Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1137/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1854/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1137
Ședința publică din data de 06 august 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
este reprezentat de procuror .
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.437/A/6.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/04.08.2009, lipsă fiind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că intimata-parte vătămată a depus la dosar concluzii scrise după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicită Curții să constate că declarația de recurs nu este semnată de către inculpat.
Recurentul-inculpat, în fața instanței, declară că își însușește declarația de recurs, semnând-o personal.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărârii legale și temeinice prin care să se aplice inculpatului o pedeapsă redusă, avându-se în vedere că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, precum și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, avându-se în vedere gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, modul concret de operare, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost condamnat pentru fapte similare, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat.
Precizează că există un aspect de nelegalitate al hotărârii, care nu impune, însă, admiterea recursului, respectiv omisiunea deducerii reținerii administrative. Astfel, învederează că prevenția a fost dedusă de la 13.03.2009 la zi, în condițiile în care a avut loc o reținere administrativă a inculpatului la data de 12.03.2009, ora 2015. Prin urmare, solicită și deducerea acestei zile din perioada ce urmează a fi executată.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a împins-o pe partea vătămată și solicită admiterea recursului, considerând că pedeapsa aplicată este mult prea mare, mai ales că are încă o vârstă care îi permite să își pună viața în orânduială.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.361/19.05.2009 pronunțata de Judecătoria sector 2 B în temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie.
În temeiul art. 61 Cod penal, a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 152/19.01.2006 a Judecătoriei sector 2 B, definitivă prin decizia penală nr. 492/05.04.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat de 380 zile închisoare cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a Il-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 13.03.2009 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal s-a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 60 lei sustrasă părții vătămate.
In baza art. 116 alin. 1 și 4 Cod penal s-a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza Mun. B pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală S-a dispus decontarea onorariului în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarele: In ziua de 05.03.2009, în jurul orei 0600inculpatul se afla pe Șos. -, iar la un moment dat a observat-o pe partea-vătămată ieșind din scara unui bloc. Inculpatul s-a apropiat de intrarea în imobil, s-a întors spre partea vătămată, a ridicat amenințător mâna dreaptă asupra acesteia, după care a împins-o spre peretele blocului solicitându-i să nu țipe. Partea vătămată a început să țipe solicitând ajutorul, inculpatul a continuat să o împingă pe acesta, iar ca urmare a actului de violență și în pofida faptului că s-a apărat a căzut pe trotuar și scăpat din mână poșeta pe care o avea asupra sa. Partea vătămată i-a spus inculpatului să păstreze poșeta fiindu-i teamă de acesta, inculpatul a ridicat de jos poșeta părții vătămate, moment în care o persoană de sex feminin neidentificată de la geamul unui apartament a strigat către inculpat să o lase în pe partea vătămată. Constatând că este observat, inculpatul a părăsit în fugă locul faptei, având asupra sa bunul sustras, după comiterea faptei, din geanta părții vătămate inculpatul a luat suma de 60 lei, precum și două telefoane mobile (un telefon marca Nokia 2760 și altul marca ), după care a aruncat geanta și telefonul marca, îndreptându-se spre locuința martorului. Inculpatul i-a oferit acestuia telefonul marca Nokia, primind în schimbul acestuia un telefon marca Sony Ericsson pe care 1-a folosit cu o cartelă. La data de 12.03.2009 telefonul remis de către inculpat martorului a fost recuperat de la acesta și restituit pe bază de dovadă scrisă părții vătămate.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate (filele 11-12, 14-15, 25 dup și 28 dosar fond); procesul-verbal de cercetare la fata locului (filele 16-20 dup); dovada de ridicare de la martorul a telefonului mobil marca Nokia 2760 și planșe foto anexe (filele 68-71 dup); procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii după fotografie a inculpatului, de către martorul și planșele foto anexe (filele 75-79 dup); procesul-verbal întocmit cu ocazia depistării inculpatul de către organele de poliție (fila 81 dup); procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii inculpatului din grup de către partea vătămată și planșe foto anexe (filele 82-84 dup); procesul-verbal întocmit cu ocazia recunoașterii de bunuri efectuată de partea vătămată și planșe foto anexe (filele 89-93 dup); dovada de restituire, către partea-vătămată, a telefonului sustras, marca Nokia 2760 ( fila 95 dup); declarațiile inculpatului (filele 118, 121-122, 123-125, 128-130 dup și fila 27 dosar fond).
