Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 71/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținerea măsurii arestării preventive -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr.71
Ședința publică din 08 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ghetner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 28.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat -, care substituie pe avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Inculpatul prezent, prin apărător ales, arată că înțelege să-și retragă recursul declarat, context în care instanța procedează la consemnarea susținerilor acestuia în proces verbal separat la dosar.
Față de poziția procesuală adoptată de inculpat, avocat - solicită a se alua act de retragerea recursului.
Procuror pune concluzii de retragere a recursului declarat de inculpat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se lua de retragerea recursului.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 28.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-au respins, ca nefondate, cererile formulate de inculpații și, prin apărătorul lor ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală. rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea 678/200l (cu modificările și completările ulterioare), cu aplic. art.41 alin. 2. pen. și trafic de minori, faptă prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/200l (cu modificările și completările ulterioare), toate cu aplic. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală. rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului,trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: "constituirea unui grup infracțional organizat", faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, faptă prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/200l (cu modificările și completările ulterioare) cu aplic. art.41 alin. 2. pen. și "trafic de minori", faptă prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001 (cu modificările și completările ulterioare), cu aplic. art. 41 alin. 2. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen.
În temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că rin p. rechizitoriul MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava nr. 97 D/P/2009 din 14.12.2009, au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, printre care și inculpatul:
1.,pentru săvârșirea infracțiunilor de:
constituirea unui grup infracțional organizat,faptă prev. și ped. deart. 7 alin. 1 din Legea 39/2003, constând în aceea că de la începutul anului 2006, acesta împreună cu fiii săi inc., inc., inc. și inc. a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunii de"trafic de persoane"și "trafic de minori".
trafic de persoane, faptă prev. și ped. deart. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea 678/200l(cu modificările și completările ulterioare),cu aplic. art.41 alin. 2. pen.constând în aceea că în perioada 2000 - 2009 acesta a recrutat, cazat sau primit mai multe persoane, prin amenințare, violență, răpire sau profitând de starea în care se afla acea persoană, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei și la comiterea de furturi, și
trafic de minori, faptă prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/200l (cu modificările și completările ulterioare) constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2008, inc., zis "" l-a recrutat, transportat și găzduit la locuința sa pe minorul G în scopul exploatării acestuia prin obligarea la practicarea cerșetoriei, toate cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.
În cursul urmăririi penale, față de inculpatul s-au luat următoarele măsuri preventive:
Prin ordonanța de reținere nr. 97D/P/2009 din data de 01 octombrie 2009, ora 10:20, s-a dispus reținerea inculpatului, pe o perioadă de 24 de ore, până la ora 10:20 din data de 02 octombrie 2009, iar la data de 01.10.2009, propunerea - Serviciul Teritorial Suceava de arestare preventivă a inculpatului menționat a fost admisă de Tribunalului Suceava - Secția penală, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 01 octombrie 2009, cât și emiterea mandatul de arestare nr. 64A/01.10.2009, măsură prelungită ulterior, succesiv, de
Tribunalul Suceava - Secția Penală, prin încheierile nr. 240PA/27.10.2009 și nr. 261PA/24.11.2009, confirmate de instanța de control judiciar, până la data de 18 decembrie 2009 inclusiv.
La termenul de judecată din data de 15.12.2009, s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, iar Tribunalul Suceava, în baza art.300/1 alin.1 Cod procedură penală, constatând legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații și, a menținut-o în temeiul art.300/1 alin.3 Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpați, potrivit art. 3002Cod procedură penală, Tribunalul a constatat prin încheierea atacată că aceasta este legală și temeinică.
În cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.143, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar și cazul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143. Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe (directe) și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art. 681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: declarațiile părților vătămate din care rezultă modul în care acestea au fost racolate, cazate și obligate la practicarea cerșetoriei, declarațiile martorilor, procesele verbale de prezentare după recunoașterea după planșe fotografice, coroborate cu declarațiile inculpaților.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, sunt edificatoare declarațiile fraților, care se coroborează cu procesele verbale de recunoaștere după planșa foto și cu rapoartele de evaluare psihologică ale acestora. De asemenea, susținerile fraților sunt susținute și de cele constatate cu ocazia supravegherilor efectuate, consemnate în procese - verbale însoțite de planșa foto (vol. 4). În același sens sunt și declarațiile părții vătămate, toate mijloacele de probă enumerate fiind susținute și de conținutul interceptărilor telefonice efectuate.
Privitor la obligarea victimelor și să cerșească în Polonia, indiciile rezultă din însăși declarația părții vătămate, coroborată cu procesele - verbale privind intrările și ieșirile din țară ale celor implicați. De altfel, inculpatul a recunoscut deplasarea în Polonia și nu a putut indica în mod verosimil scopul în care cei doi ( și ) i-au însoțit.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, a reținut prima instanță ca fiind edificatoare declarația persoanei traficate, G ( 144 vol. 2), coroborată cu raportul de evaluare psihologică a acestuia ( 147 vol. 2), precum și cu recunoașterile după planșa foto - atât a inculpatului și a coinculpaților și, cât și a persoanelor ce s-a susținut că ar fi traficate de către aceștia. Din declarațiile părților vătămate și, coroborate cu procesele - verbale de recunoaștere după planșa foto, rezultă că numitul, poreclit "" chiar de către inculpat, cerșea pentru zis.
De asemenea, s-au avut în vedere și indiciile referitoare la contribuția inculpatului la activitatea infracțională a celorlalți membrii ai familiei sale: inculpatul a fost recunoscut atât de (tatăl persoanei traficate ) cât și de către ca fiind printre cei care i-au agresat în momentul în care au încercat să recupereze copiii "cazați" la fam..
Susținerea inculpaților că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția acestora este contrazisă de probele administrate în cursul urmăririi penale, din care reiese presupunerea rezonabilă că aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Însă, conturarea exactă a vinovăției sau nevinovății inculpaților urmează a se realiza după administrarea probelor în cursul cercetării judecătorești, fapt pentru care în această fază instanța nu poate și nu trebuie să se pronunțe asupra vinovăției acestora, ci numai să verifice dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă penală, așa cum prevede art. 143 Cod procedură penală.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, acestea sunt mai mari de 4 ani, astfel că este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 al.1 lit. f) teza a I-a Cod procedură penală.
Totodată, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, condiție prev. de art. 148 alin. 1 lit. teza a II a Cod de procedură penală.
În concret, instanța de fond a avut în vedere că inculpații, împreună și cu ceilalți coinculpați, au acționat cu precădere asupra unor persoane minore sau chiar cu consimțământ ce pare a fi viciat, lipsite de sprijinul familiei și al societății, incapabile de a-și da seama de semnificația faptelor lor și care astfel prezentau o vulnerabilitate deosebită față de acțiunile ilicite, o rezistență redusă la formele de constrângere (fizică sau morală), iar eventualitatea ca familia să se intereseze de soarta lor era de asemenea redusă. În concluzie, acțiunile inculpaților s-au îndreptat tocmai împotriva unor categorii sociale defavorizate și față de care un elementar simț umanitar impune acordarea de sprijin sau chiar compasiune. De aceea, s-a apreciat că în situația lăsării inculpaților în libertate aceștia ar putea fi tentați ca exploatând starea de nevoie și vulnerabilitatea altor persoane, în special minori fără adăpost sau ocrotire din partea familiei, să săvârșească alte asemenea infracțiunii. Această concluzie reiese și din aceea că inculpații nu au o activitate legală din care să realizeze veniturile necesare traiului. Totodată, din comportamentul inculpaților se poate trage presupunerea rezonabilă că dacă aceștia ar fi lăsați în acest moment în libertate ar putea săvârși și alte fapte penale.
