fondului funciar Moara în care sunt menționate cele 7 persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârile judecătorești modificate pentru suprafața totală de 28,07 ha teren, întrucât acesta conține mențiuni nereale.

Față de considerentele de mai sus, alături de cele reținute de prima instanță, curtea, în temeiul art.379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul, va desființa în parte sentința penală și în rejudecare în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală (în loc de art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală) va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.289 alin.1 Cod penal.

Va anula tabelul nominal întocmit de Comisia comunală da aplicare a Legii fondului funciar Moara în care sunt menționate cele7 persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârile judecătorești modificate pentru suprafața totală de 28,07 ha teren

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, art.3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocați care acordă asistență juridică în materie penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței penale nr.278 din data de 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.

Desființează în parte sentința penală. mai sus-menționată și în rejudecare:

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală (în loc de art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală) achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 alin.1 Cod penal.

Anulează tabelul nominal întocmit de Comisia comunală da aplicare a Legii fondului funciar Moara în care sunt menționate cele 7 persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârile judecătorești modificate pentru suprafața totală de 28,07 ha teren.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu se va avansa din fondurile MJ către Baroul Suceava.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru partea civilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2010.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.

Jud. fond

Dact.

3 ex./24.02.2010

Președinte:Acsinte Viorica
Judecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Suceava