Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1164/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1276/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 1164R
Ședința publică de la 04 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și G, împotriva deciziei penale nr. 297 din 11.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și sentinței penale nr. 114/13.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 6
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați și, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/29.05.2009, atașată la fila 17/ dosar și recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/05.08.2009, atașată la fila 47/ dosar, lipsind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, recurentul-inculpat depune la dosarul cauzei acte în circumstanțiere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților-inculpați și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei penale nr. 297 din 11.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr.114/13.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 B și achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit. rap. la art. 10 pct.1 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu există probe certe că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Deși este real că, anterior, ambii inculpați au mai comis fapte similare, asta nu înseamnă că au săvârșit și fapta din prezenta cauză. Mai mult decât atât, în cauză există un autor, iar asupra inculpaților nu au fost găsite banii sau bunurile părții vătămate.
În ceea ce privește declarațiile părții-vătămate, acestea nu sunt relevante și nu pot constitui mijloace de probă, câtă vreme aceasta a putut indica cu exactitate persoanele care au tâlhărit-
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 Cod procedură penală rap. la art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond rejudecând reidividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, în raport de circumstanțele reale și personale, urmând a se avea în vedere că inculpatul are este singurul întreținător al unei familii numeroase compusă din 5 copii și o mamă bolnavă, iar inculpatul însuși are o stare de sănătate precară fiind diagnosticat cu ciroză.
În aceste condiții, apreciază că scopul pedepsei așa cum este prevăzut în art. 52 Cod penal, poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca, nefondate, menținerea deciziei penale nr. 297 din 11.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr.114/13.02.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 B ca legale și temeinice, apreciind că există suficiente probe care conduc la concluzia că inculpații se fac vinovați de comiterea faptei reținute în sarcina acestora.
În ceea ce privește declarația părții vătămate, din cuprinsul acesteia rezultă că partea vătămată i-a văzut pe inculpați discutând între ei în stație, rezultând astfel că declarația părții vătămate se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile martorilor și.
Cât privește circumstanțele personale ale inculpaților, solicită să se rețină că toți inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpații și săvârșind fapta pentru care sunt cercetați în stare de recidivă postcondamnatorie, iar inculpatul în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce conduce la concluzia că pedeapsa este legală și corespunde cerințelor prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, consideră că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură penală, declarațiile părții vătămate și ale martorilor fiind contradictorii.
Recurentul-inculpat G, având cuvântul, consideră că declarațiile părții vătămate conțin inadvertențe, întrucât nici clipă acesta nu a stat lângă coinculpatul, ci s-a aflat în acel loc pentru că lucra în zona Complexului comercial Europa.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, deoarece are o familie numeroasă compusă din 5 copii, are mamă bolnavă, iar el a fost diagnosticat cu ciroză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penala nr.114/ 13.02.2009 pronunțată de Judecătoria sector 6
B, în baza art.334 Cod proc. pen, a fost admisă cererea formulată de inculpatul și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, b, f Cod penal cu aplicarea art.37alin.1lit.a Cod penal în art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a,f Cod penal,cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a, f Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal în art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, formulată de inculpatul.
În baza art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, f Cod penal, cu aplicarea art.
37 alin.1 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul la
pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal
În baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 695/2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 547/2006 pronunțată de Tribunalul București și a contopit restul rămas neexecutat de 436 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 24.11.2008 la zi.
În baza art.26 Cod penal rap. la art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,
Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul
la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 628/2007 a Judecătoriei sectorului 6 B, rămasă definitivă prin neapelare, și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin sentința penală mai sus menționată inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 24.11.2008 la zi.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, f Cod
penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal a condamnat pe inculpatul
la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului
În baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 24.11.2008 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpații și la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 600 lei, iar pe inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 900 lei.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut ca prin
rechizitoriul din data de 15.12.2008, emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 6 B în dosarul nr.11385/P/2008, s-a dispus trimiterea în
judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților
pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208
alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, b, f Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal,
pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat,
prevăzută și pedepsită de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, f Cod
penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pentru
săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de
art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, f Cod penal, cu aplicarea art. 37
lit. b Cod penal.
Sub aspectul situației de fapt instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.11.2008, în jurul orei 12.00, în timp ce se afla în autobuzul nr. 178 împreună cu inculpații și G, inculpatul a sustras din buzunarul de la piept al părții vătămate o din plastic în care se afla suma de 310 lei, fiind ajutat de inculpații și G care au înconjurat-o pe partea vătămată, îmbrâncindu-se în ea pentru a ușura inculpatului săvârșirea faptei.
