Violul (art.197 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 197 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 8
Ședința publică din 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 73 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 1 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru da posibilitate apărătorilor inculpaților apelanți să depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 8 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 73/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, s-au respins ca neîntemeiate cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 197 al. 1, 2 lit. a, 3 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 197 al. 1 Cod penal sau în infracțiunea prevăzută de art. 198 al. 1 Cod penal.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. și al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 al. 1 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. și al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 3, art. 109 al. 1, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 al. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 197 al. 1, 2 lit. și al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 3, art. 109 al. 1, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 al. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată ta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, a reținut în fapt prima instanță că n seara zilei de 08.08.2007, în jurul orelor 1900, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată, în apropierea locuinței ce aparține lui, situată pe-, cu aceasta aflându-se și martora Întrucât inculpatul era îmbrăcat în haine de lucru, la un moment dat s-a deplasat la domiciliu, pentru a se schimba, fiind însoțit de către inculpatul minor, cu care a revenit apoi la locul de întâlnire. Inculpatul stabilise împreună cu inculpații minori și să o atragă pe minora ta, de 13 ani, la liziera pădurii, situată la periferia orașului Câmpulung M, județul S, unde se află clădire abandonată, denumită "", pentru a întreține relații sexuale cu aceasta.
Astfel, partea vătămată și inculpatul au plecat să se plimbe pe digul râului
În timp ce se plimbau, inculpatul a condus-o pe partea vătămată spre clădirea abandonată, fiind urmăriți de la distanță de către ceilalți doi inculpați și, iar în apropierea acesteia i-a propus să intre pentru a vedea ce este acolo, numita ta refuzând inițial invitația. În final însă, aceasta a cedat insistențelor astfel că împreună cu inculpatul a intrat în clădirea părăsită și după un timp, în încăpere au intrat și inculpații minori, care i-au văzut pe cei doi îmbrățișați, stând în picioare, moment în care aceștia au început să o amenințe pe partea vătămată că îi vor spune mamei sale că a întreținut relații sexuale cu.
Partea vătămată a început să plângă, iar inculpatul le-a cerut acestora să părăsească încăperea. Ulterior, neputând să o convingă pe minoră să întrețină relații sexuale cu el, a recurs la violențe, îmbrâncind-o și lovind-o în zona capului, amenințând-o în același timp că o va lovi cu capul de pereți dacă nu se va dezbrăca. Minora ta s-a dezbrăcat de pantaloni și lenjeria intimă, timp în care și inculpatul, dezbrăcându-se de pantaloni, s-a întins pe o pătură.
În clădire au revenit inculpații și și, la lumina telefonului mobil, au văzut-o pe partea vătămată așezată peste ce se afla dezbrăcat și întins pe pătură, cu fața în sus, și fiind surprinsă în această ipostază, s-a speriat și a început din nou să plângă.
a ieșit afară, timp în care minorii i-au cerut părții vătămate să întrețină relații sexuale și cu ei, propunere refuzată de aceasta, care i-a rugat să o lase să plece. În timp ce cei trei inculpați discutau afară, partea vătămată profitând de întuneric s-a ascuns în clădirea abandonată. Inculpatul a revenit și a cerut părții vătămate să apară amenințând-o cu acte de violență, însă aceasta a reușit să fugă spre pârâul din capătul pădurii, fiind urmărită de cei trei inculpați.
La un moment dat s-a împiedicat, a căzut, însă reușind să se ridice a continuat să alerge la vale, până la cărarea de la marginea pădurii, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul, care a prins-o de braț, toți trei inculpații obligând-o să se întoarcă în clădirea abandonată. În acest context partea vătămată l-a mușcat de mână pe inculpatul, moment în care inculpatul major a lovit-o după gât.
Prin amenințări și constrângere, cei trei inculpați au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, deși aceasta a plâns și le-a cerut insistent să o lase să plece acasă, mai întâi inculpatul, apoi inculpatul, ultimul fiind inculpatul.
