Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 61/A/2009
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin JUDECĂTOR 2: Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpata și DIICOT - Biroul Teritorial Maramureș împotriva sentinței penale nr. 504 din data de 9 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpata fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 ( 4 fapte ), prostituție, prev. și ped. de art. 328.pen. și fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, asistată de apărător ales al inculpatei, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată excepția de neconstituționalitate a disp.art.2 alin.3 teza finală din Legea 508/2004 a fost soluționată de Curtea Constituțională în sensul respingerii ei.
Apărătorul inculpatei, depune în probațiune pentru circumstanțierea inculpatei două înscrisuri constând într-o anchetă socială și graficul de prezentare la poliție.
Reprezentantul Parchetului, nu se opune admiterii cererii în probațiune. Arată că s-ar impune punerea în discuție a art.44 din Legea 678/2001 referitoare la asistarea juridică pentru părțile vătămate ținând cont de faptul că la fond acestea au beneficiat de asistență juridică. De asemenea, solicită reaudierea părții vătămate nemijlocit având în vedere declarațiile contradictorii ale acesteia. Pentru aceleași considerente, solicită și reaudierea martorei.
Apărătorul inculpatei, referitor la asistența juridică pentru părțile vătămate, arată că și la fond acestea au fost asistate. În privința cererii de reaudiere a părții vătămate și a martorei, apreciază că nu sunt relevante, utile și concludente cauzei.
Instanța, deliberând, încuviințează înscrisurile depuse de apărătorul inculpatei constând într-o anchetă socială și graficul de prezentare la poliție; respinge cererea de asistare juridică pentru părțile vătămate cu motivarea că acestea nu au declarat apel în cauză iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză; respinge cererea de reaudierea părții întrucât aceasta a fost audiată în fața instanței de fond ( fila 148 ), iar martora, de asemenea a fost audiată ( fila 224) iar existența unor contradicții între declarațiile din cursul cercetării judecătorești și faza de urmărire penală nu impune reaudierea lor.
Inculpata, întrebată fiind, menționează că-și menține declarațiile date iar alte completări nu mai are de făcut astfel că nu dorește să dea declarație și în fața instanței de apel.
Apărătorul inculpatei, arată că a invocat excepția inadmisibilității declarării apelului față de lipsa calității procesuale a Biroului Teritorial Maramureș. În cauză, procuror de ședință a fost procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș care a pus concluzii. La analizarea soluției, procurorul care a pus concluzii a apreciat că nu se impune exercitarea căii de atac. În susținerea tezei privind lipsa calității DIICOT de a exercita calea de atac a apelului arată că instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea excepției ca nefondate, susținerea apărării fiind vădit nelegală. În cauză, într-adevăr a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș însă disp.art.2 din Legea 508/2004 dă dreptul procurorului DIICOT să ia parte la judecarea cauzei sau la declararea căilor de atac. Competența nu a vizat doar art.7 din Legea 39/2003 ci și infracțiunea de trafic de persoane.
Instanța, deliberând, cu referire la excepția invocată, constată că nu este întemeiată în drept; într-adevăr nici o normă legală nu condiționează dreptul procurorului de a ataca o sentință condiționat de faptul participării sale la ședința de judecată în cursul cercetării judecătorești în fața instanței. Disp.art.362 alin.1 lit.a pr.pen. referitor la calitatea procesuală a procurorului de a declara apel se observă că exercitarea căii de atac nu este condiționată în nici un fel. Prin urmare, instanța respinge excepția invocată.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.
Reprezentantul Parchetului susține apelul declarat solicitând admiterea lui, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de persoane, prostituție și fals privind identitatea. Critică soluția instanței de fond sub aspectul schimbării încadrării juridice a două infracțiuni prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 în infracțiunea prev.de art.329 alin.2 penal și condamnarea pentru această din urmă infracțiune; sub aspectul sumelor confiscate care sunt mici în raport cu sumele realizate și sub aspectul reținerii circumstanței atenuante. Astfel, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice cu motivarea că din probele administrate în cauză rezultă că persoanele vătămate și au fost de acord să părăsească țara în vederea practicării prostituției manifestându-și liber consimțământul. Instanța a luat în considerare doar declarațiile părții vătămate și a martorei care nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, ci doar cu declarațiile inculpatei din faza de judecată. Cu ocazia audierii în fața instanței partea vătămată a arătat că nu își menține declarațiile din faza de urmărire penală întrucât le-a dat în prezența soțului și i-a fost frică de acesta. Faptul că inculpata nu le-a spus părților vătămate de la început ce urmează să lucreze ci le-a promis locuri de muncă rezultă și din declarațiile martorei, declarațiile părții civile, coroborate cu declarațiile părții vătămate și a martorei.
În ce privește confiscarea sumei de 38.850 euro în favoarea statului, consideră hotărârea instanței ca fiind nelegală întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpata și-a însușit o sumă mult mai M, respectiv 88 mii euro, acest aspect coroborându-se cu extrasele de cont din perioada anilor 2006-2007 unde se poate vedea rulajul pe care inculpata l-a avut în contul său deși nici ea și nici soțul ei nu erau încadrați în muncă.
Referitor la reținerea circumstanței atenuante, consideră că nu se impunea ca instanța să le rețină tocmai pentru faptul că este facultativă. Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre celei mai importante valori ocrotite de lege, respectiv demnitatea persoanei. Ca atare, consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este netemeinică pentru faptul că nu corespunde gradului de pericol social concret a activității infracționale comise de inculpată.