Astfel, partea vătămată a susținut, atât în plângerea penală pe care a formulat-o cât și în declarațiile ulterioare, că în dimineața zilei de 05.03.2009, în jurul orelor 0555, tocmai ieșea din scara blocului de domiciliu pentru a merge la serviciu, iar în fața scării a observat că se afla un individ, recunoscut ulterior în persoana inculpatului, care în momentul ieșirii sale s-a întors cu fața spre ea, a ridicat mâna dreaptă în care avea un obiect lucios, posibil lamă de cuțit și a împins-o spre zid, spunându-i să nu țipe. A început atunci să țipe și i-a oferit banii inculpatului, acesta spunând că nu vrea bani, ci doar " să i-o bage și el un pic". A mai arătat că a continuat să țipe, s-a luptat cu acel individ și a căzut, scăpând pe jos geanta pe care o avea asupra ei, iar în acele momente, de la unul dintre etajele blocului de vis-a-vis, o doamnă a strigat la inculpat să înceteze, moment în care i-a propus din nou inculpatului să-i ia geanta și să o lase în. După un moment de ezitare, inculpatul a luat geanta și a fugit spre str. - de. Partea vătămată a mai declarat că în geantă avea suma de 50 de lei, acte personale și două telefoane mobile, unul marca Nokia cu seria - 359 818 014 963 351, iar altul marca. Totodată, aceasta a descris semnalmentele autorului infracțiunii comise în dauna sa, arătând că este vorba de un de aproximativ 22-27 ani, 165-170 cm înălțime, ten deschis, posibil blond, roșiatic în obraji și îmbrăcat cu un hanorac cu imprimeuri, cu mențiunea că ar putea să-1 recunoască dacă l-ar revedea, întrucât zona era luminată artificial și a reușit să-i rețină bine trăsăturile feței.
La data de 06.03.2009, partea vătămată a revenit cu o nouă declarație, arătând că în aceeași zi a fost sunată de o doamnă pe nume, aceasta spunându-i că a găsit o geantă de culoare neagră, pe care a recunoscut-o ca fiind cea care îi fusese sustrasă în ziua precedentă și în care se aflau actele sale personale.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând in cuprinsul motivelor orale de apel ca pedeapsa aplicata este prea mare in raport de gravitatea faptei reținuta in sarcina lui, având in vedere ca a recunoscut si regretat fapta, iar prejudiciul a fost recuperat.
Prin decizia penală nr.437/06.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul .
A fost dedusă prevenția inculpatului de la 13.03.2009 la zi și a fost menține starea de arest a acestuia.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, ribunalul a apreciat ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt si vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate pe parcursul urmăriri penale si a cercetării judecătorești.
În mod corect s-a reținut ca inculpatul in data de 5.03.2009 in jurul orelor 6oo, în timp ce se afla pe Șos. -, prin violenta fizica a deposedat-o pe partea vătămata de o geantă ce conținea doua telefoane mobile, acte personale si suma de 60 lei.
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art.72 Cod penal privind criteriile generale de individualizare a pedepsei si anume: gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca celelalte două criterii, persoana făptuitorului și circumstanțele atenuante sau agravante, ca și criterii de individualizare alăturate si distincte, să fie avute in vedere numai după ce instanța de judecată și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului se află și criterii subiective, cum sunt persoana făptuitorului și conduita sa, luată in considerare, desigur, in ansamblul ei, așa cum s-a manifestat nu numai înainte, dar și după săvârșirea faptei, până în momentul soluționării cauzei de către organul judiciar.
Potrivit concepției ce a prezidat redactarea art.72 Cod penal "gradul de pericol social al faptei săvârșite, și "persoana infractorului" constituie, după cum s-a arătat, două criterii de individualizare autonomă, fiecare cu un conținut propriu, deosebit de al celuilalt.
Sub aspectul raportului dintre gradul de pericol social al faptei și persoana făptuitorului, pe de o parte, și împrejurările care atenuează răspunderea penala pe de altă parte, trebuie subliniat că există legătură indisolubilă. acestora din urmă este reducerea ori, respectiv, sporirea gradului de pericol social al faptei sau al periculozității persoanei făptuitorului.
Fără asemenea modificări - de o anumită amploare în gradul de pericol social, nici o circumstanță n-ar putea fi "atenuanta" sau "agravanta" pentru ca ar lipsi temeiul atenuării sau agravării răspunderii penale.
Când face parte din pericolul social al faptei săvârșite, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei, art. 72 Cod penal are în vedere gradul de pericol social concret al acelei faptei, care nu poate fi conceput in afara oricărei legături cu pericolul social abstract, el nefiind decât concretizarea acestuia din urmă.