După consumarea raporturilor sexuale, cei trei inculpați au părăsit clădirea plecând în oraș, iar la scurt timp a plecat acasă și victima unde a povestit mamei sale cele întâmplate.
În drept, a reținut tribunalul, faptele inculpaților, și, care la data de 08.08.2007, având reprezentarea vârstei părții vătămate ta, prin constrângere, au întreținut relații sexuale normale cu minora de 13 ani, întrunește elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod penal, iar în ceea ce-i privește pe ultimii doi, și cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită prin administrarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de reconstituire și planșele foto aferente, certificatul medico-legal nr- eliberat de Cabinetul medico-legal Câmpulung M, declarațiile martorilor și ale inculpaților.
Instanța nu a putut reține apărările inculpaților, raționamentele expuse de apărătorii lor în sprijinul cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 197 al. 1, 2 lit. a și 3 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 197 al. 1 Cod penal sau în infracțiunea prevăzută de art. 198 al. 1 Cod penal, nefiind fundamentate nici în plan faptic și nici susținute juridic.
Astfel, probatoriul administrat în cauză este în contradicție cu afirmațiile inculpaților, în sensul că între ei nu a existat nici o înțelegere prealabilă, că partea vătămată a consimțit să întrețină relații sexuale cu ei, nefiind constrânsă în nicio modalitate să procedeze împotriva voinței sale, cât și cu cele potrivit cărora nu au cunoscut vârsta reală acesteia.
Că a existat o înțelegere prealabilă între inculpați reiese cu prisosință din declarațiile inculpaților date în fața organelor de cercetare penală, ei recunoscând că s-au sfătuit să o ademenească pe partea vătămată în clădire tocmai cu scopul de a întreține relații sexuale cu ei, ulterior aceștia urmând întocmai traseul infracțional bine stabilit, inculpatul insistând să meargă împreună la "" a reușit să-și pună în aplicare intenția, iar minorii, urmărindu-i îndeaproape, așa cum a observat și victima în timp ce se plimbau, au ajuns în scurt timp la locul săvârșirii faptelor.
În speță, partea vătămată a fost amenințată de către minori că îi vor spune mamei sale că a întreținut relații sexuale cu inculpatul. Faptul că ar fi fost expusă în această modalitate oprobiului public, în condițiile în care înfățișarea unei astfel de situații ar fi plasat-o într-o situație jenantă pentru vârsta sa atribuie acestei amenințări caracter de constrângere morală, amenințarea îndreptându-se împotriva demnității sale umane. La stabilirea exigențelor impuse de bunele moravuri trebuie să se aibă în vedere normele moralei, noțiunea de bune moravuri incluzând atât cele corespunzătoare acelui minim etic fără de care nu este posibilă conviețuirea normală în societate, cât și sentimentele morale comune membrilor societății. Ori, bunele moravuri semnifică acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membrii unei colectivități, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței în atitudini și cuvinte.
Mai mult decât atât, victima a fost amenințată că va fi lovită cu capul de pereți dacă nu se va conforma dorinței lor, inducându-i-se astfel temerea justificată că integritatea sa corporală ar putea avea de suferit, în condițiile date nefiind posibil ca ea să aprecieze limitele până la care vor acționa cei trei inculpați, existând chiar riscul ca viața sa să fi fost pusă grav în pericol.
Nu este necesar ca violența să fie absolut irezistibilă, aptitudinea forței fizice de constrângere la actul sexual apreciindu-se în fiecare caz în parte, ținându-se seama de împrejurările în care a fost exercitată această forță, precum și posibilitățile reale de rezistență pe care le-a avut victima. Astfel, cerința legii referitoare la exercitarea constrângerii este îndeplinită și atunci când victima, în condițiile concrete în care s-a aflat, dându-și seama că orice rezistență ar fi zadarnică și că, eventual, i-ar putea agrava situația, nu a opus nicio rezistență făptuitorului. Ceea ce interesează, este ca din comportarea ei să fi rezultat refuzul categoric la actul sexual cu făptuitorul.