Apărătorul inculpatei susține apelul declarat solicitând admiterea lui, desființarea în parte a sentinței penale pronunțată de instanța de fond și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de persoane în cea de proxenetism cu referire la martora și partea vătămată și condamnarea inculpatei pentru această infracțiune; înlăturarea confiscării sumei de 35.000 euro și menținerea dispozițiilor hotărârii apelate cu privire la celelalte aspecte. Astfel, în speță nu s-a făcut dovada exercitării violenței asupra părților vătămate, ci, dimpotrivă, s-a dovedit că acestea au fost de acord să dea curs invitației inculpatei având cunoștință despre activitatea ce urmau să o presteze. În ce o privește pe partea vătămată, aceasta a fost contactată prin intermediul surorii ei și la solicitarea acesteia inculpata i-a comunicat care este natura activităților prestate la care partea vătămată a fost de acord. Partea vătămată a declarat că realiza venituri de 500-600 euro pe noapte, toate aceste sume fiindu-i reținute de inculpată fără însă ca declarația acesteia să poată fi coroborată cu alte mijloace de probă. Declarația acesteia nu poate fi privită ca obiectivă deoarece nu este susținută de nici o altă probă. Inculpata a declarat că partea vătămată a însoțit-o în Italia în două perioade și că după ce a ajuns acolo partea vătămată a constatat că este însărcinată iar după avort partea vătămată a ținut cu orice preț să se întoarcă continuând să practice prostituție pe cont propriu. Martora confirmă că partea vătămată s-a dus de bună voie și știa ce va lucra iar sumele obținute îi rămâneau în exclusivitate. Martora nu a fost audiată în faza de cercetare judecătorească deoarece nu s-a prezentat la instanță. Inculpata a susținut că pe aceasta nici nu a cunoscut-o iar cea care i-a spus să meargă în Italia a fost partea vătămată. Nefiind audiată în contradictoriu cu inculpata, declarația acestei martore trebuie înlăturată și nu poate constitui mijloc de probă. Asupra nici uneia dintre aceste persoane nu s-au exercitat violențe iar așa zisa recrutare s-a realizat ca un răspuns la solicitările acestora și ca un îndemn de a realiza și ele venituri la fel cum realiza și inculpata. Consideră că reținerea în rechizitoriu privind existența unor sume de bani în contul inculpatei, mult peste aceasta, este eronată deoarece suma finală menționată în extrasele de cont ca fiind total tranzacții nu reprezintă altceva decât totalul operațiunilor depuneri - retrageri efectuate de bancă și nu totalul depunerilor așa cum greșit s-a reținut.
În privința apelului DIICOT, solicită respingerea lui ca nefondat cu reținerea circumstanței atenuante ca temeinică și legală.
Reprezentantul Parchetului în ceea ce privește apelul inculpatei solicită respingerea lui ca nefondat, soluția de condamnare fiind temeinică și legală, în raport cu probele administrate în cauză.
Inculpata, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său cu mențiunea că are și ea partea ei de vină pe care o recunoaște și pentru care va răspunde dar este nemulțumită de faptul că nu se cunoaște adevărul.
CURTEA
Prin sentința penală nr.504 din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. a pr. pen. a fost achitată inculpata,CNP -, fiica lui și, născută la data de 21 aprilie 1979 în Vișeu de, jud. M, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, căsătorită, 1 copil minor, domiciliată în B M,-/22, jud. M, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.
Inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a pen. art. 76 lit. b pen. la pedeapsa de2 ani închisoare.
- trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a pen, art. 76 lit. b pen. la pedeapsa de2 ani închisoare.
- proxenetism, prev. de art. 329 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a pen. 76 lit. c pen. la pedepse de câte1 an închisoare(câte două fapte), după schimbarea încadrării juridice conform art. 334. pr. pen. din infr. de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a - 678/2001.
- prostituție, prev. de art. 328. pen. cu aplic. art. 74 lit. a pen. art. 76 lit. e pen. la pedeapsa de2 luni închisoare.
- fals privind identitatea, prev. de art. 293. pen. rap. la art. 74 lit. a pen. art. 76 lit. b pen. la pedeapsa de2 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a pr. pen. s-au contopit pedepsele de mai, inculpata executând pedeapsa rezultantă de2 ani închisoare.
În temeiul art. 861, 862, 863. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de5 aniși s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864. pen.
Pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate de judecătorul desemnat cu supravegherea lui
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 71 alin. 5 pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, respectiv interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza II a pen.
În temeiul art. 65 alin. 2, 3. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza II a pen. pe durată de 1 an.
În temeiul art. 118 lit. a, e pen. s-a confiscat în favoarea statului de la inculpată suma de 38.850 euro sau echivalentul în lei la data executării efective.
În temeiul art. 14. pr. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 1000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale către partea civilă, Vișeu de -, jud.
S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv intervalul 5 iulie 2007 - 28.11.2007.
În temeiul art. 191 alin. 1. pr. pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 1600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 RON, onorarul avocatei din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Maramureșa fost trimisă în judecată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane (4 fapte), prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001, prostituție prev. de art. 328 Cod penal, fals privind identitatea, prev. de art. 293 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În actul de trimitere în judecată s-a reținut că, la începutul anului 2005 inculpata împreună cu doi cetățeni de origine albaneză au constituit în Italia un grup infracțional organizat în scopul recrutării de fete în vederea exploatării sexuale a acestora pentru a obține beneficii financiare.
Astfel, rechizitoriul reține că inculpata împreună cu doi cetățeni albanezi în perioada 2005-2006, prin promisiuni false cu locuri de muncă bine plătite în Italia a recrutat, transportat și cazat pe martorele și, precum și pe părțile vătămate și, pe care prin constrângere psihică le-a exploatat sexual în zona orașului din Italia.
De asemenea, în actul de acuzare - Biroul Teritorial Maramureșs -a reținut că inculpata în iulie-octombrie 2005 și mai -decembrie 2006 practicat prostituția în zona orașului din Italia și fiind depistată de către polițiștii italieni și-a declinat o identitate falsă.