S-a mai avut în vedere de prima instanță că în aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpaților nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpații sunt părți, iar reacția colectivității cu privire la faptele de care sunt învinuiți inculpații nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptelor de care este învinuit, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
Ca urmare, pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpații să comită o nouă infracțiune, în sensul că nu este necesar a se dovedi că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale acestora, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat, că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpaților, de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care astfel de persoane ar fi cercetate și judecate în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
În condițiile în care probele sau indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații împreună și cu coinculpații, și au pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunii de "trafic de persoane" și "trafic de minori", este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale. Lăsarea în libertate a inculpaților, în condițiile în care faptele săvârșite de ei au produs o rezonanță socială negativă, creând temerea în rândul comunității în general și în special a persoanelor care au întreținere copii minori, că ar putea fi victime ale unor asemenea fapte, ar fi de natură să sporească sentimentul de insecuritate al cetățenilor.
Având în vedere consecințele produse (recrutarea, transportarea, cazarea sau primirea de persoane prin diferite forme de constrângere sau profitând de situația în care se află, în scopul exploatării victimelor prin obligarea acestora la practicarea cerșetoriei sau comiterii de furturi), a modului organizat de operare și a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, a reținut tribunalul că activitatea infracțională a inculpaților prezintă un pericol concret deosebit de ridicat la adresa ordinii publice.
Motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și în prezent, întrucât raportat la faptele presupuse a fi săvârșite de inculpați starea de pericol se menține o perioadă mai lungă de timp, mai ales datorită impactului acestora asupra opiniei publice, ce nu poate dispărea la numai câteva luni de la săvârșirea acestora. În plus, pentru persoanele traficate, în special pentru minorii în cauză, starea de temere că ar putea fi iar subiecți ai unor asemenea infracțiuni subzistă. De asemenea, din probele administrate în cauză se poate trage presupunerea rezonabilă că și în prezent persistă pericolul social pentru ordinea publică, adică riscul ca inculpații odată lăsați în libertate să continue presupusa activitate infracțională.
De aceea, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent.
Privitor la cererea inculpaților și, prin apărătorul lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, prima instanță a considerat că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă și nu este în măsură de a înlătura pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestora, întrucât presupusa lor activitatea infracțională s-a desfășurat chiar în localitatea de domiciliu a acestora, loc unde s-au produs consecințele sociale ale infracțiunilor de care sunt acuzați aceștia, ceea ce înseamnă nu doar că inculpații ar putea fi tentați să săvârșească alte infracțiuni, ci și faptul că lăsarea lor în libertate ar avea o rezonanță socială negativă chiar la locul săvârșirii infracțiunilor.
De asemenea, nici exercitarea controlului judiciar prin interzicerea legăturilor cu ceilalți inculpați nu poate fi aplicată în speță întrucât aceștia fac parte din aceeași familie și au același domiciliu.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, presupune ca o asemenea măsură, față de pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpaților, să fie suficientă pentru a crea presupunerea rezonabilă că poate fi înlăturat un asemenea pericol. Prin urmare, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea măsurii prevăzute de art. 145 Cod procedură penală nu poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și eliminarea pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl va reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, motiv pentru care tribunalul a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs la data de 29.01.2010 inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac ce a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr.48 din 01.02.2010 a Curții de APEL SUCEAVA.
Împotriva aceleiași încheieri a declarat recurs la data de 03.02.2010 (data ștampilei poștei de pe plic) inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac pe care acesta a înțeles să și-o retragă, la acest termen de judecată.
Având în vedere poziția procesuală adoptată de inculpatul recurent, cât și dispozițiile art. 3854alin.2 rap. la art. 369 alin.1 Cod procedură penală, Curtea urmează a lua act de retragerea recursului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Ia act că inculpatul, și-a retras recursul împotriva încheierii de ședință din 28.01.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. nr-.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
3ex/08.02.2010
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Cheptene Micu Diana, Ghetner
