Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.94/R/2008
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela judecător
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, din O,-, -.32-33, etaj 4,.58, județul B, împotriva deciziei penale nr.329/A din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie prin care s-a desființat în parte sentința penală nr.958/P din 8 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărător desemnat din oficiu avocat -, în baza delegației nr.5976/2007 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 20.12.2007, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat - solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate, în sensul achitării inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive sub aspectul laturii subiective.
Se susține că, atât instanța de fond cât și instanța de apel, au săvârșit o gravă eroare de fapt privitor la existența laturii subiective a infracțiunii de care este acuzat inculpatul.
Astfel, se susține că există mari dubii referitoare la legătura subiectivă dintre inculpat și cele două autoare ale infracțiunii, nefiind probată existența infracțiunii sub forma complicității, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor și audiați în faza de judecată, astfel că solicită a nu fi luate în considerare.
În subsidiar, se apreciază că instanțele de fond și apel au aplicat și menținut o pedeapsă inculpatului cu încălcarea prevederilor art.72 din Codul penal, neluându-se în considerare la individualizarea pedepsei lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că fapta nu prezintă pericol social atât de ridicat, astfel că, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art.76 Cod penal, în sensul de a se dispune reindividualizarea pedepsei orientată sub minimul special cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Procurorul a apreciat hotărârile atacate ca legale și temeinice, motiv pentru care a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Constată că, prin sentința penală nr.958 din 8.06.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art.71, 64 lit.a, b Cod penal, cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art.14 Cod procedură penală și art.998 și urm. Cod procedură civilă, a fost obligat inculpatul la plata în solidar cu inculpatele și -, condamnate prin sentința penală nr.262/2005 a Judecătoriei Oradea, a sumei de 10.000 EURO sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a dispus ca onorariul în sumă de 40 lei pentru apărătorul din oficiu, să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr.3556 din 05.07.2004, aflată la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele
Prin rechizitoriul nr.3588/P/2003 din 10.06.2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, pentru că, la cererea numitei -, acesta s-a deplasat în Budapesta la Oficiul Stării Civile al sectorului IX, de unde, în baza unei cereri, a obținut certificatul de deces al numitei, înscris pe care odată adus în țară, în prezența numitelor -, și inculpatului, numita l-a folosit pentru a redacta un testament din care rezulta că decedata lasă moștenire apartamentul din O, str. -, nr.2 numitei. După acest moment respectivul imobil a fost vândut părții vătămate, iar suma încasată, reprezentând contravaloarea acestuia, a fost împărțită între -, inculpatul și numita.
Ulterior, în urma acțiunii civile introduse de succesorul de drept al decedatei, prin sentința civilă nr.6827/2001 a Judecătoriei Oradea, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor obținut în condițiile arătate în rechizitoriu, dispunându-se restabilirea situației anterioare prin trecerea dreptului de proprietate asupra imobilului către moștenitorul de drept.
Drept urmare partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 EURO.
Prin rechizitoriul nr.572/P/2003 din 19.12.2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, au fost trimise în judecată inculpatele - și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 raportat la art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, respectiv art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, fapte săvârșite în împrejurările descrise mai, fiind dispusă disjungerea cauzei față de inculpatul, trimis în judecată în prezenta cauză.
Prin sentința penală nr.262/2005 Judecătoria Oradea au fost condamnat inculpatele
Totodată prin sentința penală nr.615/2001 a Judecătoriei Oradea inculpatul din prezenta cauză, alături de inculpatele - și, au fost condamnați și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290, 291 și 292 Cod penal, ca urmare a falsurilor comise în vederea săvârșirii faptelor în dosarul din care a fost disjunsă în faza de urmărire penală prezenta cauză.
Din probatoriul administrat în cauză: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatelor - și, înscrisuri în copie din dosarul disjuns nr.572/P/2003, copiile înscrisurilor, respectiv înscrisurile obținute în urma activității infracționale, declarațiile inculpatului, instanța de fond a constatat că după ce numitele - și au aflat că numita, proprietara apartamentului din O, str. -, nr. 2, decedat la Budapesta, în anul 1999 i-au cerut inculpatului să obțină o copie legalizată a certificatului de deces. Inculpatul s-a deplasat la Budapesta însoțit de numita, obținând înscrisul solicitat.
La cererea acestora, inculpatul s-a deplasat în Budapesta la Oficiul Stării Civile al sectorului IX, de unde, în baza unei cereri, a obținut certificatul de deces al numitei, înscris pe care odată adus în țară, în prezența numitelor -, și inculpatului, numita l-a folosit pentru a redacta un testament din care rezulta că decedata lasă moștenire apartamentul din O, str. -, nr. 2 numitei. După acest moment respectivul imobil a fost vândut părții vătămate, iar suma încasată, reprezentând contravaloarea acestuia, a fost împărțită între -, inculpatul și numita.
numitele au reușit astfel să inducă în eroare pe partea vătămată, ajutată de -, susținând că este moștenitoarea imobilului decedatei. În acest sens s-a folosit de testamentul folosit în fals pe baza înscrisului obținut de inculpat, fiind obținut certificatul de moștenitor nr.285/1999.