Tribunalul trecând la soluționarea cauzei în baza probațiunii administrate a reținut următoarele:
Încă din anul 2002 inculpata a început să lucreze în Italia fără forme legale.
După o perioadă de ședere mai lungă de timp în Italia inculpata a revenit în România pentru ca în cursul anului 2005 să se reîntoarcă în Italia.
Întrucât nu avea loc de muncă, fiind abordată de un cetățean de origine albaneză, cu care locuia în același bloc, inculpata a acceptat oferta de a lucra la unul din restaurantele pe care acea persoană de origine albaneză susținea că le deține.
În realitate, însă inculpata a practicat prostituția, iar banii pe care i-a obținut erau predați cetățeanului albanez prin intermediul unei alte persoane de sex feminin, pe nume și care era tot de origine albaneză.
În acest context, în cursul anului 2005 inculpata a telefonat-o pe cumnata sa propunându-i acesteia să meargă să lucreze în Italia, știind că aceasta este într-o situație financiară dificilă.
Partea vătămată a fost de acord să plece în Italia știind că acolo urma să practice prostituția, acceptul său survenind datorită nevoii acute de bani.
Astfel, inculpata a plătit transportul părții vătămate în Italia, urmând ca aceasta să-i restituie banii după ce îi obținea din practicarea prostituției.
Așa cum rezultă din declarația părții vătămate ( 141 - dosarul instanței) banii obținuți din practicarea prostituției erau ai săi, inculpatei plătindu-i doar contribuția sa la costul chiriei.
Datorită unor probleme de sănătate partea vătămată a revenit în țară, după ce în prealabil îl contactase pe concubinul său (fratele inculpatei) - pentru a-i solicita acestuia să vină după ea în Italia.
La începutul lunii iulie 2005, inculpata s-a deplasat în Vișeu de la locuința părinților săi, ocazie cu care i-a spus părții vătămate că i-a găsit din nou de lucru, solicitându-i să meargă în Italia pentru a câștiga bani și astfel să-i poată restitui suma de 200 de euro pe care inculpata a achitat-o conducătorului auto care a transportat-o în Italia.
Întrucât nu avea bani de drum, inculpata i-a lăsat părții vătămate suma de 200 de euro.
După circa o săptămână de la discuția cu inculpata, deși era însărcinată, partea vătămată a plecat din nou în Italia, ieșind din România prin PCTF, jud. S M la data de 14 iulie 2005 cu un autovehicul.
Mai înainte de a pleca în Italia, partea vătămată s-a întâlnit în Vișeu de cu o fostă colegă de serviciu, pe nume, care de asemenea avea în întreținere trei copii minori, ocazie cu care i-a spus că merge în Italia să lucreze ca menajeră într-un hotel cu un salariu de 1.200 de euro/lună, loc de muncă pe care i l-a găsit sora concubinului ei, cunoscută în zonă ca lui.
Martora i-a spus părții vătămate că ar interesa-o și pe ea un loc de muncă ca femeie de serviciu în Italia, astfel că după ce a ajuns în Italia, partea vătămată i-a spus inculpatei că martora ar dori să lucreze și ea într-un hotel ca femeie de serviciu.
Partea vătămată a plecat în Italia fiind transportată în localitatea de către martorul -. Din localitatea unde au fost așteptați de către inculpată, toți trei s-au deplasat în localitatea unde s-au cazat la Hotelul din localitate.
Inculpata și partea vătămată s-au deplasat în camera de hotel unde erau cazate, ocazie cu care inculpata i-a spus părții vătămate că îi datorează suma de 400 de euro reprezentând contravaloarea celor două transporturi din România în Italia, bani pe care urmează să-i restituie după ce va ieși la stradă și va întreține relații sexuale contra cost cu diverși clienți.
Partea vătămată care era însărcinată în luna a șasea; împreună cu inculpata au ieșit la stradă pentru a se prostitua timp de aproape două luni.
Așa cum rezultă chiar din declarația părții vătămate dată în fața instanței, atât pașaportul, cât și banii pe care îi câștiga îi ținea asupra sa, nepredându-i inculpatei, iar din banii obținuți din practicarea prostituției partea vătămată îi plătea inculpatei parte din chirie.
În timpul cât partea vătămată se afla în Italia, inculpata l-a contactat pe fratele ei și respectiv concubinul părții vătămate, căruia i-a spus să o caute pe martora și să-i comunice că i-a găsit loc de muncă în Italia după care să o apeleze pentru a discuta ea cu martora.
Astfel, în a doua Jal unii septembrie 2005, martora a fost contactată de către zis "" care i-a spus că concubina sa, trebuie să se întoarcă în țară întrucât urmează să nască, iar sora lui, iar sora lui, i-a spus că ar putea să o înlocuiască ca femeie de serviciu, urmând să câștige 1.200 de euro/lună.
Inculpata a apelat-o imediat pe martora, ocazie cu care i-a spus că hotelul unde urmează să lucreze se află situat într-o localitate din apropierea orașului, iar pe lângă salariul lunar de 1.200 euro va avea asigurate cazarea și masa.
Tot cu această ocazie, inculpata a întrebat-o pe martora dacă lucrează orice, iar aceasta i-a răspuns că este obișnuită cu orice fel de muncă întrucât a mai lucrat atât într-o fabrică cu cherestea, cât și la creșterea animalelor.
În finalul convorbirii, inculpata i-a dat martorei un număr de telefon mobil spunându-i că aparține firmei de transport cu care ea, de regulă, circulă pe relația România-Italia și retur.
La data de 30 septembrie 2005 martora a ieșit din România prin PCTF U, jud. S M cu un autoturism marca BMW, înmatriculat -, condus de către cu care s-a deplasat până în localitatea unde a fost așteptată de către inculpata și un în vârstă de circa 40-45 de ani care conducea o mașină înmatriculată în Italia.
