Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1163/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1768/2009)
DECIZIE PENALĂ NR.1163R
Ședința publică de la 04 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 416/24.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 776/16.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 4
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/23.07.2009, atașată la fila 12/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 416/24.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 776/16.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 B și pe cale de consecință redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere gradul de participație, împrejurarea că inculpatul este minor, nu a acționat cu violență și a colaborat cu organele de poliție.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute în art. 72 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul acestuia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 776 din 16.04.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr-, în baza art. 211 al.l, 2 lit.c și 21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul, deținut in Penitenciarul Jilava, la 3 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.71 Cod penal s-au interzis pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
II. În baza art. 211 al.l, 2 lit.c și 21lit.a Cod penal cu aplic. art.99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 (trei) ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.71 Cod penal s-au interzis pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
III. În baza art. 211 al.l, 2 lit.c și 21lit.a Cod penal cu aplic, art.99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
In temeiul art.71 Cod penal s-au interzis pe perioada executării pedepsei drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În temeiul art.14 rap.C.P.P. la art.346 rap.C.P.P. la art.998-999.civ. s-a admis acțiunea părții civile lsac și au fost obligați inculpații și părțile responsabile civilmente, și în solidar la plata sumei de 1400 iei RON. către aceasta daune materiale.
În temeiul art.191 al. 1,2 și 3.p Cod Penal a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 600 lei RON, inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, ia plata sumei de 600 lei RON și pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 600 lei RON, cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 B din data de 08.12.2008 în dosarul de urmărire nr. 7290/P/2006 au fost trimiși în judecată, inculpații, în stare de arest în altă cauză pentru săvârșirea infr. prev. 211 al.l, 2 lit.c și 21lit.a C, cu aplic art.99 și urm. Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 06.02.2006 inculpații au sustras prin violență de la partea vătămată lsac în vârstă de 12 ani, un telefon Nokia 6630 și 15 lei din buzunar.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și partea vătămată precum, declarațiile acestora fiind atașate la dosar. Au fost atașate fișele de cazier judiciar ale inculpaților și mai multe sentințe de condamnare ale acestora, ulterioare faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 1400 de lei contravaloarea telefonului sustras.
Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța a constatat că fapta inculpaților a fost corect reținută prin rechizitoriu, inculpații sustrăgând prin amenințare telefonul mobil și o sumă de bani de la partea vătămată, după care au lovit-o cu pumnul și au fugit. Declarația părții vătămate s-a coroborat parțial cu ale inculpaților, și ale martorei escu, audiată în faza de urmărire, între timp decedând și neputând fi audiată de către instanță.
Deși în fața instanței, inculpații au precizat că nu avea legătură cu comiterea faptei, iar acesta declară că nu a cunoscut ce au făcut ceilalți doi inculpați, stând mai departe de aceștia când au acționat asupra părții vătămate, declarațiile sale au fost contrazise de partea vătămată care arată modalitatea de participare și a inculpatului. S-a constatat că acesta a acționat după o prealabilă înțelegere cu ceilalți inculpați, toți 3 abordând partea vătămată, după care inculpatul cu inculpatul au flancat pe, iar a stat mai în față cu câțiva metri uitându-se cu atenție în jur. După ce și au sustras bunurile și au lovit partea vătămată toți 3 inculpații au fugit împreună și au împărțit banii obținuți din vânzarea telefonului mobil, după cum a rezultat din declarațiile lor date în faza de urmărire, în fața instanței afirmând că nu-și mai aduc aminte acest aspect. au fost și declarațiile martore? escu, care a urmărit desfășurarea infracțiunii din imobilul în dreptul căruia au acționat inculpații, care arată că toți cei trei inculpați se găseau în apropierea părții vătămate și au lovit-o înainte să fugă, aceasta căzând la pământ și fiind ridicată de un alt băiat care s-a apropiat după comiterea infracțiunii, (40-41 ).
In drept, s-a constatat că fapta inculpaților săvârșită cu vinovăție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1,2 lit.c și al.21lit.a
Cod PenalLa alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 72. pen. a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate. Instanța a ținut cont că inculpații aveau 15 ani la data săvârșirii infracțiunii, având discernământul păstrat în legătură cu fapta. Conform referatelor de evaluare șansele de reintegrare socială sunt destul de mici, mai ales în contextul în care inculpații au mai fost condamnați pentru infracțiuni asemănătoare și mai sunt cercetați pentru alte fapte similare. Și în fața instanței au dat dovadă de un comportament disimulat încercând ascunderea parțială a adevărului, nerecunoscând violențele aplicate și încercând să-1 scape de răspundere pe inculpatul. De asemenea instanța a ținut cont și de modalitatea concretă de acțiune a inculpaților, aceștia acționând cu premeditare pe fondul consumului de heroină injectabilă la vremea respectivă, când dovedeau un comportament infracțional ca stil de viață.
Având în vedere aceste aspecte, dar în special vârsta la data comiterii faptei, instanța a apreciat că o pedeapsă îndreptată spre minimul special (astfel cum este redus la J față de starea de minorat a inculpaților) de 3 ani și 9 luni închisoare pentru fiecare dintre inculpați, toți demonstrând același grad de periculozitate și având vârste apropiate este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52. pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de fiecare inculpat o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales in autorității sau funcții elective publice dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei în condițiile și pe durata stabilite de art.71 cod penal. De asemenea, în ceea ce privește drepturile prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal, instanța nu a considerat că există în cauză motive speciale de interzicere a acestora, numai circumstanțele speciale faptice și personale putând duce la aceste interdicții, ea neintervenind automat. după cum reține și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României.