Tribunalul nu a reținut apărările inculpaților conturate în concluziile scrise depuse la dosar, în sensul că în speță operează disp. art. 51 al. 2 Cod penal, care statuează că "nu constituie o circumstanță agravantă împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii", argumentându-se fără just temei că inculpații nu au cunoscut ce vârstă are partea vătămată. Și asta, în condițiile în care inculpații minori o cunoșteau pe victimă de mică, așa cum a declarat aceasta în fața instanței - 63 ds. aspect confirmat, totodată, chiar de inculpați cu ocazia audierii în cursul urmării penale, relevante în acest sens fiind depozițiile lor și, mai mult decât atât este de observat că victima a fost botezată chiar de părinții minorului - ( 113 verso, ds. ), iar între cei trei inculpați exista o relație de prietenie de mai mulți ani, situație reliefată chiar de cei în cauză, în același stadiu procesual al efectuării cercetărilor penale. Chiar și în lipsa unor astfel de elemente cu valoare probantă de netăgăduit, se constată că cea în cauză este o persoană mignonă, cu o constituție plăpândă, având o dezvoltare morfo-funcțională proprie vârstei sale, alură care exclude cu desăvârșire posibilitatea de a se aprecia că ar fi o persoană mai matură decât în realitate, ba din contra, înfățișarea acesteia creează aparența unui copil de o vârstă mai mică.
De altfel chiar apărarea, date fiind concluziile puse în principal, de condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 198 al. 1 Cod penal - considerând că activitatea infracțională examinată se circumscriu acesteia -, admite că inculpații cunoșteau vârsta părții vătămate, de vreme ce latura subiectivă a acesteia presupune intenția directă, iar în ipoteza întâi trebuie ca făptuitorul să cunoască, în momentul comiterii faptei, împrejurarea că victima nu a împlinit vârsta de 15 ani ori să fi acceptat eventualitatea că ar putea avea vârsta respectivă.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, și pentru fapta reținută în sarcina fiecăruia dintre ei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, rap. și la art. 100 Cod penal în ceea ce-i privește pe ultimii doi menționați.
Totodată, s-au avut în atenție și elementele ce caracterizează persoanele inculpaților, care transpar din înscrisurile depuse la dosar, respectiv caracterizările ( 55-62 ds. ) și referatele de evaluare privind pe minori, întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava ( 89-92; 105-108 ds. ) reținând în concret că nu se poate vorbi despre un trecut infracțional și nu s-au abătut nici de la normele de conduită socială și morală unanim acceptate de societate, ei fiind percepuți ca având un comportament agreat de comunitate. fiind conduita bună a celor în cauză înainte de data de referință, tribunalul i-a atribuit caracter de circumstanță atenuantă judiciară și, apreciind că aceasta constituie un indiciu că săvârșirea infracțiunii a fost un accident în viața lor și că îndreptarea ar fi posibilă chiar și cu o pedeapsă mai redusă, va reține în favoarea acestora art. 74 lit. a Cod penal, cu consecințele ce decurg din aplicarea art. 76 Cod penal, după caz.
Soluționând latura civilă a cauzei, instanța a luat act că partea vătămată ta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelurilor, inculpații au arătat că greșit s-a reținut în sarcina lor comiterea infracțiunilor de viol, în condițiile în care partea vătămată a consimțit la întreținerea de relații sexuale, fără exercitarea asupra ei a vreunei constrângeri fizice sau morale, neexistând probe în acest sens. Au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de raport sexual cu o minoră, prev. de art. 198 al. 1 Cod penal.
Au mai arătat că la momentul comiterii faptelor, nu au cunoscut că partea vătămată avea vârsta sub 15 ani și nici nu au acționat în grup, motiv pentru care nu se poate reține în sarcina lor formele agravate ale infracțiunii.