Toți trei s-au deplasat cu mașina respectivă până în localitatea în imobilul unde inculpata locuia împreună cu partea vătămată.
După ce a ajuns în camera indicată, inculpata i-a spus martorei că ele în Italia nu lucrează la nici un hotel și atât ea cât și ies la stradă și se prostituează.
Martora i-a spus inculpatei că ea nu va rămâne în Italia pentru acest lucru și că în ziua următoare va pleca acasă.
În aceste condiții, inculpata l-a contactat telefonic pe ul care le-a transportat cu mașina din în, ocazie cu care i-a adus la cunoștință că refuză să iasă la stradă, după care inculpata și partea vătămată au ieșit din apartament în seara zilei respective întorcându-se doar în dimineața următoare.
În dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 10,00-11,00 partea vătămată a fost contactată pe telefonul mobil al inculpatei de către concubinul ei, care a întrebat-o când vine acasă iar aceasta i-a spus că pleacă chiar în ziua respectivă împreună cu martora deoarece aceasta nu s-a înțeles cu patronul întrucât nu vorbește limba italiană. De asemenea, partea vătămată i-a spus concubinului ei că nu are bani pentru a-și plăti transportul, iar acesta i-a spus să vină acasă și-i va achita el transportul când va ajunge în România.
Tot în dimineața zilei respective, martora i-a solicitat inculpatei care era singura ce deținea telefon mobil, să contacteze firma de transport cu care martora a venit în Italia și să le rezerve două locuri pentru prima cursă spre România.
Inculpata l-a contactat telefonic pe un conducător auto de la firma de transport, după care i-a spus martorei că este loc doar pentru o singură persoană care poate urca doar din localitatea. La data de 03 octombrie 2005 partea vătămată a revenit în România, în timp ce martora s-a deplasat în zona orașului A unde a muncit ocazional ca menajeră și în agricultură, revenind în țară la data de 18 decembrie 2005.
La data de 30 aprilie 2006 inculpata a intrat în România prin PCTF cu un autoturism condus de către.
În cursul lunii mai 2006, inculpata a contactat-o telefonic pe martora, domiciliată în B M,-/22, jud. M, ocazie cu care i-a spus acesteia că i-a găsit un loc de muncă în Italia și ar dori să se întâlnească pentru a-i prezenta patronul și a discuta cu acesta.
Inculpata și martora s-au cunoscut mai înainte cu ceva timp deplasându-se împreună dinspre Italia spre România, ocazie cu care acestea au făcut schimb de numere de telefon.
Urmare telefonului primit de la inculpată, partea vătămată s-a întâlnit cu aceasta în fața magazinului "" din cartierul - -, după care inculpata a invitat-o pe martoră la domiciliul ei situat pe str. - pentru a-l cunoaște pe patronul italian care-i asigură de lucru. Astfel, partea vătămată și inculpata s-au deplasat împreună la domiciliul acesteia din urmă, unde partea vătămată i-a cunoscut pe soțul și fiica inculpatei, precum și pe ul pe nume.
În ziua următoare, martora a contactat-o telefonic pe inculpată și i-a spus că este de acord cu oferta care i s-a făcut, astfel că inculpata i-a cerut martorei pașaportul sub pretextul că îi este necesar pentru a rezerva locuri spre Italia. Tot cu această ocazie, martora i-a spus inculpatei că nu are bani pentru a achita contravaloarea transportului până în Italia, însă aceasta i-a răspuns că nu este nici o problemă întrucât va achita ea transportul până în Italia urmând ca după ce va câștiga la locul de muncă să-i restituie banii.
Așa cum rezultă din declarația părții vătămate dată chiar în fața instanței de judecată, la momentul plecării sale în Italia aceasta cunoștea faptul că urmează să se prostitueze, situația cu care a fost de acord datorită situației financiare precare în care se găsea.
În aceeași perioadă din cursul lunii mai 2006 inculpata și s-au deplasat în Vișeu de unde, odată ajunși, inculpata a mers singură la locuința mătușii sale, situată pe-
Cu această ocazie, inculpata a întrebat-o pe martora unde se află fiica sa pe nume, care avea vârsta apropiată de a inculpatei, iar martora i-a răspuns că fiica ei este căsătorită și domiciliază cu familia în Târgu
Martora a întrebat-o pe inculpată ce are de discutat cu fiica ei, iar inculpata i-a spus că lucrează în Italia la un hotel, iar patronul ar avea nevoie de circa 3-4 fete ca și femei de serviciu în acel hotel.
În aceste condiții, martora i-a spus inculpatei că mai are acasă o fiică pe nume, în vârstă de 19 ani, care lucrează într-un bar în Vișeu de. Inculpata s-a deplasat la barul indicat de unde a cunoscut-o pe, spunându-i acesteia că sunt verișoare și a venit să-i propună să lucreze în Italia ca și menajeră într-un hotel, unde urma să câștige lunar peste 30 milioane lei, iar cazarea și masa îi erau asigurate.
Ulterior, după ce în prealabil au discutat despre posibilitatea de a lucra în Italia partea vătămată i-a spus inculpatei că acceptă propunerea, iar apoi, de comun acord, au stabilit ca în seara zilei următoare să plece împreună spre Italia. Astfel, în seara zilei următoare acestei discuții, inculpata a așteptat-o pe partea vătămată să iasă de la serviciu, după care a condus-o la o mașină de culoare închisă, parcată în apropierea barului, la volanul căreia se afla un pe nume, cu privire la care inculpata i-a spus părții vătămate că este patronul unde vor lucra în Italia.