Deși inculpații au mai fost între timp condamnați pentru fapte concurente, instanța a considerat că nu este oportun să se contopească toate pedepsele ce le-au fost aplicate pentru fiecare dintre ei. pentru că în cazul fiecăruia mai există alte dosare nesoluționate definitiv, care ar atrage o altă contopire ulterioară. Instanța a considerat că, în cadrul acestor dosare, mai ales în contextul în care inculpații sunt arestați în altă cauză, în executarea a diferite pedepse și nu mai pot comite alte infracțiuni, se va face contopirea finală a tuturor pedepselor pe care le au de executat urmând a se stabili o rezultantă unică.
În temeiul art. 14.C.P.P. rap. la art.346 rap.C.P.P. la art.998-999.civ.a admis acțiunea părții civile și a obligat inculpații și părțile responsabile civilmente, și în solidar la plata sumei de 1400 lei către aceasta. Instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii delictuale în persoana inculpaților, care trebuie să repare prejudiciul cauzat prin sustragerea telefonului mobil ce nu a fost recuperat de partea vătămată. Răspunderea lor pentru fapta proprie este solidară conform art. 1003.civ. iar față de starea de minoritate răspund și părinții fiecăruia în a căror grijă au fost încredințați, pentru recuperarea prejudiciului. Cum fiecare inculpat poate fi obligat la plata întregului prejudiciului răspunderea fiind solidară, fiecare parte responsabilă civilmente poate fi obligată la repararea întregului prejudiciu, adică la atât cât ar putea răspunde minorul aflat în grijă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, fără a indica motivele.
In ședință publică, prin apărător, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, iar inculpatul achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală și în subsidiar micșorarea pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelanții inculpați și de dispozițiile art. 371 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelurile inculpaților sunt nefondate, pentru motivele care urmează:
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpați și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în variantă agravată.
Deși în fața primei instanțe, inculpații au declarat că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei, această varianta este contrazisă de declarațiile părții vătămate, a martorei și ale, care a urmărit desfășurarea incidentului din imobilul în dreptul căruia au acționat inculpații. Din ansamblul probator rezultă că infracțiunea a fost săvârșită prin activitatea concertată a celor trei inculpați care au avat reprezentarea acestei activități, astfel încât nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Art. 72 Cod penal stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie in măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 Cp: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă si să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit câte o pedeapsă de 3 ani și 9 luni orientată peste minimul special de 3 ani și 6 luni închisoare prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată aplicabilă infractorilor minori.
Tribunalul a apreciat că în raport de circumstanțele faptelor: în public, dând dovadă de curaj si determinare, de trei persoane împreună care au acționat simultan, pe fondul consumului de heroină injectabilă și de circumstanțele personale ale inculpaților, care au mai fost condamnați anterior pentru fapte similare, dovedind că și-au un med de viată din sustragerea de bunuri, dând dovadă de perseverență și specializare infracțională, au șanse de reintegrare socială mici, după cum rezultă din referatele de evaluare, au avut o atitudine procesuală oscilantă, încercând să înlăture răspunderea penală a inculpatului, o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare este de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpaților, astfel încât nu se impune o micșorare a pedepsei aplicate de prima instanță.
Prin decizia penală nr.416/A din 24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în baza art. 379 alin. 1 lit. b) C.P.P. au fost respinse apelurile declarate de apelanții inculpați și împotriva sentinței penale nr.776 din 16.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 4
S-a menținut sentința penală apelată ca legală și temeinică.
A fost obligat apelantul inculpat, în solidar cu partea civilmente și pe apelantul inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata a câte 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că nu a acționat cu violență, a avut o participație redusă la comiterea infracțiunii, este minor și a colaborat cu organele de poliție.
Recursul inculpatului este bazat pe prevederile art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Analizând recursul inculpatului în raport de critica formulată cât și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Așa cum a reținut și instanța de fond, la comiterea infracțiunii de tâlhărie inculpații au acționat împreună, au conceput un plan pentru deposedarea părții vătămate de bunul sustras, fiecare având un anumit rol de îndeplinit.
În această situație, în mod justificat instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse egal individualizate, ținând cont de pericolul social al faptei comise, de modalitatea de acționare, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților.
În ceea ce-l privește pe recurentul inculpat, acesta a participat la comiterea infracțiunii, având rolul de a intimida partea vătămată și a asigura paza.
Potrivit art.72 Cod penal, la individualizarea pedepsei se are în vedere gradul de pericol social al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și circumstanțele reale în care au fost comise faptele și circumstanțele personale ale inculpaților.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a mai comis fapte penale, a dat dovadă de perseverență infracțională iar în prezent este cercetat în stare de arest, în alte cauze penale.
Deși circumstanțele reale, precum și cele personale ar fi impus aplicarea unei pedepse mai mari, instanța a dat dovadă de clemență și a aplicat pedepse orientate către minimum prevăzut de lege.
Aplicarea pedepsei cu închisoarea este justificată în condițiile în care inculpatul, anterior a mai fost sancționat, precum și atenționat să nu mai comită fapte penale, dar într-un mod grav a continuat, pe linie infracțională, săvârșind fapte de un pericol social ridicat, respectiv tâlhării.
Toate aceste aspecte demonstrează că instanța de fond a procedat corect, pedeapsa aplicată fiind justificată, precum și bine individualizată.
În concluzie, se constată că nu este întemeiată critica inculpatului recurent și nu se impune reducerea pedepsei aplicate.
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.416/A din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală și a sentinței penale nr.776 din 16.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 4
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./6.08.2009
- II - jud.;
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Florică Duță