Agenți din cadrul Poliția sectorului 6, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind depistarea și prinderea în flagrant a hoților de buzunare pe linia 178, i-au observat la stația pe inculpații, și G, toți trei cunoscuți ca hoți de buzunare. Imediat ce autobuzul a oprit în stație și călătorii au început să urce, cei trei inculpați s-au grupat la ușa din mijloc a autobuzului. Inculpatul a urcat primul, după el a urcat partea vătămată, însoțită de martorul. Partea vătămată a fost despărțită de martorul, imediat după ea urcând inculpații și care l-au obstrucționat pe acesta, astfel încât martorul a ajuns să urce în spatele lor.
După ce a urcat, inculpatul s-a postat în partea dreaptă a ușii, oprindu-se și punând mâna în fața pieptului părții vătămate, mână cu care se ținea de bară, blocându-i astfel trecerea, iar cu mâna dreaptă se ținea de altă bară, astfel încât nimeni nu putea trece de el, cu toate că spre partea din față a autobuzului era loc liber. Inculpatul o împingea pe partea vătămată din spate spre inculpatul până când aceasta s-a întors într-o parte între și.
În acel moment inculpatul a ridicat geanta pe care o avea cu el în zona feței părții vătămate, acoperindu-i astfel vederea, fiind postat între inculpatul și partea vătămată, cu umărul drept lângă umărul stâng al acesteia. Inculpatul a ridicat geanta cu mâna dreaptă, iar cu mâna, pe sub mâna dreaptă, a deschis fermoarul buzunarului stâng exterior situat în zona pieptului acesteia, a băgat mâna în buzunar de unde a scos o albă din plastic pe care a strâns-o în pumnul mâinii stângi și s-a îndreptat spre ușă pentru a coborî. în timpul în care inculpatul băgase mâna în buzunar, martorul a avertizat-o pe partea vătămată, spunându-i "atenție la buzunare!", pentru ca apoi tot el să le ceară inculpaților să se dea la o parte și să-i lase să treacă spre partea din față a autobuzului de unde martora îi striga să vină să stea pe scaun.
Imediat ce autobuzul a ajuns în stația următoare cei trei inculpați au coborât, fiind imobilizați de agenții de poliție care observaseră întreaga activitate infracțională, iar inculpatului, în pumnul mâinii stângi, a fost găsită o albă din plastic, mototolită, în care se afla suma de 310 lei, compusă din trei bancnote de 100 lei și una de 10 lei, recunoscută de partea vătămată ca fiind a ei.
De asemenea, cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului, a fost găsit în buzunarul stâng al gecii un cuțit tip briceag cu lama de apr. 10 cm și de apr. aceeași lungime, din lemn de culoare roșu cu.
În raport de materialul probator administrat în cauză respectiv: declarații inculpat, G, declarații parte vătămata, declarații martori, procese verbale de prindere in flagrant, proces verbal de predare-primire a bunurilor, planșa foto a briceagului ridicat de la inculpatul, fisa de cazier judiciar a inculpaților si G, instanța de fond a apreciat ca inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama lor si i-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale.
Împotriva acestei soluții au declarat apelinculpații, si
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale apelate și rejudecând, în fond, să se dispună achitarea inculpaților si G în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.P.P. arătându-se ca singurul care se face vinovat de săvârșirea infracțiunii este inculpatul, primii doi neavând nici o implicare.
În ceea ce privește pe inculpatul s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia, avându-se în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, faptul că este căsătorit, soția fiind însărcinată și mai având alți 3 copii în întreținere.
Prin decizia penală nr.297/ 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a Penală, în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpații, și
În baza art.383 s C.P.P.-a menținut starea de arest a celor trei inculpați și s-a dedus arestul preventiv de la 24.11.2008 la zi.
Au fost obligați apelanții inculpați la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărător oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanții condamnați, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.371 al.2 din Codul d e procedură penală, tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarații inculpat, G, declarații parte vătămata, declarații martori, procese verbale de prindere in flagrant, proces verbal de predare-primire a bunurilor, planșa foto a briceagului ridicat de la inculpatul, fisa de cazier judiciar a inculpaților si G, s-a apreciat ca inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Astfel, din procesul verbal de prindere în flagrant întocmit de agenții de poliție din cadrul Politiei sector 6 - DGPMB a reieșit fără putința de tăgadă că inculpații au urcat împreună în autobuz, inculpatul si înlesnind săvârșirea infracțiunii de către inculpatul, aspecte care au fost confirmate atât din declarațiile părții vătămate cât și ale martorilor și.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca instanța de fond, în mod judicios, a cuantificat si individualizat modalitatea pedepselor date spre executare, avându-se in vedere, pe de o parte, criteriile de individualizare prev.de art.72 Cp. respectiv împrejurările si modalitatea săvârșirii infracțiunii (inculpații au acționat în mod organizat, în loc public, profitând de aglomerația specifică mijloacelor de transport în comun, dovedind astfel o periculozitate ridicată) precum și antecedentele penale ale acestora, toți trei fiind recidiviști, dovedind perseverență infracțională, ceea ce implică executarea pedepselor în regim de detenție, pedepse al căror cuantum este oricum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și.