La data de 24 mai 2006 inculpata, martora și partea vătămată au plecat spre Italia cu un microbus înmatriculat B 75374, condus de, părăsind țara prin PCTF, jud. S
Susnumitele au ajuns în după amiaza zilei următoare în localitatea din aproprierea orașului, unde au fost așteptați cu aceeași mașină de către, care a intenționat să le transporte până în locul unde erau cazate, însă întrucât erau foarte mulți polițiști pe stradă, le-a spus celor trei femei să coboare din mașină și să se deplaseze în continuare pe jos, transportându-le doar bagajele.
După ce au ajuns într-o casă situată pe plaja din, inculpata le-a adus la cunoștință martorei și părții vătămate că nu au venit în Italia pentru a lucra într-un hotel, ci pentru a practica prostituția la stradă, urmând ca banii obținuți în acest fel să-i predea inculpatei.
Tot cu acea ocazie, inculpata le-a spus martorei și părții vătămate că trebuie să iasă la stradă pentru a câștiga bani în scopul de a-i achita cheltuielile ocazionate cu transportul lor în Italia și pentru a-și face bani cu care să ajungă din nou acasă, întrucât ea nu le va da nici un.
Ambele au refuzat inițial să iasă la stradă, însă la insistențele inculpatei, partea vătămată a ieșit la stradă împreună cu inculpata chiar în seara respectivă, întrucât a plecat fără bani de acasă și, în pofida faptului că avea telefon, nu avea bani să-și cumpere o cartelă pentru a putea contacta pe cineva.
Mai înainte de a ieși la stradă, inculpata le-a spus martorei și părții vătămate că tarifele pentru un raport sexual sunt 30 de euro în mașină și 100 de euro în cameră de hotel.
De asemenea, inculpata i-a mai spus părții vătămate că în ipoteza în care va fi prinsă de către organele de poliție, să-și dea o identitate falsă și să declare că este din Republica
Chiar din prima seară când a ieșit la stradă împreună cu inculpata, partea vătămată a fost ridicată de către un echipaj de poliție și condusă la sediul Poliției din unde a fost fotografiată, amprentată și i s-a solicitat să-și scrie datele de stare civilă pe o coală de hârtie, ocazie cu care partea vătămată și-a dat datele de identitate reale.
După circa o săptămână de la sosirea în Italia, martora a plecat acasă în România.
Inculpata și partea vătămată au rămas în continuare în Italia și au ieșit împreună la stradă în fiecare seară, până când la data de 13 august 2006, au revenit împreună în România intrând în țară prin PCTF cu un autoturism condus de și înmatriculat sub nr. B-43-.
Inculpata și partea vătămată au stat în România în perioada 13-23 august 2006 când au ieșit din nou din țară prin PCTF cu un autoturism înmatriculat -, condus de către.
Mai înainte de a veni din Italia, inculpata i-a dat părții vătămate suma totală de 2.400 euro pentru activitatea prestată însă, la scurt timp, inculpata i-a solicitat cu titlu de împrumut suma de 1.000 euro, pe care nu i-a mai restituit până la întoarcerea în România, 13 august 2006.
De asemenea, inculpata a insistat să plece din nou împreună în Italia, promițându-i părții vătămate că acum va fi mai bine, vor găsi locuri de muncă și nu vor mai fi nevoite să iasă la stradă, iar după ce vor ajunge în Italia, inculpata i-a promis părții vătămate că-i va restitui suma de 1.000 euro care i-a solicitat-o cu titlu de împrumut.
În aceste condiții, la data de 23 august 2006, susnumitele au plecat din nou spre Italia, ajungând în localitatea în ziua următoare, unde s-au cazat în aceeași casă.
În continuare, inculpata și partea vătămată au ieșit zilnic la stradă în perioada 24 august - 7 decembrie 2006.
În cele două perioade cât au stat în Italia, inculpata și partea vătămată au fost ridicate din stradă în repetate rânduri de către polițiștii italieni, ocazie cu care și-au dat identități false, inculpata declarând că se numește Mn, iar partea vătămată a declarat că se numește (fila 21 și 46), însă susnumitele au fost depistate odată și cu pașapoartele asupra lor, astfel că polițiștii italieni le-au putut stabili în final identitatea reală a acestora.
La data de 09 decembrie 2006, inculpata și partea vătămată au intrat în România prin PCTF, cu un microbus condus de către.
În raport de starea de fapt expusă anterior, instanța a apreciat că infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 nu subzistă, neexistând o asemenea faptă care să fie reținută în sarcina inculpatei pentru motivele ce urmează a fi arătate.
Astfel, conform art. 2 lit. a din legea nr. 39/2003 prin "grup infracțional organizat" se înțelege "grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect beneficiu financiar sau beneficiu material", precizându-se chiar în conținutul aceluiași aliniat că "nu constituie grup infracțional organizat, grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are conținut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".
După cum se poate observa din analiza textului legal menționat anterior, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane și să funcționeze pe o anumită perioadă de timp și în mod coordonat, în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică prestabilită, o ierarhizare în rândul membrilor grupului, respectiv rolul fiecărui membru în comiterea infracțiunilor să fie dinainte cunoscut.
Din ansamblul probator existent, instanța a apreciat că aceste condiții necesare pentru a fi în prezența unui grup infracțional organizat, nu au fost dovedite, nici măcar sub aspectul formal al numărului minim de membri, cerut de textul articolului 2 lit.a din legea 39/2003.
În ceea ce privește atitudinea psihică, membrii grupului trebuie să cunoască faptul că fac parte dintr-o grupare creată tocmai pentru comiterea unor infracțiuni grave, precum și rolul și atribuțiile pe care le vor avea în cadrul grupului.
Din întreaga probațiune administrată în cauză nu a rezultat că inculpata ar fi desfășurat o asemenea activitate, organul de urmărire penală nu a adus nici o probă care să demonstreze acest aspect, făcându-se simple supoziții.