Dacă orice pedeapsa se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obțină intimidarea și, în cele din urmă, reeducarea lui - in scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni - atunci, în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată și persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să- intimideze și, mai ales, să - reeduce. cunoaștere completă multilaterală a persoanei infractorului implică investigații în următoarele direcții:
a) starea psihofizică și structura biologică a infractorului. Un infractor aflat intr-o stare psihofizică normală se bucură de întreaga capacitate de înțelegere și voință, are reprezentarea exactă a acțiunilor sale și a rezultatelor lor.
b) particularitățile psihice ale persoanei infractorului. Există totuși unele legături între comportamentul antisocial - inclusiv cel infracțional - și anumite trăsături psihice ale persoanei: impulsivitatea, indiferență afectivă, egocentrismul, agresivitatea, opoziția și scepticismul.
S-a reținut ca inculpatul a acționat cu intenție directa in sensul disp. art.19 alin.1 pct.1 lit. a Cod penal, acesta prevăzând și urmărind rezultatul socialmente periculos, împrejurare ce rezulta din maniera premeditata in care a acționat.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, s-a reținut că prin sentința penală nr. 2327/07.10.2003 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin nerecurare, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 2125/2002 a Judecătoriei Arad și nr. 118/2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, inculpatul fiind condamnat la executarea a 5 ani închisoare, fiind arestat la data de 14.03.2001 și eliberat condiționat la data de 07.09.2004 cu un rest de pedeapsă neexecutat 552 de zile. Astfel, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după împlinirea termenului de liberare condiționată din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 2327/07.10.2003 a Judecătoriei Botoșani, însă înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească, instanța a reținut că prin actul de sesizare în mod corect a fost reținută incidența prev. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie.
În ceea ce privește profilul social al inculpatului s-a reținut faptul ca acesta nu are ocupație, are 8 clase, iaa vut o poziție oscilanta pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de către instanțele de fond și de apel și, pe fond, aplicarea unei pedepse reduse.
În motivarea recursului inculpatul invocă atitudinea de sinceritate și regret avută pe parcursul procesului, împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și că are o vârstă ce îi va permite să își pună ordine în viață.
Analizând decizia recurată prin prisma criticii formulate de recurentul-inculpat, respectiv al cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 proc. pen. Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut corect situația de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, din care a rezultat că în ziua de 5.03.2009, în timp ce se afla pe șoseaua -, inculpatul, prin violență și amenințare cu un obiect lucios, a deposedat-o pe partea vătămată de o geantă ce conținea două telefoane mobile, acte personale și o sumă de bani, prejudiciul cauzat și recuperat ulterior fiind în sumă de 600 lei. Plângerea și declarațiile părții vătămate s-au coroborat în cauză cu declarațiile martorilor și, cu depozițiile martorilor asistenți, cu procesul-verbal de recunoaștere după planșa foto și din grup a inculpatului, inclusiv cu declarațiile inițiale ale inculpatului care a recunoscut comiterea faptei și a descris modul în care a acționat, chiar dacă ulterior șa adoptat o poziție de negare.
De asemenea, instanțele au procedat la o corectă încadrare juridică a faptei, făcând aplicarea în speță a dispozițiilor art.37 lit. a și b Cod penal, în raport de condamnările anterioare ale inculpatului.
Nu poate fi primită critica recurentului-inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în condițiile în care prima instanță i-a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special al textului sancționator (5-20 ani), pedeapsă menținute de instanța de apel și fără a stabili vreun spor ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate, în pofida faptului că inculpatul se afla atât în stare de recidivă mare postexecutorie cât și recidivă mare postcomndamnatorie, iar pe de altă parte Curtea constată că fapta a fost comisă în loc public, prin amenințare asupra unei persoane de sex feminin, iar recuperarea prejudiciului s-a datorat în exclusivitatea faptului că organele de poliție au descoperit ulterior bunurile sustrase.
Ca atare, raportat la gradul de pericol social concret ridicat al faptei și la circumstanțele personale ale inculpatului care îi sunt defavorabile-fără ocupație, cu un trecut infracțional încărcat, doar recunoașterea faptei într-o singură declarație, urmată de adoptarea unei poziții procesuale contrarii, nu justifică coborârea pedepsei sub cuantumul de 8 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Curtea, în temeiul art.38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va espinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
- computa prevenția inculpatului de la 12.03.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
prevenția inculpatului de la 12.03.2009 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. - -
Dact./16.09.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoriei Sector 2 B
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Mihai Oprescu, Damian Dolache
