Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub
control judiciar -
R M N
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA nr. 72
Ședința publică din 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 13 octombrie 1976, în orașul S, jud. B, în prezent arestat în Arestul IPJ B, împotriva încheierii din 4 februarie 2010 Tribunalului Botoșani.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedura completă.
Se face referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind inculpatul recurent, precizează că înțelege să dea o nouă declarație în această fază procesuală, context în care se procedează la audierea sa, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, cu referire expresă la faptul că ceea ce va declara va putea fi folosit atât în favoarea, cât și în defavoarea lui, susținerile sale fiind consemnate în scris, în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii formulate. Arată că inculpatul dorește să-și asigure o mai bună apărare, existând garanția că se va prezenta la termenele de judecată stabilite de instanță, astfel încât apreciază că se impune admiterea recursului formulat.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și de menținere a încheierii ca legală și temeinică, apreciind că cererea formulată excede cadrului legal prevăzut de disp. art. 1602Cod pr.penală.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, întrucât este nevinovat.
Declarând închise dezbaterile, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr- la data de 3 februarie 2010 inculpatul, cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin.1, 3 Cod penal, a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar pentru a-și putea produce probe în apărare, considerându-se nevinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat. A mai motivat că are 3 copii minori lăsați în grija soției, care nu realizează venituri și nu are nici o sursă de venit.
Prin încheierea de ședință din 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pentru liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 15.10.1976 în orașul S, jud. B, cu domiciliul în sat,-, com. jud.B, posesor al seria - nr.- eliberată de.S, jud.B, CNP -, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de "viol", prev.și ped. de art.197 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 130 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin Ordonanța din 02 noiembrie 2009, dată în dosarul nr.1428/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de viol" prev. și ped. de art.197 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal, constând în aceea că, în ziua de 01.11.2009, în jurul orei 14.30, aflându-se pe un drum de exploatare, situat în afara satului, jud.B, a acostat-o pe minora, în vârstă de 13 ani și a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, împotriva voinței ei, prin constrângere fizică și sub imperiul amenințării.
Prin încheierea de ședință nr. 73 din 02 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșanis -a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și, în temeiul art. 143, 148 lit. f raportat la art.1491Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pe o perioadă de 29 zile, respectiv de la 02 noiembrie 2009 până la 30 noiembrie 2009, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/2009.
La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere că, în cauză, există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv, ultima dată, până la 28 februarie 2010, inclusiv, prin încheierea nr. 9/22.01.2010 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat (încheierea nr.8R/25.01.2010 a Curții de Apel Suceava ).
Verificând cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile de formă prev. la art. 1606alin.2 Cod procedură penală, pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, procedându-se potrivit art. 1608aalin.1 Cod procedură penală. Examinând cererea sub aspectul condițiilor liberării prevăzute de lege, prima instanță a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată inculpat nu este întemeiat.
S-a arătat că dispozițiile art.1602pct.1 Cod procedură penală prevăd faptul că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar art.1411Cod penal statuează faptul că prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerație a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Ori în speță, inculpatul este cercetat pentru infracțiunea prevăzută la art. 197 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.a, b Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de la alin. 3 al art. 197 Cod penal, fiind închisoarea de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Prin urmare cererea a fost respinsă ca neîntemeiată în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, pentru aceleași motive ca cele invocate în cererea inițială, respectiv că este nevinovat și că în libertate va putea să-și propună probe în apărare. În plus, a cerut a se avea în vedere situația familială și starea materială precară care justifică admisibilitatea cererii.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Inculpatul recurent este cercetat penal în dosarul nr.1428/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol" prev. și ped. de art.197 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal, constând în aceea că, în ziua de 01.11.2009, în jurul orei 14.30, aflându-se pe un drum de exploatare, situat în afara satului, jud.B, a acostat-o pe minora, în vârstă de 13 ani și a întreținut raporturi sexuale cu aceasta, împotriva voinței ei, prin constrângere fizică și sub imperiul amenințării.
Prin încheierea penală nr. 73 din 02.11.2009 Tribunalul Botoșania admis propunerea formulată de organele de urmărire penală și în temeiul art.148 lit.f rap. la art.143 Cod procedură penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost menținută ulterior motivat de către instanțele de judecată.
Inculpatul a formulat cererea de față, ce formează obiectul prezentei cauze întemeiată pe dispozițiile art.1602și următoarele Cod procedură penal.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Din analiza prevederilor art.1602Cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Ori, în speță este de observat că pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 alin.3 Cod penal, victima fiind o minora care nu împlinise vârsta de 15 ani, pedeapsa prevăzută de lege este de la 10 la 25 de ani, astfel că nu este îndeplinită prima condiție legală prevăzută de art. 1602alin.1 Cod procedură penală, fiind depășită limita de 18 ani prevăzută de articolul menționat, context în care în mod corect prima instanță constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, potrivit art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, a respins cererea.
În atare situație nu se mai impune și analizarea condiției prevăzute de alin. 2 al aceluiași articol.
Pentru considerentele ce preced, Curtea constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 04.02.2010 a Tribunalului Botoșani.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier
Red.
Dact.
3ex./08.02.2010
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Cheptene Micu Diana, Ilieș