Instanța a apreciat că în cauză nu poate fi reținută infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, ci săvârșirea de către inculpată a infracțiunii de trafic de persoane, în condițiile participației penale, reglementate de art. 23 Cod penal, aflându-ne practic în prezența a două instituții juridice diferite
Pentru toate considerentele de mai, instanța apreciind că nu a existat o acțiune de constituire a unui grup infracțional organizat, a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003.
În drept, fapta inculpatei care împreună cu un cetățean de origine albaneză, rămas neidentificat, prin promisiuni false cu locuri de muncă în Italia, a recrutat, transportat și cazat pe partea vătămată și pe martora în scopul exploatării lor sexuale, constituie infracțiunea de trafic de persoane (câte 2 fapte) prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal pentru care inculpata a fost condamnată la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Din probele administrate în cauză, rezultă că persoanele vătămate și au fost de acord să părăsească țara în vederea practicării prostituției, manifestându-și liber consimțământul, afirmând că doreau să câștige bani în orice modalitate.
Așadar, recrutarea acestor persoane s-a realizat în condițiile în care acestea cunoșteau că vor pleca în Italia pentru a se prostitua.
Împotriva hotărârii a declarat apel procurorul și inculpata.
Primul apelant a criticat sentința atacată susținând că este nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, în infracțiunea de proxenetism prev.și ped.de art.329 al.2 pen. și sub aspectul confiscării sumelor care sunt mici în raport cu cele realizate de către inculpată ca urmare a săvârșirii infracțiunilor.
Astfel, sub primul aspect s-a arătat că instanța a luat în considerare doar declarațiile părților vătămate și a martorei care nu se coroborează cu alte probe ci doar cu declarația inculpatei din faza de judecată; cele două persoane au declarat că li s-a adus la cunoștință de la bun început de către inculpată faptul că în Italia vor practica prostituția împrejurare reținută de către instanță pentru schimbarea încadrării juridice, declarații care sunt contrazise de cele date în cursul urmăririi penale, așadar în sarcina inculpatei trebuia să se rețină față de cele două persoane infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și nu infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 al.2 pen.
Sub aspectul sumelor confiscate apelantul a precizat că inculpata și-a însușit din exploatarea părții vătămate suma minimă de 22.000 Euro, iar din exploatarea părții vătămate suma de aproximativ 88.550 euro sume ce rezultă din extrasele de cont din perioada anilor 2006 - 2007.
Sub un al treilea aspect sentința a fost criticată pentru netemeinicie invederându-se că pedeapsa aplicată nu corespunde gradului de pericol social concret al activității infracționale desfășurată de către inculpată mai ales că nu trebuia să se rețină în favoarea acesteia circumstanța facultativă prev.de art.74 al.1 lit.a pen. deoarece folosirea circumstanței în exces duce la derozariul actului de justiție în maniera în care se reține tuturor inculpaților, fără a se ține seama de infracțiunea săvârșită.
Inculpata a criticat sentința susținând că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de persoane prev.și ped.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, infracțiunea de proxenetism prev.de art.329 pen. și față de martora și partea vătămată după cum se impunea înlăturarea confiscării sumei de 35.000 euro.
S-a motivat că în speță nu s-a făcut dovada exercitării violenței asupra părților vătămate, ci dimpotrivă s-a dovedit că acestea au fost de acord să dea curs invitației inculpatei având cunoștință despre activitatea ce urmau să o presteze și, în plus acestea cunoșteau faptul că inculpata practica prostituția acceptând să facă același lucru dar fără ca membrii familiilor lor să o știe.
Astfel, partea vătămată a fost contactată de inculpată prin intermediul surorii ei, iar în momentul în care inculpata a rămas singură cu partea vătămată i-a spus care este natura activităților prestate aceasta fiind de acord să lucreze pe cont propriu; acest fapt este confirmat de împrejurarea dovedită a existenței contului de 3.000 euro al părții vătămate de la Post.
În ceea ce o privește pe martora, aceasta a fost chemată în Italia de către partea vătămată și a ajuns acolo împreună cu soțul ultimei, aspect confirmat de partea vătămată.
S-a precizat că față de cele două persoane inculpata a comis infracțiunea de proxenetism prin aceea că le-a îndemnat să practice prostituția și le-a lăsat să locuiască la el.
În ceea ce privește confiscarea sumelor s-a arătat că din cuprinsul extraselor de cont ale inculpatei aferente perioadelor 27 martie 2006 - 31 decembrie 2006 și 1 ianuarie 2007 - 3 decembrie 2007, s-au depus în primul an 28.000 euro din care 4.000 au fost câștigați în Italia de inculpată, iar 13.000 euro au fost câștigați atât de inculpată cât și de soțul acesteia, iar în anul 2007 nu s-au efectuat depuneri în cont ci doar retrageri de sume și formarea unui depozit bancar la termen, astfel încât suma finală menționată în extrasele de cont ca fiind, "total tranzacții "nu reprezintă altceva decât totalul operațiunilor depuneri plus retrageri și nu totalul depunerilor cum greșit s-a reținut în rechizitoriu.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, stabilind următoarele:
Inculpata a început să lucreze în Italia din anul 2002, fără forme legale iar din anul 2005 a început să practice prostituția, context în care a sunat-o pe cumnata sa propunându-i să meargă să lucreze în Italia știind că aceasta avea nevoie de bani; partea vătămată a acceptat plecarea știind că urma să practice prostituția, banii obținuți fiind ai săi, inculpatei plătindu-i parte din chirie.
După o scurtă revenire în țară partea vătămată s-a reîntors în iulie 2005 în Italia însă înainte i-a spus unei foste colege de serviciu, martora, că merge în Italia ca menajeră într-un hotel, context în care martora și-a exprimat dorința să lucreze ca menajeră în Italia, împrejurare pe care partea vătămată i-a adus-o la cunoștința inculpatei.
