Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 108/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 11485/2/2009
2824/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 108
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-condamnat-contestator împotriva Sentinței penale nr. 34 din data de 12.06.2009, pronunțată de Judecătoria Videle.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-condamnat-contestator și recurentul, personal în stare de arest și asistați de apărător din oficiu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu solicită admiterea în principiu a contestației în anulare formulată împotriva Sentinței penale nr. 34 din data de 12.06.2009, pronunțată de Judecătoria Videle.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca inadmisibilă, având în vedere că motivele invocate de contestator respectiv că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prev de art. 10 lit. f, i ind. 1 Cod de procedură penală nu se regăsesc în prezenta speță, motiv pentru care solicită respingerea contestației.
Recurentul-condamnat-contestator arată că este nevinovat, a fost supus și la testul poligraf, învederând că partea-vătămată nu a știut exact cine a fost autorul faptei.
Recurentul-inculpat arată că este nevinovat, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această C, la data de 7 decembrie 2009, sub nr-, petentul și, ulterior, la 16 decembrie 2009, au formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.1599 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, invocând motive referitoare la nevinovăția lor, invocând în drept, dispozițiile art.386 alin.1, lit.c Cod procedură penală.
În cauză a fost atașat dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
Prin decizia penală nr.1599 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală au fost admise recursurile promovate de inculpații (din acea speță) și; au fost casate - în parte - decizia penală nr.92/A/13.10.2009 a Tribunalului Teleorman și sentința penală nr.34/12.06.2009 a Judecătorie V, însă numai cu privire la pedeapsa accesorie aplicată fiecărui inculpat, în sensul interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că probele administrate în cauză au demonstrat, fără dubii, că în data de 21.11.2008, inculpații și, care au observat că partea vătămată avea asupra sa o sumă de bani, atunci când aceasta a dorit să achite consumația într-un bar în care se aflau și cei doi inculpați, au hotărât să-i sustragă acesteia banii pe care-i avea asupra sa, cunoscând și faptul că luase salariul întrucât era coleg de serviciu cu fratele lor. Inculpații, care au experiență infracțională, au părăsit barul, înaintea părții vătămate pentru a crea impresia că pleacă la locuința lor împreună cu concubina lui, au lăsat-o pe aceasta acasă și s-au întors pentru a aștepta să iasă din local partea vătămată, pe care au imobilizat-o, au pulverizat spray lacrimogen în zona feței, au trântit-o la pământ și i-au sustras suma de 400 lei, documentele ce le avea asupra sa și alte obiecte personale.
S-a arătat că inculpații nu au avut nicio explicație pentru faptul că la locuința lor, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, a fost găsită bricheta ce aparținea părții vătămate, cu particularitățile descrise de aceasta.
Convingerea instanței că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de tâlhărie asupra părții vătămate a fost întărită și de refuzul acestora de a accepta efectuarea testului poligraf.
S-a concluzionat că fapta inculpaților, astfel cum a fost expusă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art.211 al.1 și 2 lit. b) și alin.21lit. a) și b) Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b) Cod penal.
În speța de față, în ședința publică din 20 ianuarie 2010, reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicitând a se constata acest aspect, întrucât susținerile petenților fac referire la nevinovăția lor, însă aceștia nu indică niciuna din cauzele de încetare a procesului penal - potrivit art.10 lit.f-1Cod procedură penală, astfel cum prevăd dispozițiile art.386 lit.c Cod procedură penală.
Examinând cauza prin prisma motivelor din contestație, în raport și de dispozițiile art.386 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.391 alin.2 Cod procedură penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art.386 lit.a-c și e Cod procedură penală.
Din examinarea dispozițiilor art.386 alin.1 lit.a-c și e Cod procedură penală, rezultă că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a)când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b)când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat de către instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c)când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art.10 alin.1 lit.f-i/1 Cod procedură penală, cu privire la care existau probe în dosar;
e)când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent, nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art.38514alin.(11) ori art.38516alin.(1).
Curtea, examinând contestațiile în anulare, prin prisma temeiului juridic arătat în scris de contestatori, constată că acestea sunt inadmisibile, din examinarea dosarului penal nr-, în care s-a pronunțat decizia penală nr.1588/R/13.11.2009, de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, niciunul din cazurile expuse mai sus nu se regăsește în speța dedusă acestei judecăți.
Împrejurarea că petenții-contestatori sunt nemulțumiți de soluția pronunțată de instanțe și că acestea nu au avut în vedere susținerile lor, nu figurează printre cazurile în care poate fi promovată această cale extraordinară de atac, cazuri prevăzute de art.386 lit.a-c din Codul d e procedură penală, sens în care Curtea urmează a respinge, ca inadmisibile, aceste contestații.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii și împotriva deciziei penale nr.1599 din 13.011.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția I-a Penală.
Obligă pe fiecare contestator la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