În susținerea orală a motivelor de recurs, apărătorul din oficiu al inculpaților și a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 din Codul d procedură penală, solicitându-se casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpaților în baza art.10 lit. din Codul d procedură penală, întrucât aceștia nu au participat la comiterea infracțiunii. Anterior, la termenul din 03.07.2009 același avocat a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 din Codul d procedură penală, solicitând redozarea pedepselor aplicate acestora.
Inculpatul a solicitat, prin apărător din oficiu, casarea hotărârilor atacate și redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Examinând recursul în raport cu dispozițiile art.3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală, dar și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art.3859alin.3 teza I Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la criticile inculpaților și, vizând greșita lor condamnare, analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că, în cauză, nu s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărârii greșite de condamnare a acestora.
Eroarea gravă de fapt există dacă se constată că situația de fapt reținută de instanță este în contradicție, evidentă, cu ceea ce rezultă din probele administrate.
Prin urmare, existența erorii de fapt nu se poate determina prin reaprecierea probelor administrate de către instanța de recurs, dacă din compararea conținutul acestora cu situația de fapt reținută de instanță, nu rezultă o discordanță evidentă, neîndoielnică.
În consecință, instanța de recurs nu poate să refacă raționamentul judiciar inductiv în care premisele sunt probele administrate iar concluzia este situația de fapt reținută câtă vreme constată că instanța de fond și cea de apel au realizat o evaluare temeinică a probatoriului iar rezultatul acestei analize se reflectă în situația de fapt reținută.
Totodată, poate exista eroare gravă de fapt dacă între situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și soluția pronunțată se constată că sunt contradicții rezultate fie din ignorarea de către instanțe a unor aspecte evidente care ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține, fie soluția este contrazisă de considerentele hotărârii.
Or, în prezenta cauză se constată că situația de fapt reținută de instanțe este în deplină concordanță cu ceea ce rezultă din probele administrate iar soluția de condamnare este susținută de întreg materialul probator.
Totodată, a analiza susținerile inculpaților, care sunt o reiterare a motivelor din apel, ar impune o reanalizare a probatoriului administrat, evaluat în fond și în apel ceea ce ar excede sferei de aplicabilitate a cazului de casare menționat.
În concluzie, în prezenta cauză aflată în recurs, nefiind permisă nicio imixtiune în raționamentele ce țin de interpretarea probatoriului și neexistând vreo denaturare vădită a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor criticate cu privire la existența infracțiunilor comise de inculpații și, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 din Codul d e procedură penală.
Cu privire la criticile vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, și, acestea se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859pct. 14 din Codul d e procedură penală.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate celor trei inculpați cât și a modalității de executare, instanța de fond a realizat o corectă adecvare criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei reținute, de circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, cuantumul pedepselor aplicate inculpaților au fost orientate către minimul special, deși toți trei sunt recidiviști.
Pentru considerentele expuse, Curtea nu poate reține criticile formulate în recursurile inculpaților privind greșita individualizare a pedepselor aplicate, deoarece instanța de fond a făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, în contextul cauzei, așa încât, cuantumul și modalitatea de executare sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise, particularizate prin circumstanțele reale menționate, neimpunându-se reducerea pedepselor ori schimbarea modalității de executare a acestora.
Totodată, Curtea, constată că nu este incident în cauză nici unul din cazurile de casare care ar mai putea fi luat în considerare din oficiu.
Prin urmare,Curtea,în baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge,ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și G și va deduce prevenția pentru fiecare dintre recurenți de la 24.11.2008 la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, urmează să îi oblige la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.297/A/ 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală și a sentinței penale nr.114/ 13.02.2009 a Judecătoriei sectorului 6
Deduce prevenția pentru fiecare dintre recurenții-inculpați de la 24.11.2008 la zi.
Obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați la câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.- 05.08.2009
Dact.EA-05.08.2009/2ex/ Tribunalul București.II-jud.
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Silvia Cerbu, Florică Duță