Ulterior, în urma acțiunii civile introduse de succesorul de drept al decedatei, prin sentința civilă nr. 6827/2001 a Judecătoriei Oradea, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor obținut în condițiile arătate în rechizitoriu, dispunându-se restabilirea situației anterioare prin trecerea dreptului de proprietate asupra imobilului către moștenitorul de drept.
Din înscrisurile autentice depuse la dosar rezultă legătura de cauzalitate între acțiunile inculpatului și urmarea socialmente periculoasă.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că, prin sentința penală nr.615/2001 a Judecătoriei Oradea, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni concurente, cercetate separat de prezenta cauză.
Instanța de fond constatând că în prezenta cauză, pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă. Sub aspectul pretențiilor materiale, întrucât partea vătămată s-a constituit parte civilă și anterior în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză rezultând că starea de fapt este una și aceeași, neputându-i fi imputabilă lui disjungerea cauzei la parchet, instanța de fond a apreciat împrejurarea că nu și-a formulat expres pretențiile nu este de natură a impieta asupra soluționării laturii civile, partea civilă formulându-și pretențiile anterior disjungerii cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea apelului, desființarea hotărârii și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, și anume latura subiectivă.
Prin decizia penală nr.329/A din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admis apelul penal declarat de inculpat și desființată sentința în sensul că au fost limitate conținutul pedepselor accesorii la prev. art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
A fost obligat apelantul să plătească în favoarea Baroului B suma de 100 RON, onorariu pentru avocat din oficiu și la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, starea de fapt a fost bine stabilită, just argumentată, conformă cu probatoriul administrat în cauză, încadrarea juridică a faptelor fiind legală.
Astfel, în mod corect și judicios, prima instanță, analizând întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile condamnatelor - și, înscrisuri în copie din dosarul disjuns nr.572/P/2003, copiile înscrisurilor obținute în urma activității infracționale, precum și declarațiile inculpatului, a reținut vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, constând în aceea că la cererea numitei -, acesta s-a deplasat în Budapesta la Oficiul Stării Civile al sectorului IX, de unde, în baza unei cereri, a obținut certificatul de deces al numitei, înscris pe care odată adus în țară, în prezența numitelor -, și inculpatului, numita l-a folosit pentru a redacta un testament din care rezulta că decedata lasă moștenire apartamentul din O, str.-, nr.2 numitei. După acest moment respectivul imobil a fost vândut părții vătămate, iar suma încasată, reprezentând contravaloarea acestuia, a fost împărțită între -, inculpatul și numita.
Ulterior, în urma acțiunii civile introduse de succesorul de drept al decedatei, prin sentința civilă nr. 6827/2001 a Judecătoriei Oradea, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor obținut în condițiile arătate în rechizitoriu, dispunându-se restabilirea situației anterioare prin trecerea dreptului de proprietate asupra imobilului către moștenitorul de drept.
De menționat că, prin rechizitoriul nr.572/P/2003 din 19.12.2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, au fost trimise în judecată inculpatele - și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 raportat la art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal, respectiv art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, fapte săvârșite în împrejurările descrise mai, fiind dispusă disjungerea cauzei față de inculpatul, trimis în judecată în prezenta cauză.
Prin sentința penală nr.262/2005, Judecătoria Oradeaa condamnat pe inculpate.
Totodată prin sentința penală nr.615/2001 a Judecătoriei Oradea inculpatul din prezenta cauză, alături de inculpatele - și, au fost condamnați și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.290, 291 și 292 Cod penal, ca urmare a falsurilor comise în vederea săvârșirii faptelor în dosarul din care a fost disjunsă în faza de urmărire penală prezenta cauză.
Criticile inculpatului, în sensul că nu este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, fapta neîntrunind toate elementele constitutive, și anume că ar lipsi latura subiectivă, deoarece inculpatul nu a știut ce vor face condamnatele - și cu actele pe care le-a obținut în modul descris anterior, s-a apreciat că sunt nefondate, câtă vreme condamnatele - și confirmă faptul că inculpatul cunoștea motivul pentru care aveau nevoie de certificatul de deces al numitei. Mai mult, și martorii audiați în cauză, respectiv ( fila 111 dosar primă instanță și filele 28-31 dosar urmărire penală ), ( fila 66 dosar primă instanță ); ( filele 32-33 dosar urmărire penală ) și confirmă faptul că inculpatul cunoștea motivul pentru care condamnatele - și aveau nevoie de acel certificat de deces și că inculpatul chiar a întreprins ulterior, împreună cu acestea, diferite activități menite a duce la finalizarea rezoluției infracționale, vânzarea acelui imobil situat în O, str.- nr.2.