Inculpatul a mai arătat că nu a beneficiat de apărare efectivă în faza de urmărire penală, apărătorul desemnat din oficiu neasigurându-i decât una formală. De asemenea, admiterea probelor și analiza lor s-au făcut în mod deficitar, prin condamnare încălcându-se principiul "in dubio pro reo", în lipsa unor probe certe de vinovăție.
În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate și, ca modalitate de individualizare executării, suspendarea condiționată/sub supraveghere, prin aplicarea disp. art. 81, respectiv 861Cod penal.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371, 378 Cod pr.penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
A susținut inculpatul că, în faza de urmărire penală, nu a beneficiat de o apărare efectivă.
Or, după cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală, acesta a beneficiat de asistență juridică din partea apărătorului ales (împuternicire avocațială 66 ds.), neputându-se astfel reține că dreptul său la apărare a fost încălcat.
În faza cercetării judecătorești, de asemenea, inculpatul a fost asistat de avocat ales, având astfel posibilitatea administrării eficiente de probe în combaterea celor de vinovăție existente la dosar.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că atât situația de fapt cât și încadrarea în drept a faptelor comise de către cei trei inculpați au fost corect reținute de către prima instanță.
Astfel, toți inculpații au recunoscut întreținerea de raporturi sexuale cu partea vătămată ta, însă cu privire la modalitatea în care au acționat și-au nuanțat, pe parcursul cercetării judecătorești, declarațiile date în faza de urmărire penală, invocând acordul victimei în acest sens.
Este real că la locul faptei nu s-au aflat, la data critică, decât părțile, iar din concluziile certificatului medico-legal (22 ds. ) nu rezultă că partea vătămată ar prezenta leziuni de violență, ci doar o deflorare recentă.
Or, din materialul probator administrat în cauză, reiese că actele sexuale comise de către inculpați s-au produs prin constrângeri fizice și psihice exercitate asupra acesteia.
Astfel, imediat după finalizarea activității infracționale, partea vătămată, după ce a sosit acasă, în jurul orelor 23:30, a povestit mamei sale cele întâmplate.
Mai mult, ea avea pantalonii murdari de noroi și era desculță.
După sesizarea organelor de poliție, partea vătămată a relatat modul de derulare a evenimentelor, menținut în mod constant pe tot parcursul procesului penal și confirmat de către cei trei inculpați în cadrul audierilor din faza de urmărire penală.
Urmare a cercetării la fața locului efectuată la data de 9.08.2007, a fost descoperită perechea de șlapi cu de plută, cel drept având "bareta ruptă de la nivelul tălpii în exterior" ( 25-26 ds.).
Procedându-se la reconstituirea faptei, în prezența martorilor asistenți și, a apărătorilor inculpaților și a părții vătămate, inculpații și au relatat în mod amănunțit modul în care s- produs derularea evenimentelor.
Astfel, au recunoscut că a existat o înțelegere inițială între inculpați, rolul inculpatului fiind cel de a atrage pe victimă la dinamitieră - o construcție abandonată de la liziera - urmând ca ulterior fiecare dintre ei să întrețină relații sexuale cu aceasta.
Mai relatează cei doi inculpați că inculpatul a forțat-o să procedeze astfel cu toți trei prezenți la fața locului, amenințând-o că dacă va refuza, o va da cu capul de pereți.
Deși victima a încercat să scape prin fugă, nu a reușit, iar rugămințile ei au fost ignorate, inculpații continuându-și activitatea infracțională.
Așadar, chiar dacă ulterior ea nu a mai opus rezistență fizică, aceasta nu poate echivala cu o acceptare, întrucât a procedat astfel deoarece nu s-a putut în vreun fel apăra, raportul de forțe fiind disproporționat.
Prin urmare, susținerile inculpaților în sensul că faptele comise se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii de raport sexual cu o minoră, prev. de art. 198 al. 1 Cod penal, nu pot fi primite în cauză.