In timp ce partea vătămată împreună cu inculpata au practicat prostituția timp de 2 luni, inculpata a luat legătura cu martora transmițându-i că i-a găsit loc de muncă iar la data de 30.09.2005 s-a deplasat în Italia în loc. la locuința inculpatei unde aceasta i-a adus la cunoștință martorei că atât ea cât și partea vătămată nu lucrează la hotel, ci se prostituează; martora a spus că nu iese la stradă și că dorește să se întoarcă în România, lucru pe care l-a și făcut.
Prima instanță a mai reținut că în luna mai 2006, inculpata a sunat-o pe martora spunându-i că i-a găsit loc de muncă în Italia și aceasta a acceptat în momentul plecării în Italia să se prostitueze.
Tot în luna mai inculpata i-a propus verișoarei sale să lucreze în Italia ca menajeră, plecând împreună în 24 mai în Italia, împreună cu martora.
Ajunse în inculpata le-a adus la cunoștință că urmează să practice prostituția pentru a-i achita cheltuielile cu transportul; le-a adus la cunoștință că tarifele pentru un raport sexual sunt de 30 euro în mașină și de 100 euro în cameră de hotel, după care i-a spus părții vătămate că dacă va fi prinsă de organele de poliție să-și dea o identitate falsă și să spună că este din Republica
În prima seară partea vătămată a ieșit la stradă împreună cu inculpata, a fost surprinsă de poliția din unde și-a dat date nereale.
In ceea ce privește pe martora, aceasta s-a întors în România după o săptămână iar partea vătămată a rămas cu inculpata și au practicat prostituția zilnic până în 13 august 2006, când s-au întors în România pentru aproximativ 1 săptămână.
Înainte de sosire inculpata i-a dat părții vătămate 2.400 euro pentru activitatea prestată iar în țară a insistat ca aceasta să se întoarcă cu ea în Italia, ceea ce s-a și întâmplat acestea ieșind zilnic la stradă în perioada 24.08 - 7.12.2006.
Pe tot parcursul ultimelor două perioade, atât inculpata cât și partea vătămată au fost surprinse de către polițiștii italieni de mai multe ori, acestea declarând că se numesc Mn, respectiv până când în final au fost depistate cu pașapoartele la ele, moment în care li s-a stabilit identitatea reală.
În mod justificat prima instanță a apreciat că în speță nu există infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003 deoarece acesta trebuie să fie format din trei sau mai multe persoane, aspect care nu se regăsește deloc în speță.
Intr-adevăr, lipsa numărului minim de membrii pentru existența infracțiunii menționate face ca aceasta să nu existe.
Procurorul, în motivele de apel, nu a criticat achitarea inculpatului pentru infracțiunea menționată.
Contrar celor susținute de către inculpata apelantă în mod justificat prima instanță a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 comise față de partea vătămată și martora; Curtea constată că din eroare la încadrarea în drept a faptei prima instanță în loc de a menționat-o pe însă din descrierea stării de fapt rezultă cu certitudine că fapta a fost comisă față de, motiv pentru care Curtea va substitui motivarea primei instanțe sub acest aspect.
Pentru a analiza critica adusă de inculpată acestei încadrări juridice se observă că martora a fost audiată în cursul urmăriri penale în data de 8 iulie 2007, (8 ), iar datorită faptului că în cursul cercetării judecătorești se afla la o adresă necunoscută din Italia, prima instanță în mod legal a dat citire declarației martorei din cursul urmăririi penale.
Din această declarație rezultă fără dubiu că în cursul lunii septembrie 2005, a fost sunată de concubinul fostei sale colege de serviciu care i-a spus că aceasta urmează să nască și i-a propus martorei să o înlocuiască ca și femeie de serviciu; după aceea a fost sunată de către inculpată care i-a dat detalii cu privire la viitorul loc de muncă, spunându-i că hotelul este lângă, că urmează să fie plătită cu 1000 euro pe lună și avea asigurată cazarea și masa.
Martora a plecat în Italia și în locuința inculpatei i s-a adus la cunoștință de către aceasta că trebuie să iasă în stradă se să prostitueze, moment în care martora a refuzat.
Martora nu a practicat prostituția ci a rămas în Italia în orașul A la numita, unde a muncit ca menajeră și la munci agricole până în decembrie 2005 când s-a întors în România.
In consecință, din declarația martorei rezultă cu certitudine că aceasta a fost recrutată prin inducere în eroare de către inculpată și transportată în Italia unde a fost cazată în scopul practicării prostituției însă a refuzat.
Ca atare, fapta inculpatei față de această martoră nu constituie proxenetism prev.de art.329 al.2 pr.pen. ci trafic de persoane prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, așa cum bine a reținut prima instanță.
In ceea ce privește partea civilă atât din declarația dată de către aceasta în cursul urmăririi penale (16) cât și din declarația dată în cursul judecății (f 103), rezultă că inculpata a recrutat-o prin inducere în eroare, spunându-i că urmează să lucreze ca menajeră într-un hotel din Italia, pe când, în realitate, a recrutat-o, a transportat-o și a cazat-o în vederea practicării prostituției.
Faptul că urmează să practice această activitate a fost adus la cunoștința părții vătămate abia după ce a sosit în Italia.
În consecință, fapta comisă de către inculpată față de această persoană întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001.
Referitor la reținerea comiterii infracțiunii de proxenetism prev.de art.329 al.2 pen. față de părțile vătămate și, contrar motivelor de apel invocate de către procuror, din declarațiile acestora (141) respectiv (224), rezultă că știau că în Italia urmează să practice prostituția, activitate pe care au desfășurat-o de-altfel.
