Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALEĂ NR.383/R/2009
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Valentin
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.44/A/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.și ped.de art.211 alin.1,2 lit.c penal cu aplicarea art.37 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se constată lipsa inculpatului și a apărătorului desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură al Curții de APEL CLUJs -a înregistrat o cerere formulată de apărătorul ales al inculpatului, av., prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât este plecat din țară și nu se poate prezenta.
Reprezentantul Parchetului, față de cererea de amânare formulată, în principiu nu se opune însă consideră că se tinde spre tergiversarea cauzei.
Instanța, deliberând, lasă cauza la a doua strigare pentru prezentarea apărătorului desemnat din oficiu având în vedere că la dosar nu există delegație de apărător ales.
La a doua strigare, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. în substituirea av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, având în vedere că inculpatului i s-au acordat trei termene de judecată, iar apărătorul ales al acestuia nu are depusă delegația avocațială la dosar, apreciază că delegația apărătorului din oficiu nu a încetat, cauza este în stare de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire iar pe cale de consecință să se dispună încetarea procesului penal raportat la declarația părții vătămate din care rezultă că părțile s-au împăcat. Astfel, probele administrate în cauză duc la concluzia schimbării încadrării juridice întrucât din nici o probă nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu se coroborează între ele. Martorul este singurul care relevă o altă stare de fapt însă martora menționează că martorul nu a fost prezent la cele întâmplate. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Apreciază că încadrarea juridică dată faptei și reținută prin rechizitoriu este corectă întrucât din probele dosarului rezultă că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată coroborat cu declarațiile martorilor și certificatul medico legal.
CURTEA
Prin sentința penală nr.2372 din 23 noiembrie 2008, Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea inculpatului, porecla "", CNP -, fiul lui și, născut la data de 04.04.1978, în B M, jud. M, cetățenie română, studii 1 clasă, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor, necăsătorit, cu antecedente penale,. în B Sprie,-/11, jud. M, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 71. penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II- și b penal.
S-a luat act că partea vătămată renunță la constituirea de parte civilă.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, a fost confiscată de la inculpat suma de 100 lei.
În baza art. 191 al. 1. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că în data de 06.07.2007, în urma unor discuții contradictorii cu privire la o sumă de bani pe care partea vătămată o datora inculpatului, acesta din urmă a aplicat o lovitură părții vătămate și i-a sustras din portofel suma de 100 lei.
În fața primei instanțe, partea vătămată a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale declarând că inculpatul nu i-a sustras nici o sumă de bani din portofel.
Potrivit dispozițiilor art. 75 din Codul d e procedură penală, declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Instanța a reținut că declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în sensul că inculpatul i-a sustras suma de 100 de lei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului care, la data de 06.07.2007, în urma unor discuții contradictorii i-a aplicat părții vătămate o lovitură sustrăgându-i acesteia suma de 100 de lei în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal, text de lege în temeiul căruia instanța de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în urma reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege potrivit art. 76 lit. b Cod penal.
De asemenea, s-a făcut aplicarea art art. 71. penal privind interzicerea drepturilor indicate de art. 64 lit. a teza a-II-a, penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Instanța a reținut că fapta a fost săvârșită de către inculpat după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani și 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 1689/2002 a Judecătoriei Baia Mare apreciind că astfel sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 37 lit. b Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, judecătoria a dispus confiscarea sumei de 100 lei de la inculpat, sumă pe care inculpatul a sustras-o de la partea vătămată fără aor estitui ulterior.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel prin care a solicitat, prin apărător, în principal, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanță să se pronunțe pe schimbarea de încadrare juridică apreciind că din nici o probă nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tâlhărie. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului în sensul rejudecării cauzei cu consecința pronunțării unei noi hotărâri, prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de lovire, și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.44 din 12 martie 2009 a Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, apelantul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în apel în sumă de 60 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în baza probațiunii administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, în mod întemeiat prima instanță a reținut că la data de 06.07.2007 în urma unor discuții contradictorii, inculpatul-apelant i-a aplicat părții vătămate o lovitură după care i-a sustras suma de 100 lei în scopul însușirii pe nedrept.
În urma loviturilor aplicate, partea vătămată Gas uferi leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală prin declarația dată la fila 5 partea vătămată Gam enționat că suma de bani i-a fost sustrasă de către inculpat după ce a căzut la pământ în urma loviturilor aplicate de acesta. Dar în cursul cercetării judecătorești partea vătămată a revenit asupra poziției avute anterior arătând că a remis inculpatului de bună voie acea sumă de 100 lei pe care i-o datora.
În pofida poziției de nerecunoaștere a faptei adoptată de către inculpat, tribunalul apreciază, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că nu poate fi luată în considerare poziția părții vătămate adoptată în cursul cercetării judecătorești atâta vreme cât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, cu declarațiile martorilor, s-a dovedit în mod indubitabil că inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu pumnul în față, că inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele în zona coastelor și după ce partea vătămată a căzut la pământ, și că în această stare fiind partea vătămată, inculpatul i-a luat din buzunarul drept de la din partea din spate portmoneul din care a sustras suma de 100 lei, iar apoi a fugit de la locul faptei.
În raport de această stare de fapt, în mod întemeiat prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu.
În consecință, susținerile inculpatului formulate în apel dar și la instanța de fond, potrivit cărora încadrarea juridică corectă a infracțiunii reținute în sarcina sa ar fi trebuit să fie aceea de lovire nu este întemeiată.
Considerând că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză, și că a stabilit o încadrare juridică legală a infracțiunii comise de inculpatul, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de acesta, apreciind că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Împotriva deciziei menționate inculpatul, a declarat recurs în termen.
În susținerea recursului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.1, 2 lit.c pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art.180 al.2 pen. deoarece din nici o probă administrată nu rezultă că inculpatul a tâlhărit victima ci doar a lovit-
În urma schimbării încadrării juridice s-a apreciat că trebuie avută în vedere poziția părții vătămate care a fost de acord să se împace cu inculpatul, fapt ce ar fi atras încetarea procesului penal.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivului de recurs invocat, Curtea constată următoarele:
Motivul referitor la schimbarea încadrării juridice urmează a fi analizat în raport de condițiile cazului de casare prev.de art.385/9 pct.17 pr.pen.
Pentru analiza acestui caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt:
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 6 iulie 2007, inculpatul a aplicat părții vătămate Gol ovitură după care i-a sustras suma de 100 lei.
Nici susținerea inculpatului că nu a lovit victima pentru a-i sustrage banii și nici schimbarea declarației părții vătămate în sensul că nu i-a fost sustrasă suma de 100 lei, nu corespund realității faptice deoarece din declarația martorului (62) rezultă că martorul a văzut cum inculpatul i-a sustras 50 sau 100 lei părții vătămate, după ce aceasta a căzut în urma loviturii de pumn primită în zona feței de la inculpat.
De asemenea, schimbarea declarației părții vătămate în cursul cercetării judecătorești este nejustificată având în vedere că în cursul urmăririi penale (4 ), aceasta a declarat că îi datora inculpatului suma de 100 lei pe care a pierdut-o la remi, motiv pentru care inculpatul l-a lovit și i-a luat 100 lei din portmoneu; declarația detaliată dată inițial de către partea vătămată, nu poate fi înlăturată prin revenirea asupra acesteia printr-o declarație ce nu mai cuprinde detalii ce rezultă inclusiv din declarațiile altor martori.
Așa fiind, nu se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, ca atare cererea de încetare a procesului penal este nejustificată.
Ca atare, motivul de recurs invocat nu se încadrează în condițiile cazului de casare prev.de ar.385/9 al.1 pct.17 pr.pen.
La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul,. în B Sprie,-/11, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 44 din 12 martie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
12.06.09/3 EX.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Ana Covrig Valentin