Au mai arătat inculpații că la data comiterii faptelor nu cunoșteau vârsta reală a victimei.
Din declarațiile lor rezultă însă, pe de o parte, că cei trei erau prieteni aspect consemnat și în procesul verbal de reconstituire, ( 44 ds. ), iar pe de altă parte, că inculpații și o cunoșteau încă din copilărie pe partea vătămată.
În ceea ce privește inculpatul, acesta a arătat, în una din declarațiile date la urmărirea penală (76 și urm.), că partea vătămată, cu care era prieten de circa două săptămâni, are vârsta de 15 ani și învață la Școala generală. Ori față de constituția ei fizică și datele furnizate, nu se poate reține că nu a cunoscut vârsta ei reală.
Prin urmare, forma agravată prev. de alin. 3 al art. 197 Cod penal a fost corect reținută în cauză.
Au mai susținut inculpații că nu s-au înțeles în prealabil,ori sprijinit unul pe celălalt în activitatea infracțională desfășurată, ci fiecare acționat independent.
Din analiza coroborată a declarațiilor părții vătămate și ale inculpaților, prin raportarea lor la celelalte probe administrate în cauză ( de reconstituire, declarațiile martorilor asistenți), reiese că o astfel de colaborare între făptuitori a existat, faptelor lor precedându-le un plan pus la cale de ei în acest scop.
În plus, victima a fost forțată să întrețină relații sexuale prin amenințări și violențe exercitate în mod concertat de către toți cei implicați.
Așadar, reținerea formei agravate a infracțiunii de viol, prev. de alin. 2 lit. a al art. 197 Cod penal, a fost corect dispusă.
Față de cele aici reținute, încadrarea în drept faptelor comise de către inculpați, avută în vedere de către prima instanță, este cea legală.
Relativ la persoana și conduita inculpaților, Curtea reține că în favoarea lor a fost reținută circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 al. 1 lit. a Cod penal, pedepsele aplicate fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.
Față de toate împrejurările cauzei și având în vedere că aceștia sunt elemente tinere, cu certe posibilități de reeducare, Curtea apreciază că se justifică acordarea unei eficiențe sporite acestei circumstanțe și reducerea, pentru fiecare dintre ei, cu câte 1 an a pedepselor aplicate.
Acest nou cuantum, cu executare în regim privativ de libertate, este de natură a asigura reintegrarea lor ulterioară în societate.
Cât privește aplicarea disp. art. 81 respectiv 861Cod penal, condițiile prevăzute de aceste texte de lege nu sunt îndeplinite relativ la inculpatul, dat fiind cuantumul pedepsei la care a fost condamnat.
Apreciind că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă, Curtea nu va dispune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților minori și.
Pentru considerentele arătate, care se adaugă celor pe larg expuse de către prima instanță, Curtea, constatând întemeiate apelurile declarate de inculpați, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, le va admite.
Va desființa în parte sentința penală atacată și în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus arătate.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite apelurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 10.07.1988 în mun. Câmpulung M, jud. S, domiciliat în Câmpulung M,-, jud. S, CNP -; fiul lui și, născut la data de 11.06.1990 în Câmpulung M, jud. S, domiciliat în Câmpulung M,-, jud. S, CNP - și, fiul lui G și, născut la data de 26.12.1990 în Câmpulung M, jud. S, domiciliat în Câmpulung M,-, jud. S, CNP -, împotriva sentinței penale nr.73 din data de 11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Desființează în parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare:
În baza art.197 alin.1, 2 lit.a și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.a Cod penal condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la pedeapsa principală de 6(șase) ani închisoare (în loc de 7 ani închisoare).
În baza art.197 alin.1, 2 lit.a și alin.3 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.3, art.109 alin.1 Cod penal, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare).
În baza art.197 alin.1, 2 lit.a și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3, art.109 alin.1 Cod penal, art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile MJ către Baroul Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.02.2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond ia
Dact.
3 ex./17.02.2010
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa
