Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1076/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--14.10.2009

DECIZIA PENALĂ NR.1076 /

Ședința publică din data de 05.11.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.239 din 22.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea vătămată intimată.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei, de la tâlhărie în cea de lovire și alte violențe, prev. de art. 181 și 213 Cod penal, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, cu trimitere la art. 10 lit. Cod penal. În subsidiar dacă instanța va considera că inculpatul se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis de parchet în instanță, solicită să i se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special care să fie contopită cu restul de 170 de zile rămase neexecutate, inculpatul aflându-se în condițiile recidivei prev. de art. 37 lit.a Cod penal.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, susținând că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat este de furt cu agresiune. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, acesta fiind recidivist.

Inculpatul recurent, luând cuvântul susține că infracțiunea săvârșită de el nu a fost de tâlhărie.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1328 din 30.06.2009, Judecătoria Arad în baza art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - din infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al 1 Cod penal, cu aplicarea art 37 lit a Cod penal și infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art 213 al 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal, în infracțiunea complexă de tâlhărie, prevăzută de art 211 al 2 lit c Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal.

În baza art 211 al 2 lit c Cod penal, cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, ca urmare a schimbării încadrării juridice, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.07.1988 în localitatea A, județul A, cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, căsătorit, domiciliat în localitatea A,-, jud. A, CNP -, la o pedeapsă de:

-5(cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă mare postcondamnatorie.

În baza art 61 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 170 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2(doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1004/26.04.2007 a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare, pe care l- contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în pedeapsa cea mai grea de 5(cinci) ani închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

In baza art. 88 Cod penal, a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 19.02.2009.

S-a constatat că partea vătămată, fiul lui și, domiciliat în A, str. -,.2,. A,.8, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.

A fost respinsă cererea părților de încetare a procesului penal ca inadmisibilă.

În baza art 191 al 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art 189 Cod procedură penală, a fost dispusă virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA Aas umei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.

Pentru a hotărâi astfel, prima instanță a reținut următoarele:

In data de 19.02.2009, în jurul orei 13,10, partea vătămată, minor în vârstă de 15 ani, însoțit de martorii și se deplasau cu tramvaiul din zona cartierului spre Romană, în municipiul

La prima stație în tramvai au urcat și inculpatul însoțit de fratele său, martorul. Inculpatul a discutat cu partea vătămată pe care o cunoștea, solicitându-i să-i arate ce telefon mobil are. Partea vătămată a refuzat, spunându-i că nu are un telefon mobil de calitate. Inculpatul a insistat în continuare să-i fie arătat telefonul mobil de către partea vătămată până la stația de tramvai din zona unde partea vătămată și ceilalți doi martori au coborât.

Inculpatul și fratele său au coborât și ei din tramvai iar inculpatul a continuat să insiste pentru ca partea vătămată să-i arate telefonul mobil.

Partea vătămată a cedat insistențelor inculpatului și i-a înmânat telefonul său mobil, marca Motorola V 360. Inculpatul a luat telefonul părții vătămate, a scos cartela telefonică din acesta și a vrut să i-o dea părții vătămate dar pentru că aceasta nu a vrut să o ia a aruncat-o jos, după care s-a întors să plece.

Partea vătămată a cerut să-i fie restituit telefonul, spunându-i inculpatului că este al mamei sale, inculpatul s-a întors și 1-a lovit pe partea vătămată cu dosul palmei peste obraz în partea după care a dat mâna cu cei care îl însoțeau pe partea vătămată s-a întors și a plecat, după ce i-a spus părții vătămate, suntem ".

Partea vătămată și-a anunțat telefonic tatăl despre cele întâmplate, acesta anunțând lucrătorii poliției care l-au depistat pe inculpat însoțit de fratele său în zona Catedralei, inculpatul având asupra sa telefonul părții vătămate care a fost ridicat de la acesta și restituit părții vătămate.

Inculpatul a susținut că a luat telefonul părții vătămate, pe care aceasta i 1-a dat de bunăvoie, în contul unei datorii de 20 de lei, bani pe care partea vătămată urma să i restituie în aceeași seară, iar fratele său, martorul a confirmat acest motiv invocat de inculpat doar în cursul urmăririi penale.

Astfel că, prima instanța nu a reținut această apărare a inculpatului deoarece ceilalți doi martori oculari, care îl însoțeau pe partea vătămată și care nu se fală în vreo legătură de rudenie cu părțile, nu au putut relata despre vreo discuție în legătură cu vreo sumă de bani datorată de partea vătămată, relatând că inculpatul a solicitat telefonul acesteia pentru a-1 vedea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul solicitând admiterea apelului desființarea sentinței primei instanțe, iar în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei, de la tâlhărie în cea de lovire și alte violențe, pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale prin care să se dispună achitarea inculpatului raportat la cele precizate, în temeiul art.11 pct.2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală, iar în cazul în care instanța va considera că se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis de Parchet în instanță să i se administreze o pedeapsă orientată spre minimul special pe care apoi să o contopească cu restul de 170 de zile rămase neexecutate, inculpatul aflându-se în condițiile recidivei mare post condamnatorii prevăzute de art.37 lit. a Cod penal.

În motivarea apelului s-a arătat că, contrar probelor administrate în dosar, a declarației date de inculpat, a declarației părții vătămate, a declarațiilor date de martori atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe, nu se poate aduce în discuție și reține în sarcina inculpatului infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 Cod penal.

S-a mai arătat că, avându-se în vedere declarația inculpatului și a martorilor, și martorul, încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, respectiv art. 180 al.1 Cod penal și art. 213 al.1 Cod penal este cea corectă.

Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 239/A din 22.09.2009, pronunțată în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1328 din 30.06.2009, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.

Examinând apelul în cadrul dat de art. 378 Cod procedură penală și din oficiu conform art. 371 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că nu este fondat.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei s-a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt în conformitate cu probele administrate în cauză, respectiv, în cursul urmării penale: proces verbal de depistare, planșe foto, declarații parte vătămată; dovadă re ridicare și predare, declarații martori, declarații inculpat, copii acte de identitate, certificat de cazier judiciar și în cursul cercetării judecătorești, copie sentință penală nr. 1004/26.04.2007 a Judecătoriei Arad, declarație inculpat, declarație parte vătămată, declarații martori, declarație inculpat și parte vătămată.

În mod legal, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunile prevăzute de art 180 al 1 Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal și art.213 al 1 Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal, în infracțiunea complexă prevăzută de art. 211 al 2 lit c Cod penal, cu aplicarea art 37 lit. a Cod penal.

Astfel, fapta inculpatului de a-și însuși telefonul părții vătămate, care i-a fost înmânat pentru a-l vedea, urmată de lovirea cu palma peste obraz a părții vătămate care solicita restituirea telefonului, comisă într-o stație de tramvai, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, respectiv tâlhărie comisă în loc public, prevăzută și pedepsită de art. 211 al 2 lit c Cod penal, cu închisoare de la 5 ani la 20 de ani.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este dovedită din coroborarea declarației părții vătămate și a martorilor și.

Astfel inculpatul și-a însușit pe nedrept telefonul mobil al părții vătămate și a lovit partea vătămată care insista în a-i fi restituit telefonul.

Pedeapsa aplicată inculpatului este individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal și în măsură să-și atingă scopul astfel cum este prevăzut în art.52 Cod penal. Prima instanță a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, faptul că este recidivist dar și că prejudiciul a fost reparat prin restituirea bunului.

În mod legal prima instanță a respins cererea părților de încetare a procesului penal ca inadmisibilă dat fiind că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 211 Cod penal împăcarea părților nu înlătură răspunderea penală.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1328 din 30.06.2009, pronunțată de Judecătoria Arad.

Împotriva deciziei penale nr. 239/A din 22.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale, întrucât faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică întrucât este vorba despre o infracțiune de loviri și alte violențe prev. de art. 180 al. 1 Cp și abuz de încredere prev. de art. 213 Cp.

Se arată în motivare că palma dată nu a servit ca mijloc de comitere a presupusului furt, fiind un gest de amiciție, în cauză existând consimțământul părții vătămate la remiterea telefonului, că nefiind vorba de un furt activitatea inculpatului nu se poate încadra juridic ca tâlhărie, acțiunea de furt fiind acțiunea principală a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie. Se mai arată în motivare că părțile se cunoșteau, salutându-se și dându-și mâna atât la începutul cât și la sfârșitul întâlnirii, astfel încât nu a existat vreo stare de frică sau de intimidare a părții vătămate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, potrivit art. 385 ind. 6 Cpp, instanța de recurs apreciază că decizia penală pronunțată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cauză.

Starea de fapt reținută de prima instanță și confirmată de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate și din care reiese că în data de 19.02.2009 partea vătămată împreună cu martorii și se deplasau cu tramvaiul în localitatea A, la prima stație urcând și inculpatul însoțit de fratele său, martorul. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată marca telefonului mobil pe care-l are, partea vătămată a refuzat, dar inculpatul a insistat să-i fie arătat telefonul până la stația de tramvai unde partea vătămată și martorii au coborât. La aceeași stație de tramvai a coborât și inculpatul cu fratele său și la insistențele inculpatului partea vătămată i-a în,mânat telefonul marca Motorola marca 360, inculpatul a luat telefonul a scos cartela, pe care a intenționat să o dea părții vătămate, dar aceasta a refuzat, motiv pentru care a aruncat cartela pe jos. Partea vătămată a insistat să-i fie restituit telefonul, spunând că este al mamei sale, moment în care inculpatul l-a lovit cu dosul palmei peste obraz, iar ulterior a dat mâna cu ceilalți însoțitori, spunându-i părții vătămate "Suntem ".

Această stare de fapt este confirmată de martorii oculari care însoțeau partea vătămată și care în depozițiile date nu au făcut referire la vreo sumă de bani pe care partea vătămată ar fi datorat-o inculpatului și care ar fi dus la reținerea telefonului în contul acestei datorii.

Încadrarea juridică a faptei este corect reținută de către instanță, în condițiile în care partea vătămată nu a predat de bună voie telefonul inculpatului, ci a fost constrânsă de amenințările și insistențele repetate ale acestuia și în condițiile în care partea vătămată este minor, în conștiința sa se produsese o teamă cu privire la eventualele urmări ale refuzului său de a preda telefonul inculpatului. Prin urmare, câtă vreme predarea telefonului nu a fost făcută de bună voie, instanța de recurs reține că a avut loc o deposedare a părții vătămate de bunul mobil ce-i aparținea fără consimțământul acestuia, iar agresiunea ulterioară a părții vătămate de către inculpat a avut ca scop păstrarea de către acesta a bunului luat pe nedrept.

Astfel, în temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.239/A/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul recurent la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul prevederilor art.385¹⁵alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.239/A/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. 11.11.2009

Tehnored.

2ex/ 13.11.2009

Prima inst.Jud. A-

Inst. apel., - Trib.