Ca urmare, dovedită fiind vinovăția inculpatului, corect a dispus prima instanță condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 raportat la art.215 al.1, 2, 3 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, în mod judicios, prima instanță a aplicat prevederile art.72 Cod penal, atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare a acesteia, fiind în deplină concordanță cu aceste criterii de individualizare a pedepsei, respectiv pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii faptei, valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate, atitudinea inculpatului, de recunoaștere parțială a infracțiunii, precum și faptul că inculpatul, la data săvârșirii faptei, nu avea antecedente penale.
Pe de altă parte, în ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, s-a apreciat că se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit practicii ( a se vedea cazul si Pârcălab contra României ), nu pot fi interziseab initiotoate drepturile prev. de art.64 Cod penal ca și pedeapsă accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul și gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta, precum și ținând seama de interesele minorului. Mai mult, văzând și cauza Hirst contra Marii Britanii, s-a constatat că, în mod greșit inculpatului i-a fost interzis, ca pedeapsă accesorie dreptul de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal, deoarece drepturile accesorii nu pot fi restrânse în mod automat, restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, ori, raportat la infracțiunile săvârșite de către inculpat, instanța apreciază că nu se impune a se restrânge acestuia dreptul constituțional de a alege.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul,. în O,-, - 32-33,. IV,.58, jud.B, apreciind că soluția instanței de control judiciar este netemeinică și nelegală, solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate și achitarea sa de sub orice acuză, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, raportat la art.10 lit. d Cod de procedură penală, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă.
Se apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au săvârșit o gravă eroare de fapt privitor la existența laturii subiective a infracțiunii de care este acuzat inculpatul, în sensul că există dubii referitoare la legătura subiectivă dintre inculpat și cele două autoare ale infracțiunii, nefiind probată existența infracțiunii sub forma complicității aspect ce rezultă din declarațiile martorilor și, audiați în faza de judecată, astfel că solicită a nu fi luate în considerare.
În subsidiar, s-a apreciat că cele două instanțe, au aplicat și menținut o pedeapsă aplicată inculpatului, cu încălcarea prevederilor art. 72 Cod penal, neluând în considerare la individualizarea pedepsei lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că fapta nu prezintă pericol social atât de ridicat, astfel că solicită a se face aplicarea art. 76 Cod penal, în sensul de a se dispune re individualizarea pedepsei și orientarea acesteia sub minimul special, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art. 385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub aspectul constatării vinovăției inculpatului recurent, cât și în ceea ce privește dozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Instanța a avut în vedere întreg ansamblul probator administrat în cauză, alături de declarațiile martorilor și, cele ale martorilor, care a confirmat că în anul 1999, inculpatul recurent împreună cu - i-a cerut să traducă în limba maghiară un testament compus de cei doi și scris în limba română și care avea ca obiect apartamentul din O str.- nr.2, aparținând lui. Martora a mai declarat că recurentul s-a deplasat împreună cu ea și martora la notarul public, împrejurare în care - a obținut certificatul de deces.
Totodată s-a avut în vedere la aprecierea vinovăției inculpatului recurent și declarația martorului, care a declarat în cursul urmăririi penale că în iunie 1999, l-a ajutat pe inculpatul recurent să mute mobilă dintr-o garsonieră situată în O, str. - nr.2. Ulterior într-un local inculpatul recurent a împărțit banii cu - și, care au confirmat activitatea infracțională desfășurată de inculpat așa cum au fost descrise în rechizitoriu ( sentința penală nr. 262/2005 pronunțată de Judecătoria Oradea ).
În subsidiar, este evident motivul pentru care în cursul cercetării judecătorești a încercat să ofere alt sens, declarațiilor date în cursul urmării penale, așa cum declară ea însăși și inculpatul recurent, aceasta este concubina inculpatului.
Pentru aceste considerente, curtea apreciază că vinovăția inculpatului recurent a fost dovedită, iar instanța de fond a dispus condamnarea pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin. 1-3 Cod penal, soluție ce a fost menținută de instanța care a soluționat apelul.
Inculpatul recurent a avut atât o complicitate morală dar și una materială la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de către inculpata, chiar dacă este percepută ca o intenție indirectă. Există complicitate nu numai atunci când acesta este prevăzut ca fiind cert,ci și atunci când acesta este prevăzut a fi eventual.
Astfel fiind în baza art.385 indice 15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul recurent, împotriva arătatei decizii penale, pe care o menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art.189 Cod de procedură penală, dispune virarea onorariului de avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în cel al Baroului de Avocați B, pe seama apărătorului desemnat în condițiile art.171 alin. 3 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în O,-, -.32-33,.4,.58 (-/a ), jud.B împotriva deciziei penale nr.329 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu -, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției ( delegație nr.5976/2007 ).
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 26.02.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./29.02.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