Susținerea că partea vătămată și-a schimbat în mod nejustificat declarația nu corespunde realității, deoarece a ascuns cunoașterea împrejurării că urma să plece în Italia pentru a practica prostituția, pentru a nu afla soțul ei, astfel cum a procedat și martora; din faptul că nu a refuzat să iasă la stradă cu toate că nu a fost amenințată în vreun fel - soțul ei fiind chiar fratele inculpatei - rezultă că nu a fost indusă în eroare de către inculpat.
În același mod a procedat și martora, aceasta fiind căsătorită și nedorind ca soțul ei să cunoască activitatea pe care o presta în Italia, aspect ce rezultă inclusiv din declarația acesteia în cursul urmăririi penale, când martora i-a cerut inculpatei să discute și cu soțul pentru a obține permisiunea acestuia.
In declarația dată în cursul urmăririi penale, martora a declarat că nu a practicat prostituția ci s-a întors imediat în România, însă în declarația dată în cursul judecății (224), rezultă că inculpata i-a spus că dacă martora va accepta o va duce în Italia "pe drum", înțelegând că trebuie să iasă să se prostitueze și că, de fapt, a ieșit la stradă împreună cu inculpata și cu verișoara acesteia, câștigând doar 50 euro și când a văzut că nu-i merge nu a mai rămas.
Așadar, ultima declarație a martorei este sinceră urmând a fi reținută în totalitate; nu poate fi primită solicitarea primului apelant de a se reține din prima declarație necunoașterea scopului deplasării în Italia, iar din a doua declarație practicarea prostituției deoarece s-ar trece cu vederea peste aspectul unitar al declarației sincere introducându-se în probatoriu aspectele nesincere relatate de către martor.
In consecință, justificat s-a reținut comiterea de către inculpată a infracțiunii de proxenetism prev.de art.329 al.2 pen. față de martorele și.
Din declarațiile părților vătămate și a martorilor inclusiv din declarația inculpatei rezultă că aceasta a practicat în lunile iulie - octombrie 2005 și mai - decembrie 2006, asigurându-și principalele mijloace de existență, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție prev.de art.328 pen.
De asemenea, în mod justificat prima instanță a reținut comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev.de art.293 pen. faptă recunoscută de către inculpată prin aceea că și-a determinat o identitate falsă în fața poliției italiene.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei au fost avute în vedere toate criteriile generale și speciale prev.de art.72 pen.; susținerea primului apelant că pedepsele de câte 2 ani închisoare pentru trafic de persoane, de câte 1 an închisoare pentru proxenetism și de câte 2 luni închisoare pentru ultimele două fapte, nu reflectă gradul de pericol social al faptelor nu poate fi acceptată.
Astfel, inculpata apelantă nu a folosit violențe sau amenințări, iar când persoanele în Italia au declarat că nu acceptă să practice prostituția sau când au dorit să-și înceteze activitatea nu le-a forțat în nici un fel să nu-și urmeze voința.
Justificat în favoarea sa s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.a pen. deoarece aceasta a avut o conduită bună înainte de comiterea faptelor, din nici o probă nerezultând contrariul.
Critica procurorului referitoare la faptul că reținerea acestei circumstanțe atenuante facultative ar duce în derizoriu actul de justiție, nu poate fi primită din moment ce circumstanța atenuantă este prevăzută de lege, iar în speță nu poate fi negat că atitudinea procesuală corespunzătoare a inculpatei este corolarul conduitei bune anterioare comiterii faptelor. În cazul inculpatei nu poate fi omis că probațiunea privind infracțiunea faptei de fals privind identitatea s-a datorat exclusiv recunoașterii faptei de către aceasta.
De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei respectiv suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, a fost bine stabilită, aprecierea că pedeapsa își va atinge scopul fără executare fiind justificată datorită lipsei antecedentelor penale ale inculpatei și a faptului că are un copil minor, fără a se putea trece cu vederea peste regretul manifestat de inculpată.
In ceea ce privește confiscarea sumelor obținute de către inculpată din practicarea prostituției justificat, s-a dispus confiscarea sumei de 35.000 euro obținută de către partea vătămată și predată inculpatei, așa cum rezultă din declarația primei, precum și a sumei de 3.850 euro obținută din activitatea proprie.
Astfel, din declarația părții vătămate rezultă că a practicat prostituția în fiecare seară timp de 2 luni J iar toți banii i-a dat inculpatei.
A specificat că realiza în medie 30 euro pe client, așadar susținerea inculpatei că din punct de vedere practic era imposibilă realizarea acestei sume nu poate fi primită deoarece rezultă că luând în calcul cele două luni J, respectiv aproximativ 75 zile, în medie pe seară realiza 460 euro, rezultând o medie de 15 relații, nu 30 cum susține inculpata apelantă.
În ceea ce privește susținerea procurorului că trebuia confiscată suma de 88550 euro nu poate fi acceptată deoarece din extrasele de cont aflate la dosar rezultă că tranzacțiile totale vizează toate operațiunile până la 20.07.2007, deci și ulterior activității infracționale, iar pentru perioadele aferente practicării prostituției rezultă că s-au luat în calcul atât depunerile de numerar cât și deschiderile de depozit provenind din sumele depuse precum și închiderile de depozit și eliberările de numerar pe când în realitate sumele depuse corespund sumelor realizate de către inculpată din prostituție.
În mod temeinic și legal prima instanță a soluționat acțiunea civilă obligând-o pe inculpată la plata sumei de 1.000 euro sau echivalentul în lei, daune morale către partea civilă, fiind indubitabilă suferința morală a acesteia, suferință datorată activității inculpatului.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate apelurile declarate.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen. va obliga inculpata apelantă la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și inculpata, domiciliată în B M,-/22, jud. M împotriva sentinței penale nr. 504/9 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din.
Obligă inculpata la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului din oficiu.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpata.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
RED.VC/MR
16.06.09/2 EX.
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Ana Covrig
